Sfântul Mucenic Fanurie este un sfânt care a primit cununa muceniciei de tânăr, de la numai 19 ani. El le ajută tuturor celor care i se roagă cu credință și dau de pomană turte pentru iertarea păcatelor mamei sale. Sfântul Fanurie este ocrotitorul preoților, mare ajutător pentru înlăturarea obstacolelor, căsătorie și vindecare de boli. Este pomenit în calendarul ortodox în data de 27 august.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Sfântul Mucenic Fanurie a trăit în insula Rodos, fiind cel mai mare fiu dintr-o familie bogată, cu 13 copii. Când Sfântul Mucenic Fanurie avea 12 ani, tatăl lui a murit ucis de hoți, iar datornicii tatălui lui au venit peste mamă să îi ceară bani păcălind-o. Familia a sărăcit în scurt timp, iar femeia se străduia din greu să își crească copiii. Ziua plângea și se ruga, iar noaptea strângea bani din desfrânare. Într-una dintre seri, Sfântul Fanurie și-a urmărit mama pentru a vedea unde pleacă. A descoperit-o dansând într-un local de noapte printre oameni beți. Șocat, Sfântul Mucenic Fanurie și-a strigat mama, iar aceasta i-a recunoscut vocea și a leșinat.
De supărare și rușine, sfântul s-a refugiat într-o pustietate, unde Dumnezeu a rânduit să fie descoperit de pustnic bătrân cu viață sfântă. Bătrânul l-a strigat pe nume și l-a luat să locuiască cu el într-o peșteră din vârful unui munte. După multă lucrare duhovnicească ca să își poată ierta mama, pustnicul l-a botezat creștin pe Fanurie. După botez, sfântul a plecat să își viziteze frații și să își ceară iertare de la mamă. A aflat că aceasta din urmă murise, iar frații se răspândiseră prin lume. Nemaiavând nicio legătură cu lumea pe care o lăsase în urmă, s-a reîntors să trăiască în sihastrie, fără acoperiș deasupra capului, cu post aspru, împărtășanie deasă, rugăciune și milostenie. Animalele sălbatice îl iubeau, îl ascultau și îl protejau. Viața i se îmbunătățise într-atât încât, la chemarea celor bolnavi și sărmani dintr-o cetate apropiată, se ruga cu lacrimi pentru ei, vindecându-i și botezându-i.
După o vreme, invidia omenească a făcut ca Sfântul Mucenic Fanurie să fie acuzat că este un vrăjitor care complotează să îl dea jos de pe tron pe împărat. Influențat, împăratul a decis să i se taie capul. Îndurerați de această veste, oamenii au ținut post și au făcut rugăciune pentru el ca să nu își piardă binefăcătorul. Sfântul Mucenic Fanurie a plecat în alt loc, unde s-a repetat aceeași istorie. Într-una dintre cetăți, dregătorul locului avea o fată care a murise. La cererea tatălui ei, Sfântul Mucenic Fanurie s-a rugat îndelung și cu lacrimi pentru copilă, iar Hristos a înviat-o și a scos-o din iad. După această mare minune, împăratul și toată casa lui s-au botezat, spre supărarea vrăjitorilor locului. Deși tocmai se făcuse o mare minune pentru casa împăratului, vrăjitorii au reușit și l-au întors pe împărat împotriva Sfântului. Fanurie, omul lui Dumnezeu a fost supus la cazne pe care le-a răbdat rugându-se pentru păgânii care îl chinuiau.
În ultima sa rugăciune, Sfântul Mucenic Fanurie a cerut Domnului să împlinească cererile cele bune tuturor acelora care vor face o turtă cu ulei și cu zahăr sau o plăcintă și o vor da săracilor, pentru iertarea păcatelor mamei lui care a murit păcătoasă. Domnul a promis că îi va împlini dorința. Înainte de săvârșirea sfântului din această viață, mulți s-au botezat în Hristos, iar alții au luat cununa de martir.
După ce i-a fost tăiat capul, în loc să curgă sânge de la gâtul sfântului mucenic, a curs lapte, iar capul lui s-a rostogolit în jurul trupului spunând: "Așa cinstește Hristos pe cei ce cred în El!“
Pomenirea Sfântului Mucenic Fanurie se face de către biserica ortodoxă la 27 august. Potrivit ultimei rugăciuni a mucenicului, mulți creștini fac în ziua prăznuirii lui nouă turte pe care le împart săracilor, iar, după ajutorul primit de la sfânt, fac o plăcintă mai mare, dăruită celor lipsiți, ca mulțumire adusă lui.
Uitat pentru o vreme în tradiția creștin-ortodoxă, icoana Sfântului Fanurie a fost redescoperită intactă în secolul al XIV-lea, în ruinele unei vechi biserici din insula Rodos. Evenimentul s-a petrecut în perioada stăpânirii cavalerilor ioaniți asupra insulei de la Marea Mediterană, în perioada când se desfășurau lucrări de reconstrucție ale zidurilor cetății.
Neștiind pe ce sfânt îl reprezintă, credincioșii au dus icoana la arhiepiscopul Nil (1355-1369), care le-a descifrat inscripția: Sfântul Mucenic Fanurie - despre care nu se știa nimic. Pe icoană era pictat chipul sfântului, ca un tânăr ostaș, purtând în mâna dreaptă o cruce și o lumânare aprinsă, iar de o parte și de alta erau 12 reprezentări ale chinurilor îndurate de acesta.
Creștinii au înțeles atunci că li s-a descoperit un sfânt din vechime și, pentru binecuvântarea primită, au reconstruit vechea biserică cu hramul Sfântul Mucenic Fanurie, considerat de atunci ocrotitorul insulei Rodos.
Mai târziu, în jurul anului 1500, călăuziți de o lumină cerească, păstorii au descoperit, pe un munte din apropiere, o peșteră în care era mormântul sfântului. Moaștele erau luminate de o făclie și erau acoperite de o piele de animal pe care era scrisă viața sfântului.
În București, moaștele lui se află în două biserici: biserica Mihai Bravu (strada Cerceluș numărul 18, sector III – zona Baba Novac) și biserica Dichiu (strada Icoanei numărul 72, colț cu Comănița, sector 2), unde, în fiecare miercuri, se face slujba la icoana Sfântului, de la ora 16.30.
Angelos Akotantos din insula Creta a pictat mai multe icoane ale sfântului, în multe dintre ele reprezentându-l pe acesta ucigând un balaur; această tradiție este întâlnită în special în insula Creta în icoane din secolul al XV-lea când se spune că rugăciunile adresate lui ar fi salvat pe mulți cretani din mâinile invadatorilor otomani.
Icoana originală descoperită în secolul al XIV-lea este destul de mare. În centrul icoanei se află un portret al sfântului ținând o lumânare în mâna dreaptă. De jur împrejur sunt 12 imagini mai mici arătând fiecare treaptă a martiriului său. Reprezentările fiecărei ilustrații sunt următoarele:
Sursă: Traducere din engleză orthodoxwiki.
La puțin timp după aflarea icoanei sale, Sfântul Mucenic Fanurie a început să săvârșească minuni. Astfel, trei diaconi din Creta au plecat în Peloponez unde au fost hirotoniți preoți, întrucât stăpânirea venețiană nu îngăduia venirea unui arhiereu ortodox în Creta. La întoarcere, cei trei preoți au fost luați sclavi de pirați și vânduți către trei stăpâni musulmani din Rodos.
Când au ajuns în insula Rodos, cei trei preoți au auzit de nou arătatul Sfântul Mucenic Fanurie și au început să i se roage pentru a fi eliberați. Sfântul s-a arătat în vis de trei ori celor trei stăpâni care-i țineau pe preoți robi și, înfricoșându-I, i-a înduplecat să-i elibereze. Cei trei preoți au plecat în Creta ducând cu ei o icoană a Sfântului Fanurie și vestind tuturor minunea eliberării lor prin arătarea Mucenicului.
