† Sfântul Cuvios Macarie cel Mare - Egipteanul
(19 ianuarie)

Trimte prietenilor tăi

Sfântul Cuvios Macarie cel Mare - Egipteanul, sărbătorit astăzi 19 ianuarie în calendarul ortodox, este ucenicul Sfântului Antonie Cel Mare. Datorită vieții sale ascetice, a primit de la Dumnezeu darul tămăduirii și cel al înaintevederii.

Viața pe scurt – Sfântul Cuvios Macarie cel Mare - Egipteanul (sinaxar)

Sfantul Cuvios Macarie cel Mare Egipteanul 19 ianuarie A 2

Părinții pustiei egiptene cu cea mai mare autoritate, fiind ucenic al Sfântului Cuvios Antonie cel Mare. Biserica Ortodoxă îl pomenește pe 19 ianuarie și pe 25 august, data întoarcerii moaștelor sale la mănăstirea să din pustia schetică (loc retras din Egipt).

Sfântul Macarie, unul dintre întemeietorii monahismului, s-a născut în satul Şabșir, Menuf, Egipt, aproximativ în anul 300 d.Hr., din părinți drepți și credincioși. Tatăl său se numea Avraam, iar mama lui Sara și nu au avut multă vreme copii. Într-o noapte, tatălui său i s-a arătat un înger al Domnului, care i-a spus că Dumnezeu avea să îi dăruiască un fiu al cărui nume va fi cunoscut pe întreg pământul și care va avea o mulțime de fii duhovnicești. La scurt timp după această vedenie, cei doi au avut un fiu pe care l-au numit Macarie. Sfântul Macarie a fost ascultător față de părinții săi, iar harul lui Dumnezeu era cu el încă din tinerețe. Când tatăl său a încercat să îl silească să se însoare, împotriva voinței lui, Macarie s-a prefăcut bolnav timp de câteva zile. Mai apoi l-a rugat pe tatăl său să îi îngăduie să iasă puțin din oraș că să se liniștească. A plecat în sălbăticie și s-a rugat Domnului Iisus Hristos să îl călăuzească pe drumul care Îi era bineplăcut Lui. Pe când era în sălbăticie, a avut o vedenie: i se părea că un Heruvim înaripat îl lua de mână și îl urca pe vârful unui munte, arătându-i întreaga pustie, de la răsărit la apus și de la nord la sud și zicându-i: „Dumnezeu ți-a dat ție și fiilor tăi drept moștenire această pustie”. Când s-a întors din pustie, a aflat că logodnica lui, care era încă fecioară, murise. Macarie I-a mulțumit Domnului Hristos că îl ferise de o căsătorie pe care nu o dorea. La scurtă vreme, și părinții săi au adormit întru Domnul, iar el a dăruit tot ce avea săracilor și nevoiașilor.

Sfântul Macarie Egipteanul s-a născut și a crescut pentru viața pustnicească. Din fragedă copilărie îndeletnicindu-se cu fapta bună și iubind viața virtuoasă și împodobindu-se cu ea.

Când poporul din Shabsheer a văzut înfrânarea și inima sa curată, l-au dus la episcopul de Ashmun (Egipt), care l-a hirotonit preot pentru satul lor. Enoriașii i-au construit o colibă în afara orașului și mergeau la el pentru a se spovedi și a primi de la el Sfintele Taine.

Sfantul Cuvios Macarie cel Mare Egipteanul 19 ianuarie F 1

Foarte de curând, Macarie a început să fie puternic ispitit de diavol prin felurite încercări, dar prin stăruința sa și dragostea cea mare pentru Hristos, fericitul a biruit și s-a făcut pilda a vieții îngerești în trup.

Într-o vreme, o fată nemăritată care rămăsese grea l-a învinuit pe Sfântul Macarie că el era tatăl copilului ei. Sfântul nu a răspuns acuzației; și-a asumat în liniște învinuirea nedreaptă, pentru care a fost și bătut de săteni și de familia fetei, care i-au cerut să o susțină financiar pe ea și pe copil. Macarie a făcut și acest lucru, împletind coșuri și vânzându-le, iar prețul luat pe ele îl dădea părinților fetei.

Când a venit vremea că tânăra femeie să nască, a fost cuprinsă de dureri îngrozitoare. A strigat atunci că nu Macarie, ci un alt bărbat era tatăl copilului ei. Auzind acestea, sătenii s-au rușinat de felul în care se purtaseră cu sfântul și au alergat să îi ceară iertare, însă când au ajuns la coliba Sfântului, au găsit-o goală. Sfântul Macarie, prinzând de veste că i se vădise nevinovăția, fugise de laudele lor.

Întâlnirea dintre Sfântul Cuvios Antonie cel Mare și Sfântul Cuvios Macarie

Sfantul Cuvios Macarie cel Mare Egipteanul 19 ianuarie D

Sfântul Macarie era acum (cca. 330 d.Hr.) în drum spre Schetia, unde avea să-și petreacă aproape toți cei șaizeci de ani din viață rămași. A rămas undeva în adâncul pustiei, în locul unde se afla Mănăstirea Sfinților Maxim și Domadiu (astăzi Mănăstirea Coptă Ortodoxă de la El-Baramous). S-a dus să îl viziteze pe Sfântul Antonie cel Mare. Văzându-l, Sfântul Antonie a zis despre el: „Iată israelitean în care nu este vicleșug”. Sfântul Antonie l-a îmbrăcat cu Marea Schimă, apoi Macarie s-a întors la locul lui de viețuire.

Sfântul Cuvios Macarie cel Mare în Pateric

Când numărul monahilor din jurul său a crescut, a construit o biserică pentru aceștia. Relația Sfântul Macarie cu ceilalți monahi era una deosebită. Pentru ei, el era „bătrânul tânăr”, căci, deși era tânăr, având doar treizeci de ani când a venit în Schetia, avea profunzimea și înțelepciunea unei vârste mult mai avansate. Faima Sfântului Macarie a crescut și s-a răspândit în întreaga țară. Mulți regi și împărați au auzit de minunile pe care le Dumnezeu le înfăptuia prin el. Astfel, el a vindecat-o și pe fiica regelui Antiohiei, care era posedată de un duh necurat. Într-o zi, când credea că în lume nu se mai găseau oameni drepți, un glas a venit la el din cer și i-a zis: „În cetatea Alexandriei sunt două femei cu frică de Dumnezeu”. Luând cu el o cârjă și câteva provizii, a mers până în orașul Alexandria, căutându-le, până ce a ajuns la casa lor. Când a intrat, ele l-au întâmpinat cu bucurie și i-au spălat picioarele cu apă caldă. Apoi, când le-a întrebat despre viața lor, una dintre ele i-a răspuns: „Nu este între noi nici o legătură de rudenie, iar când ne-am măritat cu acești doi frați, i-am rugat să ne lase să mergem la mănăstire, dar ei n-au primit. Așa că am hotărât că întreaga viață să o petrecem postind până seara și făcând multe rugăciuni. Când fiecare dintre noi a avut un fiu, când unul dintre ei plângea, oricare dintre noi îl lua în brațe și îi purta de grijă, fie că era sau nu fiul ei. Avem aceeași viață, gândim amândouă la fel, iar soții noștri sunt păstori de oi, suntem săraci și păstrăm doar cele ce ne trebuie pentru pâinea zilnică, iar ce rămâne dăruim săracilor și nevoiașilor.” Când sfântul a auzit aceste cuvinte, a strigat, zicând: „Cu adevărat Dumnezeu privește la aplecarea inimilor și dăruiește Harul Sfântului Său Duh tuturor celor ce I se închină Lui!” Și-a luat rămas-bun de la ele și s-a întors în pustie.

Sfantul Cuvios Macarie cel Mare Egipteanul 19 ianuarie H

Sfântul Macarie știa și să fie blând cu cei din afara comunității creștine. Știa că asupra acestora au mai mare efect cuvintele blânde și iubitoare decât cele aspre. Se spune că odată, pe când călătorea împreună cu un monah mai tânăr, trecând pe lângă un preot păgân, ucenicul l-a întâmpinat cu cuvinte foarte aspre. Însă Sfântul Macarie l-a întâmpinat cu asemenea cuvinte iubitoare încât păgânul a întrebat de ce Macarie fusese atât de grijuliu. Sfântul Macarie a răspuns că îi părea rău pentru toți cei care nu știau că toate nevoințele și toată închinarea lor erau în zadar. Auzind acestea, păgânul a fost atât de adânc mișcat încât a sfârșit prin a se converti și a intra și el în mănăstirea Sfântul Cuvios Macarie și, ducând o viață cuvioasă, a adus la credință mulți păgâni, purtându-se cu ei cu aceeași dragoste și grijă pe care le primise de la Sfântul Macarie.

Minuni Sfântul Cuvios Macarie cel Mare

Sfântul Cuvios Macarie a dobândit atâta răbdare în ostenelile lui pentru fapta bună, încât a primit puterea să gonească duhurile necurate. El avea deopotrivă și darul înțelegerii; spunea mai dinainte ce avea să se întâmple și era făcător de minuni. Pentru toate acestea după rugămintea îndelungată a arhiereului de atunci, a primit preoția, căci arhiereul a hotărât să nu stea ascunsă făclia sub obroc, ci a căutat să-și sfințească mâna, prin atingerea de el. După sfințire, Macarie s-a dedat la nevoințe și mai grele: a făcut o hrubă pe sub pământ, care începând de la chilia lui, se întindea pe o lungime de o jumătate de stadiu, și la capătul hrubei și-a săpat cu mâinile lui o peșteră. Când veneau mulți oameni să-l cerceteze, el intra în hrubă și se ascundea în peșteră și nimeni nu-l afla. Cât despre mâncare și băutură, este de prisos să mai vorbim, de vreme ce trupul prin înfrânarea cea desăvârșită și dumnezeiască mărturisea aceasta. Odată, venind la el un eretic, stăpânit de demonul îngâmfării și zicând că nu există învierea morților, că să-l înfrunte pe acest eretic, cuviosul a înviat pe un mort.

Sfantul Cuvios Macarie cel Mare Egipteanul 19 ianuarie B 1

După o ora de stăruința în rugăciune, Macarie a înviat un om dintr-un mormânt și nu vreunul mort de curând, ci unul mort de foarte mult timp. Cel înviat, reauzind de Hristos până la moartea sa, a fost botezat de Macarie și făcut ucenic al său. Ucenicul a mai trăit trei ani de la învierea sa din morți.

S-a întâmplat o dată că un monah i-a rătăcit pe mulți, zicând că nu este înviere a morților. Episcopul cetății Ossim din Egipt a mers la Sfântul Macarie, povestindu-i despre acesta. Avva Macarie a mers la monahul acela și a rămas cu el până ce monahul s-a îndreptat, părăsind rătăcirea aceea.

Mărturii din viața de dincolo – despre iad

Sfantul Cuvios Macarie cel Mare Egipteanul 19 ianuarie C

Povestea Sfântul Cuvios Macarie că umblând odată prin pustie a găsit o căpățână de mort aruncata la pământ. Și clătinându-o cu toiagul cel de finic, căpățâna i-a vorbit, spunându-i că a fost slujitor al idolilor și al elinilor celor ce au petrecut prin locul acesta. Și a continuat: „iar tu ești Macarie, purtătorul de duh, și în orice ceas te vei milostivi spre cei ce sunt în chinuri și te vei ruga pentru dânșii, se mângâie puțin.” Iar Macarie i-a zis: „care este mângâierea și care este chinul?” I-a răspuns lui: „pe cât este de departe cerul de pământ, atâta este focul dedesubtul nostru, fiindcă de la picioare până la cap stăm în mijlocul focului și nu este cu putință să se vadă cineva față către față, ci fața fiecăruia este lipită de spatele celuilalt. Deci când te rogi pentru noi, putem vedea fața celuilalt. Aceasta este mângâierea.” Și, plângând bătrânul, a zis: „vai zilei aceleia în care s-a născut omul, dacă aceasta este mângâierea muncii!”

A întrebat atunci pe căpățână Sfântul Cuvios Macarie: „este altă muncă mai rea?” I-a răspuns lui căpățâna: „noi, că cei ce nu am cunoscut pe Dumnezeu, măcar puțin suntem miluiți, iar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu și s-au lepădat de El și nu au făcut voia Lui, dedesubtul nostru sunt.” Și luând bătrânul căpățâna, a îngropat-o.

Sfântul Cuvios Macarie – Lupta împotriva demonilor

Sfantul Cuvios Macarie cel Mare Egipteanul 19 ianuarie J

Cuviosul spunea că există două cete de demoni; una se luptă cu oamenii prin patimi înspăimântătoare și alta, a îngâmfării, împinge pe oameni la rătăcire. Satan rânduiește ceata din urmă la fermecători și la eretici. Sfântul a proorocit urgia Domnului asupra ucenicului său, care ascundea lucrurile săracilor și nu se pocăia, iar pentru aceasta s-a îmbolnăvit de lepră. Iar pe un alt ucenic, care împins de demon mânca în fiecare zi câte trei coșuri de pâine și bea un vas mare de vin, l-a făcut să mănânce numai trei bucăți mici de pâine. Cuviosul Macarie l-a văzut și pe diavol cum își purta meșteșugirile și înșelăciunile în tigvulițe (Vas făcut din fructul uscat de tigvă – specific în Egipt). Pe Teopempt monahul, cel înșelat de diavol, l-a îndreptat. El a auzit glas dintr-o tigvă uscată a unui preot al idolilor, care se găsea în pustiu, zicând că prin mijlocirea rugăciunilor lui cei din chinurile iadului se ușurează puțin. A proorocit pustiirea așezărilor călugărești de la Skit. Pe un mort l-a înviat, că să spună unde a ascuns averea unor oameni și iarăși a poruncit de a adormit. Acestea și mai multe minuni și spuse ale Sfântului le găsim în Patericul egiptean.

Sfântul Macarie cel Mare a luptat și împotriva Arianismului și a fost trimis în surghiun într-o insulă din delta Nilului aproximativ în anul 374 d.Hr., pentru că era un susținător al Sfântului Atanasie cel Mare. Pe când era acolo împreună cu Sfântul Macarie al Alexandriei, fata unui preot păgân a început să aibă tot soiul de crize și se credea că era posedată de diavol. Cei doi monahi au reușit să o vindece, iar locuitorii, în semn de recunoștință, au dărâmat templul idolesc, construind în locul său o biserică. Auzind acestea, autoritățile i-au trimis îndată înapoi la mănăstirile lor pe cei doi monahi.

Sfantul Cuvios Macarie cel Mare Egipteanul 19 ianuarie K

După acest incident, Sfântul Macarie s-a întors în pustia schetică, unde a continuat să lucreze la întemeierea vieții monastice, lucrare începută de Sfântul Antonie cel Mare și de Sfântul Pahomie cel Mare. Mănăstirea să a crescut și a înflorit, dimpreună cu întreaga viață monastică din regiune. Actuala Mănăstire Coptă Ortodoxă a Sfântul Macarie cel Mare (Ortodoxă Orientală) se află în Wadi Natrun, vechea pustie schetică, la 92 de kilometri de Cairo, pe partea de vest a drumului către Alexandria. Aceasta a fost întemeiată de Sfântul Macarie în anul 360, care a devenit părintele duhovnicesc a mai mult de patru mii de monahi veniți din toate părțile lumii – egipteni, greci, etiopieni, armeni, nubieni, asiatici, palestinieni, italici, gali și iberi.

Ispitirea diavolului la vremea ieșiri sufletului din trup

Sfântul Macarie cel Mare a trecut la Domnul în anul 390 , având 97 de ani. În ziua adormirii sale, el i-a văzut pe Sfinții Antonie și Pahomie în ceata sfinților. Un manuscris din Şebin El-Kum (Egipt) amintește că: „Fericitul Macarie sărutând pe toți cei ce erau lângă dânsul și pentru dânșii rugându-se, și-a ridicat ochii și mâinile în sus, zicând cel mai de pe urma cuvânt: În mâinile Tale, Doamne, îmi dau duhul meu. Și astfel și-a dat fericitul sau suflet, lăsând multă plângere ucenicilor. Apoi, adaugă Serapion și aceasta, pe care a auzit-o de la Cuviosul Pafnutie, care era unul din ucenicii lui Macarie: că acel sfânt suflet, fiind ridicat de heruvimi și spre cer suindu-se, unii din părinti priveau cu ochii sufletești spre diavolii cei din văzduh cum stau departe și strigau: „O! de ce slava te-ai învrednicit, Macarie”.

Sfantul Cuvios Macarie cel Mare Egipteanul 19 ianuarie I

Iar Sfântul Cuvios Macarie le răspundea: „Nu, căci încă mă tem, pentru că nu mă știu de am făcut vreun lucru bun”. Apoi vrăjmașii cei ce erau în văzduh, strigau: „Cu adevărat ai scapăt de noi, Macarie”. Iar el le zicea: „Ba nu, căci îmi mai trebuie ceva că să scap”. Și fiind acum înăuntrul porților cerești, diavolii plângând, strigau: „A scapăt de noi, a scapăt!”. Iar el cu mare glas le-a răspuns: „Cu adevărat am scapăt de meșteșugirile voastre, cu puterea Hristosului meu fiind îngrădit”. Astfel a fost viața, sfârșitul și mergerea la veșnica viață a Cuviosului părintelui nostru Macarie”.

„Ne-ai învins, Macarie”, la care Sfântul a răspuns „Încă nu v-am biruit”. Ajungând la porțile raiului, ei au strigat din nou: „O, Macarie, ne-ai biruit”. La care acesta a răspuns: „Binecuvântat fie Domnul Iisus Hristos care m-a scăpat din mâinile voastre”.

Unde se găsesc sfintele moaște ale Sfântului Macarie cel Mare – Egipteanul

Sfântul Cuvios Macarie le-a poruncit ucenicilor săi să îi ascundă trupul, însă câțiva locuitori din satul natal al acestuia, Şabșir, au venit și i-au furat trupul, construind o biserică în cinstea lui și așezându-i acolo trupul pentru aproximativ 160 de ani. Moaștele sale au fost mutate mai apoi mutate într-un alt oraș, unde au rămas timp de 440 de ani, până în vremea Papei-Patriarh al Alexandriei Mihail al V-lea, al 71-lea papă copt al Alexandriei. Când papa Mihail a plecat în pustie pentru a petrece perioada de post la mănăstire, a suspinat și a zis: „Cât îmi doresc că Dumnezeu să ne ajute că trupul Părintelui nostru avva Macarie să fie în mijlocul nostru!” Mai târziu, starețul mănăstirii Sfântului Macarie a plecat pentru treburile mănăstirii împreună cu mai mulți bătrâni și au vrut să aducă moaștele Sfântului la mănăstire. Locuitorii orașului și guvernatorul s-au împotrivit, însă peste noapte acestuia i s-a arătat avva Macarie, cerându-i să dea trupul său monahilor. Acesta a ascultat porunca sfântului și bătrânii au purtat trupul Sfântului, cu multă bucurie, înapoi la mănăstire, fiind petrecuți de o mare mulțime de oameni veniți să își ia rămas-bun de la Sfânt. Pentru amintirea acestei zile minunate, Biserica Coptă a instituit o zi specială de pomenire.

Sfantul Cuvios Macarie cel Mare Egipteanul 19 ianuarie N
Sfântul Cuvios Macarie cel Mare alături de Sfântul Macarie Alexandrinul

Sfântul Cuvios Macarie cel Mare nu trebuie confundat cu Sfântul Macarie al Alexandriei sau cu Sfântul Sfințit Mucenic Macarie, episcop de Edkao. Moaștele celor trei Sfinți Macarie se păstrează la Mănăstirea Coptă a Sfântului Macarie cel Mare din Schetia (Wadi Natrun).

Cuvinte Duhovnicești - Sfântul Cuvios Macarie

„Acesta este semnul creștinului, că oricât se nevoiește și oricât lucrează după dreptate, simte că n-a făcut nimic și, postind, zice «Acesta nu e post,» iar în rugăciune stând, „Aceasta nu e rugăciune,” și încă în stăruință la rugăciune adaugă, „N-am arătat deloc stăruință, ci abia încep să mă străduiesc să lucrez”; și chiar drept fiind înaintea lui Dumnezeu, el zice „Nu, eu nu sunt drept, eu nu mă nevoiesc, ci doar pun început în fiecare zi.”

Sfantul Cuvios Macarie cel Mare Egipteanul 19 ianuarie M

„Sufletul care-L iubește cu adevărat pe Dumnezeu și pe Hristos, chiar de ar face și zece mii de lucruri drepte, se vede pe sine că și cum n-ar fi lucrat nimic, din pricina râvnei sale de neostoit după Dumnezeu. Chiar când și-ar copleși trupul cu posturi și cu priveghere, el va privi la virtuțile sale că și cum nici măcar nu ar fi început să le lucreze.”

„Sufletele care iubesc adevărul și pe Dumnezeu, care tânjesc cu multă nădejde și credință să se îmbrace cu totul în Hristos nu au așa mare nevoie să rămână în amintirea altora, nici nu rabdă, chiar și pentru puțină vreme, să fie lipsite de râvna după cele cerești și de dragostea înflăcărată pentru Domnul; ci fiind în întregime și pe deplin răstigniți pe Crucea lui Hristos, capătă în ei înșiși simțirea unei tot mai mari apropieri duhovnicești de Mirele ceresc.”

„Dumnezeu S-a smerit pentru tine, iar tu nu te vei smeri pentru tine însuți? Domnul Însuși, care este Calea și e Dumnezeu, după ce a venit, nu pentru Sine, ci pentru tine, că să-ți fie pildă în toate cele bune, privește, a venit întru asemenea smerenie, „chip de rob luând” Filipeni 2,7 ], El care este Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Împăratului... Ci nu disprețui vrednicia Sa dumnezeiască, atunci când privești la El, care în cele din afară S-a smerit că unul dintre noi. Pentru noi S-a arătat El astfel, nu pentru Sine... Când L-au scuipat peste față și I-au pus pe cap o cunună de spini și L-au lovit, ce umilință mai mare ar fi putut El să îndure?... Dacă Dumnezeu primește asemenea insulte și suferințe și umilințe, tu, care după fire ești lut și ești muritor, oricât de mult ai fi umilit, nu vei ajunge niciodată să faci ceva asemănător cu ce a făcut Stăpânul tău. Dumnezeu S-a smerit pe Sine pentru tine, iar tu nu te vei smeri pentru tine însuți?!” -- Omilia 26, 25-26.

Zis-a Sfântul Cuvios Macarie: de s-a făcut întru tine defăimarea că lauda și sărăcia că bogăția și lipsa că îndestularea, nu vei muri. Căci cu neputință este că cel ce crede bine și lucrează cu blagoslovenie să cadă în necurăția patimilor și în înșelăciunea diavolilor. (Avva Macarie, Patericul egiptean)

„Aș vrea să vorbesc despre un lucru mai subtil și mai adânc pe cât voi putea de bine. De aceea, ascultați cu atenție. Dumnezeu Cel necuprins, de neatins și necreat a luat trup, și pentru bunătatea Sa nemăsurată și de nedescris, dacă pot spune așa, S-a micșorat pe Sine, împuținându-și slava Sa cea de neatins că să poată fi una cu creaturile Sale, că ei să poată să ajungă să ia parte la viața dumnezeiască (II Petru 1, 4). Dumnezeu, Care e dincolo de orice limitare și depășește cu mult cuprinderea înțelegerii omenești, prin bunătatea Sa, S-a micșorat pe Sine și a primit membrele trupului nostru omenesc, pe care El le-a înconjurat cu o slavă de neatins. Şi prin mila și iubirea Sa de oameni, luând El Însuși trup, Se amestecă pe Sine și se face „un singur Duh” (I Corinteni 6, 17) cu ei, după mărturia lui Pavel. El se face un suflet, dacă pot spune așa, într-un suflet, fire în fire pentru că sufletul să poată să trăiască în Dumnezeu și să simtă viața cea fără de moarte și să devină părtaș la slava cea veșnică.” -- Omilia 4, 9-10.

Surse: orthodoxwiki, Creștin-Ortodox.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Icoana Sfântului Macarie cel Mare – Egipteanul

Macarie Egipteanul, bătrân foarte, [zice: ,,Săpunul rugăciunii de-l vei amesteca cu apele lacrimilor, vei spăla întinăciunile inimii tale, și cu acestea, pe dinlăuntru, ca zăpada te vei albi]”.

Sfantul Cuvios Macarie cel Mare Egipteanul 19 ianuarie G

Sfântul prea cuvios Macarie Egipteanul, sihastrul, foarte bătrân.

Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Dionisie din Furna - Erminia picturii bizantine, (p. 160, 195)

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Semnificația / etimologie numelui Macarie

În primul rând „La mulți ani!“ tuturor celor care poartă numele Sfântului Macarie!

Macarie - este un nume de bărbat care provine din greaca veche Makarios (Μακάριος), având ca foră latină Macarius, - acest nume se traduce prin „binecuvântat” sau „bucurie”.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Macarie? Conform cu calendarul ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 19 ianuarie.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Troparul Cuviosului Macarie, glasul 1

Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule Părintele nostru Macarie, cu postul, cu privegherea și cu rugăciunea cereștile daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Mărire celui ce ți-a dat ție putere, mărire celui ce te-a încununat pe tine, mărire celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Condacul Cuviosului Macarie, glasul 1

Viață fericită ducând în lume, te-ai învrednicit a te sălășlui în pământul celor blânzi, împreună cu cetele fericiților, Macarie, purtătorule de Dumnezeu; și locuind în pustiu, ca într-o cetate, ai primit de la Dumnezeu harul minunilor. Pentru aceasta te cinstim.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Alt Condac al Cuviosului Macarie, glasul al 4-lea

În casa înfrânării Domnului cu adevărat te-a pus, ca pe o stea nerătăcitoare, luminând marginile, părinte al părinților, Macarie preacuvioase.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Viața completă - Sfântul Cuvios Macarie cel Mare - Egipteanul (Viețile Sfinților)

Patria acestui cuvios Macarie era Egiptul, iar satul său se numea Ptinapar. Părinții lui erau de un nume cu cei mai vechi dintre sfinți, strămoșii Avraam și Sara, pentru că Avraam era numele tatălui lui Macarie, având treapta de preot, și maica lui se numea Sară. De vreme ce erau neroditori, se depărtaseră de traiul însoțirii, însă cu duhul erau tot uniți.

Ei își înfrumusețau viața cu înfrânarea și cu postul, cu rugăciunile și cu privegherea, cu milosteniile și cu primirea de străini și cu multe alte fapte bune. Dar făcându-se prin voia lui Dumnezeu năvălirea neașteptată a barbarilor asupra Egiptului, și averile lor răpindu-se din mâinile acelora, au sărăcit foarte mult și se gândeau să iasă din patria lor.

Dar într-o noapte, dormind Avraam, i s-a arătat sfântul patriarh Avraam, cinstit la vedere și luminat cu frumusețe, strălucindu-i hainele ca soarele; deci, acela mângâindu-l și zicându-i să aibă nădejde spre Domnul, l-a sfătuit ca să nu se depărteze cu totul de părțile Egiptului, ci să se mute numai în satul ce se numește Ptinapar, care este în hotarele Egiptului, și să nu se lipsească de unirea cu soția lui, de vreme ce, zicea Sfântul Avraam, "Dumnezeu voiește să vă binecuvânteze cu rod fericit, precum m-a binecuvântat și pe mine, care eram străin în pământul Canaan, dându-mi fiu la bătrânețe".

Preotul Avraam deșteptându-se din somn, a spus soției sale Sara vedenia sa. Și amândoi au dat laudă lui Dumnezeu; apoi nezăbovind, s-au mutat în satul Ptinapar. Nu era departe acel sat de pustia Nitriei, și, precum se vede, dumnezeiasca rânduială a mutat acolo pe părinții lui Macarie, ca astfel fiul lor care avea să se nască, să iubească mai cu înlesnire viața pustnicească.

Petrecând Avraam cu soția sa în satul Ptinapar, s-a întâmplat că s-a îmbolnăvit rău și aștepta să moară. Dar, într-o noapte, zăcând pe patul durerii și adormind puțin, a avut o vedenie în acest fel: I se părea că vede pe îngerul lui Dumnezeu ieșind din altar și, apropiindu-se de dânsul, îi zise: "Avraame, Avraame, scoală-te de pe patul tău." Iar el i-a răspuns: "Sunt bolnav, Doamne, și nu pot să mă scol." Iar îngerul luându-l de mână, cu veselie zicea către dânsul, cu glas blând: "Dumnezeu te-a miluit.

El a izgonit boala de la tine și-ți dăruiește binecuvântarea Sa, pentru că femeia ta Sara va naște un fiu, numit cu numele "fericirii", care va fi locașul Sfântului Duh și îngerește pe pământ va viețui și printr-însul mulți se vor duce la Dumnezeu." Într-aceasta vedenie bolnavul deșteptându-se, îndată a simțit că este cu totul sănătos, și sculându-se, umbla plin de frică și de bucurie; iar toate cele văzute și grăite de înger în vedenie le-a spus soției sale Sara.

Folare-Separare

Apoi cum că aceea era adevărată, îl încredința schimbarea lui din durerea cea mare întru desăvârșita sănătate, și împreună au mulțumit lui Dumnezeu, preamilostivului și de bine dătătorului său. După aceasta, Sara a zămislit la bătrânețe și venind vremea a născut un fiu de parte bărbătească și i-au pus numele Macarie, care se tâlcuiește "fericit" și l-au luminat pe el cu Sfântul Botez.

Venind copilul în vârstă desăvârșita și dumnezeieștile cărți bine deprinzându-le, părinții lui, ca și cum uitaseră sfătuirea îngerească din vedenia cea despre dânsul, au voit ca să-l însoțească cu femeie chiar și nevrând; dar el cu totul se lepăda, dorind să se însoțească cu neîntinata mireasă, adică cu viața cea fericită; însă fiind silit, s-a supus la părinteasca voie, punând bun sfat în minte.

Și săvârșindu-se ospățul cel de nuntă, tânărul Macarie fiind dus în casă, s-a prefăcut că e bolnav ca și cum îi venise deodată rău, și neatingându-se de a sa mireasă, a ieșit curat din casă, ridicându-și către Dumnezeu ochii inimii și către El punând nădejdea, se rugă cu putere, ca să-i ajute degrabă spre a putea să se dezlege de viața lumească și să se facă monah.

Într-una din zile, s-a întâmplat unora din ai lor ca să meargă la Muntele Nitriei, ca să aducă de acolo nitru (adică silitră); pentru că acolo se află multă de aceasta și de aceea muntele se numește Nitria; deci, a mers cu dânșii și Macarie, după porunca părinților săi, și venind la iezerul Nitriei, s-a abătut puțin din cale, vrând să se odihnească; apoi a adormit, și în vis i se părea că vede un bărbat minunat, strălucind cu lumina și zicând către dânsul: "Vezi, Macarie, aceste locuri pustii, privește-le, pentru că se cade ție ca în aceste pustietăți să te sălășluiești". După vedenia aceasta, Macarie deșteptându-se, gândea la cele ce i s-au zis de către cel văzut și nu pricepea ce să fie; pentru că într-acea vreme încă nu erau viețuitori în pustie, afară de marele Antonie și în alt loc în pustia cea mai dinăuntru era Pavel Tebeul, neștiut de nimeni.

Deci, a treia zi, întorcându-se din Nitria acasă, a aflat pe mireasă sa bolnavă de friguri, și fiind aproape de sfârșit, a și murit înaintea ochilor lui și întru feciorie curată s-a dus la veșnica viață. Iar Macarie s-a încredințat lui Dumnezeu și se gândea la a sa moarte, zicând în sine: "Macarie, ia aminte și te îngrijește pentru sufletul tău, pentru că se cade și ție ca, după puțină vreme, să lași viața aceasta".

Folare-Separare

Macarie neîngrijindu-se de nimic pământesc, era pururea în casa Domnului, nevoindu-se cu citirea dumnezeieștilor cărți. Părinții văzându-i o viață ca aceea, nu mai îndrăzneau să pomenească de nume femeiesc înaintea feței lui, ci se bucurau de curăția vieții lui. Avraam, tatăl lui, îmbătrânind foarte și căzând în boală, era lipsit de vedere, din cauza bătrâneții și a bolii, de aceea îi slujea fericitul Macarie cu osârdie și cu dragoste; apoi s-a mutat din viață bătrânul plin de zile și s-a dus către părinții săi.

Trecând șase luni după mutarea tatălui său Avraam, s-a sfârșit întru Domnul și Sara, maica lui Macarie. El dând pe părinții săi obișnuitei îngropări creștinești, era acum liber de toate; și a împărțit toate cele rămase de la părinți la cei ce aveau nevoie de ajutor. Dar era mâhnit că nu avea cui să-și descopere tainele inimii sale și să afle sfat bun, unde să se ducă și de cine să fie povățuit la viața cea plăcută lui Dumnezeu și se ruga Lui cu osârdie să-i trimită un povățuitor bun, care ar putea să-i arate calea mântuirii.

Sosind pomenirea unuia din sfinți, căruia după obiceiul părinților săi, voia să-i săvârșească praznicul, el a gătit prinz nu numai pentru vecini, dar mai ales pentru cei săraci și scăpătați. Atunci, stând în biserică la cântare, a văzut un monah bătrân intrând în biserică, cărunt la păr, având barbă până la brâu, galben la față de pustnicie, foarte cinstit la vedere și al cărui chip dinăuntru, adică al sufletului, era înfrumusețat cu podoabele faptelor bune.

Monahul nu era departe de satul acela, și își avea chilia sa pustnicească la un loc liniștit, nearătându-se la nimeni; iar într-acea vreme, Dumnezeu rânduind așa, monahul a venit la biserica ce era în sat, pentru împărtășirea cu prea curatele Taine. Pe acest monah l-a rugat Macarie ca, după săvârșirea dumnezeieștii Liturghii, să intre în casa lui, la masa cea de obște; iar după masă și după ospătarea de ajuns a tuturor, ducându-se fiecare la locul său, Macarie a oprit puțin pe monah și luându-l de-o parte a căzut la picioarele lui și i-a zis: "Să nu mă oprești că dimineață să vin la sfinția ta, pentru că voiesc să te am sfetnic bun în viața mea". Bătrânul i-a răspuns: "Să vii, fiule, când vei voi". Și a plecat.

Folare-Separare

A doua zi s-a dus Macarie la bătrân și i-a spus toate tainele inimii sale, cum dorește cu toată osârdia să slujească Domnului; și a rugat pe bătrân să-l povățuiască ce se cade să facă. Bătrânul l-a întreținut în ziua aceea la el cu vorbe folositoare de suflet, și apunând soarele, i-a dat puțină pâine cu sare, apoi i-a zis să se odihnească. Stând singur la rugăciune și avându-și mintea sus, fiind noapte adâncă, s-a făcut o vedenie și a văzut un sobor de monahi cu chipuri albe și având aripi, care înconjurând pe Macarie, ziceau: "Scoală-te, Macarie, și începe slujba cea poruncită de la Dumnezeu; nu aștepta altă vreme, că bărbatul leneș nu se luptă cu istețime, iar cel nesîrguitor dobândește prețul celui leneș.

Văzând acestea dumnezeiescul bătrân, dimineața le-a spus lui Macarie și liberându-l, i-a zis: "Fiule, ceea ce voiești să faci, fă mai degrabă, că te cheamă Dumnezeu pentru mântuirea multora; de aceea, de acum să nu te lenevești la lucrurile cele plăcute lui Dumnezeu". Deci, învățându-l mult despre rugăciune, priveghere și post, l-a liberat cu pace. Fericitul Macarie întorcându-se acasă, a împărțit la săraci toate ale sale, nelăsând nimic pentru trebuința să.

După puține zile, liberându-se de toate grijile vieții și rămânând singur ca un sărac, s-a dus iarăși la bătrân, dându-se cu totul Domnului pentru slujirea cea bună. Iar bătrânul primind cu dragoste pe dumnezeiescul tânăr Macarie și arătându-i începuturile vieții monahicești cele liniștitoare și învățându-l a împleti coșnițe, lucru cuviincios mâinilor monahilor, i-a făcut chilie în alt loc, nu departe de el; pentru că acel părinte dorea să viețuiască singur în numele lui Dumnezeu și a dus în acea chilie pe ucenic, dându-i cuviincioasele porunci despre rugăciune, despre hrană, și despre lucrul mâinilor.

Folare-Separare

Astfel fericitul Macarie a început în numele lui Dumnezeu a alerga pe calea cea sfântă a vieții monahicești; și sporind din zi în zi în legea Domnului, s-a întâmplat după câtăva vreme că a venit în satul acela episcopul părinților acelora și aflând despre fericitul Macarie de la locuitorii satului, l-a chemat la el și cu sila l-a făcut cleric la biserica aceea, deși era încă tânăr. Dar nu după multe zile supărându-se Macarie de slujirea aceasta prin care i se tulbura liniștea, a fugit de acolo și s-a sălășluit într-un sat oarecare; și venind la dânsul un om neînvățat, dar cucernic, îi slujea luând lucrul mâinilor lui și vânzându-l, îi aducea hrană. Dar diavolul nesuferind a se vedea învins de monahul cel tânăr, se înarma asupra lui și luptă cu multe feluri de meșteșuguri, aducându-i uneori necuviincioase gânduri, iar alteori năvălind asupra lui prin năluciri și înfricoșări; pentru că priveghind el în rugăciunea de noapte, diavolul cutremura casa din temelie, iar alteori închipuindu-se în șarpe și târându-se pe pământ, se repezea asupra lui. Iar fericitul Macarie îngrădindu-se cu rugăciune și cu semnul Sfintei Cruci, socotea întru nimic meșteșugirile lui, grăind ca David: Nu mă voi teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua și nici de lucrul ce umblă în întuneric.

Deci, neputând vicleanul să biruiască pe cel nebiruit, a aflat asupra lui o meșteșugire ca aceasta: Un bărbat din locuitorii satului aceluia avea o fiică, pe care un tânăr i-o cerea spre nelegiuită însoțire; dar fiindcă era sărac și neînvățat, de aceea părinții se mândreau față de tânărul acela, nevrând să dea pe fiica lor după dânsul. Dar fecioara iubea pe tânăr și aprinzându-se de asemenea cu dragoste, s-a unit în taină și s-a aflat fecioara având în pântece; deci întrebând ea pe acel tânăr ce răspuns ar putea să dea părinților, acela, având înlăuntru pe învățătorul răutății, i-a zis: "Spune că sihastrul acela ți-a făcut aceasta".

Ea ascultând sfatul vicleanului și-a ascuțit limba sa de șarpe asupra nevinovatului monah, căci când au cunoscut părinții că fecioara este însărcinată, bătând-o, au început a o întreba: "Cu cine ai căzut în păcat?" Ea a răspuns: "Cu sihastrul vostru, pe care-l socotiți că este sfânt; căci odată, aflându-mă afară din sat și apropiindu-mă de locul unde petrece el, m-a întâmpinat în cale și mi-a făcut silă, iar eu de rușine și de frică, nu l-am spus la nimeni până acum".

Prin aceste cuvinte ca de niște săgeți lovindu-se părinții și rudeniile ei, au pornit cu toții asupra sfântului și au alergat la chilia lui, umplând văzduhul de strigare și de cuvinte dosăditoare; apoi scoțându-l din chilie, l-au bătut mai multă vreme și l-au dus cu dânșii în sat. Aducând multe vase lepădate, ulcele înnegrite, toarte de ulcioare, și legându-le într-o funie, le-au spânzurat de grumajii lui și-l purtau prin sat cu negrăită batjocură, bătându-l, împingându-l, trăgându-l de păr, călcându-l cu picioarele și strigând: "Acest monah a necinstit pe fecioara noastră; apucați-l toți și-l bateți".

Folare-Separare

Din întâmplare, trecea pe acolo un cinstit bărbat, care văzând ceea ce se făcea, a zis celor ce-l băteau: "Până când veți bate fără de vină pe străinul monah, neștiind dacă lucrul este adevărat? Pentru că socotesc că este năpastă, iar nu lucru adevărat". Dar aceia nu-l ascultau și își arătau răutatea lor. Însă iubitorul de Hristos, cel ce pentru Dumnezeu slujea pe Macarie, mergând în urma celui purtat astfel, se rușina, plângea și nu putea să-l apere și să scoată pe Macarie din mâinile lor pe care ca niște câini îl înconjuraseră. Apoi, aceia întorcându-se către slujitorul său, se porneau cu dosădiri și cu ocări, zicându-i: "Sihastrul căruia îi slujești, iată ce a făcut".

Folare-Separare

Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Viețile Sfinților luna Decembrie - Mănăstirea Sihăstria

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de astăzi

În această lună, în ziua a nouăsprezecea pomenirea cuvioșilor noștri părinți Macarie Egipteanul și Macarie Alexandrinul;
Tot în această zi, pomenirea sfintei Eufrasia;
Tot în această zi, pomenirea aducerii moaștelor celui între sfinți părintelui nostru Grigorie Teologul, în biserica Sfinților Apostoli;
Tot în această zi, pomenirea minunii celei mari din Niceea, când sfântul Vasile cel Mare a deschis prin rugăciune ușile bisericii sobornicești și a dat-o în seama ortodocșilor;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Meletie Valisiotul Mărturisitorul, care a trăit în anii o mie două sute trei;
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți părintelui nostru Marcu Eugenicul cel din Efes, singurul luptător, apărător și păzitor al Ortodoxei;
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți părintelui nostru Arsenie, arhiepiscopul Cherchirei, care în pace s-a săvârșit.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de mâine

În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Eftimie cel Mare;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Vas, Eusebiu, Eutihiu și Vasilid;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici In, Pin și Tim;
Tot în această zi, pomenirea fericitului Petru Vameșul;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Tira și Agni;
Tot în această zi, pomenirea evlaviosului împărat Leon cel Mare din Tracia, numit Machelis;
Tot în această zi, pomenirea sfintei mucenițe Ana;
Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Zaharia, care a mărturisit în Paleopatra din Peloponez și, zdrobindu-i-se picioarele, s-a săvârșit la anul 1782.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Sursă: pravila.ro

Facebook

Floare Final

Să ne rugăm la Sfântul Cuvios Macarie cel Mare să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Cuvioase Macarie roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește–ne și ne mânuiește–ne pe noi. Amin.

Recomandări

† Sfântul Cuvios Macarie cel Mare - Egipteanul
(19 ianuarie)

Sfântul Cuvios Macarie cel Mare - Egipteanul, sărbătorit astăzi 19 ianuarie în calendarul ortodox, este ucenicul Sfântului Antonie Cel Mare. Datorită vieții sale ascetice, a primit de la Dumnezeu darul tămăduirii și cel al înaintevederii. […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

2 comments on “† Sfântul Cuvios Macarie cel Mare - Egipteanul
(19 ianuarie)”

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram