† Sfinții Mucenici Serghie și Vah
(7 octombrie)

Trimte prietenilor tăi

Sfinții Mucenici Serghie și Vah sunt doi mari mucenic a căror prietenie puternică a continuat și după moarte. Aceștia sunt strâns legați de țara noastră deoarece o mare parte din sfintele lor moaște se află la catedrala Mitropolitană "Sfântul Mare Mucenic Dimitrie" din Craiova, ei fiind totodată ocrotitori ai Facultății de Teologie din Craiova. Ei sunt serbați în calendarul ortodox în data de 7 octombrie.

Viața pe scurt - Sfinții Mucenici Serghie și Vah (sinaxar)

Sfinții Mucenici Serghie și Vah au trăit în vremea împăratului Maximian (286-305). Chiar dacă erau tineri, împăratul le-a acordat funcții înalte în Școala Centiliilor: Serghie a fost "primicer" (primicer este acela al cărui nume este scris primul pe lista oficial recunoscuta a conducătorilor, așadar persoana marcanta, prima înscrisa) și Vah "secundicer" (secundicer este acela care se afla al doilea într-o castă).

Școala Centiliilor, constituita pe vremea lui Dioclețian, diviziuni de elită ale armatei romane, care îndeplineau ordinele împăratului însuși și funcționau de asemenea în calitate de corp de instruire a ofițerilor. Mai târziu, aceste diviziuni de elită au fost transformate în garda imperiala și detașament de onoare.

Povestea sfinților Mucenici Serghie și Vah este relatată în textul grecesc cunoscut sub numele de "Patimile lui Serghie și Vah".

Nedorind să-l supere pe împărat, a cărui mânie și ură împotriva creștinilor erau cunoscute, Sfinții Mucenici Serghie și Vah și-au ascuns un timp credința. Însă atunci când au fost acuzați înaintea augustului de alți slujbași de la curtea imperială (din invidie pentru cinstea, prietenia și respectul pe care le arăta Maximian celor doi) că sunt creștini, aceștia L-au mărturisit pe Hristos; fiind îndemnați de împărat (pentru a nu fi pedepsiți și pentru a risipi această "acuzație") să se închine idolilor, să le aducă jertfă și să mănânce din cele jertfite în timpul unei mari ceremonii închinate zeilor protectori ai Romei, cei doi au răspuns: "Avem în cer un Dumnezeu care nu minte, un Dumnezeu adevărat și viu, care pe toată lumea o cuprinde și nu este nesimțitor la fel ca idolii voștri și noi Aceluia ne închinăm".

Martiriul Sfinților Mucenici Serghie și Vah

Întristat și mâniat că acești nobili și sfetnici apropiați ai săi au îndrăznit să nu-i îndeplinească porunca, împăratul a poruncit să le fie luate semnele nobiliare, să fie îmbrăcați în haine femeiești și să li se pună pe umeri cercuri de fier; așa au fost purtați prin cetate, spre râsul și batjocura tuturor.

A încercat apoi Maximian să-i convingă să renunțe la Hristos, promițându-le în schimb recăpătarea statutului și a privilegiilor anterioare. Zadarnic a încercat împăratul, căci Sfinții Mucenici Serghie și Vah nu au vrut să cadă din dragostea lui Dumnezeu și să piardă bunătățile cele veșnice pentru bunătățile cele vremelnice. Atunci au fost trimiși în părțile Răsăritului, la ighemonul Antioh, cumplit chinuitor al creștinilor, spre a fi siliți să se lepede de Hristos din frică; dacă nu se supuneau, urmau să fie chinuiți, dar nu îna­intea ochilor împăratului, ci în ținuturi cât mai îndepărtate ale imperiului.

Așa au plecat sfinții din Roma, în lanțuri, trecând prin multe cetăți până când au ajuns în cetatea Varvalisa (sau Barbalison), pe malurile Eufratului, nu departe de Antiohia Siriei, unde stăpânea Antioh. Pentru că nici acum nu au vrut să jertfească idolilor și să se lepede de Hristos, Sfântul Serghie a fost aruncat în temniță, iar Vah a fost bătut fără milă până când i-a căzut carnea de pe oase, iar pântecele i-a fost despicat; așa și-a dat sfântul sufletul său în mâinile Domnului. Deși ucigașii săi au vrut să-i arunce trupul afară din cetate și să fie dat fiarelor și păsărilor, Dumnezeu a rânduit altfel, mai mulți credincioși luându-i trupul și îngropându-l cu cinste într-o peșteră. A doua zi, ighemonul a poruncit ca și Sfântul Serghie să fie adus la judecată. În zadar a încercat ighemonul să-l convingă să renunțe la Hristos. L-a supus atunci la chinuri cumplite, poruncind ca să fie încălțat cu încălțăminte de fier, cu piroane lungi și ascuțite care au străpuns tălpile sfântului. L-au obligat apoi să alerge înaintea trăsurii ighemonului cale de nouă stadii, ajungând până în cetatea Sur.

A fost aruncat din nou în temniță, unde îngerul Domnului i-a vindecat picioarele de răni. A doua zi a fost supus acelorași chinuri cumplite, fiind dus în cetatea Rosafa (în partea centrală a Siriei de astăzi) și osândit la moarte, fiindu-i tăiat capul cu sabia. Se întâmpla aceasta în ziua de 7 octombrie a anului 296. Trupul lui a fost îngropat de credincioșii din acele locuri, la mormântul său săvârșindu-se numeroase minuni.

Moaștele Sfinții Mucenici Serghie și Vah au fost mutate în anul 431 într-o biserică ridicată (chiar deasupra mormântului Sfântului Serghie) în cinstea lor, prin strădaniile Episcopului Alexandru de Hierapolis; ruinele acestei biserici se mai văd și astăzi. Creștinii din cetatea Rosafa au hotărât atunci să fie prăznuită pomenirea lor în fiecare an, în ziua de 7 octombrie. Tradiția spune că în fiecare an în această zi fiarele sălbatice, ieșind din pustiile dimprejurul acelui loc, unde zăcuse mai înainte trupul Sfântului Serghie, își schimbă cruzimea lor de fiară în blândețe de miel, încât nu rănesc pe nimeni, nici pe oameni, nici pe dobitoace, ci cu sfială înconjoară acel loc sfânt și iarăși se întorc în pustia lor. Ca o dovadă a cultului deosebit pe care-l aveau pentru Sfinții Serghie și Vah, creștinii din Rosafa au cerut împăratului Justinian (527-565) să schimbe numele orașului lor în Sergiopolis; împăratul le-a acceptat cererea, iar urbea a devenit și reședință arhiepiscopală; mai mult decât atât, Sfinții Serghie și Vah au devenit protectorii armatei bizantine, precum și ocrotitori ai mai multor biserici din Răsărit. Și astăzi, creștinii din deșertul sirian îi au ca ocrotitori pe cei doi tineri martiri ai lui Hristos, Sfinții Mucenici Serghie și Vah.

Surse: Ziarul Lumina, Crestin Ortodox.

Floare 02 Bun

Unde se găsesc moaștele Sfinților Mucenici Serghie și Vah

Sfântul Mucenic Serghie a fost un sfânt foarte popular în Siria și Peninsula Arabică. Orașul Resafa, care a devenit un sediu episcopal, a primit numele de Sergiopolis și a păstrat moaștele sfântului într-o biserică fortificată. Resafa s-a dezvoltat în timpul împăratului Iustinian și a devenit unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj din Orient. Au fost construite multe alte biserici dedicate sfântului Serghie, sărbătorit uneori împreună cu Vah. O biserică dedicată Santi Sergio e Bacco a fost construită în Roma în secolul al IX-lea.

Capetele Sfințiilor Mucenici Serghie și Vah au fost aduse în tara noastră de către domnitorul Neagoe Basarab și depuse la Mănăstirea Curtea de Argeș. Raclele sfintelor moaște au fost făcute din porunca arhierească a episcopului Iosif de Argeș, cu sprijinul creștinilor binevoitori din orașul Pitești, în anul 1867, ca semn de recunoștință pentru binefacerile primite prin ale lor sfinte rugăciuni. În anul 1949, la 25 octombrie, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, sfintele moaște au fost aduse la Craiova și depuse în Catedrala mitropolitană "Sfântul Dumitru" din Craiova, în timpul Înalt Preasfințitului Firmilian, mitropolitul Olteniei.

O altă mică părticică din moaștele Sfinților Mucenici Serghie și Vah se află la Biserica Palatului Cotroceni din București.

Floare 02 Bun

Etimologia / semnificația numelui Serghie

În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfinților Mucenici Serghie și Vah!

Serghie / Sergiu - latin scris „Serghei“, ceea ce înseamnă „nobil“. În Roma antică, potrivit multor cercetători, este numele dat copiilor care la naștere au avut o poziție înaltă în societate.

Există o altă poveste asociată cu originea numelui lui Serghei. Unii cercetători sugerează că Serghei - o versiune rusificată a latinescul „servus“, care se traduce literal ca „slujitor“.

Derivate ale numelui Serghie - Sergiu

Sargis", "Sarkis" (armeniana), "Sergei", "Sergej", "Sergey" (bulgară, rusă), "Sergi" (catalană), "Serge" (franceză), "Sergio" (italiană, spaniolă), "Sergiusz" (poloneză), "Sérgio" (portugheză), "Serhiy" (ucrainiană), "Sarjoun" (arabă), "Sergo" (georgiană), "Sergej", "Sergije", "Srđan", "Srđa" (sarba), "Szergiusz" (maghiara).

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Serghie / Sergiu?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 25 septembrie când este pomenit Sfântul Cuvios Serghie de la Radonej, sau pe data de 7 octombrie când sunt serbați Sfinții Mucenici Serghie și Vah.

Floare 02 Bun

Cultul Sfinților Mucenici Serghie și Vah

Popularitate și sărbătorirea Sfinților Mucenici Serghie și Vah datează din secolul al V-lea. Un altar consacrat Sfântului Serghie a fost construit la Resafa (redenumit Sergiopolis în jurul anului 425). Cultul lor s-a dezvoltat rapid la începutul secolului al V-lea, în perioada de extindere a cultului martirilor, mai ales a martirilor militari. Altarul din Resafa a fost construit din chirpici la porunca episcopului Alexandru de Hierapolis. Altarul original a fost înlocuit cu o structură de piatră, mai rezistentă, în anul 518; acest nou altar a fost patronat de către importante personalități politice, inclusiv împăratul roman Iustinian I, regele Khosrau al II-lea al Persiei Sasanide și Al-Mundhir, conducător al gassanizilor.

Nomazii din deșert îl consideră pe Serghie ca un sfânt patron.

Menționam că Sfinții Mucenici Serghie și Vah sunt ocrotitorii Olteniei.

Potrivit tradițiilor Bisericii Armene, Serghie, sau Sarkis, a fost cinstit de credincioși ca un general creștin în Armata Romană. El a fost martirizat împreună cu fiul său, Martyros, pentru mărturisirea credinței lor în Hristos. Sărbătoarea este precedată de o perioadă de trei zile de post.

Surse: Ziarul Lumina.

Floare 02 Bun

Icoana Sfinților Mucenici Serghie și Vah

Arta creștină îi reprezintă pe cei doi sfinți ca soldați în haine militare, cu ramuri de palmier în mâini.

Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine

Floare 02 Bun

Biserica Sfinții Mucenici Serghie și Vah din Constantinopol

Biserica "Sfinții Mucenici Serghie și Vah" este o veche biserică ortodoxa bizantină din Constantinopol, ajunsă astăzi moschee, în Istanbul, Turcia. Biserica se află așezată astăzi aproape de ruinele Marelui Palat, puțin mai la sud de Hipodromul bizantin, în cartierul Eminonu, aproape de Kumkapi și la mica distanta de țărmul Marii Marmara. Între biserică și țărmul marii se afla linia de tren Sirkeci-Halkali. Biserica bizantină este astăzi moschee, ea fiind numită "Kucuk Aya Sofya Camii", adică "Moscheea Sfânta Sofia cea Mica", nume primit datorita asemănării acesteia cu Catedrala Sfânta Sofia, zidită activa ani mai târziu.

Începuta în anul 527, de către împăratul Justinian, Biserica Sfinților Serghie și Vah s-a dorit a fi un pas nou în arhitectura bizantină.

Potrivit tradiției creștine, când Justinian era încă foarte tânăr, a fost condamnat la moarte, cu vicleșug, pentru un atentat asupra vieții împăratului Iustin I unchiul său. Sfinții Mucenici Serghie și Vah, au vorbit împăratului, în vis, pentru eliberarea tânărului Justinian, care era nevinovat.

Justinian a început a construi o măreața biserică, pe care o va închina sfinților săi ocrotitori, anume Sfinților Serghie și Vah, imediat după anul 527, când a fost numit împărat. Biserica a fost terminata de zidit până în anul 536. La scurta vreme după terminarea ei, în jurul acesteia a fost înființata o mănăstire.

Dătorita asemănării exterioare a acesteia cu Catedrala Sfânta Sofia, se crede ca arhitecții care au lucrat la ea sunt aceeași, anume Isidor din Milet și Anthemius din Tralles. Prin zidirea acestei biserici, având proporții mai mici, ei ar fi exersat anumite detalii arhitecturale noi, folosite masiv în măreața catedrală, pe care o vor zidi mai apoi.

Arhitectul principal al acesteia a fost Anthemius din Tralles, un renumit matematician, autor al cărții despre oglinzile arzătoare, numita "Paradoxographia". Locul ales spre a se zidi biserica a fost unul foarte drag împăratului, anume în interiorul zidurilor cetății, puțin mai spre vest de Palatul Hormisdas, lângă Hipodrom, unde acesta a copilărit.Nou-zidita biserică era legată de o altă biserică, cu trei abside, închinată Sfinților Petru și Pavel, pe care Justinian o începuse de zidit în anul 519. Din această biserică închinată celor doi mari Apostoli nu s-a mai păstrat însă nimic.

Biserica Sfinților Serghie și Vah a fost zidită pe o baza octogonală, având un minunat dom central, dom care a inspirat zidirea domului celebru din Catedrala Sfânta Sofia, începută de zidit în anul 532. Datorită mai multor asemănări, cu măreața catedrala imperiala, biserica cea mică a Sfinților Mucenici Serghie și Vah a fost numita "Mica Sofia".

După cucerirea orașului de către otomani, în anul 1453, biserica a rămas neatinsă, până în vremea lui Baiazid al II-lea. În secolul al XVI-lea, biserica lui Justinian a fost transformată în moschee, de către sultanul Baiazid al II-lea, statut păstrat până astăzi.

Mai apoi, intre anii 1506-1513, aceasta a fost transformata în moschee, de către Huseyin Aga, șeful eunucilor negri, care îndeplineau slujbe în Palatul Topkapi. În această perioadă, bisericii bizantine i s-au adăugat un portic și o madrasa, elemente arhitecturale tipic musulmane.

În anul 1740, marele vizir Haci Ahmet Pașa a restaurat moscheea, construind lângă aceasta o fântână. Daunele provocate de cutremurele de pământ din anii 1648 și 1763 au fost reparate în anul 1831, sub domnia sultanului Mahmud al II-lea. În anul 1762 a fost zidit pentru prima dată minaretul. Acesta va fi dărâmat în anul 1940, pentru a fi rezidit din nou, în anul 1956.

După construirea căii ferate de pe malul mării, aflată la mică distantă de biserică, arhitectura acesteia a avut mult de suferit. Datorită acesteia, părți semnificative din Biserica bizantină a Sfinților Petru și Pavel s-au prăbușit complet. În vremea Războiului din Balcani, biserica a fost folosită pe post de cămin pentru refugiați, ocazie cu care aceasta a avut iarăși de suferit.

Interiorul bisericii / moscheei este decorat astăzi cu mobilier arăbesc, înscrisurile în limba araba acoperind aproape în întregime pereții cei înalți. Pentru realizarea inscripțiilor arăbești, cel mai mult este folosită culoarea albastră.

Inițial, cupola și pereții bisericii au fost în întregime acoperiți de mozaic aurit, asemănător celui păstrat în Ravenna, cât și de fresce bizantine. Arhitectura clădirii, în orice caz, a fost păstrata neatinsă, încă dintru început. Afară de turnul specific moscheilor (minaret), arhitectura este chiar cea originală, comandată de împăratul Justinian. De asemenea, s-a păstrat până astăzi și pisania bisericii (inscripție în care sunt consemnate datele privind hramul, donatorul, ctitorul, meșterul, data ridicării bisericii), scrisa în piatra, în limba greaca, aflata în jurul navei centrale.

Comisia UNESCO va lua aminte la valoarea inestimabila a acești biserici/moschei, motiv pentru care o va trece în lista monumentelor de valoare mondială aflate în pericol. În anii 2002, 2004 și 2006, Fundația Monumentelor Mondiale va trece și ea Biserica Sfinților Serghie și Vah pe lista celor 100 de clădiri aflate în pericol. Abia în septembrie 2006, biserica/moschee a fost deschisă publicului, după mai multi ani de renovări și reparații.

Sursă: Crestin ortodox.

Floare 02 Bun

Cântare de laudă la Sfinții Mucenici Serghie și Vah

Împărătești bărbați, Serghie și Vah,Pre împăratul slujit-au, dar nu cel pământesc;Ci pe Iisus Nemuritorul, Domnul Slavei.
Regele de țarină batjocoritu-i-a pe ei,Smulgându-le centurile regale,Dar Hristos Domnul mult mai minunat i-a încins,Îmbrăcându-i în mantia nestricăcioasă a nemuririi.
Împăratul inelele lor din degete li le-a smuls,Dar Domnul mai slăvite pe mâna lor a pus,Unindu-le sufletele cu Sine.
Împăratul de lut de la curtea lui i-a izgonit,Dar Domnul Nemuritor i-a primit cu fast la Curțile Slavei.
Țărâna schinguit-a pe-acești Cavaleri ai lui Hristos,Cu schingiuri bestiale.
Dar RaiulOdihnitu-i-a pre ei întru locașurile desfătării.Pururea ce e putred pe neprihănit prigonește,Iar cel rău urăște pe cel ce este bun.
Dar Vahus și cu Serghie SfințiiPre țărână țarinii au dat-o, în pământ.
Ale lor suflete cu bucurie zburat-au la cer.Deși surghiuniți de pământescul rege,Ei pre pământeni luminează de sus chiar și-acum.
Ei cu mucenicia biruit-au răutatea,Și murind pentru Cruce se au preaslăvit.
Biruind întunericul pe a mântuirii cale,Ei luminează calea pe care să urmăm și noi.

Floare 02 Bun

Cântări Liturgice

Tropar - Sfinții Mucenici Serghie și Vah, glasul al 3-lea

Pe cei ce după fire nu au fost frați de trup, pe aceștia Darul Cel Dumnezeiesc a cugeta frățește până la sânge i-a făcut, pe Sfinții Mucenici Serghie și pe Vah, cinstită și credincioasă pereche. Fără de arme și fără de haine în locul nevoinței pe vrăjmașul au înfruntat, rugându-se neîncetat pentru sufletele noastre.

Tropar - Sfinții Mucenici Serghie și Vah, glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condac - Sfinții Mucenici Serghie și Vah, glasul al 2-lea

Mintea asupra vrăjmașilor bărbătește v-ați într-armat, surpând toată înșelăciunea lor; și biruință de sus luând, mucenici prealăudați, cu un cuget strigați: bine și frumos este a fi împreună cu Hristos.

Floare 02 Bun

Viața completă - Sfinții Mucenici Serghie și Vah (Viețile Sfinților)

Sfinții mucenici Serghie și Vah erau de neam roman, mari senatori și cei dintâi nobili de la curtea împăratului Maximian, care îi iubea mult și îi cinstea pentru priceperea și vitejia lor în războaie, precum și pentru credința în slujbă. Nimeni nu putea în nici un chip să se apropie de împărat și să ceară ceva de la el, decât numai prin acești credincioși sfetnici ai lui. În astfel de cinste împărătească erau, cinste pe care nimeni altul n-o avea. Însă ei nu așteptau cinste de la împăratul cel pământesc, ci de la Împăratul cel ceresc, căci credeau în Domnul nostru Iisus Hristos și se sârguiau să placă Lui prin viața cea sfântă și prin osârdia cu care îi slujeau. Ei, însă, își tăinuiau credința de frica împăratului, căci mânia și iuțimea lui Maximian împotriva credincioșilor erau neîmblânzite. Dar lumina credinței în Hristos n-a rămas multă vreme ascunsă, căci a venit vremea să fie arătată tuturor, pentru că unii oameni, pizmuindui pentru dragostea ce le-o arăta împăratul și voind să atragă asupra lor mânia lui Maximian, i-au pârât că sunt creștini și că s-au lepădat de închinarea la idoli.

Împăratul nu voia să creadă că niște oameni ca aceștia, care au de la el atâtea daruri, să-i fie lui potrivnici în cinstirea zeilor și chiar se rușina de dânșii să-i întrebe despre aceste lucruri sau să-i mustre, neavând nici o dovadă vrednică de crezare. Însă s-a gândit să-i ispitească în acest chip: într-una din zile împăratul a făcut praznic pentru idolii săi și a mers împreună cu toți nobilii, cu ostașii, cu slujitorii și cu toată suita sa în capiștea necuratului idol Die, voind să-i aducă jertfe alese. În acest timp privea să vadă dacă vor intra o dată cu dânsul și iubiții lui senatori în capiștea idolească. Când împăratul a intrat în capiște, senatorii Serghie și Vah au rămas afară și, caadevărați robi ai lui Hristos, stăteau deoparte și se rugau adevăratului Dumnezeu, ca să lumineze ochii necredinciosului popor și să preamărească întru dânșii prea sfânt numele Său. Împăratul, văzând că Serghie și Vah n-au intrat cu dânsul la praznic, a trimis pe slujitorii săi să-i prindă și să-i aducă cu sila în capiștea lui Die. Fiind aduși sfinții în adunarea cea urâtă de Dumnezeu, împăratul le-a poruncit să se închine idolilor, să le aducă jertfă și să mănânce din cele jertfite idolilor. Iar ei, nevoind să facă acestea, au zis: "Avem în cer un Dumnezeu care nu minte, un Dumnezeu adevărat și viu, care pe toată lumea o cuprinde și nu este nesimțitor la fel că idolii voștri și noi Aceluia ne închinăm". În felul acesta ei îl mustrau pe împărat pentru credința lui cea greșită, pentru că cinstea cuvenită lui Dumnezeu o dădea idolilor orbi, surzi și muți, aducând cu el și pe alții la această credință. Împăratul a poruncit să fie luate de la dânșii semnele nobleții lor - fireturile ostășești, lanțurile de aur, inelele și toate hainele și să fie îmbrăcați femeiește spre necinstea lor și, punând cercuri de fier pe grumazul lor, a poruncit să fie purtați așa prin cetate spre râsul și batjocura tuturor, ca așa cei slăviți și de neam nobil roman să fie batjocoriți pentru cinstirea adevăratului Dumnezeu și pentru necinstirea idolilor mincinoși sau, mai bine zis, a diavolilor, cărora n-au voit să le jertfească cei ce se aduceau pe sine jertfă lui Hristos.

Împăratul Maximian, după săvârșirea necuratelor jertfe, s-a întors la palat și, mâhnindu-se pentru Serghie și Vah, pe care îi iubea, i-a chemat înaintea sa și le-a zis: "Prietenii mei prea iubiți și credincioși, pentru ce v-ați înșelat ca să-i miniați pe zei, iar pe mine, împăratul vostru, care sunt bun și milostiv, să mă mâhniți și vouă să vă aduceți atâta necinste? Pentru că eu, deși vă iubesc mult, nu pot suferi necinstirea zeilor mei, și vă voi da la chinuri, fără ca aceasta să fie dorința mea. Deci, vă rog, prietenii mei, părăsiți pe acel Fiu al teslarului pe care evreii, ca pe un tâlhar, l-au răstignit între tâlhari pe cruce. Nu vă amăgiți de creștineștile farmece și basme și întoarceți-vă către zeii noștri și eu vă voi încununa cu mai multă cinste, și mai multă dragoste vă voi arăta vouă și veți trăi în bunătățile împărăției mele, fiind nedespărțiți de mine". Serghie și Vah, nevrând ca pentru dragostea împăratului să cadă din dragostea lui Dumnezeu și nedorind ca pentru bunătățile cele vremelnice să se lipsească de bunătățile cele veșnice, au grăit mult împotriva împăratului. Și fiind plini de darul Duhului Sfânt și cu limbăslobodă, în cuvinte înțelepte, au arătat neputința idolilor și cu multă îndrăzneală au mărturisit puterea și dumnezeirea lui Iisus Hristos, iar pe împărat l-au sfătuit să caute să cunoască adevărul.

Folare Separare 1

Păgânul împărat, având inimă împietrită și urechile surde și ochii cei sufletești orbi, nu primea sfatul lor cel bun și se lepăda de cuvintele lor folositoare și se aprindea mai mult de mânie și iuțime, dar nevrând ca el însuși să-i muncească, pentru că îi iubea foarte mult, i-a trimis în părțile Răsăritului, la ighemonul Antioh, care era cumplit chinuitor al creștinilor. Acest Antioh se învrednicise de la împărat de ighemonie prin nobilii Serghie și Vah, pentru că ei, prin rugămintea lor, au mijlocit de la Maximian acea cinste pentru Antioh și l-a rânduit ighemon în părțile Răsăritului. La acest Antioh i-a trimis Maximian pe Sfinții Serghie și Vah, pentru ca să se înfricoșeze de cruzimea lui, cruzime despre care se dusese vestea în toată lumea, să le fie frică de el, fiind în mâinile acestui tiran și așa, fiind siliți, să se lepede de Hristos din frică și de rușine; iar dacă nu se vor supune să fie chinuiți, nu înaintea ochilor împăratului, ci în alte părți îndepărtate.

Sfinții au plecat din Roma, fiind duși în lanțuri, și mergând toată ziua aceea, au rămas peste noapte la o gazdă, iar la miezul nopții, când ostașii care îi duceau și îi păzeau au adormit adânc, ei privegheau cu tot dinadinsul în rugăciune, cerând lui Dumnezeu ajutor, ca să poată să rabde cu bărbăție toate chinurile, pentru numele Lui cel sfânt. Astfel rugându-se ei, li s-a arătat îngerul Domnului, strălucind lumină cerească, și îi întărea, zicându-le: "Îndrăzniți, robii lui Hristos, și nevoiți-vă ca ostașii cei buni împotriva diavolului, pentru că degrabă îl veți birui. Iar pentru nevoința voastră veți lua cununile biruinței de la Domnul Iisus Hristos, Care va fi alături de voi în suferința voastră, dându-vă ajutorul Său, până ce îl veți călca pe vrăjmașul diavol sub picioare". Cu aceste cuvinte întărindu-i, îngerul s-a făcut nevăzut, iar ei, umplându-se de negrăită bucurie, înălțau laudă lui Dumnezeu Celui ce bine a voit ca prin îngereasca arătare să cerceteze pe robii săi. Și mergând multă vreme pe cale, petreceau în post, în rugăciuni și cântări de psalmi, înarmându-se împotriva duhurilor celor nevăzute ale răutății prin această duhovnicească armă. Trecând prin multe cetăți și țări, au ajuns în părțile Răsăritului, în cetatea care se numea Varvalisa, unde locuia Antioh, căruia ostașii i-au predat pe cei trimiși în lanțuri, adică pe Serghie și pe Vah, precum și scrisoarea împăratului care avea acest cuprins:

"Maximian, puternicul împărat, poruncește lui Antioh, ighemonul părților din Răsărit și tuturor oamenilor, dar mai ales ajutătorilor și slujbașilor împărăției noastre, ca să nu mai fie oameni necredincioși zeilor și străini de slujbele lor; deci, în acest fel, văzând pe Serghie și pe Vah că sunt de credința creștinească cea atât de rea, i-am judecat și i-am găsit a fi vinovați de muncile cele cumplite. Și de vreme ce sunt nevrednici de împărăteasca cinste, i-am trimis bunătății tale, ca, de se vor pocăi, ascultându-ne pe noi, și de vor jertfi zeilor, să-i învrednicești cu blândețea ta și să-i eliberezi din chinurile cele pregătite pentru ei; apoi să le făgăduiești a noastră iubire de oameni, pentru că va lua fiecare dregătoria sa și va ajunge la cinste mai mare ca cea dintâi. Iar dacă nu se vor supune, ci vor rămâne în credința cea rea, să-i supui pe dânșii la chinuri legiuite și să-i pierzi cu moarte de sabie. Îți doresc viață lungă și să fii sănătos".

Folare Separare 1

Antioh, citind această scrisoare împărătească, a poruncit ca Serghie și Vah să fie puși într-o închisoare ușoară și să fie păziți până a doua zi. Iar a doua zi, intrând în divan, a șezut la judecată și, aducându-i înaintea sa, a zis către dânșii: "Părinților și binefăcătorilor mei, care ați mijlocit pentru mine să iau această dregătorie și cinste pe care o am, cum s-a schimbat buna voastră soartă, căci eu acum șed ca un judecător, iar voi stați ca niște robi legați înaintea mea, eu care altădată ședeam înaintea voastră, slujindu-vă. Deci, rogu-vă să nu voiți a vă face vouă un rău ca acesta, ci ascultați-l pe împărat și cinstiți pe zei, ca să reveniți la cele dintâi dregătorii ale voastre și în cinste; iar dacă nu veți face aceasta, apoi chiar fără de voia mea vă voi pune la chinuri, după porunca împăratului, pentru că ați auzit singuri ce-mi poruncește împăratul în scrisoarea pe care mi-a trimis-o. Drept aceea, domnii mei, fiți milostivi vouă și mie, căci eu n-aș vrea să fiu aspru chinuitor al binefăcătorilor mei". Dar sfinții au răspuns: "În zadar vrei să ne amăgești cu cuvintele tale, pentru că cinstea și necinstea, viața și moartea, toate sunt deopotrivă celor care au viața cea cerească; nouă Hristos ne este viața, iar moartea pentru El ne este cinste".

Multe altele au zis sfinții, preamărind pe Hristos, ocărind pe idoli și mustrând păgânătatea necredincioșilor. Iar Antioh, mâniindu-se, a poruncit ca Sfântul Serghie să fie aruncat în temniță, iar pe Vah să-l dezbrace, să-l întindă la pământ și să-l bată fără milă. Și îl bătură mult pe Sfântul Vah peste tot trupul, încât mulți slujitori, obosind, se schimbau pentru a-l bate; iar din cauza acestei bătăi i-a căzut carnea de pe oase, iar pântecele i-a fost despicat și schingiuitorii vărsau sângele lui ca pe apă. Din pricina acelei bătăi, sfântul și-a dat sufletul său în mâinile Domnului. Apoi călăul a poruncit ca trupul lui să fie târât afară din cetate și să fie aruncat pentru mâncarea fiarelor și păsărilor. Dar Domnul a păzit trupul lui, căci mai mulți credincioși, care se ascundeau afară din cetate în prăpăstii și în peșteri de frica slujitorilor de idoli, ieșind noaptea din ascunzătorile lor, au luat trupul Sfântului Vah și l-au îngropat cu cinste într-una din acele peșteri în care ei se ascundeau.

Sfântul Serghie, șezând în temniță și auzind că prietenul lui s-a sfârșit în chinuri, plângea mult pentru despărțirea de el, zicând: "Vai mie, fratele meu, Vah, de acum nu vom mai cânta, zicând: iată ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui frații împreună; pentru că m-ai lăsat singur". Tânguindu-se în acest fel, în noaptea următoare lui Serghie i s-a arătat Sfântul Vah, într-o lumină cerească foarte strălucitoar,e și l-a mângâiat, spunându-i despre răsplata cea pregătită în ceruri și întărindu-l spre mucenicească nevoință către care va veni în curând și va câștiga de la Hristos Domnul mare milă și mare îndrăzneală. Sfântul Serghie s-a bucurat foarte mult de arătarea lui Vah și întru bucuria inimii cânta lui Dumnezeu.

Folare Separare 1

În ziua următoare ighemonul, vrând să meargă în cetatea Sur, a poruncit ca Serghie să fie adus după el. Acolo, șezând la judecată, a zis către sfânt: "Vah, om necredincios și rău, nevrând să jertfească zeilor, a vrut mai bine să moară de moarte silnică decât să-i cinstească pe zei, iar eu l-am pedepsit după faptele sale. Dar tu, domnul meu Serghie, pentru ce urmezi credinței celei rele și te duci de voie în mare primejdie? Binefăcătorul meu, nu te condamna singur la chinuri, pentru că eu mă rușinez de ale tale faceri de bine și mă rușinez de cinstea ta, pentru că tu stai osândit înaintea mea, iar eu șed și te judec pe tine. Eu, care eram mai mic decât tine, m-am învrednicit de mare cinste prin mijlocirea ta, și iată că acum sunt mai mare decât tine, iar tu, care ai căpătat de la împărat mare cinste și multe bunătăți, iată că acum singur îți dorești răul; deci, te rog, ascultă sfatul meu, supune-te voii împăratului și cinstește pe zei, ca să dobândești cinstea și dregătoria cea de mai înainte". A răspuns sfântul, zicând: "Cinstea și slava cea vremelnică sunt deșarte, iar necinstea se face pricinuitoare de cinstea cea vremelnică. Deci, nu mă îngrijesc de această necinste și nici nu doresc cinstea vremelnică, căci nădăjduiesc să fiu cinstit de Hristosul meu cu cinstea cea adevărată și veșnică în mărirea cea cerească. Tu pomenești facerile mele de bine, cum că ți-am mijlocit de la împăratul cel pământesc această dragoste mare, dar ascultă-mă pe mine și, cunoscând adevărul, leapădă-te de necurații tăi zei și închină-te împreună cu mine Dumnezeului ceresc și Împăratului veacurilor, iar eu îți făgăduiesc ca să-ți mijlocesc de la El mai multe bunătăți decât ai tu de la Maximian".

Atunci Antioh, văzând că nu poate să-l întoarcă pe Serghie de la Hristos și să-l plece la voia împărătească, a zis: "Seghie, mă silești ca, uitând toate bunătățile primite de la tine, să fiu nevoit să te supun la cumplite chinuri". Iar Serghie a răspuns: "Fă ce voiești tu, pentru că acum îl am ajutor pe Hristos care a zis: Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, că sufletul nu pot să-l ucidă. Iată, ai stăpânire peste trupul meu ca să-l chinui, dar peste sufletul meu nu ai stăpânire, nici tu, nici tatăl tău, Satana". Antioh, mâniindu-se, i-a zis: "Văd că îndelunga mea răbdare te-a făcut îndrăzneț". Apoi a poruncit ca Serghie să fie încălțat cu încălțăminte de fier, ce avea într-însa piroane lungi și ascuțite și care au străpuns tălpile sfântului. Și așa fiind încălțat, i s-a poruncit să alerge înaintea șaretei sale, pentru că mergea spre cetatea Tetrapirghia, iar de la Tetrapirghia aveau să meargă la cetatea Rosaf. Iar Sfântul Serghie alerga și cânta, zicând: "Așteptând am văzut pe Domnul care, căutând spre mine, a auzit rugămintea mea și m-a scos din groapa necazului și din tina ticăloșiei și a pus pe piatră picioarele mele și a îndreptat pașii mei".

Ajungând ei în Tetrapirghia, care era la mare depărtare de Sur, ca la nouă stadii, mucenicul a fos dus în temniță. În drum spre temniță el zicea: "Cel ce a mâncat odată pâinea mea, a venit asupra mea cu vicleșug și cu legăturile chinurilor cele cumplite a întins cursă picioarelor mele, dar vino, Doamne, în ajutorul meu și împiedică-i pe dânșii și izbăvește de cei necredincioși sufletul meu". În noaptea aceea, pe când se ruga în temniță, îngerul Domnului a venit la dânsul și i-a vindecat picioarele de răni. Apoi, dimineața, călăul a poruncit ca Sfântul Serghie să fie scos din temniță, crezând că nu va putea călca cu picioarele din pricina rănilor, dar l-a văzut de departe mergând bine, cu picioarele sănătoase și neșchiopătând deloc și, înspăimîntîndu-se, a zis: "Cu adevărat, omul acesta este vrăjitor, pentru că cine ar putea ca după astfel de chinuri să umble neșchiopătând? Deci, dacă se vede cu picioarele nevătămate, aceasta nu poate fi decât putere vrăjitorească". Apoi, încălțându-l iarăși cu acei papuci, l-a gonit înaintea sa până ce au ajuns la cetatea Rosaf, care era la o depărtare de șaptezeci de stadii de cetatea Sur. Acolo, șezând la judecată, l-au silit pe Sfântul Serghie să se închine la idoli și, nefiind posibil să-l atragă de la mărturisirea lui Hristos, l-au osândit la moarte. Și, ducându-l afară din cetate, la locul de osânda, Sfântul Serghie și-a cerut voie pentru a-și face rugăciunile și, rugându-se îndelung, a auzit de sus un glas dumnezeiesc chemându-l acolo; apoi, cu bucurie, plecându-și capul său sub sabie, s-a sfârșit, iar trupul lui a fost îngropat de credincioșii din acele locuri.

Folare Separare 1

După o vreme, niște oameni credincioși din cetatea Sur s-au sfătuit în taină să ia de acolo trupul Sfântului Mucenic Serghie și să-l ducă în cetatea lor, iar când s-au apropiat, noaptea, de mormântul sfântului, îndată a ieșit de acolo o flacără de foc mare cât un stâlp care ajungea până la ceruri. Iar niște ostași care locuiau în Rosaf, văzând, în miezul nopții, acea văpaie înaltă de foc care lumina toată partea aceea, au alergat înarmați la acel loc și au aflat pe cetățenii de la Sur cuprinși de spaimă pentru această minunată vedenie de foc.

După puțină vreme, încetând acea lumină de foc, cei ce veniseră de la Sur au înțeles că sfântul nu voiește să se despartă de locul acela unde și-a vărsat sângele și și-a dat sufletul pentru Hristos.

Petrecând acolo câteva zile, au zidit în cinstea Sfântului Serghie, la locul unde a fos îngropat, un mormânt din piatră, înalt și foarte frumos. Apoi, sporind credința în Domnul nostru Iisus Hristos, s-a zidit în cetatea Rosaf o biserică cu numele Sfântului Mucenic Serghie și adunându-se din cetățile dimprejur cincisprezece episcopi, au descoperit mormântul Sfântului, iar cinstitele lui moaște, care s-au păstrat în mireasmă bună și nestricate, au fost mutate cu mare cinste în biserica cea nouă. Și au așezat să fie prăznuită pomenirea lui în fiecare an, în octombrie, ziua a șaptea, zi în care a fost omorât. Apoi în amândouă locurile, adică și în biserică, unde se aflau sfintele lui moaște, și acolo unde și-a aflat sfârșitul și a fost îngropat, se făceau multe tămăduiri bolnavilor și se goneau diavolii.

Folare Separare 1

Se mai cade încă a pomeni și despre aceasta: în fiecare an în ziua praznicului Sfântului Serghie fiarele sălbatice, ieșind din pustiile dimprejurul acelui loc, unde zăcuse mai înainte trupul sfântului, își schimbau cruzimea lor de fiară în blândețe de miel, încât nu vătămau pe nimeni, nici pe oameni, nici pe dobitoace, ci cu sfială înconjurau acel loc sfânt și iarăși se întorceau în pustia lor. Așa l-a preamărit Dumnezeu pe plăcutul Său, încât și fiarelor, ca unor oameni, le poruncea să prăznuiască sfânta lui pomenire. Cu ale cărui rugăciuni, prea bunul Dumnezeu să îmblânzească mânia vrășmașilor noștri, ca și mânia fiarelor sălbatice, spre mărirea Sa cea dumnezeiască, în veci. Amin.

Folare Separare 1

Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților Octombrie

Floare 02 Bun

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 7 octombrie

În aceasta luna, în ziua a șaptea, pomenirea Sfinților Mari Mucenici Serghie și Vah;
Tot în aceasta zi, Sfinții Mucenici Iulian Prezbiterul și Chesarie Diaconul;
Tot în aceasta zi, Sfântul Leontie Consulul, crezând în Hristos și rugându-se cu pace s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților Mucenici Eusebiu prezbiterul și Felix;
Tot în aceasta zi, Cuvioșii nouăzeci și noua de părinti, care în insula Creta s-au nevoit, cu pace s-au săvârșit;
Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Polihronie.

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 8 octombrie

În aceasta luna, în ziua a opta, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Pelaghia, care mai înainte a fost desfrânata;
Tot în aceasta zi, Sfânta Pelaghia fecioara;
Tot în aceasta zi, Sfânta Taisia, care a fost desfrânata;
Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului noului mucenic Ignatie bulgarul, care a călugăr la Muntele Athos si a spânzurat de turci la Constantinopol pentru mărturisirea lui Hristos la anul 1814.

Floare 02 Bun

Pe Sfinții Mucenici Serghie și Vah să îi rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinților Mucenici Serghie și Vah rugați-vă lui Hristos pentru noi! Cu ale lor sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro, facebook.

autor: Pravila

Recomandări

† Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir
(26 octombrie)

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, din Tesalonic este unul dintre cei mai cinstiți sfinți ortodocși. El tămăduiește trupurile și sufletele credincioșilor prin harul Dumnezeiesc dobândit din mărturisirea credinței în […]

† Sfântul Mare Mucenic Areta
(24 octombrie)

Sfântul Mare Mucenic Areta, guvernatorul orașului Najran (Arabia Saudită), a pătimit împreună alți 4300 de creștini, în timpul atacurilor etiopiene conduse de Dgu Nuwas din anul 523. Martiriul lor este serbat în calendarul ortodox în […]

† Sfântul Apostol Iacob, ruda Domnului
(23 octombrie)

Sfântul Apostol Iacob cel Drept, numit și Iacob Fratele Domnului sau Iacob Ruda Domnului, a fost unul dintre cei Șaptezeci de Apostoli, fiind și primul Episcop al Ierusalimului. În conformitate cu Protoevanghelie care îi este […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

One comment on “† Sfinții Mucenici Serghie și Vah
(7 octombrie)”

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram