† Sfântul Voievod Ștefan cel Mare
(2 iulie)

Trimte prietenilor tăi

Pe 2 iulie, în calendarul ortodox îl prăznuiește pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare cinstit încă din viață ca sfânt de către popor pentru vitejia sa și pentru felul în care a apărat creștinătatea.

Viața pe scurt - Sfântul Voievod Ștefan cel Mare (sinaxar)

Nu există român care să nu fi auzit de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. Faima lui a trecut hotarele țării, acesta fiind unul dintre cei mai mari si celebri conducători ai vremii lui. Binecredinciosul Ștefan s-a născut în anul 1433, în localitatea Borzești, ca fiu al lui Bogdan al II-lea (domn al Moldovei între anii 1449-1451), din familia domnitoare moldoveană a Mușatinilor și al Mariei (Oltea). Este silit să fugă din Moldova în octombrie 1451, când tatăl său este ucis, la Reuseni, de Petru al III-lea Aron. A fost uns domnitor al Moldovei de către Mitropolitul Teoctist în anul 1457 și a domnit 47 ani. Domnia voievodului moldovean a avut loc într-o perioadă foarte dificilă pentru țară, pentru Europa și întreaga creștinătate. Pericolul major extern era reprezentat de politica de expansiune otomană.

Luptele purtate de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare

În acele vremuri, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a repurtat victorii răsunătoare împotriva turcilor. Cea mai importantă victorie asupra turcilor Ștefan a obținut-o miraculos la Podul Înalt, lângă Vaslui, în 10 ianuarie 1475, cu o armată de trei ori mai mică decât a invadatorilor. Smerit, a pus întotdeauna pe seama Bunului Dumnezeu victoriile sale. Citim în Cronica Țării Moldovei că, după victoria de la Podul Înalt, Ștefan cel Mare "nu a fost cuprins de trufie, ci a postit patru zile numai cu pâine și cu apă și în toată țara a dat de veste ca nimeni să nu se laude cu această izbândă, ci s-o atribuie numai lui Dumnezeu și numai Lui să i se aducă laudă".

După propria sa mărturie, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a purtat 36 de bătălii, din care a câștigat 34. Victoriile răsunătoare împotriva regilor Ungariei (Baia, 1467) și Poloniei (Codrii Cosminului, 1497) au condus la stabilirea unor noi raporturi cu aceste state. Singurele înfrângeri au fost cele de la Chilia (1462) și Războieni-Valea Albă (1476). Și în cazul înfrângerilor, Ștefan cel Mare a dovedit o profundă conștiință duhovnicească: "a stat în voința lui Dumnezeu, ca să mă pedepsească pentru păcate și lăudat să fie numele Său".

Deși a fost încercat de numeroase suferințe: rana de la picior căpătată în lupta de la Chilia, moartea a patru copii și a două soții, trădarea unor sfetnici și multe războaie, nu și-a pierdut niciodată nădejdea în Dumnezeu, ci și-a purtat crucea vieții sale cu răbdare creștinească, luptând cu dârzenie și neîntrecută iscusință împotriva dușmanilor țării și ai credinței.

De aceea, istoria mărturisește că Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a trăit nu pentru sine, ci pentru țara și credința întregului popor. El aducea mulțumiri și laudă lui Dumnezeu, nu numai atunci când biruia, ci și atunci când era biruit, fiind pentru noi un mare dascăl al pocăinței.

Scrisori în care cere ajutor militar popoarelor creștine

Fericitul Voievod a luptat pentru apărarea întregii creștinătăți chemând la luptă sfântă pe cârmuitorii creștini ai Europei prin scrisoarea sa din ianuarie 1475, din care, pentru frumusețea și valoarea ei duhovnicească, redăm acest text:

"Prealuminaților, preaputernicilor și aleșilor domni a toată creștinătatea, cărora această scrisoare a noastră va fi arătată sau de care ea va fi auzită. Noi, Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Țării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă tuturor cărora vă scriu și vă doresc tot binele și vă spun domniilor voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme și este încă pierzătorul întregii creștinătăți și în fiecare zi se gândește cum ar putea să supuie și să nimicească toată creștinătatea. De aceea facem cunoscut domniilor voastre că pe la Boboteaza trecută, mai sus numitul turc a trimis în țara noastră și împotriva noastră o mare oștire în număr de 120.000 de oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman Pașa. Auzind și văzând noi acestea, am luat sabia în mână și cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers împotriva dușmanilor creștinătății și i-am biruit, pentru care lăudat să fie Domnul Dumnezeul nostru. Auzind despre acestea, păgânul împărat al turcilor își puse în gând să-și răzbune și să vie, în luna mai, cu capul său și cu toată oștirea sa împotriva noastră și să supuie țara noastră care e o parte creștinească și pe care Dumnezeu a ferit-o până acum. Dacă această poartă, care e țara noastră, va fi pierdută, atunci creștinătatea va fi în mare primejdie. De aceea ne rugăm de domniile voastre să ne trimiteți pe căpitanii voștri împotriva dușmanilor creștinătății până mai este vreme, fiindcă turcul are acum mulți potrivnici și din toate părțile are de lucru cu oamenii ce-i stau împotrivă cu sabia în mână. Iar noi, din partea noastră, făgăduim pe credința noastră creștinească și cu jurământul domniei noastre că vom sta în picioare și ne vom lupta până la moarte pentru legea creștinească, noi cu capul nostru. Așa trebuie să faceți și voi, pe mare și pe uscat, după ce cu ajutorul lui Dumnezeu Cel Atotputernic noi i-am tăiat mâna dreaptă. Deci fiți gata fără întârziere."

Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a pus biruințele în luptele purtate nu pe seama iscusinței sale, ci a voii și puterii lui Dumnezeu. Pentru credința și smerenia sa, Dumnezeu i-a dat putere, înțelepciune, "har", cum spune cuvântul Sfintei Scripturi (Iacov 4, 6).

Viața lăuntrică a Sfântul Voievod Ștefan cel Mare

Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a fost un om al pocăinței și al rugăciunii: el a simțit permanent nevoia să se roage, să se încredințeze, el și familia sa, împreună cu cei vii și cu cei morți, rugăciunilor părinților sfințiți din sfintele biserici ctitorite de el, pe care-i numea rugătorii noștri: "Să ne cânte nouă și Doamnei Maria, cerea călugărilor și egumenului din Mănăstirea Neamț, în fiecare miercuri seara un parastas, iar joi o liturghie până în veac, cât va sta această mănăstire".

Viața de rugăciune personală a lui Ștefan cel Mare ne este arătată și de cele trei icoane unite, numite triptic: Mântuitorul, Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul, păstrate până astăzi în Mănăstirea Putna, împreună cu o cruce, pe care slăvitul Voievod le purta la el permanent în călătorii și mai ales în bătălii. Ștefan cel Mare și Sfânt însoțea rugăciunea cu postul, înainte de a începe lupta cu dușmanii credinței și ai neamului și după biruință, așa cum amintește cronicarul că a făcut-o la Vaslui: "Cu toții s-au legat a posti patru zile cu pâine și apă".

Ștefan cel Mare unea rugăciunea nu numai cu postul, ci și cu fapta bună a milosteniei și a dragostei creștine. Astfel, înzestra familiile tinere de curând căsătorite, cu cele necesare unei gospodării, pământ și vite; nu uita niciodată pe vitejii luptători în atâtea războaie, arătând o deosebită purtare de grijă față de cei rămași cu infirmități, cum amintește tradiția de Burcel, cel rămas fără o mână, căruia îi dăruiește o pereche de boi, car și plug, pentru a se putea gospodări singur, pentru a nu mai fi silit să-și are pământul în zi de sărbătoare cu boi și plug împrumutate de la boieri.

Marele Voievod a fost deopotrivă om al dreptății și al iubirii creștinești, al iertării dușmanilor săi care au dat dovadă de căință pentru greșelile săvârșite: "Te-am iertat, scrie măritul Voievod lui Mihu, și toată mânia și ura am alungat-o cu totul din inima noastră. Și nu vom pomeni niciodată în veci, cât vom trăi, de lucrurile și întâmplările petrecute, ci te vom milui și te vom ține la mare cinste și dragoste, deopotrivă cu boierii cei credincioși și de cinste."

Întreaga sa viață Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a trăit sub povața permanentă a părintelui său duhovnicesc, Sfântul Daniil Sihastrul, căruia i-a arătat toată ascultarea și cinstea cuvenită.

Se pare că avea o deosebită evlavie în primul rând față de Maica Domnului și față de sfinții mucenici militari – Sfântul Gheorghe (23 aprilie), Sfântul Dimitrie (26 octombrie și, în plan secundar, Sfântul Procopie (8 iulie). Potrivit unor surse, fiecare din acești trei sfinți i s-ar fi arătat înaintea unor bătălii, vestindu-i biruința.

Trecerea la cele veșnice a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare

Acest fericit Voievod a cunoscut mai dinainte ceasul morții, așa cum este dat de Dumnezeu tuturor celor care au trăit viața cu adevărat creștinește: "Iar când au fost aproape de sfârșenia sa, scrie cronicarul, chemat-au vlădicii și toți sfetnicii săi, boierii cei mari și alții, toți câți sauprilejuit, arătându-le cum nu vor putea ține țara cum a ținut-o el." Cum vedem, grija pentru binele țării și al credinței străbune o poartă în inima sa până în ceasul morții. Cronicile vechi mai pun în gura măritului Voievod și aceste cuvinte înainte de moarte: "Doamne, numai Tu singur știi ce a fost în inima mea. Nici eresurile cele înșelătoare,nici focul vârstei tinerești n-au putut a mă sminti, ci am întărit pe piatra care este Însuși Hristos, pe a Cărui Cruce de-a pururi îmbrățișată la piept ținând, viața mea am închinat-o nesmintită printr-însa la Părintele veacurilor, prin care pe toți vrăjmașii am gonit și înfrânt."

Sfântul Voievod Ștefan cel Mare "s-a strămutat la lăcașurile de veci" la 2 iulie 1504 și a fost îngropat în biserica Mănăstirii Putna, fiind plâns de întreg poporul, cum consemnează cronicarul: "iar pe Ștefan Vodă l-a îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstire, în Putna, care era de dânsul zidită. Atâta jale era de plângeau toți ca după un părinte al său, căci cunoșteau toți că s-au scăpat (păgubit) de mult bine și multă apărătură. Ce după moartea lui, până astăzi, îi zicu Sveti Ștefan vodă"

A fost plâns de întreg poporul și de tot pământul Moldovei, cum se spune și azi în cântarea populară: "Plânge dealul/ Plânge valea/ Plâng pădurile bătrâne./ Și norodu-n hohot plânge/ Cui ne lași pe noi, Stăpâne?"

La mormântul său străjuiește, de la moartea sa până astăzi, o candelă permanent aprinsă, dovedindu-se prin aceasta cinstirea de care s-a bucurat de-a lungul veacurilor din partea întregului popor, care dintotdeauna l-a cinstit ca pe un sfânt, apărător al creștinătății, după cum se vede și în pictura bisericii Mănăstirii Dobrovăț (Jud. Iași), ultima sa ctitorie, pictată nu la mult timp după moartea sa.

Floare 02 Bun

Biserici și Mănăstiri construite de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare

Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a fost nu numai un apărător al credinței creștine în luptele sale cu turcii și tătarii, ci el a fost și un mărturisitor al ei prin numărul mare de biserici ridicate cu purtarea sa de grijă, prin înzestrarea lor cu cele necesare slujbelor și obștii călugărilor, care împleteau rugăciunile de zi și de noapte cu lucrul mâinilor și cultura minții.

Ștefan cel Mare a zidit biserici și mănăstiri nu numai în Moldova, ci și în Muntenia și Transilvania, mărturisind prin aceasta conștiința unității de credință și neam. De asemenea și la muntele Athos, unde pericolul otoman amenința tot atât de mult Ortodoxia, a înălțat, înnoit și înzestrat mai multe biserici și mănăstiri, între care la loc de cinste stă mănăstirea Zografu. Pe toate aceste sfinte locașuri Ștefan cel Mare le-a înălțat ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru biruințele purtate în lupta cu dușmanii creștinătății, cât și pentru cinstirea și pomenirea celor căzuți în luptele cu dușmanii credinței neamului. Pentru aceasta, poporul la cinstit numindu-l "cel Sfânt".

Ștefan a ridicat câte o biserică sau mânăstire după sau în amintirea fiecărei bătălii, unele au fost amplasate chiar pe locurile unor bătălii purtate cu ceva vreme în urmă, și, mulțumind atât pentru victorii cât și pentru înfrângeri, a înzestrat cu multe daruri și beneficii o mulțime de biserici și mănăstiri din cele care existau deja în Moldova sau la Sfântul Munte.

În cea de-a doua parte a domniei, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare s-a ocupat în chip deosebit de ctitorirea de biserici și mănăstiri, construind chiar și două în același an. Tradiția vorbește de un număr de 40 de lăcașuri sfinte, pentru 30 dintre acestea existând date certe de identificare. Pe lângă construcția în sine, toate aceste biserici au fost înzestrate cu odoarele și cărțile necesare slujbelor. Ne-au rămas până astăzi manuscrise de o rară frumusețe – Tetraevanghele, Mineie, Viețile Sfinților –, cădelnițe, ferecături de Evanghelie, broderii cu fir de aur și argint. Toate acestea i-au făcut pe cercetători să vorbească despre o "epocă ștefaniană".

Această epocă, deopotrivă culturală și spirituală, a constituit perioada de maximă înflorire a Țării Moldovei și a rămas o moștenire neepuizată până astăzi. Ea a rodit nu numai în spațiul românesc, ci și în spațiile ortodoxe aflate sub stăpânire otomană ori în cele aflate în afirmare, precum Rusia. În mod deosebit trebuie amintite ajutoarele acordate mănăstirilor din Sfântul Munte Athos, acest centru al vieții monahale ortodoxe. La mănăstirea Zografu, de pildă, Ștefan cel Mare este cinstit ca al doilea ctitor.

Jertfele sale materiale pentru zidirea și împodobirea locașurilor sfinte, deosebite pentru vremurile grele de atunci, sunt expresia văzută a dragostei pentru Dumnezeu și pentru casa Sa. Prin ele, chipul domnului capătă o nouă trăsătură: aceea de ctitor luminat, care face din zidirile sale rugăciuni înălțate cu smerenie către Dumnezeu.

Ctirorii

Pisaniile păstrate din timpul Sfântului Ștefan cel Mare îl atestă drept ctitor al următoarelor biserici (anul din paranteze este cel al terminării lucrărilor):

  • Putna (1469);
  • Milișăuți-Bădeuți (1487);
  • Pătrăuți (1487);
  • Sfântul Ilie (1488);
  • Voroneț (1488);
  • Vaslui (1490);
  • Iași (1492);
  • Hârlău (1492);
  • Borzești (1494);
  • Huși (1495);
  • Dorohoi (1495);
  • Popăuți (1496);
  • Valea Albă (1496);
  • Tazlău (1497);
  • Neamț (1497);
  • Piatra (1498);
  • Volovăț (1502);
  • Dobrovăț (1504);
  • Reuseni (1504).

La acestea se adaugă bisericile de la Râmnic (1704) și Scânteia (1846), cu pisanii târzii, fără indicarea datei construcției inițiale.

Fără îndoială că numărul ctitoriilor domnești este mai mare (cel puțin alte șapte biserici îi sunt atribuite), dar există documente clare doar despre cele amintite.

