† Vinerea Mare din Săptămâna Patililor - Prohodul Domnului

În Vinerea Mare se face pomenire de sfintele, mântuitoarele și înfricoșătoarele Patimi ale Mântuitorului și de mărturisirea tâlharului celui recunoscător care a dobândit raiul.

Pătimirile Domnului sunt numite sfinte, mântuitoare și înfricoșătoare: Sfinte pentru că Cel ce suferă este Fiul lui Dumnezeu, mântuitoare pentru că Cel ce pătimește nu este un simplu om și înfricoșătoare căci toată făptura s-a schimbat la răstignirea lui Hristos: „Soarele s-a întunecat, pământul s-a cutremurat și mulți din morminte au înviat”.

Răstignirea din Vinerea Mare

Vinerea Mare din Săptămâna Patililor - Prohodul Domnului

Acesta este cel mai însemnat moment din activitatea mesianică a lui Iisus Hristos. Ea constitui jertfa supremă prin care Fiul lui Dumnezeu Cel întrupat ia asupra Sa păcatele lumii și împacă pe om cu Creatorul. Este deci firesc ca toți Evangheliștii să-I consacre un loc considerabil în scrierile lor.

Răstignirea nu era practicată de evrei, cu excepția crucificării a 800 de locuitori ai Ierusalimului de către regele Alexandru Ianeul în 87, în Palestina această pedeapsă era aplicată doar de către autoritatea romană. Cel care primea condamnarea la moartea pe cruce era dezbrăcat de haine, biciuit și obligat să parcurgă drumul până la locul execuției, cu bârna orizontală a crucii în spate, legată de mâinile întinse.

Astfel, întâi Iisus este supus flagelării, apoi batjocorit de ostașii care L-au bătut peste față cu trestia și I-au pus în spate Crucea. Apoi au silit pe Simon Cirineanul să-I ducă crucea. Au ajuns pe la ceasul al treilea la locul Căpățânii și acolo L-au răstignit. A fost răstignit împreună cu doi tâlhari ca să fie și El socotit un făcător de rele. Pentru a-L înjosi, soldații au împărțit hainele Lui, iar pentru cămașa Sa, care era făcută dintr-o bucată și nu avea nici o cusătură, au aruncat sorți, săvârșind cea mai mare nelegiuire. Dar nu numai acestea, ci și pe când era pe Cruce își băteau joc de El, zicând: „Tu, Cel ce strici Templul și în trei zile îl zidești, mântuiește-te pe Tine!”.

Și iarăși: „Pe alții a mântuit, dar pe Sine nu poate să se mântuiască”. Și iarăși: „Dacă ești împăratul lui Israel, coboară-Te acum de pe Cruce și vom crede în Tine!”. Iudeii, dacă ar fi crezut în cele ce spuneau, ar fi trebuit să se apropie de El fără nici o îndoială, căci într-adevăr Hristos era recunoscut de întreaga fire nu numai ca împărat al lui Israel, ci și al întregii lumi. Ce însemna, oare, întunecarea soarelui în ceasul al treilea și în miezul zilei? Ce însemna cutremurarea pământului? Ce însemna despicarea pietrelor, care au mustrat învârtoșarea inimii iudeilor? Ce însemna învierea multor trupuri, care ne-a învederat credința în învierea obștească și puterea Celui ce-a pătimit? Ce însemna sfâșierea în două a catapetesmei Templului, ca și cum și ea ar fi fost supărată din pricina Celui care a fost slăvit în ea și pătimește acum? Ce însemnau apoi celelalte lucruri descoperite, dar care n-au putut fi văzute?

Așadar în ceasul al treilea, după cum spune dumnezeiescul Marcu, a fost răstignit. Din ceasul al șaselea până în ceasul al nouălea s-a făcut întuneric. Longhin sutașul, când a văzut aceste lucruri minunate și mai cu seamă întunecarea soarelui, a strigat cu voce mare: „Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost acesta”. Unul dintre tâlhari Îl insulta pe Iisus; celălalt însă, mustrându-l cu asprime pe acesta, a mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Mântuitorul i-a răsplătit credința lui și i-a făgăduit petrecerea în rai împreună cu El.

Împungerea cu sulița

În sfârșit, după ce a fost insultat din destul, Pilat a scris pe Cruce și cuvintele: „Împăratul iudeilor”, deși iudeii s-au împotrivit să scrie așa. Apoi Mântuitorul a strigat: „Mi-e sete!”. Ei au amestecat oțet cu fiere și I l-au dat să bea. Și spunând: „Săvârșitu-s-a!”, înclinând capul Și-a dat duhul.

Toți s-au îndepărtat de acolo. Lângă Crucea Lui stătea numai Mama Lui și sora ei, Maria lui Cleopa, pe care Ioachim i-o născuse lui Cleopa ce murise fără copil. Mai era încă și Ioan, iubitul Lui ucenic. Nerecunoscătorii iudei, pentru că nu voiau să vadă trupurile pe Cruce au cerut lui Pilat (pentru că era marea zi a Paștelui și era Vineri) ca să sfărâme fluierele picioarelor osândiților spre a muri mai repede. Și au sfărâmat fluierele picioarelor celor doi tâlhari, căci mai trăiau încă; dar când au venit la Iisus și L-au văzut că murise, s-au oprit de a le mai sfărâma. Unul dintre ostași, ca să facă plăcere iudeilor nerecunoscători, a întins sulița și L-a împuns pe Hristos în coasta dreaptă și îndată a ieșit sânge și apă.

După ce s-au săvârșit aceste fapte mai presus de fire, pe înserate, Iosif din Arimateea, ucenic al Lui la început, care se ascunsese ca și ceilalți, s-a dus cu îndrăzneală la Pilat, pe care-l cunoștea, și i-a cerut trupul lui Iisus. Pilat i-a îngăduit să-L ia, iar Iosif, pogorându-L de pe Cruce, L-a dat jos cu multă evlavie.

Punerea în mormânt a Domnului din Vinerea Mare

Sfantul Epitaf 01

Pe când se lăsa noaptea, a venit Nicodim, aducând un amestec preparat de multă vreme din smirnă și aloe. L-a înfășurat în giulgiuri, după cum obișnuiau să facă iudeii și L-au îngropat în apropiere în mormântul tăiat în piatră a lui Iosif, unde nu mai fusese îngropat nimeni înainte.

Moartea suportată de Hristos naște în noi, dacă ne unim cu El, o stare nouă, de încetare a alipirii egoiste și pătimașe la cele ale lumii și de dăruire a voinței Lui de a ne iubi unii pe alții. Iar aceasta ne dă puterea de a birui și noi moartea. Spre deosebire de noi, care îndurăm moartea în mod pasiv, ca pe o consecință a păcatului, Hristos a întampinat-o în stare de maximă concentrare spre a o birui. În canonul pascal compus de Sfântul Ioan Damaschin se cântă: „Prăznuim omorârea morții”.

Noul Adam Iisus Hristos a tămăduit prin lemnul Crucii pe vechiul Adam

Toate aceste fapte minunate s-au întâmplat Vineri. Pentru aceasta purtătorii de Dumnezeu părinți au rânduit ca Vineri să se facă pomenire de toate acestea cu zdrobire de inimă și cu umilință. O legendă pioasă susține că Domnul a fost răstignit în ziua a șasea a săptămânii, adică Vineri, așa cum, la început, omul a fost făcut în ziua a șasea. A fost răstignit în ceasul al șaselea din zi (după ceasul bizantin, ceasul al VI-lea reprezintă ora 12), așa cum se spune că și Adam și-a întins mâinile și s-a atins de pomul oprit și a murit. Pentru aceasta trebuia să fie creat din nou omul în același ceas în care a fost zdrobit. A fost răstignit în grădină, pentru că și Adam a călcat porunca în grădina raiului.

Băutura amară pe care a gustat-o Hristos preînchipuia gustarea lui Adam. Loviturile cu palmele arătau slobozirea noastră. Scuiparea și purtarea necinstită cu El arătau cinstirea noastră. Cununa cu spini, îndepărtarea blestemului, hlamida de purpură, îmbrăcămintea împărătească în locul hainelor de piele. Piroanele, desăvârșita nemișcare a păcatului nostru. Crucea, pomul cel din rai. Coasta împunsă preînchipuia coasta lui Adam din care a fost făcută Eva, prin care a venit călcarea poruncii. Sulița arată că îndepărtează de la mine sabia cea de foc. Apa din coastă este icoana botezului. Sângele și trestia ne arată că Hristos ne-a dăruit, scriind cu litere roșii, vechea patrie.

Se spune că, în locul în care a fost răstignit Hristos, capul tuturor, se află căpățâna lui Adam. Pricina pentru care locul în care a fost răstignit Domnul se numește Locul Căpățânii este aceasta: pe vremea potopului, căpățâna lui Adam a fost scoasă afară din pământ și colinda de colo-colo despuiată de carne și stingheră; era o vedenie îngrozitoare pentru cei care o vedeau. Solomon, din respect pentru strămoș, împreună cu toată oastea, a acoperit-o cu foarte multe pietre. De asta a și fost numit de atunci locul acela: Pardosit cu pietre. Unii sfinți aleși spun, pe temeiul predaniei, că și Adam a fost îngropat acolo de un înger. Așadar, acolo unde era stârvul, acolo s-a așezat vulturul Hristos, veșnicul Împărat. Noul Adam a tămăduit prin lemn pe vechiul Adam, ce căzuse prin lemn.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Ceremonii Religioase din Vinerea Mare

Slujbele și ceremoniile liturgice din Vinerea Mare sunt cele care reactualizează, peste veacuri, într-un chip impresionant, pătimirile, moartea și îngroparea Mântuitorului Hristos. În centrul acestei zile stă Prohodul Domnului, care se cântă în toate bisericile ortodoxe. La cântarea Prohodului, credincioșii nu doar ascultă, ci iau parte trup și suflet, petrecându-L pe Mântuitorul către mormânt, în cântări și imne de laudă.

Trecerea pe sub masa, în Vinerea Mare

Trecerea pe sub sfanta masa

În fiecare an, în Vinerea Mare, coborâm în mormânt, împreună cu Hristos, pentru ca, mai apoi, să și înviem împreună cu El. Această coborâre și ridicare din groapa morții se face în chip simbolic, prin trecerea pe sub masa aflată în mijlocul bisericii, pe care stă întins trupul mort al lui Iisus Hristos, întipărit pe Sfântul Epitaf.

Sfântul Epitaf este un obiect de cult confecționat din pânză de in, mătase sau catifea, pe care se află imprimată sau pictată icoana punerii în mormânt a Domnului Iisus Hristos. Epitaf este un nume compus din doua cuvinte grecești, „epi” și „tafos”, care înseamna „pe mormânt”. El reprezintă un fel de pecete așezată pe Sfântul Mormânt al Domnului. Deci, trecerea pe sub el închipuie chiar intrarea în Sfântul Mormânt cel dătător de Viață.

Sfântul Epitaf aduce aminte și de fapta de milostenie a Drepților Iosif din Arimateea și Nicodim, care, coborând de pe Cruce trupul Domnului Iisus, l-au pregătit pentru îngropare, mai înainte de a-L așeza în mormânt.

Credincioșii săruta Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, care sunt așezate pe Sfântul Epitaf, după care trec pe sub masă. De cealaltă parte a mesei se află Sfânta Cruce, așezată sub policandru cu o zi în urmă, în cadrul Deniei din Joia Mare.

Ce reprezintă trecerea pe sub Sfânta Masă din Vinerea Mare

Unii credincioși trec pe sub masă o singură dată, închipuind unicitatea Jertfei Fiului lui Dumnezeu, iar alții trec pe sub masă de trei ori, în amintirea celor trei zile în care trupul lui Hristos a șezut în mormânt. Fie o singură dată, fie de trei ori, important este ca atunci când se face acest gest al smereniei și al credinței, credincioșii să știe că, prin acest fapt, ei închipuie în trupul și viața lor moartea și punerea în mormânt a lui Hristos.

Așa cum Hristos a trecut prin mormânt, pentru a Se pogora în iad, cu scopul de a-i învia pe toți Drepții care așteptau încă împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu, tot așa, credincioșii trebuie să moară și să treacă prin mormânt, pentru a putea învia împreună cu Hristos și a dobândi viața cea veșnică în Împărăția Sa.

Prohodul Domnului

Prohodul Domnului

Prohodul Domnului este o cântare de o frumusețe rară din punct de vedere duhovnicesc, fiind o meditație teologică profundă exprimată într-o formă poetică deosebită. Această slujbă a Prohodului a fost întocmită de Sfântul Teodor Studitul, care a trăit în a doua jumătate a secolului al XIII-lea și în prima parte a secolului al IX-lea. În țara noastră, această slujbă a fost tipărită pentru prima oară la Buzău, în anul 1836.

Ce reprezintă cele trei stări ale cântării din Prohodul Domnului

Această slujbă are trei stări și în toate aceste trei stări cântul este o tânguire de îngropare. „Însă, nu este o tânguire sentimentală, ci este o tânguire duhovnicească pentru că Cel care se află în mormânt cu trupul și în iad cu sufletul nu este un om simplu, ci Dumnezeu devenit Om pentru izbăvirea din iad și din moarte a neamului omenesc. De aceea, prima strofă din starea I arată că în mormânt a fost pus Izvorul Vieții, Iisus Hristos. Astfel, oștirile sau cetele îngerești s-au mirat văzând plecăciunea Lui cea multă, smerenia Lui cea adâncă. De asemenea, cântările Prohodului ne arată că soarele și luna se întunecă pentru că Cel care se află în mormânt este Creatorul universului. Deci, tânguirea este însoțită de mărturisirea dumnezeirii lui Hristos și de mirarea îngerilor și a oamenilor. Această iubire smerită care coboară până la iad ca să ridice pe cei din iad este iubirea puternică, smerită și milostivă a lui Hristos care s-a arătat pe Cruce când Hristos a zis: «Părintele iartă-le lor că nu știu ce fac!» arătând nu răzbunare, ci iertare. Apoi, această iubire smerită coboară la iad ca să distrugă puterile iadului ca însingurarea omului față de Dumnezeu și însingurarea oamenilor întreolaltă. Deci, taina mare a șederii în mormânt a Mântuitorului și a pogorârii lui la iad sunt cântate în slujba Prohodului” (Preafericitul Părinte Patriarh Daniel).

Toate cântările din Vinerea Patimilor arată răutățile lumii căzute în păcat: trădarea lui Iuda, frica prea mare a ucenicilor și lepădarea lui Petru, răutatea și viclenia mai marilor cărturarilor și fariseilor, lașitatea și nedreptatea lui Ponțiu Pilat, violența soldaților, rătăcirea și nerecunoștința mulțimilor, obrăznicia tâlharului nepocăit și nepăsarea sau indiferența multora cărora Iisus le-a făcut mult bine. Aceasta este lumea păcatului care ucide, lumea patimilor egoiste și a morții.

Înconjurarea bisericii care se săvârșește în Vinerea Mare

Semnificația procesiunii care are loc la Denia Prohodului: „Ieșim afară ca să vestim lumii întregi că Hristos a murit pentru noi ca să ne dăruiască nouă prin Învierea Sa viață veșnică. După cum vestim moartea Lui în seara aceasta tot așa vom vesti în noaptea de Înviere învierea Lui. Deci, moartea Mântuitorului Iisus Hristos pe Cruce și Învierea Sa din morți nu privesc doar pe creștini, ci pe toți oamenii, adică și pe cei care cred și pe cei care nu cred pentru că toți vor învia și toți se vor prezenta la Judecata de Apoi. Unii spre a dobândi viața veșnică și alții care s-au hotărât să rămână separați de Dumnezeu prin necredință vor pătimi veșnic, nu pentru că Dumnezeu nu este nemilostiv, ci pentru că ei au refuzat iubirea Lui” (PF. Daniel).

Când se face înconjurul bisericii în Vinerea Mare se fac patru opriri: prima la miază-zi, a doua în dreptul altarului, a treia la miază-noapte și una în față. În timpul acestor patru opriri se înalță rugăciuni către Dumnezeu prin care se cere sănătate, mântuire și ajutor de la Dumnezeu. După ce se rostesc rugăciunile celei de-a patra opriri credincioșii intră în biserică pe sub Sfântul Epitaf. Cel care s-a răstignit și a Înviat este primul dintre oameni care înviază la o viață veșnică netrecătoare. El se face începutul învierii tuturor oamenilor.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Ceremonia din Țara Sfânta (Israel) din Vinere Mare

Răstignirea lui Iisus Hristos

În dimineața zilei de Vinerea Mare la biserica de la Pretoriu se citesc „Ceasurile Împărătești”. După ceasuri, la ora 10.00, se pornește în mare procesiune de la Pretoriu până sus, la Biserica Sfântului Mormânt. Preoții și pelerinii poartă în mâini cruci de diferite dimensiuni mergând din nou Drumul Crucii (Via Dolorosa - rămasă în istorie ca fiind calea pe care Iisus a mers cu crucea pe umeri) spre Golgota, locul răstignirii. Numită astfel de-abia în secolul al XVI-lea, Via Dolorosa începe în cartierul musulman și se sfârșește chiar în inima cartierului creștin, în interiorul Bisericii Sfântului Mormânt. Drumul este punctat de cele 14 popasuri ale Crucii.

În fruntea procesiunii merge arhiereul, în veșminte de doliu, ducând pe mâini o cruce mare de lemn de 1,5 m., în care se păstrează o parte din lemnul original al Sfintei Cruci. Ceilalți clerici duc Sfânta Evanghelie, icoane, cădelnițe.

Piatra Ungerii este locul cel mai sfânt din interiorul Mormântului. Aici trupul Domnului a fost așezat și uns cu mirodenii, înainte de a fi coborât și închis sub lespedea grea de stâncă.

Biserica Sfântului Mormânt este cea din urmă de pe Drumul Calvarului, acolo, pe Golgota, unde a fost răstignit pe cruce și unde a fost pus în mormântul din care a Înviat. Biserica Sfântului Mormânt a fost ridicată aici pentru prima dată de către Împărăteasa Elena a Bizanțului în anul 336. Biserica a fost distrusă de incendii și de cuceritori și apoi a fost refăcută de cruciați și pelerini creștini. Cea pe care o vedem astăzi datează din 1810.

Sigilarea Sfântului Mormânt înainte de primirea Sfintei Lumini

După terminarea prohodului, slujitorii se așează în fața Sfântului Mormânt și continuă slujba Utreniei, după rânduială. Sfânta Evanghelie cu pecetluirea Mormântului (Matei 27, 62-66) se citește chiar în fața ușii de intrare la Mormântul Domnului.

La sfârșitul Utreniei se adună câte un delegat din partea fiecărei Biserici oficiale - ortodoxă, catolică, armeană și coptă - și, asistați de poliție, se controlează interiorul Sfântului Mormânt să nu fie vreo sursă de foc. Apoi se sting toate cele aproape 80 de candele din interior și se sigilează ambele uși ale Sfântului Mormânt cu sigilii de ceară și pânză albă. Fiecare delegat își pune parafa pe sigiliul Bisericii sale. Din clipa aceasta nu se mai poate intra la Sfântul Mormânt până în seara Sâmbetei Mari, când se pogoară Sfânta Lumina.

Este o slujbă de mare emoție și trăire duhovnicească ce hrănește sufletele și izvorăște multe lacrimi. În această procesiune trăiești o clipă din mântuitoarele patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Tradiții și Obiceiuri în Vinerea Mare

Vinerea Mare din Săptămâna Patililor - Prohodul Domnului
Sfantul Epitaf

Vinerea Mare (Vinerea Paștilor, Vinerea Seacă, Vinerea Patimilor) este zi de mare doliu a întregii creștinătăți pentru că în această zi a fost răstignit și a murit Mântuitorul lumii. Este o zi aliturgică, pentru că Liturghia reprezintă jertfa nesângeroasă a lui Hristos, în chipul pâinii și al vinului, iar cele doua jertfe nu se pot aduce în aceeași zi.

