† Sfinții 14000 de prunci uciși de Irod
(29 decembrie)

Trimte prietenilor tăi

Sfinții 14000 de prunci uciși de Irod se găsesc în calendarul ortodox în data de 29 decembrie. Pierderea pruncului este o durere devastatoare pentru mamă, mai ales în momentul în care aceasta se întâmplă pentru o cauză nevinovată și fără puterea de a face ceva pentru a schimba situația. Această situație ne este pusă înainte de către Sfântul Evanghelist Matei, care ne arată în ce fel s-a întâmplat această.

Sfinții 14000 de prunci uciși de Irod (sinaxar)

Din Scriptura aflam că magii, sosind la Ierusalim, nu au mai văzut steaua care îi călăuzise până în cetatea sfânta și atunci au început să întrebe unde se afla regele iudeilor.

Cei trei magi de la rasarit steaua

În vremea aceea, regatul evreu era condus de Irod. Acesta a fost proclamat rege de stăpânitorii romani, împotriva voinței poporului evreu. Vestea că s-a născut un nou rege l-a tulburat. Din acest motiv îi convoacă pe arhierei și cărturari pentru a-i interpreta profețiile legate de nașterea lui Mesia. Aceștia îi vestesc că Mesia se va naște în Betleem, conform profeției lui Mihea.

Irod, orbit de patima puterii lumești și crezând că noul născut îi va lua stăpânirea, va căuta să-l ucidă. Spun orbit pentru că un prunc era incapabil să amenințe. Ii cheamă pe magi „în ascuns” că să afle când s-a arătat pe cer steaua care i-a călăuzit, pentru a identifica vârsta Pruncului. Irod îi va trimite pe magi la Betleem, că urmare a discuției avute cu cărturarii evrei. Însă, că unealta a diavolului, el îi roagă pe magi că atunci când Îl vor găsi pe copil să-i dea și lui de veste spre a merge la el să I se închine. Dar prin acest indemn, Irod devine o persoana care îi călăuzește pe magi pe drumul cel bun. Nu este singurul caz când o unealta a diavolilor devine un instrument prin care se împlinesc planurile divine.

Cei trei magi la irod

Magii părăsesc Ierusalimul și conform indemnului primit și călăuziți de stea, ajung la Betleem, în locul unde se afla Pruncul. Cad la pământ, I se închină Dumnezeului întrupat și Îi dăruiesc aur, smirna și tămâie.

După adorarea Pruncului, magii au primit în vis vestea de nu se mai întoarce pe la Irod. Au ocolit Ierusalimul, întorcându-se pe o altă cale în țara lor. În același timp, un înger îi vestește lui Iosif să ia Pruncul și mama Lui (Matei 2, 13) și să plece în Egipt, pentru a-L feri de uciderea pe care avea să o aducă porunca lui Irod.

Inchinarea celor trei magi aur zmirna si tamaie

Când Irod observa că a fost înșelat de magi, poruncește să fie uciși toți pruncii mai mici de doi ani din Betleem și din jurul acestui oraș. De fapt, magii de la răsărit nu l-au înșelat pe Irod după cum mărturisește Sfântul Nicolae Velimirovici. Ei nu-i făgăduiseră nimic. Evanghelia spune: „Iar ei ascultând pe rege au plecat.” (Matei 2:9). Dar Irod era obișnuit că oricine îi asculta voia lui să i-o împlinească negreșit. Din acest motiv el a socotit că magii l-au înșelat pentru că nu s-au întors la Ierusalim că să-i dea informații despre Pruncul cel sfânt.

Sfantul IIosif instintat in vis de inger

„După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul că să-L ucidă. Și sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul și pe mama Lui și a plecat în Egipt. Și au stat acolo până la moartea lui Irod, că să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin prorocul: «Din Egipt am chemat pe Fiul Meu»”, spune Sfântul Evanghelist Matei (2, 13-15).

Crima pruncilor mai mici de doi ani din Betleem și din jurul acestui oraș a fost descoperita de prorocul Ieremia prin cuvintele: „Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multa. Rahela își plânge copiii și nu voiește să se mângâie pentru că nu mai sunt” (Ieremia 31:15; Matei 2:18).

Sfintii 14000 de prunci ucisi de Irod 01

Sunt Părinți care afirma că diavolul cunoștea că Fiul lui Dumnezeu se întrupase, dar nu Îl identificase. Duhurile rele se folosesc de pofta de a ucide a lui Irod, pe care o împlinise chiar și în cadrul propriei sale familii și căuta să-L ucidă pe Hristos din frageda copilărie. Irod credea că prin crima să va avea parte de o domnie netulburată, în vreme ce diavolul căuta să-L ucidă pentru a nu se împlini lucrarea de mântuire a omului.

Crima aceasta fără seamăn s-a petrecut la un an după Nașterea Mântuitorului, când Irod căuta Pruncul că o fiara sălbatică, că să Îl ucidă. Prin voia lui Dumnezeu, familia sfânta și Pruncul Iisus s-au refugiat în Egipt și astfel a scapăt de mania împăratului.

Sfintii 14000 de prunci ucisi de Irod 02

Tot în aceasta vreme, la porunca lui Irod, Zaharia, tatăl Sfanțului Ioan Botezătorul, pentru că nu l-a dat pe fiul la moarte, a fost ucis de către soldați în Templul din Ierusalim. După moartea acestuia, Irod a pus la cale omorârea bătrânilor lui Israel, cei pe care îi întrebase despre Prunc, și care îi spuseseră că are să se nască în Betleemul Iudeii. Tot atunci au fost uciși: Hircan, Marele Preot, și cei șaptezeci de bătrâni ai Sinedriului.

După ziua în care prăznuim nașterea Domnului facem pomenirea martirilor și mucenicilor: pe 27 decembrie a Întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan, pe 28 decembrie a celor 20.000 de mucenici arși în Nicomidia și pe 29 decembrie a celor 14.000 de prunci din Betleem și împrejurimi uciși de Irod. Acest fapt denota că Mântuitorul Se îndreaptă spre jertfa de la începutul vieții Sale pământești. Cu alte cuvinte, nașterea Domnului poarta în ea sămânța Crucii și a Învierii Sale.

Intoarcerea din egipt

„După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt, și i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul și pe mama Lui și a venit în pământul lui Israel. Și auzind că domnește Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo și, luând poruncă, în vis, s-a dus în părțile Galileii. Și venind a locuit în orașul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proroci, că Nazarinean Se va chema.” Sfântul Evanghelist Matei (2, 19-23).

Surse: Adrian Cocosila, Creștin Ortodox

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Troparul, Sfinții 14000 de prunci uciși de Irod, glasul 1

Pentru durerile sfinților, care pentru Tine au pătimit, milostiv fii, Doamne, și vindecă toate durerile noastre, Iubitorule de oameni.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Condacul, Sfinții 14000 de prunci uciși de Irod, glasul al 6-lea

În Betleem la Împăratul Celce S-a născut, magii de la Răsărit cu daruri au venit, călăuziți fiind prin stea, din înălțime; dar Irod s-a tulburat și a secerat pe prunci ca pe niște grâu, temându-se că stăpânia lui va cădea curând.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Alt Condac al Sfinților 14000 de prunci uciși de Irod, glasul al 4-lea

Steaua a condus pe magi la Cel ce S-a născut, iar Irod oaste nedreaptă a trimis împotriva pruncilor, gândind să ucidă pe Cel ce ca un prunc S-a culcat în iesle.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Sfinții 14000 de prunci uciși de Irod (Viețile Sfinților)

Irod, văzând că s-a batjocorit de magi, s-a mâniat foarte. Dar asupra cui s-a mâniat? Pe de o parte asupra magilor care l-au batjocorit, iar pe de alta asupra Împăratului iudeilor cel de curând născut. S-a mâniat asupra magilor, că nu s-au întors la dânsul spre a-i vești despre Prunc, iar asupra lui Hristos s-a mâniat, temându-se ca să nu-i ia împărăția. Căci Irod socotea că Hristos voiește să împărățească cu împărăție pământească, neștiind că împărăția Lui nu este din lumea aceasta. Ce a făcut ticălosul Irod? Neputând nici magilor să le răsplătească pentru că se duseseră, nici pe Hristos să-L ucidă, pentru că nu-L afla, a vărsat mânia să asupra nevinovaților prunci. Ca o fiară cumplită, când se rănește de cineva și nu ia seamă asupra aceluia care a rănit-o, ci ori ce-i iese înaintea ochilor, aceea rănește și rupe ca pe însuși acela ce ar fi rănit-o. Așa și Irod, fiind rănit cu mânia și neaflând pe aceia prin care s-a rănit, răpea și omora pe pruncii care cu nimic nu-l mâhniseră. Trimițând ostași înarmați ca spre război, a ucis pe toți pruncii ce erau în Betleem și în toate hotarele lui, de la doi ani și mai jos, după vremea care i se adeverise de la magi.

Prunci se omorau în multe chipuri. Pe unii îi tăiau cu sabia, pe alții îi ucideau de piatră și de zid, pe alții îi trânteau la pământ și îi călcau în picioare, pe alții îi sugrumau cu mâinile, iar pe alții îi rupeau și-i despicau; pe unii îi însulițau și pe alții îi tăiau în două. Mamele plângeau cu amar, până la cer strigau, smulgându-și părul, rupându-și hainele și trupurile, încât s-au împlinit cele zise de proorocul Ieremia: Glas în Rama s-a auzit, plângere, tânguire și țipet mult. Rahila plângându-și pe fiii săi și nu putea să se mângâie, căci nu mai erau. Rama era o cetate mică, care se numea așa fiindcă stătea la un loc înalt ce era în hotarele lui Veniamin. Rahila se socotea de unii Betleemul, pentru că Rahila, femeia patriarhului Iacov și mama lui Veniamin, acolo era îngropată. Deci după mormântul Rahilei, Betleemul își câștigase numele de Rahila, și când se omorau prunci în Rahila, adică în Betleem, atunci se auzea în cetatea Rama, pentru că nu era departe de Betleem și se auzea glasul plângerii și al tânguirii, plângând maicile pentru omorârea pruncilor lor, a căror plângere o scriu doi sfinți: Ioan Gură de Aur și Damaschin.

Folare-Separare

Dintre aceștia, cel dintâi povestește astfel: "Acestea văzând maicile, întrebau pe ucigași: "Pentru ce omorâți pe pruncii noștri? Ce răutate au făcut împăratului sau vouă?" Și nu era cine să le răspundă lor pentru ce se face această ucidere năprasnică și nu era cine să le mângâie acea plângere. Iar ele strigau către ostași: "Miluiți-ne pe noi, oamenilor, miluiți-ne pe noi! Au doară nu ați avut și voi mame? Oare nu știți dragostea mamei către fiu? Au nu aveți femei? Nu vă rușinați văzând piepturile lor goale? Oare n-ați fost și voi iubiți de mamele voastre? Oare nu vă temeți că nu cumva să se întâmple și fiilor voștri una ca aceasta? Miluiți-ne pe noi oamenilor, nu ne lipsiți de fiii noștri, ci mai întâi omorâți-ne pe noi, pentru că nu putem răbda moartea fiilor noștri; pe noi să ne însulițați dacă fiii noștri v-au făcut vreun rău, ca astfel și noi împreună cu dânșii să primim moartea".

Acestea și celelalte grăind din durerea inimii și, de mânie ca niște bețe fiind, fără de sfială își rupeau hainele de pe ele, cu care se cuvenea să-și acopere pieptul și de multă jale își descopereau piepturile lor și cu pietre se băteau peste trupurile lor, fețele și le zgîrîiau, părul își rupeau, cerul îl chemau întru mărturie, strigând către Dumnezeu: "Ce sălbăticie este aceasta de la împăratul, O! Stăpânul nostru, Doamne, care se împotrivește făpturii Tale. Tu ai zidit, iar el omoară! Tu ne-ai dăruit nouă fii, iar el ne lipsește pe noi de dânșii. Pentru ce am născut parte bărbătească, dacă cu amară moarte se omoară pruncii noștri?"

Folare-Separare

Iar Sfântul Ioan Damaschin, așa vorbește: "Stau lângă pruncii cei uciși mamele cele ce răbdaseră dureri întru naștere, avându-și cosițele capului despletite. Mâinile în văzduh ridicându-și, părul smulgându-și, capetele cu țarina presărându-și, cerul punându-l înainte mărturie, cu lacrimi udându-se și către Irod, care nu era de față, ziceau: "Ce este această poruncă nouă venită asupra noastră, o! împărate? Oare nu ești și tu tată al fiilor tăi? Oare nu știi dragostea părinților către fii? Dar steaua te-a scârbit pe tine? Apoi pentru ce nu arunci săgeți la ceruri, ci usuci piepturile cele izvorâtoare de lapte? Oare magii ți-au făcut rău ție? Apoi pentru ce nu te școli cu război asupra Persiei și pe Betleem îl lași fără de fii? Dacă S-a născut Împărat nou și din cărți ai primit mărturie despre Dânsul, apoi prinde pe îngerul Gavriil și îl pune în temniță". Până aici grăiește Sfântul Ioan despre tânguirea maicilor Betleemului.

După uciderea sfinților prunci, al căror număr era paisprezece mii, degrabă a ajuns pedeapsa lui Dumnezeu, chiar pe ucigașul acela, pe împăratul Irod, pentru că a primit amar sfârșit vieții sale. Sfântul Teofilact povestește astfel: "Cuprins fiind de lingoare de diaree, de umflătura picioarelor, de astuparea nărilor, de tremurare a tot trupul și de alte boli ascunse, rău și-a lepădat ticălosul său suflet". Se mai povestește și aceasta, că nu i-a fost lui de ajuns uciderea de prunci din Betleem, ci și dintre cetățenii Ierusalimului, la sfârșitul său, pe mulți din oamenii cei mai de frunte și mai cinstiți i-a dat morții: pe Ircan, arhiereul iudeilor l-a omorât, precum și pe toți mai marii preoților și cărturarilor poporului, pe care îi întrebase mai înainte unde are să se nască Hristos. Ei îi spuseseră că în Betleemul Iudeii. Pe aceia, mai pe urmă, i-a tăiat cu sabia.

Aceasta s-a făcut prin judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu, pentru că aceia toți se sfătuiră împreună cu Irod să omoare pe pruncul Iisus. Deci, împreună cu Irod și ei rău s-au sfârșit, precum a zis îngerul către Iosif în Egipt: Au murit cei ce căutau sufletul Pruncului. Iată că nu numai singur Irod căuta să omoare Pruncul, ci și toți cei ce se sfătuiseră cu dânsul, mai marii preoților și cărturarilor. Deci, nu numai singur Irod a murit, ci și toți cei ce căutau sufletul Pruncului, acela de la Dumnezeu fiind omorât, iar ei de Irod ucigându-se, căruia fiindu-i prieteni, de la el au primit ucidere.

Folare-Separare

Faptul că toți aceia căutau să ucidă pe Hristos și se uneau cu Irod la aceasta, arătat este aici: "Că pe dreptul acela, bătrânul Simeon, primitorul de Dumnezeu, după mărturia Sfântului Epifanie, - pentru mărturisirea lui cea pentru Hristos, care a făcut-o în biserică înaintea poporului - după ce s-a sfârșit, nu l-a învrednicit a fi pus în groapă, precum se cădea unui bărbat sfânt și preaînțelept dascăl, prooroc mai înainte-văzător și bătrân mai cinstit decât toți. Ba încă și Sfântului prooroc Zaharia i-a rânduit moarte pentru aceasta, căci pe Preacurata Fecioară, care intrase în biserică întru curăție cu Pruncul, a dus-o în locul fecioarelor unde nu se cuvenea aceasta pentru femeile care aveau bărbat. De aceasta pomenește Grigore de Nișă, Chiril al Alexandrinul și Andrei al Critului. Dacă au văzut aceea, cărturarii și fariseii au început a cârti, iar Zaharia a stat lor împotrivă, adeverindu-le că acea Maică și după naștere este Fecioară curată. Dar ei, necrezând, le spunea sfântul că toată firea omenească împreună cu toată zidirea este slujitoare Ziditorului său. În mâinile Lui cele atotputernice stă precum va voi să rânduiască făptura Sa și să facă că Fecioară să nască, iar după naștere să rămână tot Fecioară. Pentru aceea și pe această maică n-a despărțit-o de locul fecioarelor, de vreme ce este tot fecioară. Atunci cărturarii cârteau în inimile lor contra lui Zaharia, ca asupra unui călcător de lege și cu zavistie se mâniau pentru aceste două pricini: pentru că a pus pe Maica cu Pruncul în locul fecioarelor și pentru că da niște mărturii ca acelea despre Prunc. Apoi n-a ascuns această înaintea lui Irod, ci i-a spus lui mai pe urmă. În acea vreme, Iosif cu Maria fugiseră în Egipt și îndată, fiind căutat Pruncul, nu s-a aflat și de atunci s-a mâniat asupra proorocului Zaharia și asupra lui Simeon. Deci lui Simeon, degrabă murind, nu i-a făcut îngropare cinstită; iar lui Zaharia i-a mijlocit mai pe urmă moarte de la Irod. Apoi, în vremea uciderii pruncilor Betleemului, însuși arhiereul Zaharia - pentru că nu a dat pe fiul său Ioan spre ucidere - a fost ucis între biserică și altar, cărturarii și fariseii rânduindu-i aceasta, pentru mărturie ce dăduse despre Preacurata Fecioară și despre ducerea ei în locul fecioarelor.

Folare-Separare

După aceea și ei au dobândit vrednică ucidere de la Irod, împăratul lor. Însă, deosebit, a mai tăiat Irod șaptezeci de bărbați preaînțelepți, care formau soborul numit Sinedriu. Numai pe unul dintr-înșii l-a lăsat viu și pe acela a poruncit să-l orbească. Erau în acea vreme în Ierusalim doi dascăli preaînțelepți, preaslăviți și iubiți tuturor: Iuda, ce se zicea al Avrifei și Matei Garguloti. Pe aceștia, împreună cu alți doi prieteni ai lor, i-a ars de vii. Mai înainte de aceasta, chiar asupra casei lor, s-a răsculat cumplit, căci a omorât pe fratele său Feror, pe sora sa Salomi, pe bărbatul ei, care era din seminția lui David și pe femeia sa Mariamna, care asemenea era din seminția lui David, pe Antipatru, fiul său cel născut dintr-însa, pe doi fii: Aristobol și Alexandru și pe alți mulți nevinovați i-a dat morții. La sfârșit, când să-și lepede ticălosul său suflet a poruncit ostașilor săi celor mai credincioși și despre alți bărbați cinstiți ai iudeilor - din care nu puțini, erau în lanțuri - ca să-i omoare pe toți, atunci când el își va da sufletul, pentru ca să nu se bucure iudeii de moartea sa, ci mai vârtos să plângă văzând atâția morți ai lor; ceea ce s-a și făcut. Așa, cel rău, rău a pierit cu sunet și pe mulți i-a pierdut împreună cu dânsul. Acela, împreună cu cei ce au avut același gând cu el, s-a sălășluit în iad. Cu adevărat, a unor prunci ca aceștia este împărăția cerului, întru Iisus Hristos, Domnul nostru, Căruia I se cuvine slavă în veci. Amin.

Sursă: Viețile Sfinților luna Decembrie - Mănăstirea Sihăstria

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de astăzi

În această lună, în ziua a douăzeci și noua, pomenirea sfinților paisprezece mii de prunci, uciși de Irod;

Tot în această zi, pomenirea tuturor creștinilor și fraților noștri ce s-au săvârșit de foame, de sete, de sabie și de frig;

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Marcel, starețul Mănăstirii Achimiților, adică a neadormiților;

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Tadeu Mărturisitorul;

Tot în această zi, pomenirea sfințirii bisericii sfinților patruzeci de Mucenici, ce se afla alături de Halcotetrapilu;

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintele nostru Veniamin, care cu pace s-a săvârșit;

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintele nostru Antinodor, care cu pace s-a săvârșit;

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Gheorghe, episcopul Nicomidiei, făcătorul câtorva canoane de cântări și tropare, care cu pace s-a săvârșit.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de mâine

În această lună, în ziua a treizecea, pomenirea Sfintei Mucenițe Anisia cea din Tesalonic;

Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Teodora cea din Cezareea;

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Fileter;

Tot în această zi, pomenirea sfinților care au crezut în Hristos prin Sfântul Fileter, căpetenia, și cei șase ostași, care în pace s-au săvârșit;

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Leon, arhimandritul, care în pace s-a săvârșit.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Pentru rugăciunile celor 14000 de prunci și cu ale tuturor sânților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mânuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro

Facebook

Floare Final
February 24, 2021
† Sfântul Ierarh Tarasie, Patriarhul Constantinopolului
(25 februarie)

În ziua de 25 februarie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Ierarh Tarasie, patriarhul Constantinopolului.

Read More
February 23, 2021
† Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul
(24 februarie)

Capul Sfântului Ioan Botezătorul este una dintre cele mai de preț Sfinte Moaște ale Bisericii, acesta fiind pierdut și găsit de mai multe ori.

Read More
February 22, 2021
† Sfântul Sfințit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei
(23 februarie)

Sfântul Sfințit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei, sărbătorit în calendarul ortodox în data de 23 februarie, face parte din grupul restrâns de episcopi numiți părinții apostolici.

Read More

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram