† Sfinții mucenici Zenovie și Zenova, sora lui
(30 octombrie)

Trimte prietenilor tăi

Viața pe scurt, sfinții mucenici Zenovie și Zenova, sora lui (30 octombrie)

Sfinții Mucenici Zenovie episcopul și Zenovi, soția să au viețuit în timpul împăratului Dioclețian (284-305). S-au născut în cetatea Egeea din Cilicia. Au moștenit de la părinți nu doar o avere uriașă, ci și credință în Hristos. Râvnind după dragostea Domnului și-au împărțit toată averea săracilor. Datorită vieții virtuoase, Zenovie a fost ales episcop al cetății Egeea. Dumnezeu i-a dăruit lui Zenovie pentru lepădarea grijii lumești, puterea de a vindecă toată boală și neputință din popor.

În timpul persecuției împotriva creștinilor, Zenovie a fost arestat și dus înaintea Prefectului Lysias care i-a spus: "Ai de ales una din două: ori viață, ori moartea; însă viață o vei avea dacă vei aduce jertfă zeilor noștri". La acestea Sfântul Zenovie a zis: "Viață fără Hristos moarte este, câtă vreme moartea pentru El înseamnă viață, nicidecum moarte".

În timp ce era supus chinurilor, a venit în față judecătorului Zenovia, sora să. Această a spus că dorește să bea și ea paharul pe care îl bea fratele ei, că să dobândească și ea cununa vieții. Au fost aruncați împreună în foc și în păcură clocotită, iar în cele din urmă decapitate cu sabia.

Viață sfinții mucenici Zenovie și Zenova (sinaxar)

În părțile Ciliciei era o cetate care se numea Egea și în acea cetate s-au născut acești sfinți mucenici, Zenovie și sora lui, Zenovia, din părinți dreptcredincioși, care i-au crescut în bună învățătură și în frică de Dumnezeu. Când ei erau încă tineri, părinții lor s-au dus către Domnul, lăsându-le multe averi. Atunci Zenovie și Zenovia, deși erau tineri cu anii, însă cu înțelepciunea erau bătrâni și desăvârșiți în fapte bune; deci, văzând deșertăciunea acestei lumi, s-au sfătuit că, lăsând toate, să urmeze lui Hristos. De aceea, Zenovia a încredințat fratelui ei și partea ei de avere rămasă de la părinți, pentru a fi împărțită la săraci, și petrecea de bună voie în sărăcie și în liniște, păzindu-și fecioria să fără de prihană pentru Mirele ceresc. Iar Zenovie, luând amândouă părțile de avere, și a să și a surorii sale, le-a împărțit celor care le trebuiau și în puțină vreme le-a dat pe toate, încât a ajuns și el că unul dintre săraci. Dar Dumnezeul Cel ce îngrijește de sărmani și nu-i lasă pe cei ce nădăjduiesc spre Dânsul, 1-a îmbogățit pe Zenovie cu darurile Sale cele cerești pentru bogăția cea împărțită la săraci. Zenovia avea în toată viața să că ajutor mâna lui Dumnezeu, care o apăra de toate asupririle trupului și ale lumii și de războaiele cele diavolești care o supărau. Iar Zenovie a luat darul de a tămădui suferințele, pentru că acele mâini care au miluit pe săraci le-a miluit Domnul cu puterea facerii de minuni și cu tămăduirea a toate neputințele și rănile oamenilor, căci atunci când sfântul se atingea cu mâna să, îndată bolnavul primea tămăduirea. Deci îndoită milostenie a făcut acest plăcut al lui Dumnezeu în viața să: una, când a dat săracilor averea, și altă, când bolnavilor le dădea sănătate, din darul lui Dumnezeu. și mulțime de duhuri necurate a izgonit din oameni, pe cei mâhniți i-a mângâiat și celor ce se aflau în primejdie le-a ajutat. Pentru aceste fapte bune și faceri de minuni a fost ales episcop în acea cetate, conducând bine Biserica lui Dumnezeu, ajutând și neîncetat făcând bine poporului și tămăduind pe cei neputincioși. Atunci a venit la Sfântul Zenovie o oarecare femeie din Antiohia, care avea pe pieptul ei o rană netămăduită și care a cheltuit multe averi pe la doctori, căutând la dânșii tămăduire. Nu a avut însă nici un ajutor, ci mai cumplit i s-a înmulțit durerea, încât era aproape de moarte. Iar sfântul, văzând-o pe ea, i s-a făcut milă și s-a atins cu mâna de rana aceea, făcând semnul Crucii, și îndată a dispărut durerea, iar rana s-a tămăduit și femeia s-a făcut sănătoasă și s-a întors bucuroasă la treburile ei. La fel și o altă femeie necredincioasă, care era soția unui dregător, pătimea de aceeași durere. Această a fost tămăduită tot de Sfântul Zenovie. De atunci acea femeie împreună cu bărbatul ei au crezut în Hristos, apoi și-au botezat copiii și au câștigat sănătate, nu numai trupească, ci și sufletească.

După aceea, sosind prigoană cea mare împotriva creștinilor din partea necredinciosului împărat Dioclețian, Lisie voievodul a mers în părțile Ciliciei că să-i chinuiască pe toți credincioșii cei ce mărturiseau numele lui Hristos. Mai întâi au fost prinși trei tineri creștini, Claudie, Asterie și Neon, pe care i-a chinuit în multe feluri, iar pe urmă i-a pironit pe cruce, afară din cetate. și auzind despre Sfântul Zenovie, episcopul creștinilor, a trimis pe ostașii săi să-1 prindă și, aducându-1 înaintea să, i-a zis: „Nu vreau să întru cu ține în multă vorbă, pentru că știu că voi creștinii vorbiți mult, ci, grăind, îți pun înainte două lucruri: viața și moartea. Viața, dacă te vei închina zeilor, și moartea, dacă nu te vei închina. Deci să-ți alegi ceea ce voiești: sau să aduci jertfă zeilor noștri și vei fi viu, ba încă te vei bucură și de cinste de la noi, sau, de vei rămâne în nesupunerea ta, îndată vei fi supus cumplitelor chinuri și vei muri amarnic". Iar Sfântul Zenovie cu îndrăzneală a răspuns: „Viața cea vremelnică, fără de Hristos, nu este viață, ci curată moarte; iar moartea cea pentru Hristos nu este moarte, ci viață fără de moarte. Deci mai bine vreau să mor pentru Hristos cu moarte vremelnică și în veci să trăiesc cu Dânsul, decât să mă lepăd de El pentru vremelnică viață și în veci să fiu chinuit în iad". Auzind acestea, voievodul a poruncit că pe sfânt să-1 dezbrace și, spânzurându-1 pe un lemn, să fie bătut fără milă. și zicea păgânul: „Vom vedea dacă va veni Hristos al lui să-1 ajute". Atunci aflând sora lui, fericită Zenovia, că fratele ei, Sfântul Zenovie, pătimește pentru Hristos, s-a sculat degrabă și a alergat la locul unde era chinuit sfântul și acolo, văzându-și fratele rănit și spânzurat, s-a aprins de râvnă și a înaintat spre chinuitor, zicând: „Sunt creștină și pe același Unul Dumnezeu și pe Domnul nostru Iisus Hristos îl mărturisesc, că și fratele meu. Deci poruncește că să mă chinuie și pe mine că pe fratele meu cel iubit, căci același pahar al patimilor voiesc și eu să-1 beau și cu aceeași cunună să mă încununez". Iar chinuitorul, mirându-se de acea bărbăție și îndrăzneală a Sfintei Zenovia, i-a zis: „O, femeie, nu dori a te pierde pe ține și nu veni la o necinste că această, unde ai să rabzi rușine și durere, căci vom porunci că să fii dezbrăcată și îndată te vei umple de rușine și, când vom începe să-ți chinuim trupul tău, grele dureri te vor cuprinde. Deci te sfătuiesc, jertfește zeilor și te vei izbăvi de toate răutățile". Iar sfânta a răspuns: „Mai mare rușine aduce goliciunea sufletească, decât cea trupească, și mai dureroase sunt muncile cele veșnice, decât cele vremelnice. Deci nu mă îngrijesc de trupească goliciune, căci în Hristos m-am îmbrăcat și nu mă tem de mâinile chinuitorilor, căci cu Hristos m-am răstignit. Fă ce voiești, o, chinuitoru-le, nu mă vei întoarce pe mine de la Hristos, Domnul meu". Iar prigonitorul îndată a poruncit că s-o dezbrace și s-o bată la fel că pe Sfântul Zenovie, fratele ei. Apoi au pregătit un pat înroșit în foc și pe acela i-au întins pe amândoi și au pus foc dedesubt, zicându-le: „Să vină Hristos că să vă ajute vouă". Iar sfinții răspundeau: „Iată, Hristos al nostru este cu noi, dar tu nu-L vezi. Iată, ne rourează pe noi cu rouă cea din cer a darului Său și nu ne îngrijim de chinuri". După această i-au aruncat pe sfinți într-o cazan clocotit, dar și acolo sfinții au rămas nevătămați și, stând că într-o apă călduță, cântau psalmul lui David: Mântuitu-ne-ai pe noi de cei ce ne necăjesc și pe cei ce ne urăsc i-ai rușinat. La sfârșit, chinuitorul a poruncit că ei să fie scoși afară din cetate și să li se taie capetele. Iar sfinții mergeau la moarte cu bucurie nespusă și, sosind la locul unde aveau se fie tăiați, s-au rugat, zicând: „Mulțumim ție, Doamne Dumnezeul nostru, că ne-ai învrednicit să ne nevoim cu nevoința bună, alergarea s-o săvârșim și credința s-o păzim. Deci fă-ne pe noi părtași slavei Tale și ne numără pe noi în ceață celor ce bine au plăcut sfântului Tău nume, că binecuvântat ești în veci". Când au sfârșit rugăciunea, îndată s-a auzit un glas din cer, făgăduindu-le lor cununi și chemându-i întru odihnă cea veșnică. Apoi sfinții, fiind tăiați, au trecut de pe pământ la ceruri. Iar trupurile lor zăceau neîngropate. Noaptea le-a luat în taină preotul Ermoghen și le-a pus într-un mormânt, slăvind pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Unul Dumnezeu Cel de toată făptura slăvit, acum și pururea și în" vecii vecilor. Amin.

Astăzi se mai face pomenirea

  • Sfintei Mucenițe Melitina;
  • Sfântului Marcian, episcopul Siracuzei, ucenicul Sfântul Apostol Petru;
  • Sfinților Mucenici Alexandru, Cronion, Iulian, Macarie și alți treisprezece;
  • Sfintei Mucenițe Eutropia;
  • Sfântului Apostol Cleopa;
  • Sfântului Cuvios Iosif, patriarhul Constantinopolului;
  • Sfinților Mucenici Asterie, Claudie, Neon și sora lor, Neonila;
  • Sfinților Apostoli din cei 70: Tertie, Marcu, Iust și Artema; a nouă sfinți mucenici;
  • Sfântului Mucenic Manuel;

Mâine se face pomenirea

  • Pomenirea Sfinților Apostoli din cei 70: Stahie, Amplie, Urban, Narcis și Apeles.
    Sfântul Mucenic Epimah;
  • Sfinți Părintele nostru Iacov, episcopul Migdoniei, unul din cei 318 Sfinți Părinți din Niceea.
    povestirea lui Teodorit episcopul, despre viață și nevoință unui oarecare mărturisitor nenumit;
  • Sfinților Mucenici: Ștefan, Varnava, Trofim, Dorimedont, Cosma. Damian, Sava, Vas, Avramie și cei împreuna cu dânșii;
  • Sfântul Mucenic Pes, fiind lovit cu piatră în cap;
  • Sfintele douăsprezece tinere, care înauntrul camarii spânzurate fiind, s-au savârsit;
  • Sfinții Mucenici Seleuc și Stratonica, împreuna-vietuitori, care de sabie s-au savârsit și pururea izvorăsc mir;
  • Sfântul Mucenic Gordian, care de sabie s-a săvârșit;
  • Sfântul Mucenic Epimah Romanul, care de sabie tăiat fiind, s-a săvârșit;
  • Sfinții trei Mucenici cei din Melitina, cărora zdrobindu-li-se picioarele, s-au săvârșit;
  • Sfântul nou Mucenic Nicolae, care în Hio a mărturisit la anul 1754 și care de sabie s-a săvârșit;
  • Sfântul Ioan Kochurov, Misionar Ieromartir din America; Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Recomandări

† Sfântul Cuvios Ioan de la Rila
(19 octombrie)

Sfântul Cuvios Ioan de la Rila este ocrotitorul poporului bulgar. El era cunoscut încă din timpul vieții ca mare făcător de minuni, izbăvind pe cei bolnavi și cei bântuiți de cu duhuri necurate care veneau […]

† Sfântul Apostol și Evanghelist Luca
(18 octombrie)

Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, este unul din cei patru sfinți Evangheliști, el fiind singurul dintre ei care ne prezintă istorisirea pe larg despre Fecioara Maria, Nașterea Mântuitorului, precum și cele despre copilăria Lui. El […]

† Sfinții Mucenici Cosma și Damian - doctori fără de arginți (17 octombrie)

Sfinții Mucenici Cosma și Damian din Cilicia sunt uneori reprezentați cu însemne medicale, ei fiind ocrotitorii medicilor, chirurgilor, farmaciștilor și totodată dăruiesc vindecare celor care le cer ajutorul cu dragoste și cu credință. Ei sunt […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

One comment on “† Sfinții mucenici Zenovie și Zenova, sora lui
(30 octombrie)”

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram