Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil sunt cei mai cunoscuți și iubiți dintre Sfinții Arhangheli și cei care duc la îndeplinire porunca milei și a dreptății lui Dumnezeu. Ei sunt serbați în calendarul ortodox împreună cu toate cetele îngerești pe data de 8 noiembrie în sărbătoarea numită Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor puteri.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil nu sunt singuri care sunt serbați în data de 8 noiembrie, numele complet al sărbătorii fiind "Soborul mai-marilor Arhistrategi (căpetenii) Mihail și Gavriil și al tuturor Puterilor cerești celor fără de trupuri". În această dată nu îi prăznuim doar pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, ci toate cetele îngerești.
Sfântul Arhanghel Mihail ne izbăvește pe noi de toate primejdiile și necazurile, de boli și de ispite căci lumina lui nu suferă să o vadă cel ce a căzut.
Sfântul Arhanghel Gavriil este ocrotitorul familiilor, mamelor, fecioarelor, copiilor, părinților care dau naștere copiilor, îi cresc în credință și îi pregătesc pentru mântuire și pentru viață veșnică.
Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil este sărbătoarea pe care Biserica o dedică îngerilor. Vechimea sărbătorii este de cincisprezece secole, iar la origine a fost doar o prăznuire a Sfântului Arhanghel Mihail. Părintele Ene Braniște afirma că, în secolul al V-lea, a fost construită o biserică închinată Sfântului Arhanghel Mihail la Thermele lui Arcadius din Constantinopol și, inițial, sărbătorirea era legată de amintirea sfințirii acestei biserici. Ulterior, sfera sărbătoririi a fost lărgită, fiind "cooptat" și Sfântul Arhanghel Gavriil. În cele din urmă, sărbătoarea a devenit o zi de prăznuire a tuturor cetelor îngerești (Liturgica Generală).
Sărbătorim "Soborul Sfinților Arhangheli" pentru că acest lucru amintește de tradiția care atestă modul în care a pus capăt Sfântul Arhanghel Mihail revoltei îngerilor răi. În momentul în care Satana a căzut împreună cu cei care l-au urmat în răzvrătirea lui, Sfântul Arhanghel Mihail a spus: "Să luăm aminte! Să stăm bine, să stăm cu frică înaintea Celui ce ne-a făcut pe noi și să nu cugetăm cele potrivnice lui Dumnezeu. Să luăm aminte ce au pătimit cei ce erau împreună cu noi zidiți și cum se împărtășeau cu noi din dumnezeiasca lumină. Să luăm aminte cum, îndată, din lumină s-au prefăcut în întuneric pentru mândria lor și din înălțime au fost aruncați jos, în adânc. Să luăm aminte, cum a căzut din cer luceafărul cel ce răsărea dimineața și s-a sfărâmat pe pământ"
După ce a rostit aceste cuvinte, toate cetele îngerești au început să cânte cântare de laudă. "Deci această conglăsuire a sfinților îngeri s-a numit sobor îngeresc, adică luare aminte, o cugetare, o glăsuire, o unire; căci împreună și cu un glas slăvesc pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Sfânta Treime."
Drept urmare, s-a întocmit soborul (adunarea și unirea) tuturor îngerilor care îl iubeau, cinsteau și ascultau de Dumnezeu, iar Arhanghelul Mihail a fost numit de către bunul Dumnezeu căpetenie a tuturor îngerilor buni, un binefăcător al mântuirii credincioșilor. Lua chip văzut și se arăta multor credincioși atât în Vechea Lege, cât și în cea Nouă. Tot în această zi de cinste îl sărbătorim și pe Arhanghelul Gavriil, preafrumosul și înveselitorul care a luat chip omenesc și a făcut multe minuni și a oferit multe daruri, așa cum este pomenit și în cele două Testamente.
Astfel, Sfântul Arhanghel Mihail este unul dintre cei care i-au vestit lui Lot pierirea Sodomei și Gomorei. I s-a arătat lui Iacov când fugea de mânia fratelui său Isav și a vrăjitorului Valaam, care voia să blesteme poporul Israel. Tot el este cel care a venit și l-a întărit pe Iosua, fiul lui Navi, înainte de începerea cuceririi Canaanului. Cât despre Sfântul Arhanghel Gavriil, acesta este binevestitorul Nașterii Domnului și al celui mai important proroc: Sfântul Ioan Botezătorul. El i-a tâlcuit prorocului Daniel viziunile. Tot Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit nașterea Fecioarei Maria. El a hrănit-o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în Sfânta Sfintelor. În Minei se precizează că există mărturii cum că Sfântul Arhanghel Gavriil este cel care a prăvălit piatra de la ușa mormântului Mântuitorului și a șezut deasupra ei. În concluzie, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil sunt îngerii cei mai cunoscuți nouă și apar foarte des în textele Sfintei Scripturi.
În general, îngerii ocrotesc popoare, localități și oameni, însă, încă din vechime, Sfinții Arhangheli au fost adoptați ca patroni spirituali sau ocrotitori ai împăraților și regilor, ai conducătorilor de oști, ai armatelor care îi apără pe oameni de primejdii, fiind simboluri ale luptei împotriva răului.
Biserica a fixat ca zi de pomenire a Sfinților Îngeri data de 8 noiembrie, pe de-o parte deoarece cifra 8 reprezintă simbolul vieții veșnice, iar pe de alta, fiindcă între 8 septembrie, când sărbătorim Nașterea Maicii Domnului și această zi, sunt exact nouă săptămâni, după numărul cetelor îngerești. Cele două mari praznice sunt legate de faptul că Maica Domnului este mai presus de îngeri, fiind numită "mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii", prin faptul că la Taina Întrupării Mântuitorului Iisus Hristos, participă ca martori și slujitori nevăzuți, dar reali, Sfinții Îngeri și mai ales Sfântul Arhanghel Gavriil, dar și prin faptul că Maica Domnului este lăudată de toți îngerii și se roagă împreună cu aceștia înaintea Tronului Preasfintei Treimi.
Dreptatea și adevărul lui Dumnezeu pe care le arată Sfântul Arhanghel Mihail sunt la fel de necesare ca și bucuria, bunătatea și blândețea lui Dumnezeu, care vin prin binecuvântarea adusă de Arhanghelul Gavriil. Astfel este explicată legătura puternică ce există în lucrarea acestor doi Sfinți Arhangheli și cinstirea lor împreună de către Sfânta Biserică.
În cursul anului bisericesc, mai există patru sărbători cu referire la Sfinții Arhangheli. Pe 6 septembrie este prăznuită o minune a Sfântului Arhanghel Mihail, săvârșită la Chones, în Colose, din Frigia. Celelalte trei sărbătoriri sunt legate exclusiv de Sfântul Arhanghel Gavriil. Două dintre ele sunt denumite Soboare, în care Sfântul Arhanghel Gavriile este serbat împreună cu toți îngerii și sunt prăznuite pe 26 martie, respectiv 13 iulie. Ultima sărbătorire (de data aceasta, o simplă mențiune, fără slujbă separată) este apariția Sfântului Arhanghel Gavriil în Adin, o chilie din Sfântul Munte (Biserica Protaton din Careia). Cu această ocazie, Sfântul Arhanghel a dezvăluit unui călugăr îmbunătățit prima parte a Axionului Sfintei Fecioare: "Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru." Serbarea se limitează doar la mănăstirile athonite.
Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, pe care Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe 8 noiembrie, sunt patronii spirituali ai Jandarmeriei Române.
Sfântul Arhanghel Mihail este un înger războinic, care a mers înaintea poporului evreu când a ieșit din țara Egiptului și a contribuit la cucerirea popoarelor cananite care erau în pământul făgăduit de Dumnezeu lui Moise. Sfântul Mihail a fost protectorul poporului evreu. Prin excelență "un războinic" al lui Dumnezeu, Mihail l-a ajutat pe judecătorul Ghedeon să învingă în luptă. El a ajutat dintotdeauna pe cei nedreptățiți. Pe cei trei tineri evrei aruncați de babilonieni în cuptorul cu foc i-a salvat, iar pe Sfântul Apostol Petru l-a scos din închisoare. În Vechiul Testament, Arhanghelul Mihail este pomenit în mod direct de trei ori de către profetul Daniel în cartea sa la capitolele 10 și 12: "Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor, și am ieșit biruitor", "nimeni nu mă ajută împotriva acestora, în afară de voievodul vostru Mihail", "în vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău". În Epistola lui Iuda se redă un episod enigmatic: cearta Arhanghelului Mihail cu diavolul pentru trupul lui Moise. "Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului certându-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: «Să te certe pe tine Dumnezeu!»". Tradiția învață că Mihail s-a înfățișat Sfântului Constantin cel Mare și i-a arătat pe cer semnul Fiului Omului spunându-i: "Sub acest semn vei învinge!". Constantin l-a înfrânt în luptă pe Maxențiu și a dobândit tronul Imperiului Roman și această victorie a fost atribuită tot firii luptătoare a Sfântului Mihail.
Conform Scripturii, toți morții vor ieși din morminte la glasul trâmbiței Sfântului Arhanghel Mihail. Din Viețile Sfinților aflăm că toate cetele îngerești "se vor aduna în ziua cea înfricoșătoare a judecății Domnului, care se socotește de dumnezeieștii învățători ai Bisericii ziua a opta: după veacul acesta, va veni Fiul Omului, Judecătorul cel drept, întru slava Sa și toți Sfinții Îngeri cu Dânsul, precum Domnul singur a zis în Evanghelia Sa: Și va trimite pe îngerii Săi cu glas de trâmbiță și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, adică de la răsărit, de la apus, de la miazăzi și de la miazănoapte…"
Bisericile creștine închinate Sfântului Arhanghel Mihail au apărut în secolul al IV-lea, când a fost văzut pentru prima oară drept înger vindecător, iar apoi de-a lungul timpului ca un protector și lider al armatei lui Dumnezeu împotriva forțelor răului. Prin secolul al VI-lea, devoțiuni pentru Arhanghelul Mihail au fost răspândite, atât în Bisericile de Est cât și în Bisericile de Vest. În timp, învățăturile lui Mihail au început să varieze între confesiunile creștine. După creștinarea Imperiului Roman, Arhanghelul Mihail a fost considerat patron al Sfântului Imperiu Roman, iar apoi patron al Germaniei.
Toți îngerii au fost făcuți de Dumnezeu buni, strălucind de lumină, de înțelepciune și de tot felul de daruri. Înainte de facerea lumii, Stăpânul Cerului și al pământului i-a supus unei încercări prin care îngerii, cu voie liberă, să-și dovedească ascultarea. În această încercare, o parte din îngeri, în frunte cu Lucifer, cel mai frumos și cel mai înzestrat dintre ei, s-a răzvrătit împotriva Ziditorului său, zicând: "Pune-voi scaunul meu deasupra norilor și voi fi asemenea cu Cel Preaînalt" (Isaia 14, 13-14). Din mândrie, Lucifer n-a vrut să mai asculte de Dumnezeu.
"Și s-a făcut război în cer: Mihail și îngerii lui, au pornit război cu balaurul. Și se războia balaurul și îngerii lui; și n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele cel de demult, care se cheamă diavol și satana, cel ce înșală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ, și îngerii lui au fost aruncați cu el" (Apocalipsa 12, 7-9).
Lucifer a căzut din cinstea de arhanghel, precum grăiește Domnul: "Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer" (Luca 10, 18). Împreună cu el a căzut și ceata de îngeri ce era sub conducerea lui. S-au transformat în demoni, luptători împotriva mântuirii noastre.
În această încercare, Sfântul Arhanghel Mihail a păzit credincios ascultarea față de Stăpânul său și s-a arătat adevărată căpetenie peste cetele îngerești. Văzând cum a căzut vicleanul Lucifer, a lăudat cu glas pe Domnul tuturor și a zis: "Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel ce era cu noi; cel ce era lumină, acum întuneric s-a făcut. Că cine este ca Dumnezeu? Mi-ca-El? Numele de Mihail, în limba evreiască, însemnează: "Cine este ca Dumnezeu?".
Mihail a fost pus de Dumnezeu întâiul peste îngeri, mai mare peste oștile cerești, în locul lui Lucifer. Sfântul Arhanghel ne izbăvește pe noi de toate primejdiile și necazurile, de boli și de ispite căci lumina lui nu suferă să o vadă cel ce a căzut.
Mihail apare pentru prima dată în Vechiul Testament, în povestirea căderii Ierihonului din Cartea lui Iosua. Deși numele lui Mihail nu este menționat explicit în text, este scris acolo că Iosua "a căutat cu ochii săi și iată stătea înaintea lui un om; acela avea în mână o sabie goală." Atunci când Iosua, încă neînțelegând despre cine este vorba, îl întreabă pe Arhanghel de care parte este în luptă, acesta îi răspunde "Eu sunt căpetenia oștirii Domnului și am venit acum!" (Iosua Navi 5, 13-14).
În cartea lui Daniel, Mihail apare mai întâi pentru a-l ajuta pe Arhanghelul Gavriil să îi înfrângă pe perși (Daniel 10, 13). Într-o vedenie de mai târziu, lui Daniel i se descoperă că "în vremea aceea [la sfârșitul veacurilor] se va scula Mihail, marele voievod care ocrotește pe fiii poporului tău, și va fi vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele și până în vremea de acum" (Daniel 12, 1) 1 . Astfel, Mihail joacă importantul rol de protector al lui Israel și mai târziu al poporului său ales, Biserica.
În Noul Testament, Mihail conduce armatele lui Dumnezeu împotriva forțelor lui Satan în Cartea Apocalipsei, unde în timpul războiului din cer îl învinge pe Satana. În Epistola lui Iuda se face referire la Mihail în mod special ca "arhanghel".
În timpul exodului israeliților din Egipt, el este cel care a mers înaintea lor în chipul unui stâlp de nor în timpul zilei și al unui stâlp de foc în timpul nopții; puterea Marii Căpetenii a lui Dumnezeu s-a manifestat și în anihilarea a 185.000 de soldați ai împăratului asirian Senaherib (IV Regi 19, 35); tot el a luat parte la bătaia administrată în chip de corecție necredincioasei căpetenii (H)Eliodor (II Macabei 3, 24-26); el i-a păzit și pe Sfinții Trei Tineri Anania, Azaria și Misail, când au fost aruncați în cuptorul de foc pentru că refuzaseră să se închine unui idol (Daniel 3, 23-28). Din porunca lui Dumnezeu, Marele Voievod Mihail l-a dus pe profetul Habacuc (2 decembrie) din Iudeea în Babilon pentru a-i aduce lui Daniel hrană în groapa cu lei. Arhanghelul Mihail este cel care s-a certat cu diavolul pentru trupul profetului Moise (Iuda 1, 9).
În vremurile Noului Testament, Sfântul Arhanghel Mihail și-a arătat puterea atunci când a salvat un tânăr, aruncat de tâlhari în mare cu o piatră agățată de gât, pe țărmurile Muntelui Athos. Povestirea se găsește în Patericul Athonit și în Viața Sfântului Neofit de Dochiariu (9 noiembrie).
Dar poate cea mai cunoscută minune a sa este salvarea bisericii din Colose. Mai mulți păgâni au încercat să distrugă această biserică prin schimbarea cursului a două râuri astfel încât aceasta să fie luată de ape. Dar Sfântul Arhanghel a apărut în mijlocul apelor și, purtând o Cruce, a făcut ca râurile să se oprească înainte să ajungă pe pământul pe care stătea biserica, intrând în pământ. Izvorul care a apărut acolo după ce s-a petrecut această minune are puteri tămăduitoare.
Numele Sfântului Arhanghel Mihail e asociat și altor vindecări, dar el este mai cunoscut pentru rolul său de căpetenie a Bisericii militante. Tot el este cel care i-a apărut împăratului Constantin cel Mare la Constantinopol, că a intervenit în mai multe bătălii și că a apărut, cu sabia în mână, stând pe mausoleul lui Hadrian, probabil ca răspuns la rugăciunile Papei Grigorie I cel Mare (590-604), pentru a pune capăt unei epidemii ce cuprinsese Roma.
Sfântul Arhanghel Gavriil este ocrotitorul familiilor, mamelor, fecioarelor, copiilor, părinților care dau naștere copiilor, îi cresc în credință și îi pregătesc pentru mântuire și pentru viață veșnică. El este și ocrotitor al monahilor și monahiilor, al celor care viețuiesc în mănăstiri și în sihăstrie sau în pustie.
Sfântul Gavriil este arhanghelul bucuriei, al blândeții și milei dumnezeiești, al bunelor vestiri, profețind în Vechiul Testament nașterea prorocilor și a drepților lui Dumnezeu. Gavriil a făcut cunoscută lumii cea mai mare veste: întruparea și nașterea Fiului lui Dumnezeu din Sfânta Fecioară Maria. Episodul întâlnirii Arhanghelului Gavriil cu Fecioara Maria este cel mai frumos și mai tainic moment al istoriei, momentul când firea omenească a spus "da" lui Dumnezeu. Arhanghelul Gavriil a vestit și nașterea celui despre care Mântuitorul a spus că este cel mai mare om născut din femeie, Sfântul Ioan Botezătorul. Gavriil spune despre sine dreptului Zaharia că pururea stă înaintea lui Dumnezeu, arătând că se bucură de o mare cinste în rândul cetelor îngerești, dar că este și cel dintâi care cunoaște voia și planul lui Dumnezeu.
Părintele Dumitru Staniloae mărturisește pe baza sfintelor noastre predanii, ca Arhanghelul Gavriil este singurul căruia i s-a descoperit misterul întrupării Fiului lui Dumnezeu. Astfel, deși nu face parte din ceata îngerilor aflată în prima triadă și nemijlocit lângă Dumnezeu, se face luminător al acesteia. Îi învață pe cei ce îi sunt superiori să "ridice porțile veșnice", ca Cel ce S-a îmbrăcat în trup pentru negrăita iubire de oameni, să urce și să stea mai presus de toată Începătoria și Puterea. Cele mici sunt făcute mari prin har. Aceasta o spune și Sfântul Apostol Pavel: "Acum, zice, s-a făcut cunoscută prin Biserică, Începătoriilor și Stăpâniilor, înțelepciunea cea de multe feluri a lui Dumnezeu" (Efeseni 3, 10).
În Vechiul Testament, este menționat cu numele lui doar în două viziuni ale profetului Daniel (Profetul Daniel Capitolele 8-9). Aici, el îi arată lui Daniel viitorul lui Israel. De asemenea, Sfânta Tradiție ne arată că Gavriil este cel care l-a inspirat pe profetul Moise să scrie Cartea Facerii sau chiar întregul Pentateuh. Literatura rabinică târzie afirmă că tot el a fost îngerul care l-a învățat pe Iosif cele șaptezeci de limbi pe care trebuia să le cunoască pentru a putea guverna Egiptul, dar aceasta nu face parte din textul propriu-zis al Cărții Facerii.
Motivul pentru care Gavriil este atât de mult cinstit în tradiția Bisericii este însă rolul pe care l-a avut la Buna Vestire și cu alte ocazii în Noul Testament. Astfel, în Luca 1, Gavriil îi apare mai întâi lui Zaharia, tatăl Înaintemergătorului Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul. Zaharia refuză mai întâi să creadă că el și soața lui stearpă, Elisabeta vor avea un copil la vârsta lor înaintată. Atunci, îngerul îi spune: "Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Și am fost trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea" (Luca 1, 19). Apoi îl pedepsește pe Zaharia să rămână mut până la nașterea copilului, pentru necredința lui.
El este acela care s-a arătat Sfintei și Dreptei Ana, pe când ea se ruga cu lacrimi, zicându-i: "Ana, s-a auzit rugăciunea ta la Dumnezeu și, iată, vei zămisli și vei naște pe Fiica cea Binecuvântată, prin care se vor binecuvânta toate semințiile pământului; și vei chema numele ei Maria."
Tot acesta s-a arătat și lui Iosif, încredințându-l, prin vis, despre Fecioara cea neispitită de nuntă. Astfel, el a fost personajul-cheie în vestirea către omenire a Întrupării Domnului Iisus Hristos.
Potrivit Evangheliei după Luca, Sfânta Fecioară a fost aleasă de Dumnezeu și înștiințată de Arhanghelul Gavriil. Acesta i-a zis: "Bucură-te, cea plină de har! Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei. Și vei lua în pântece, și vei naște fiu, și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema." Acest moment a rămas să fie sărbătorit, an de an, sub numele de Buna Vestire.
Acest Înger al Domnului s-a arătat și păstorilor ce-și păzeau turmele, noaptea, și le-a zis: "Vă binevestesc vouă bucurie mare: că s-a născut astăzi Mântuitorul." Și, îndată, o mulțime de îngeri au cântat: "Mărire întru cei de sus, lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire."
Prin acest Înger, la vremea patimilor Sale, Mântuitorul a primit întărire, deoarece Gavriil, care se tâlcuiește "puterea lui Dumnezeu", pe lângă altele, are și această slujire, de a întări pe cei ce sunt în nevoință.
Gavriil a fost de față la Patimile și la Învierea Domnului. Se consideră că el era misteriosul "tânăr îmbrăcat doar cu o fâșie de pânză… care îl urma pe Iisus". (Marcu 14, 51-52).
El s-a arătat și mironosițelor, stând pe piatra mormântului și vestindu-le învierea din morți a lui Hristos. Ca cel ce a fost binevestitorul zămislirii și al nașterii, același s-a arătat a fi și Îngerul învierii. Tot el va fi cel care va vesti "A doua Venire a Domnului", suflând într-o trâmbiță.
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu l-a mai văzut pe Arhanghel încă odată în Muntele Eleonului când se ruga și când căpetenia îngerească i-a adus vestea adormirii și a mutării de la cele pământești la cele cerești.
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil!
Mihai / Mihaela - provin de la numele ebraic (מִיכָאֵל / מיכאל) "Mikha'el" care înseamnă "cine se aseamănă cu Dumnezeu?" "cine se poate compara cu Dumnezeu", aceasta fiind o întrebare retorică, neexistând o persoana care să se asemene cu Dumnezeu. Acest nume e asemenea unei rugăciuni de slava adusa Domnului, căci nimeni și nimic nu se compară cu puterea lui Dumnezeu, cu dreptatea Sa și, mai ales, cu dragostea Sa care le cuprinde pe toate. "Cine este Dumnezeu afara de Dumnezeul nostru? …Cel ce mi-ai dat scutul mântuirii mele și dreptatea Ta m-a sprijinit. Si grija Ta m-a îndreptat până la sfârșit."- Sfânta Scriptura, Psalmul 17, 34 și 39.
Mihail este unul dintre arhanghelii din tradiția ebraică și singurul identificat ca arhanghel în Biblie. În Cartea lui Daniel din Vechiul Testament, el este numit ocrotitor al lui fiilor lui Israel. În Cartea Apocalipsei din Noul Testament, el este înfățișat drept conducătorul armatelor cerești în războiul împotriva lui Satana și, prin urmare, este sfântul protector al soldaților în creștinism.
Popularitatea Sfântului Mihail a condus la purtarea numelui de către nouă împărați bizantini, inclusiv Mihail al VIII-lea Paleologul, care a restabilit imperiul în secolul XIII. Numele a fost foarte comun în Europa Occidentală încă din Evul Mediu, iar în Anglia din secolul XII. A fost purtat (în diferite variante) de către conducători din Rusia, România, Polonia si Portugalia.
În Statele Unite, acest nume a câștigat rapid popularitate începând cu anii 1930, devenind în cele din urmă cel mai popular nume masculin din 1954 până în 1998. Cu toate acestea, nu a fost la fel de comun în Regatul Unit, unde nu a ajuns niciodată pe primul loc.
Mihnea, Mihuț, Michael, Michaela, Mișa, Mișu, Mihăiță, Michi, Mihalache, Mihoc, Mihuț, Mihael, Micaela, Mihăilă, Mihalcea.
Peste 1.320.00 de români își serbează onomastica în această zi, dintre care 590.000 femei și 730.000 bărbați. Potrivit statisticilor de stare civilă majoritatea femeilor, respectiv circa 354.000, poartă numele de Mihaela, iar alte 223.000 – Gabriela, iar dintre bărbați, circa 363.000 poartă numele de Mihai, iar 245.000 – Gabriel.
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 8 noiembrie când este serbat Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.
Surse: Doxologia, behindthename.
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil!
Gabriel / Gabriela - provin de la numele ebraic גַבְרִיאֵל (Gavri'el) care înseamnă "Dumnezeu este puterea mea", " omul/bărbatul puternic al lui Dumnezeu", "eroul lui Dumnezeu", "puterea mea este (în) Dumnezeu" sau "Dumnezeu este omul meu puternic", derivat din גֶּבֶר (gever) care înseamnă "om puternic, erou" și אֵל ('el) care înseamnă "Dumnezeu". Acest nume deosebit arătându-ne nu doar că Dumnezeu este Atotputernic, ci și că omul își găsește puterea în Dumnezeu, adică în credință și iubire: puterea de a trece peste orice greutate, puterea sufletească de a răzbi și învinge în viață: "Dumnezeu este scăparea și puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară". (Psalmi 45,1)
Numele său este menționat de patru ori în Biblie, niciodată însă ca "arhanghel": de două ori în Daniel 8, 16 și Daniel 9, 21 și de două ori în Luca 1, 19 și Luca 1, 26. De la evanghelistul Luca, Gabriel a anunțat atât nașterea lui Sfântului Ioan Botezătorul, cât și nașterea Mântuitorului Hristos.
Alte interpretări ebraice ale numelui sunt: "Omul lui Dumnezeu", "Dumnezeu este puternic". Proloagele de la Ohrida îl explicitează astfel: "Omul-Dumnezeu. Sfinții Părinți, când vorbesc despre Buna Vestire, spun că un arhanghel cu acest nume a fost trimis pentru a arăta cine și cum avea să fie Acela care trebuia să se nască din Cea Preacurată. Astfel, Acesta va fi Omul-Dumnezeu, Dumnezeu tare și puternic.
Acest nume a fost folosit ocazional în Anglia încă din secolul al XII-lea. Nu a fost folosit în lumea vorbitoare de engleză până la sfârșitul secolului al XX-lea.
Gavriil, Gabi, Gavrilă, Gaby, Găbiță, Găbița.
Peste 1.320.00 de români își serbează onomastica în această zi, dintre care 590.000 femei și 730.000 bărbați. Potrivit statisticilor de stare civilă majoritatea femeilor, respectiv circa 354.000, poartă numele de Mihaela, iar alte 223.000 – Gabriela, iar dintre bărbați, circa 363.000 poartă numele de Mihai, iar 245.000 – Gabriel.
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 8 noiembrie când este pomenit Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, pe data de 26 martie când serbăm Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil după Buna Vestire și pe data de 13 iulie când avem un alt Sobor Sfântului Arhanghel Gavriil.
Surse: Doxologia, behindthename.
Deși îngerii sunt ființe netrupești, ei pot fi uneori dificil de distins de oameni în icoane, întrucât ei iau formă umană atunci când se arată muritorilor. Totuși, Gavriil apare de regulă în icoane cu anumite atribute distinctive. De obicei, poartă veșminte albastre sau albe; poartă fie un crin (simbol al Maicii Domnului), o trâmbiță, o făclie, o creangă din rai dăruită lui de către Maica Domnului sau o lance în mâna dreaptă; adesea poartă o oglindă de jasp, pe care apare litera Χ - prima literă a numelui lui Hristos (Χριστος) în limba greacă) - în mâna stângă.
Arhanghelul Mihail, în calitatea sa de conducător al oștilor cerești, poartă în mâna dreaptă o sabie. În cealaltă mână poartă adesea un scut, o creangă de curmal, o lance sau un steag alb (eventual cu o Cruce roșu-aprins pe fondul alb); de regulă poartă veșminte roșii. De multe ori este reprezentat călcându-l în picioare pe diavol (reprezentat frecvent în chipul unui dragon). Această reprezentare are ca sursă tradiția conform căreia Mihail a fost principalul adversar al lui Satan în lupta pentru Rai. Satan, numit mai înainte Samael, căuta adesea să-l discrediteze pe Israel, în timp ce Mihail era principalul său protector. În cele din urmă, Satan a încercat să-l tragă pe Mihail în jos în căderea sa din înălțimi, dar Mihail a fost izbăvit de Dumnezeu.
Misiunea specifică a Arhanghelului Mihail este de a-i distruge pe dușmanii adevăratei Biserici (de aici tema militară), în timp ce misiune Arhanghelului Gavriil este de a vesti mântuirea omenirii.
În biserica ortodoxă, chipurile celor doi Arhangheli sunt zugrăvite pe ușile altarelor bisericești, cel al Sfântului Mihail pe ușa dinspre nord, iar cel al Sfântului Gavriil pe cea dinspre sud, cei doi fiind considerați sfinți protectori ai bisericii.
Surse: Orthodoxwiki Link1, Link 2.
În viziunea populară, Arhanghelii asistă la judecata de apoi, sunt patroni ai casei, ard păcatele acumulate de patimile omenești firești și purifică, prin post, conștiințele.
În unele sate românești, sărbătoarea durează trei zile, de pe 8 până pe 10 noiembrie, prima zi fiind "Capul Arhanghelului", a doua – "Mijlocul" și a treia – "Coada Arhanghelului".
Arhanghelul Mihail este, în folclorul religios românesc, poartă, conform unor tradiții, cheile raiului, fiind un aprig luptător împotriva diavolului, dar și cel care veghează la căpătâiul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască.
Pe vremuri Arhanghelii erau sărbătoriți în Bucovina fiind considerați păzitorii oamenilor de la naștere și până la moarte, acestora fiindu-le închinate rugăciuni către Dumnezeu pentru sănătatea lor.
Bucovina există tradiția pomenirilor și praznicelor pentru cei morți, iar în biserici fiecare creștin aprinde câte o lumânare pentru a avea asigurată lumina de veci, călăuzitoare pe lumea cealaltă, dar și o alta, pentru cei dispăruți fără lumânare.
Această zi mai este denumită și "vara arhanghelilor", vremea fiind întotdeauna mai caldă decât în mod normal, iar pe lângă această zi caldă, între sfinții Mihail și Gavriil și ziua de Crăciun trebuie să aibă loc și "vara iernii", adică 3-4 zile cu vreme însorită.
Alte obiceiuri arată că în sâmbăta dinaintea sărbătorii Sfinților Arhangheli se fac praznice pentru sufletul morților, iar ofrandele date de pomană pentru morți, în Ajun sau în Ziua Arhanghelilor, se numesc "Moșii de Arhangheli".
Tot în această zi există un obicei mai larg răspândit, anume finii duc daruri nașilor, tradiție legată de cele două lumânări ținute de nași la cununie care sunt simbolurile Arhanghelilor Mihail și Gavriil, îngerii protectori ai celor cununați religios.
Sfinte și mare Arhanghele al lui Dumnezeu, Mihaile, care cel dintâi între îngeri stai dinaintea Treimii celei negrăite, sprijinul și păzitorul neamului omenesc, care ai zdrobit în Ceruri cu oștile tale capul preatrufașului diavol și rușinezi pururea pe pământ răutatea și viclenia lui, la tine alergăm cu credință și ne rugăm ție cu dragoste: fii pavăza nestricată și coif tare Sfintei Biserici și neamului nostru dreptcredincios, păzindu-ne cu spada ta purtătoare de fulgere de toți vrăjmașii văzuți și nevăzuți.
Nu ne lăsa pe noi, o, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără ajutorul și ocrotirea ta, pe cei ce lăudam astăzi sfântul tău nume. Iată că, deși mult greșiți suntem, nu voim să pierim întru fărădelegile noastre, ci să ne întoarcem la Domnul, ca să ne călăuzească spre lucruri bune. Luminează mințile noastre cu lumina feței lui Dumnezeu, care strălucește totdeauna pe fruntea ta ca un fulger la arătare, ca să putem pricepe care este voia lui Dumnezeu, bună și desăvârșită, în ceea ce ne privește, și să cunoaștem toate câte se cuvine nouă să le facem și câte să le trecem cu vederea și să le părăsim. Întărește-ne cu harul Domnului voința slabă și dorirea lipsită de vlagă, că întărindu-ne în legea Domnului, să încetăm a ne mai primejdui cu cugetele pământești și cu poftele trupești, aplecându-ne, după asemănarea copiilor lipsiți de minte, către frumusețile degrabă pieritoare ale lumii acesteia și uitând în chip nesăbuit cele veșnice și cerești de dragul celor stricăcioase și pământești.
Mai presus de toate acestea, cere de Sus pentru noi duhul adevăratei pocăințe, întristarea cea nefățarnică după Dumnezeu și zdrobirea pentru păcatele noastre, ca zilele ce ne-au mai rămas din această viață trecătoare să le cheltuim nu spre plăcerea simțurilor și hrănirea patimilor noastre, ci întru îndreptarea cu lacrimi de credință și zdrobire a inimii, cu nevoințele curăției și cu bineplăcutele fapte ale milostivirii.
Iar când se va apropia ceasul sfârșitului nostru, al slobozirii din legăturile acestui trup pieritor, nu ne lasă pe noi, Arhanghele al lui Dumnezeu, fără de apărare împotriva duhurilor răutății care sunt în văzduhuri și obișnuiesc a împiedica urcușul sufletului omenesc la cele de Sus, ca păziți fiind prin tine, fără împiedicare să ajungem în sălașurile prea-slăvite ale Raiului, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit.
Și învrednicindu-ne a vedea prealuminatul chip al Preabunului nostru Domn și Stăpân, și căzând cu lacrimi la picioarele Lui, cuprinși de bucurie și umil în a sa strigăm: slava Ție, Preaiubitul nostru Mântuitor, Care pentru preamultă dragoste pe care o ai față de noi, nevrednicii, ai binevoit a trimite pe îngerii Tăi ca să slujească mântuirii noastre! Amin!
Mai marilor Voievozi ai Oștilor cerești, rugămu-vă pe voi noi, nevrednicii; cu rugăciunile voastre să ne acoperiți pe noi, cu acoperământul aripilor slavei voastre celei netrupești păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu deadinsul și strigăm: izbăviți-ne din nevoi, ca niște mai mari peste cetele puterilor celor de sus.
Mai-marilor Voievozi ai lui Dumnezeu, slujitori ai dumnezeieștii slave, căpeteniile îngerilor și povățuitorii oamenilor, cele de folos cereți nouă și mare milă, ca cei ce sunteți mai-mari voievozi ai celor fără de trup.
Soborul Sfinților îngeri se prăznuiește de Biserică cu bună cinste după predaniile părinților insuflați de Dumnezeu, care au lepădat de mult credința cea rea a închinării de îngeri care era la eretici și la închinătorii de idoli. Căci încă în Legea Veche, când poporul ales s-a depărtat de la Dumnezeu, a început a se închina idolilor făcuți după asemănarea făpturilor văzute, câte sunt în cer, sus și pe pământ, jos. Atunci oamenii aduceau soarelui jertfă de închinăciune ca lui Dumnezeu, precum și lunii și stelelor, pe care le socoteau că au suflet viu.
Tot cu astfel de închinăciune și cu jertfe se închinau ei și îngerilor, despre care lucru se pomenește în cărțile împăraților, unde zice: "Se cade a aduce tămâie lui Baal și soarelui, lunii, planetelor și la toată puterea cerului, adică îngerilor, căci aceștia sunt ostașii cerești". Acea credință rătăcită a închinării de îngeri se înmulțise și în zilele Sfinților Apostol, pe care dezrădăcinând-o Sfântul Apostol Pavel, grăiește astfel în Epistola sa către Coloseni: "Nimeni să nu vă amăgească pe voi, vrând aceasta în smerita cugetare și în slujba îngerilor, învățând cele ce nu știu, în deșert fiind îngâmfat de gândirea trupului său și neținând capul (adică pe Hristos)".
Căci erau în acea vreme oarecare eretici care, arătându-se smeriți și cu mândrie lăudându-se că urmează îngerilor prin înfrânare și prin viața lor cea curată, învățau a da asemenea închinăciune îngerilor ca și lui Dumnezeu. După aceea s-au ivit alții, care ziceau că îngerii sunt ziditori ai făpturii celei văzute mai presus și mai cinstiți decât Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca niște ființe fără de trupuri; iar despre Mihail ziceau că este Dumnezeul evreilor. Apoi alții dându-se vrăjitoriilor, chemau pe diavoli și le slujeau lor, numindu-i pe ei îngeri.
Mai ales între coloseni, care erau sub Mitropolia Laodiceei, se înmulțise un asemenea eres; și de către mulți se săvârșea în taină păgâneasca închinare de îngeri, asemenea cu închinarea de idoli, pe care Soborul Sfinților Părinți din Laodiceea a blestemat-o, dând-o anatemei. Deci, blestemată și lepădată fiind credința rătăcită a închinării la îngeri, s-a legiuit dreapta credință și vrednica cinstire a prăznuirii sfinților îngeri, ca unor slujitori ai lui Dumnezeu și păzitori ai neamului omenesc.
Chiar și în Colose, unde la început se aducea închinăciune îngerilor, a început a se săvârși cu dreaptă mărire prăznuirea soborului îngeresc, zidindu-se biserici preafrumoase în numele Sfântului Arhanghel Mihail, căpetenia îngerilor. Astfel s-a zidit și în Hone o mărită și preafrumoasă biserică, în care însuși Sfântul Arhanghel Mihail s-a arătat Sfântului Arhip. Apoi s-a așezat a se prăznui soborul Sfinților îngeri în a opta zi a lunii noiembrie, care este a nouă după lună martie - ce este întâia de la zidirea lumii -, spre închipuirea numărului cetelor îngerești, în număr de nouă, pe care le-a numărat Sfântul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfântului Apostol Pavel. Căci, răpit fiind Sfântul Pavel până la al treilea cer și văzând acolo deosebirile cetelor sfinților îngeri, a spus aceasta și lui Dionisie, ca unui ucenic al său. Iar acele nouă cete sunt despărțite în trei ierarhii, care cuprind câte trei cete, cea mai de sus, cea de mijloc și cea mai de jos.
În cea dintâi ierarhie, mai sus și mai aproape de Preasfânta Treime, sunt Serafimii, Heruvimii și Scaunele. Cei care stau mai întâi înaintea Făcătorului și Ziditorului, sunt iubitorii de Dumnezeu Serafimi, cei cu câte șase aripi, precum a văzut Isaia proorocul, care a zis: Serafimii stau împrejurul Lui, având câte șase aripi. Ei sunt în chipul focului, precum scrie: Dumnezeul nostru este foc mistuitor. Scaunul Lui pară de foc, iar îmbrăcămintea slavei Domnului este ca focul. Și în alt loc zice: Cel ce faci pe îngerii tăi duhuri și pe slugile tale pară de foc. Ei aprind pe oameni cu focul dumnezeieștii iubiri, precum și numele lor îi arată, căci în limba evreiască serafim se tâlcuiește cel ce aprinde sau încălzește.
După Serafimi, stau înaintea lui Dumnezeu Celui Atoatevăzător, Care viețuiește în lumina cea neapropiată, înțelepții Heruvimi cei cu ochi mulți, care mai mult decât alte cete mai de jos, strălucesc totdeauna cu lumina înțelegerii și a cunoștinței lui Dumnezeu. Căci, fiind luminați în tainele lui Dumnezeu și ale științei adâncului înțelepciunii, luminează și pe alții, pentru care numele heruvim, în aceeași limbă evreiască, se tâlcuiește multă înțelegere sau revărsare de înțelepciune. Căci prin Heruvimi se revarsă înțelepciunea și se dă ochilor sufletești lumânare pentru vederea și cunoștința lui Dumnezeu.
Apoi, înaintea Celui ce șade pe scaun înalt, stau purtătorii de Dumnezeu - precum îi numește Sfântul Dionisie -, adică Scaunele; căci pe dânșii, ca pe niște scaune înțelegătoare, se odihnește Dumnezeu gânditor - precum scrie Sfântul Maxim Mărturisitorul. Iar purtători de Dumnezeu se înțeleg nu cu ființa, ci cu darul și cu slujirea; căci scrie Sfântul Vasile cel Mare că și trupul lui Hristos a fost purtător de Dumnezeu. Dar trupul Domnului era unit după ființă și după ipostas cu Însuși Dumnezeu Cuvântul, ca Cel ce purta pe Dumnezeu, după unire nedespărțită. Iar Scaunele se socotesc așa, nu după ființă, ci după darul cel dat pentru o slujire ca aceasta, odihnindu-se Dumnezeu pe ele; de aceea se zic purtătoare de Dumnezeu.
Deci, cu negrăit chip odihnindu-Se Dumnezeu pe dânsele, rânduiește judecățile Sale cele drepte, după cuvintele lui David: Șezut-ai pe scaun, Cel ce faci dreptatea. Pentru aceasta, strălucește în ele mai ales dreptatea judecăților lui Dumnezeu. Ei slujesc judecății lui Dumnezeu celei drepte și o preamăresc pe dânsa, revărsând puterea dreptei Sale judecăți peste scaunele judecătorilor acestora de jos, dând împăraților și stăpânitorilor, duhul dreptei judecăți.
În ierarhia cea de mijloc, la fel, sunt tot trei cete ale sfinților îngeri, Domniile, Puterile și Stăpâniile. Se numesc Domnii pentru că domnesc peste ceilalți îngeri care sunt sub dânșii și care, fiind slobozi și lepădând - după Dionisie - toată temerea de rob, de bunăvoie și cu bucurie slujesc neîncetat Domnului. Ei revarsă acestora de jos, adică oamenilor care sunt puși de Dumnezeu ca stăpânitori, puterea stăpânirii cu bună înțelegere și a iconomiei celei înțelepte, pentru ca să domnească bine și cu dreptate peste țările ce le sunt încredințate. Apoi învață a stăpâni simțirile, a smeri poftele, cele fără de rânduială și patimile; iar pe trup îl face rob duhului, adică a domni peste voia sa și a fi mai presus de orice ispită.
Iar Puterile, umplându-se de dumnezeiasca putere, slujesc voii celei tari și puternice a Domnului Celui Preatare și Atotputernic, fără zăbavă și fără osteneală săvârșind slujba. Apoi fac minuni mari și același dar al facerii de minuni îl revarsă peste plăcuții lui Dumnezeu care sunt vrednici de acest dar, ca să tămăduiască toată durerea și să spună mai înainte cele viitoare. După aceea, sfintele Puteri ajută oamenilor ce se ostenesc și sunt însărcinați cu purtarea jugului cel pus asupra lor, în orice fel de ascultare, ca să fie puternici a împlini chemarea și a purta sarcina celor neputincioși. Ele întăresc pe tot omul cu răbdare, ca să nu deznădăjduiască în necazuri, ci să rabde cu tărie, cu mărime de suflet și cu bărbăție puternică, toate cele ce vin asupră-i și să mulțumească lui Dumnezeu cu smerenie, căci El toate le rânduiește spre folosul nostru.
Stăpâniile se numesc așa, pentru că au stăpânire peste diavoli, ca să potolească stăpânirea cea drăcească și să ne ferească de ispitele aduse de ei asupra oamenilor și a nu-i lăsa să vatăme pe cineva atât cât ar voi ei. Apoi întăresc pe nevoitorii cei buni în nevoințele și ostenelile lor cele duhovnicești, păzindu-i ca să nu piardă împărăția cerească. Iar celor ce se luptă cu patimile și cu poftele, le ajută în ceasul ispitei pentru a izgoni gândurile cele rele și asupririle vrăjmașului și a birui pe diavolul. Însă toate acestea le săvârșesc ei prin sfintele Începătorii, Arhangheli și Îngeri, după cum spune marele Dionisie Areopagitul, în capitolul 50, despre ierarhia cea din mijloc și după cum zice și Sfântul Maxim Mărturisitorul la tâlcuirea dumnezeieștilor nume: "Că aceasta este ierarhia cea mai de jos și mai aproape de noi".
Asemenea și în ierarhia cea mai de jos, după cum s-a spus, sunt trei cete: Începătoriile, Arhanghelii și Îngerii.
Începătorii se numesc pentru că sunt mai mari peste îngerii cei mai de jos, rânduindu-i pe dânșii spre împlinirea dumnezeieștilor porunci. Lor le este încredințată îndreptarea a toată lumea și păzirea împărățiilor și a domniilor, a ținuturilor, a popoarelor, a neamurilor și a limbilor. Căci fiecare împărăție, neam și limbă are deosebit păzitor și îndreptător al întregii sale lături pe un înger dintr-această ceată cerească ce se zice Începătorie. Slujba acestei cete, după înțelegerea lui Grigorie, este a învăța pe oameni ca să dea cuviincioasă cinste la tot dregătorul, după vrednicia slujirii lui. Acești îngeri înalță pe cei vrednici la treptele ierarhiilor celor mai cinstite și-i povățuiesc pe dânșii ca să nu caute dregătoria pentru câștigul și chiverniseala lor, pentru iubirea de cinste și mărirea cea deșartă, ci pentru cinstea lui Dumnezeu și pentru creșterea și înmulțirea laudei Lui și pentru folosul celor de aproape, slujind de obște tuturor treburilor celor ce sunt sub stăpânirea lor.
Arhangheli se numesc cei mari și vestitori de bine, adică cei care vestesc tainele cele mari și preamărite și aceștia au slujbe, precum zice marele Dionisie, a descoperi proorociile, cunoștința voii lui Dumnezeu și înțelegerile pe care le primesc ei de la cetele cele mai de sus, pentru ca să vestească îngerilor celor mai de jos și printr-înșii oamenilor. Iar Sfântul Grigorie Dialogul zice: "Aceștia înmulțesc sfânta credință între oameni, luminând mintea lor cu lumina înțelegerii Sfintei Evanghelii, descoperindu-le tainele credinței celei drepte".
Îngerii, în orânduielile cele cerești, sunt mai jos decât toate rânduielile și mai aproape de oameni. Aceștia vestesc oamenilor tainele lui Dumnezeu și voile Lui cele mai mici, povățuindu-i să viețuiască cu fapte bune și cu dreptate după Dumnezeu. Apoi sunt puși să ne păzească pe noi, pe fiecare credincios. Deci, pe cei ce suntem buni, ne țin ca să nu cădem, iar pe cei care cădem, ne ridică. Ei niciodată nu ne lasă, deși uneori greșim și sunt totdeauna gata a ne ajuta, numai să voim și noi.
Cu același nume se numesc toate cetele cele mai presus de cer, adică îngeri, cu toate că au și alte nume, după rânduiala și iconomia lui Dumnezeu și după numirile darului de la Dânsul, precum: Serafimi, Heruvimi, Scaune, și celelalte cete. Însă toți de obște se numesc îngeri, căci numele înger nu arată însăși natura lor, ci numai slujba. Deci, toți sunt îngeri pentru că toți slujesc lui Dumnezeu, după cele scrise: Au nu sunt toți duhuri slujitoare, ce se trimit spre slujire?
Numai slujbele lor sunt despărțite și nu-s la fel; ci fiecare ceată are slujbă rânduielii sale ce i se cuvine. Pentru că Preaînțeleptul Ziditor nu descoperă deopotrivă tuturor tainele dumnezeieștii Sale voințe, ci prin mijlocitori, adică prin cetele cele mai de sus, luminând pe cele mai de jos; arătându-le astfel voia Sa cea sfântă, le poruncesc să o îndeplinească, precum se vede arătat în cartea Proorocului Zaharia. Când îngerul vorbea cu proorocul, alt înger ieșea în întâmpinarea îngerului aceluia, poruncindu-i să meargă la prooroc și să-i vestească cele ce aveau să fie pentru Ierusalim. Astfel, se scrie: "Iar îngerul stătea grăind către mine și un alt înger ieșea în întâmpinarea sa și a zis către dânsul, grăind: Aleargă și spune tânărului aceluia - adică către proorocul Zaharia: Fără zid vor locui în Ierusalim, pentru mulțimea oamenilor și Eu voi fi lui, zice Domnul, zid de foc împrejur".
La aceste cuvinte, Sfântul Grigorie zice: "Când înger către înger grăiește: "aleargă și spune către tânărul acela", nu este îndoială că îngerii unul pe altul se trimit, adică cei mai de sus trimit pe cei mai de jos. Deci sunt mai mici cei trimiși și mai mari cei ce trimit". La fel și în proorocia lui Daniil, se spune că un înger poruncește îngerului să-i spună proorocului vedenia. Deci, de aici este arătat că îngerii cetelor celor mai de jos se vestesc și se luminează de îngerii cetelor celor mai de sus despre dumnezeiasca voință a Făcătorului lor.
De aceea, în a opta zi a lunii noiembrie, care este a nouă după lună martie, când a fost creată lumea, Sfânta noastră Biserică luptătoare, căreia îi trebuie ajutor, prăznuiește cu cântări minunate soborul celor nouă cete ale sfinților îngeri. Toate aceste cete îngerești se vor aduna în ziua cea înfricoșată a judecății Domnului, care se socotește de dumnezeieștii învățători ai Bisericii, ziua a opta: după veacul acesta, va veni Fiul Omului, Judecătorul cel drept, întru slava Sa și toți sfinții Îngeri cu Dânsul, precum Domnul singur a zis în Evanghelia Sa: Și va trimite pe îngerii Săi cu glas de trâmbiță și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, adică de la răsărit, de la apus, de la miazăzi și de la miazănoapte.
Deci atunci și pe noi, cei ce prăznuim soborul lor cu cinste, o! de ne-ar aduna în ceata aleșilor Domnului. Iar începătorii și voievozii tuturor acestor trei cete mai de jos, după Sfântul Maxim Mărturisitorul, sunt rânduiți de Dumnezeu Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, ca niște credincioși slujitori ai lui Dumnezeu, care în vremea căderii satanei, din pricina mândriei și a depărtării lui de la Dumnezeu, au adunat aceste trei cete și oști îngerești și arhanghelul Mihail a strigat cu mare glas: "Să luăm aminte! Să stăm bine, să stăm cu frică înaintea Celui ce ne-a făcut pe noi și să nu cugetăm cele potrivnice lui Dumnezeu. (Fiindcă dintre aceștia au fost și cei ce au căzut, și din îngeri luminați, s-au făcut diavoli întunecați, pentru mândria lor). Să luăm aminte ce au pătimit cei ce erau împreună cu noi zidiți și cum se împărtășeau cu noi din dumnezeiasca lumină. Să luăm aminte cum, îndată, din lumină s-au prefăcut în întuneric pentru mândria lor și din înălțime au fost aruncați jos în adânc. Să luăm aminte, cum a căzut din cer luceafărul cel ce răsărea dimineața și s-a sfărâmat pe pământ".
Astfel grăind Arhanghelul Mihail către tot soborul îngeresc, a început cel ce stătea la locul cel dinții cu Serafimii, cu Heruvimii și cu toate cetele cerești, a slăvi pe Sfânta cea de o ființă și nedespărțită Treime, pe Unul Dumnezeu, cântând cu glas de prăznuire: Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul și pământul de mărirea Ta!
Deci această conglăsuire a sfinților îngeri s-a numit sobor îngeresc, adică luare aminte, o cugetare, o glăsuire, o unire; căci împreună și cu un glas slăvesc pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Sfânta Treime, Căreia și noi cei de țarină să-I aducem mărire în veci. Amin.
Notă. Biserica, după credința noastră, se împarte în două: Biserica luptătoare, adică aceea care cuprinde pe credincioșii care sunt încă în viață și luptă împotriva tuturor relelor; și Biserica biruitoare sau triumfătoare, care cuprinde pe credincioșii care au trecut din viață și au biruit toate uneltirile cele rele, și împărățesc cu Domnul în Cer.
Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților
În această lună, în ziua a opta, pomenirea Soborului mai-marilor Arhistrategi (arhangheli) Mihail și Gavriil (și Rafail), și al tuturor cereștilor puteri celor fără de trup.
În această lună, în ziua a noua, pomenirea Sfinților Mucenici Onisifor și Porfirie;
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Matroana;
Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Teoctista din insula Lesbos;
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Simeon Metafrastul, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfintelor femei Eustolia și Sopatra;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Antonie;
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Cristofor și Mavra, care de sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Ioan Colovul, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Eladie, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Narsi și Artemon;
Tot în această zi, pomenirea Cuvioșilor și de Dumnezeu purtători Părinților noștri Evtimie (Eftimie) și Neofit, ctitorii Mănăstirii Dohiarului din Muntele Athos, care cu pace s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului ierarh Nectarie din Eghina, episcop al Pentapolisului;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat.
Pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil să îi rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinților Arhangheli rugați-vă lui Hristos pentru noi! Cu ale lor sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
Sursă: pravila.ro, facebook.
[…] Mucenici Rafael, Irina și Nicolae din Insula Lesvos. Acest nume se mai poate serba pe data de 8 noiembrie când este serbat și Sfântul Arhanghel Rafael în Soborul Sfinților […]