Acestei zile i se spune și Vinerea Seaca, deoarece creștinii postesc post negru, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, iau anafură de la biserică. La terminarea slujbei Prohodului Domnului, femeile merg la morminte, aprind lumânări și-și jelesc morții.

La sfârșitul slujbei, este obiceiul ca preotul să împartă florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac. Lumea pleacă acasă cu lumânările aprinse pe drum, ca să afle și morții de venirea zilelor mari. Se obișnuia să se înconjoare casa de trei ori și intrând, creștinii se închinau, făceau câte o cruce cu lumânarea aprinsă în cei patru pereți sau doar la grinda de la intrare și păstrau lumânarea pentru vremuri de primejdie.

Foarte adesea, oamenii trec prin necazuri, prin suferințe, iar dacă această trecere a lor prin suferință îi apropie mai mult de Dumnezeu prin rugăciune și prin înduhovnicirea vieții lor, atunci au început să simtă puterea Crucii și puterea învierii în viața lor.

Să rugăm pe Hristos-Domnul să ne dăruiască puterea aceasta duhovnicească a iubirii îndelung-răbdătoare, a dragostei duhovnicești curate nu numai când ne merge bine, ci și când trecem prin încercări și prin necazuri, pentru a simți bucuria iubirii lui Hristos Cel Răstignit și înviat pentru noi, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Pasaje Biblice în legătură cu Vinerea Mare

Sfantul Epitaf 01
Sfântul Epitaf

Matei 27, 33-56

33 Și venind la locul numit Golgota, care înseamnă: Locul Căpățânii,
34 I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; și, gustând, nu a voit să bea
35 Iar după ce L-au răstignit, au împărțit hainele Lui, aruncând sorți, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de proorocul: "Împărțit-au hainele Mele între ei, iar pentru cămașa Mea au aruncat sorți"
36 Și ostașii, șezând, Îl păzeau acolo
37 Și deasupra capului au pus vina Lui scrisă: Acesta este Iisus, regele iudeilor
38 Atunci au fost răstigniți împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta și altul de-a stânga
39 Iar trecătorii Îl huleau, clătinându-și capetele,
40 Și zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul și în trei zile îl zidești, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!
41 Asemenea și arhiereii, bătându-și joc de El, cu cărturarii și cu bătrânii, ziceau:
42 Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, și vom crede în El
43 S-a încrezut în Dumnezeu: Să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu
44 În același chip Îl ocărau și tâlharii cei împreună-răstigniți cu El
45 Iar de la ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea
46 Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: El, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?
47 Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind ziceau: Pe Ilie îl strigă Acesta
48 Și unul dintre ei, alergând îndată și luând un burete, și umplându-l de oțet și punându-l într-o trestie, Îi da să bea
49 Iar ceilalți ziceau: Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască
50 Iar Iisus, strigând iarăși cu glas mare, Și-a dat duhul
51 Și iată, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două de sus până jos, și pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat;
52 Mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți s-au sculat
53 Și ieșind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă și s-au arătat multora
54 Iar sutașul și cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!
55 Și erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-I,
56 Între care era Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov și a lui Iosi, și mama fiilor lui Zevedeu.

Marcu 15, 20-41

20 Și după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de purpură și L-au îmbrăcat cu hainele Lui Și L-au dus afară ca să-L răstignească
21 Și au silit pe un trecător, care venea din țarină, pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru și al lui Ruf, ca să ducă crucea Lui
22 Și L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăcește "locul Căpățânii"
23 Și I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El n-a luat
24 Și L-au răstignit și au împărțit între ei hainele Lui, aruncând sorți pentru ele, care ce să ia
25 Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea
26 Și vina Lui era scrisă deasupra: Regele iudeilor
27 Și împreună cu El au răstignit doi tâlhari: unul de-a dreapta și altul de-a stânga Lui
28 Și s-a împlinit Scriptura care zice: Cu cei fără de lege a fost socotit
29 Iar cei ce treceau pe acolo Îl huleau, clătinându-și capetele și zicând: Huu! Cel care dărâmi templul și în trei zile îl zidești
30 Mântuiește-Te pe Tine Însuți, coborându-Te de pe cruce!
31 De asemenea și arhiereii, batjocorindu-L între ei, împreună cu cărturarii, ziceau: Pe alții a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se mântuiască!
32 Hristos, regele lui Israel, să Se coboare de pe cruce, ca să vedem și să credem Și cei împreună răstigniți cu El Îl ocărau
33 Iar când a fost ceasul al șaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea
34 Și la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lama sabahtani?, care se tălmăcește: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?
35 Iar unii din cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie
36 Și, alergând, unul a înmuiat un burete în oțet, l-a pus într-o trestie și I-a dat să bea, zicând: Lăsați să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare
37 Iar Iisus, scoțând un strigăt mare, Și-a dat duhul
38 Și catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos
39 Iar sutașul care stătea în fața Lui, văzând că astfel Și-a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!
40 Și erau și femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic și a lui Iosi, și Salomeea,
41 Care, pe când era El în Galileea, mergeau după El și Îi slujeau, și multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim.

Luca 23, 32-49

32 Și erau duși și alții, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El
33 Și când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpățânii, L-au răstignit acolo pe El și pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta și unul de-a stânga
34 Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac Și împărțind hainele Lui, au aruncat sorți
35 Și sta poporul privind, iar căpeteniile își băteau joc de El, zicând: Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască și pe Sine Însuși, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu
36 Și Îl luau în râs și ostașii care se apropiau, aducându-I oțet
37 Și zicând: Dacă Tu ești regele iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuți!
38 Și deasupra Lui era scris cu litere grecești, latinești și evreiești: Acesta este regele iudeilor
39 Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniți, Îl hulea zicând: Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine Însuți și pe noi
40 Și celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că ești în aceeași osândă?
41 Și noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău
42 Și zicea lui Iisus: Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în împărăția Ta
43 Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai
44 Și era acum ca la ceasul al șaselea și întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea
45 Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâșiat pe la mijloc
46 Și Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu Și acestea zicând, Și-a dat duhul
47 Iar sutașul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost
48 Și toate mulțimile care veniseră la această priveliște, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-și pieptul
49 Și toți cunoscuții Lui, și femeile care Îl însoțiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea.

Ioan 19, 16-37

16 Atunci L-a predat lor ca să fie răstignit Și ei au luat pe Iisus și L-au dus ca să fie răstignit
17 Și ducându-Și crucea, a ieșit la locul ce se cheamă al Căpățânii, care evreiește se zice Golgota,
18 Unde L-au răstignit, și împreună cu El pe alți doi, de o parte și de alta, iar în mijloc pe Iisus
19 Iar Pilat a scris și titlu și l-a pus deasupra Crucii Și era scris: Iisus Nazarineanul, Împăratul iudeilor!
20 Deci mulți dintre iudei au citit acest titlu, căci locul unde a fost răstignit Iisus era aproape de cetate Și era scris: evreiește, latinește și grecește
21 Deci arhiereii iudeilor au zis lui Pilat: Nu scrie: Împăratul iudeilor, ci că Acela a zis: Eu sunt Împăratul iudeilor
22 Pilat a răspuns: Ce am scris, am scris
23 După ce au răstignit pe Iisus, ostașii au luat hainele Lui și le-au făcut patru părți, fiecărui ostaș câte o parte, și cămașa Dar cămașa era fără cusătură, de sus țesută în întregime
24 Deci au zis unii către alții: Să n-o sfâșiem, ci să aruncăm sorții pentru ea, a cui să fie; ca să se împlinească Scriptura care zice: "Împărțit-au hainele Mele loruși, și pentru cămașa Mea au aruncat sorții" Așadar ostașii acestea au făcut
25 Și stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui și sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, și Maria Magdalena
26 Deci Iisus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău!
27 Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine
28 După aceea, știind Iisus că toate s-au săvârșit acum, ca să se împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete
29 Și era acolo un vas plin cu oțet; iar cei care Îl loviseră, punând în vârful unei trestii de isop un burete înmuiat în oțet, l-au dus la gura Lui
30 Deci după ce a luat oțetul, Iisus a zis: Săvârșitu-s-a Și plecându-Și capul, Și-a dat duhul
31 Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor și să-i ridice
32 Deci au venit ostașii și au zdrobit fluierele celui dintâi și ale celuilalt, care era răstignit împreună cu el
33 Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele
34 Ci unul din ostași cu sulița a împuns coasta Lui și îndată a ieșit sânge și apă
35 Și cel ce a văzut a mărturisit și mărturia lui e adevărată; și acela știe că spune adevărul, ca și voi să credeți
36 Căci s-au făcut acestea, ca să se împlinească Scriptura: "Nu I se va zdrobi nici un os"
37 Și iarăși altă Scriptură zice: "Vor privi la Acela pe care L-au împuns".

Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Biblia Sau Sfântă Scriptură

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Rugăciunea din Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor

Răstignirea Mântuitorului

Tu, Iubirea mea crucificată, blândul meu Iisus, Tu care, pentru a obține pentru mine o moarte bună, ai binevoit să alegi pentru tine o moarte atât de crudă, amintește-Ți că sunt una din oițele pe care le-ai răscumpărat cu prețul Sângelui Tău Prea Sfânt; Tu care, atunci când toți oamenii din jur mă vor abandona și nimeni nu va putea să-mi dea un ajutor, ești singurul care vei putea să mă mângâi și să mă salvezi, învrednicește-mă să Te primesc ca un însuflețit; nu permite ca să Te pierd pentru veșnicie și să fiu izgonit în infern, departe de Tine.
O Prea Iubitul meu Mântuitor, binevoiește a mă primi în rănile Tale sfinte; de pe acum Te îmbrățișez și voiesc să-mi dau sufletul, cu ultimul meu suspin, în Rana plină de iubire a coastei Tale, spunând acum pentru atunci: Iisuse al meu, iertare și îndurare pentru meritele Sfintelor Tale răni! Amin.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Cântări Liturgice

Tropar – Vinerea Mare, glasul al 8-lea

Când măriții ucenici la spălarea cinei s-au luminat, atunci Iuda cel răucredincios, cu iubirea de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat și judecătorilor fără de lege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuții, pe cel ce pentru acestea spânzurare și-a agonisit. Fugi de sufletul cel nesățios, care a îndrăznit unele ca acestea asupra Învățătorului. Cel ce ești spre toți bun, Doamne, slavă Ţie.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Condac – Vinerea Mare, glasul al 8-lea

Pe Cel ce S-a răstignit pentru noi, veniți toți să-L lăudăm, că pe Acela L-a văzut Maria pe lemn și a zis: Deși rabzi răstignirea, tu ești Fiul și Dumnezeul meu.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Sursă: pravila.ro

Facebook

Floare Final

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi!

Recomandări

† Sfântul Ierarh Nichita Mărturisitorul, Episcopul Calcedonului
(28 mai)

FB Like WhatsApp Mail SMS Copy Link Calendarul ortodox îl prăznuiește pe data de 28 mai pe Sfântul Ierarh Nichita Mărturisitorul, Episcopul Calcedonului. Datorită dragostei lui față de cei nevoiași era considerat de creștinii din […]

† Sfântul Iustin Martirul și Filosoful
(1 iunie)

FB Like WhatsApp Mail SMS Copy Link Sfântul Iustin Martirul și Filosoful prin viața și scrierile sale reprezintă o mărturie deosebită în favoarea conlucrării între filozofie și teologie. El reprezintă, alături de Sfântul Clement Alexandrinul, […]

† Nașterea Domnului Iisus Hristos - Crăciunul
(25 decembrie)

FB Like WhatsApp Mail SMS Copy Link Nașterea Domnului Iisus Hristos (Crăciunul) este sărbătorită în calendarul ortodox în data de 25 decembrie. Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇ Pe scurt despre Nașterea Domnului - […]

Dă-i un răspuns lui Anonim Anulează răspunsul

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram
Send this to a friend