Sfântul Mucenic Fanurie a săvârșit numeroase minuni, îndeosebi pentru descoperirea obiectelor și animalelor dispărute. Este considerat ocrotitor al preoților, mare ajutător pentru înlăturarea obstacolelor, căsătorie și vindecare de boli.
"Mi s-a întâmplat ceva în viață, fapt pentru care este de datoria mea să fac cunoscut lumii întregi acest lucru.
Pe 27 iulie 2002, în timp ce mă aflam în satul Chania, am fost sunat să merg în Atena pentru că Andrei, fiul meu, era foarte bolnav. De aceea, în ziua următoare m-am aflat în casa celui mai mic fiu al meu, în Kalithea, Atena.
Atunci am aflat cum au evoluat lucrurile până în acel moment. De o săptămână, Andrei avea o febră oscilantă și probleme digestive, astfel că s-a dus la Spitalul Tzaneio pe 20 iulie. Doctorii i-au spus că este o problemă intestinală și că ar trebui să fie internat în spital. Fusese la spital împreună cu un prieten care s-a oferit să-l însoțească. Într-un final au hotărât să nu rămână atunci la spital și au plecat. Însă până pe 26 iulie starea lui era aceeași. Ca urmare a insstenței soției sale, a hotărât să-l cheme pe același prieten și, în ziua Sfintei Mucenice Paraschevi, au mers la Spitalul Genimatas. Din ceea ce spune însoțitorul său, Andrei, la intrarea în spital, nu arăta deloc bine. Doar ce l-au văzut medicii, au constatat gravitatea situației lui și într-un timp foarte scurt toată secția de gardă se afla în jurul lui.
Bolnavul îndată a intrat în comă și a fost introdus la Terapie Intensivă, iar de acolo s-a trezit la Spitalul Sismanogleio. Pe durata transferului său la acest spital, doctorii însoțitori au spus prietenilor acelui bolnav că în acel moment doar inima funcționa singură, în rest toate celelalte organe funcționau prin susținere.
Eu ajuns la Spitalul Sismanogleio pe 28 iulie, chiar de ziua mea de naștere. Atunci l-am văzut pe Andrei într-o stare jalnică, era conectat la aparate, schimbat la față, cu picioarele învinețite de la genunchi în jos. Medicii erau panicați, încă nu reușeau să identifice virusul care îi provocase această situație.
Din cauza instabilității stării lui de sănătate, era suspect de leptospiroză.
Între timp, doctorii i-au administrat antibiotice. În cele din urmă i-au găsit un virus care, după ne-au spus, nu este comun Greciei.
La un moment dat, bolnavul a avut nevoie inclusiv de o traheotomie. Trecuse exact o lună și Andrei nu-și revenise deloc, în timp ce doctorii ne susțineau cum puteau.
Pe 26 august, la ora 13.00, când ca de obicei sunt informate rudele bolnavului, am intrat și eu să vorbesc cu profesorul de la terapie intensivă. Informarea a fost exact aceasta: „Bolnavul dumneavoastră nu prezintă nici o îmbunătățire, dimpotrivă CT-ul ne arată că în mare parte creierul lui este mort”.
Cu alte cuvinte, nu aveam nici măcar o speranță cât de mică. Acest lucru îl arătau organele lui, pentru că, în ciuda tuturor încercărilor medicilor de a-l trezi, era imposibil.
Însă a doua zi dimineața, pe 27 august, doctorul de gardă l-a văzut cum se trezește. Medicul i-a spus a fost că are o soție bună, care ai-a stat alături, iar Andrei i-a răspuns cu greutate, din cauza traheotomiei, cu un simplu „da”.
În aceeași zi am mers la spital cu fiul meu Giorgos. La ora 12.30 a intrat doar el la terapie intensivă, în timp eu am rămas pe culoar. Deodată văd pe fiul meu cum vine plângând!
În acel moment, chiar dacă niciodată nu mi-am pierdut credința, m-am gândit că „totul s-a terminat”.
M-am apropiat de el și în hohote de plâns mi-a zis: „Tată, am vorbit cu Andrei, se simte mai bine!”. Nu pot să descriu ce sentimente am trăit atunci! Ne-am întors la același profesor pentru înștiințare și, surprins fiind și acesta, ne-a spus că există o îmbunătățire generală.
Bolnavul se vindecase aproape complet, în afară de mișcare. După 10 zile, Andrei s-a întors la spitalul Genimatas, de unde aparținea, de acolo a fost transferat la Boula și, după o anumită perioadă de timp, a mers acasă și s-a întors la muncă.
Pentru mine a fost o minune! În ziua când Andrei s-a trezit pentru prima oară, în acea noapte am văzut în vis un ostaș roman. Sunt creștin ortodox, dar nu merg regulat la biserică și de aceea nu știam icoana Sfântului Fanurie. Am văzut în vis acest ostaș roman deasupra unei case dărâmate, nu mi-a vorbit, nu am avut nici o discuție.
Cuprinși fiind de bucurie, în acea zi o femeie ne-a spus că este ziua Sfântului Fanurie și că ar trebui să mergem să aprindem o lumânare. Am mers, așadar, la o biserică din apropiere și acolo, aplecându-mă să mă închin, am văzut icoana ostașului roman pe care îl visasem în ajun, care nu era altul decât Sfântul Fanurie! Mare să fie harul lui și slăvit numele lui!
Eu spun că Sfântul Fanurie, a cărui zi de prăznuire este pe 27 august, a făcut o minune și l-a readus la viață pe fiul meu. Nu vreau să conving pe nimeni că este minune. Pur și simplu am trăit aceasta, o trăiesc și-I voi mulțumi lui Dumnezeu și Sfântului Fanurie în fiecare ceas al vieții mele.
Singura făgăduință pe care am făcut-o sfântului a fost ca această minune să o afle cât mai mulți oameni, chiar dacă sfântul – cu siguranță – nu are nevoie de a mea mărturisire". (Emmanuel Pantelakis).
Sursă: doxologia.
În anul 1953, preotul David Popescu, împreună cu soția sa, au tradus Acatistul Sfântului Mucenic Fanurie cu toate indicațiile din limba greacă, inclusiv cea legată de tradiția pâinicilor.
La răspândirea acatistului sfântului în țara noastră a contribuit și fratele Traian Bădărău din Filipeștii de Pădure (jud. Prahova). Prin efortul acestuia și al altor frați au fost aranjate scăpările din traducerea anterioară și s-au tipărit mai multe exemplare ale acatistului (sursă: cartea “Traian, robul Domnului, omul bisericii și teologul durerii" – Pr. Drd. Alexandru Anastasiu). Chiar biserica din comuna unde a trăit fratele Traian are hramul Sfântului Fanurie.
La trei ani de la apariția Acatistului în limba română, Olga Greceanu a pictat o icoană a Sfântului Mucenic Fanurie, păstrată permanent spre închinare în biserica Sfântului Fanurie din Parohia Mihai Bravu (strada Cerceluș) din București.
Sursă: Candela-Aprinsa.
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Mucenic Fanurie!
Fanurie - acest nume fie este un nume grecesc vechi, fie un nume dintr-o altă limbă care s-a elenizat. În cele două cazuri însă, după cum o să vedem mai jos, semnificația numelui este foarte asemănătoare.
În primul caz, primul element din compoziția numelui Phanourios este derivat din grecescul φανός (phanos) care înseamnă „lumină” (adjectiv) precum și „torță, felinar” (substantiv). Al doilea element este posibil derivat din greaca οὖρος (ouros) care înseamnă „veghetor, păzitor”, care ar putea da denumirii semnificația „veghetor cu o torță”, "păzitorul luminii" sau "păzitorul adevărului", "păzitorul căii", "cel ce arată calea".
În cel de-al doilea caz, numele Phanourios ar putea fi o elenizare a numelui arab Fannur (scris și în forma Fanur), care este, de asemenea, puternic legat de tema luminii.
Sfântul Mucenic Fanurie este considerat aflătorul lucrurilor pierdute și arătătorul căii de urmat în vreme de îndoială.
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 27 august când este pomenit Sfântul Mucenic Fanurie.
Cinstit cu mare evlavie în toate țările ortodoxe, nu numai în Grecia, sfântul le dă ajutor în nevoi tuturor celor care i se roagă cu credință și împart săracilor acele turte cu ulei și zahăr pentru iertarea păcatelor mamei sale. De asemenea, multor credincioși sfântul li se arată chiar în persoană (este numit și sfântul “arătare") sau le arată calea de urmat.
Creștinii fac timp de nouă zile (mai puțin în ziua de duminică) turte/plăcinte pe care le împart săracilor cerând ajutorul Sfântului. Când le dau de pomană, spun în gând sau cu voce tare: "Să fie pentru mama Sfântului Fanurie." Unii creștini fac acest post nouă zile la rând, alții, miercurea, alții, luni, miercuri, vineri.
După ajutorul primit, se face o plăcintă mai mare de mulțumire și se împarte și aceasta nevoiașilor pentru mântuirea sufletului mamei sfântului Fanurie. În cele zece zile, se citește totodată și Acatistul Sfântului Fanurie.
Iată una dintre cele mai răspândite rețete de fanuropita: se amestecă o cană cu zahăr și una cu ulei, până când compoziția devine ca o cremă. Se adaugă două căni cu suc de portocale, trei sferturi de cană cu nuci măcinate, o linguriță cu scorțișoară, o linguriță cu praf de copt, zahăr vanilat, patru căni cu făină, trei sferturi de cană cu stafide. Se mai pot adăuga cuișoare sau nucșoară, după gust. Se amestecă bine și se pune compoziția în tava unsă. Se coace timp de 45 - 50 de minute și apoi se taie în forme pătrate. După ce se scoate din cuptor, turta se poate unge cu sirop de apa cu zahăr sau miere de albine. Se usucă destul de repede și, de aceea, este util să se păstreze în frigider/acoperită.
Către tine, Sfinte Mucenice Fanurie, înălțându-ne gândurile, noi, păcătoșii, cu umilință și cu căldură te rugăm: caută dintru înălțimea cea plină de slavă a cerurilor, unde, prin viața ta Sfântă și prin chinurile tale mucenicești pentru Hristos, ți-ai dobândit sălășluire veșnică, și te milostivește de suferințele, durerile, pătimirile, necazurile, amărăciunile și strâmtorările noastre. Și te roagă cu îndrăzneala pe care ai agonisit-o, către Stăpânul tău ceresc și Dumnezeul nostru, să ne ierte păcatele pe care cu știință și cu neștiință, pururea, ca niște robi nevrednici săvârșim, și să nu se mânie pe noi până în sfârșit, pentru puținătatea dragostei noastre față de El și față de aproapele nostru; ci să fie pururea plin de milostivire față de noi și să îndepărteze de la noi toată suferința și durerea, toate patimile și necazurile, toate amărăciunile și strâmtorările, zidind în noi cuget curat, ca să putem rupe cu viața noastră de păcat de până acum, și privind la ceruri, să ne înflăcărăm de dorul de a deveni și noi bineplăcuți lui Dumnezeu. Așa, Sfinte Mucenice Fanurie, fii povățuitorul și îndrumătorul nostru pe cărările cele necunoscute ale vieții, pentru ca urmând pilda credinței și a dragostei tale față de Hristos, să ne învrednicim de darurile tale, pentru iubirea de oameni și binecuvântarea Marelui nostru Dumnezeu; și trecând dintru această viață pământească, să ne bucurăm, laolaltă cu tine și cu toți cei bineplăcuți din veac ai Domnului, de împărăția cea nesfârșită a cerurilor și de partea celor drepți, ca împreună cu toți și înconjurați de cereștii îngeri, să aducem slavă, cinste și închinăciune lui Dumnezeu Celui slăvit în Treime, în vecii vecilor. Amin!
Pre lauda celor din Rodos și slava mucenicilor pre cel ce luminează pre cei credincioși cu razele dumnezeieștilor minuni pre Fanurie e să-l cinstim credincioșii ca pre un mare nevoitor al Mântuitorului că izvorăște tot harul celor ce din suflet strigă către el. Slavă lui Hristos celui ce te-a slăvit; slavă Celui ce te-a arătat minunat; slavă Celui ce lucrează prin tine tămăduiri tuturor.
Ca o stea ai răsărit în Biserica lui Hristos și pe toți i-ai luminat, în chip minunat arătându-te, slăvite Fanurie. Pentru aceasta izvorăște harul minunilor tale celor ce îți laudă,mucenice nevoințele rugându-te Domnului pentru sufletele noastre.
Ai izbăvit pe preoți din robia celui fără de Dumnezeu și le-ai dezlegat legăturile cu dumnezeiască putere cugetătorule de Dumnezeu ai rușinat cu cuget curat a tiranilor îndrăznire ai veselit cetele îngerești Mare Mucenice. Pentru aceasta te cinstim dumnezeiescule ostaș Fanurie slăvite.
Sfântul Mucenic Fanurie s-a nevoit, după tradiție, în insula Rodos - Grecia, de unde se crede că era de loc. Însă nu se știe când anume a trăit, nici cum i-a fost sfârșitul.
Prin secolul al XIV-lea, între zidurile unei fortărețe din Rodos, lucrătorii au descoperit o frumoasă biserică în ruină, sub dalele căreia au găsit numeroase icoane.
Una dintre aceste icoane era bine păstrată și reprezenta un tânăr militar care ținea în mâna sa dreaptă o cruce. În jurul icoanei erau reprezentate 12 scene din martiriul său. Episcopul locului, Nil (1355-1369), a descifrat inscripția de pe icoană: „Sfântul Fanurie”. Acest nume nu se găsește însă în martirologii și sinaxare.
Sfântul Fanurie a săvârșit numeroase minuni, îndeosebi pentru descoperirea obiectelor și animalelor dispărute.
După o tradiție populară, răspândită în insula Creta și în alte țări ortodoxe, mama sfântului era o mare păcătoasă și cu toate eforturile lui Fanurie, n-a putut s-o întoarcă la pocăință. Însă el n-a încetat să se roage cu stăruință pentru mântuirea mamei sale.
Pe când păgânii îl ucideau cu pietre pe Sfântul Fanurie, el scria: „Din cauza acestor suferințe, Doamne, vino în ajutorul tuturor care se vor ruga pentru mântuirea mamei lui Fanurie”.
Din cauza aceasta, când credincioșii pierd unele obiecte, ei au obiceiul de a face plăcinte pe care ei le împart ca milostenie pentru iertarea mamei Sfântului Fanurie.
În rândul credincioșilor se vorbește și de alte minuni săvârșite de Sfântul Fanurie, pentru care se bucură de o deosebită evlavie atât în Grecia cât și în celelalte țări ortodoxe.
Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților Iunie
În aceasta luna, în ziua a douăzeci și șaptea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Pimen cel Mare;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Eutalia;
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru și Mărturisitorului Liverie (Liberiu), papă al Romei;
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Osie, episcopul Cordovei (Cordoba, Spania);
Tot în aceasta zi, pomenirea botezului famenului etiopian, de către Sfântul Filip;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Antusa cea nouă, care cu sac de par fiind îmbrăcata și cu piatra legată de grumaji și în put aruncata, s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Fanurie.
În aceasta luna, în ziua a douăzeci și opta, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Moise Arapul ("cel din tâlhari"), Etiopianul;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților Mucenici Diomid și Lavrentie, care, fiind legați de plop și săgetați, s-au săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Dreptului Iezechia regele, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei proorocite Ana, fiica lui Fanuel, care l-a primit pe Domnul în Templu;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților treizeci și trei de Mucenici din Iraclia, care prin foc s-au săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Cuvios Iosif Isihastul din Sfântul Munte Athos.
Pe Sfântul Mucenic Fanurie să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Mucenice Fanurie roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
Sursă: pravila.ro, facebook.
Am citit cu mare atentie ,ceea ce a savarsit Sf Fanurie,si toatata suferinta luiDin cauza acestor suferințe, Doamne, vino în ajutorul tuturor care se vor ruga pentru mântuirea mamei lui Fanurie”. .