  1. Mănăstirea Putna, Biserica cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" ( 10 iulie 1466 – 3 septembrie 1469 ) "Binecredinciosul domn a toată țara Moldovei, Io Ștefan voievod, fiul lui Bogdan voievod, a zidit și a făcut mănăstirea aceasta întru numele Sfintei Născătoarei de Dumnezeu, în timpul arhimandritului Ioasaf, în anul 6989 (1481)."
  2. Biserica "Sfântul Procopie", Milișăuți ( 8 iunie – 13 noiembrie 1487 ).
    "În anul 6989 (1481), luna iulie, 8, în ziua Sfântului Mare Mucenic Procopie, Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei fiul lui Bogdan voievod, și cu prea iubitul săi fiu Alexandru, a făcut război la Râmnic cu Basarab voievod cel Tânăr, domn al Țării Românești, poreclit Țapaluș. Și a ajutat Dumnezeu pe Ștefan voievod și a biruit pe Basarab voievod; și a fost pieire (cădere) foarte mare printre Basarabi. De aceea Ștefan voievod a binevoit, cu a sa bunăvoință și cu gând bun, a zidi casa acesta întru numele Sfântului Mare Mucenic Procopie, în anul 6995 (1487); și s-a început în luna iunie, 8; și s-a sfârșit în același an, în luna noiembrie, 13."
  3. Biserica "Sfântul Nicolae", Chilia ( 1482 );
  4. Biserica "Sfânta Cruce", Pătrăuți ( 13 iunie 1487 )
    "Io Ștefan voievod, domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan, a început să zidească casa aceasta întru numele cinstitei Cruci în anul 6995 (1487), luna iunie 13.";
  5. Biserica "Sfântul Ilie", Suceava ( 1 mai – 15 octombrie 1488 )
    "Ioan Ștefan voievod, fiul lui Bogdan voievod, domn al țării Moldovei, au fost tencuiți și zugrăviți această casă întru numele Sfântului Prooroc Ilie; s-a început în anul 6996 (1488), luna mai, 1, s-a sfârșit în același an, octombrie 15."
  6. Biserica "Sfântul Gheorghe", Mănăstirea Voroneț ( 26 mai – 14 septembrie 1488 )
    "Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, Fiul lui Bogdan voievod, a început să zidească această casă în mănăstirea de la Voroneț, întru numele Sfântului și Slăvitului și Marelui Mucenic, purtător de biruință, Gheorghe, în anul 6996 (1488), luna 26, în lunea după coborârea Sfântului Duh; și s-a sfârșit în același an, luna septembrie 14."
  7. Biserica "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul", Vaslui ( 27 aprilie – 20 septembrie 1490 )
    "Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voivod, a zidit această casă întru numele Tăierii cinstitului cap al Sfântului Prooroc, Înaintemergătorului Ioan Botezătorul; și s-a început în anul 6998 (1490), luna aprilie, 27 și s-a sfârșit în același an septembrie 20."
  8. Biserica "Sfântul Nicolae", Iași ( iunie 1491 – 10 august 1492 )
    "În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Ioan Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a voit a zidi această casă întru amintirea, pomenirea și întru ruga Sfântului ierarh și făcător de minuni Nicolae, pentru pomenirea celor adormiți unde "sunt" și părinții și fratele nostru, și pentru sănătatea domniei noastre și copiilor noștri, pe care am început a o zidi în anul 6999 (1491), luna iunie și s-au sfârșit în al 7000-lea an (1492), luna august, 10."
  9. Biserica "Sfântul Gheorghe", Hârlău ( 30 mai – 28 octombrie 1492 )
    "Binecredinciosul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această casă întru numele Sfântului și Slăvitului Mare Mucenic și purtător de biruință Gheorghe, care s-a și început a se zidi în anul 7000 (1492), luna mai 30, și s-a sfârșit în același an, luna octombrie 28, iar al domniei sale, în anul 30 și șaselea curgător."
  10. Biserica "Adormirea Maicii Domnului", Borzești (9 iulie 1493 – 12 octombrie 1494)
    "Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al țării Moldovei, și cu preaiubitul său fiu Alexandru, au zidit această casă, care este la Borzești pe Trotuș, a Adormirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, întru rugă sieși și întru amintirea (pomenirea) răposaților înaintașilor și părinților lor, și care s-a început a se zidi în anul 7001(1493), luna iulie 9 și s-a sfârșit în anul 7002 (1494), iar al domniei lui anul al 30 și optulea curgător, luna octombrie 12."
  11. Biserica episcopală "Sfinții Apostoli Petru și Pavel", Huși - … – 30 noiembrie 1495
    "Binecredinciosul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a început a zidi această casă întru numele sfinților, slăviților și de toată lauda Apostoli fruntași, Petru și Pavel, care este în Huși pe Drăslivțe; și s-a sfârșit în anul 7003 (1495), iar al domniei sale anul 38 curgător, luna noiembrie 30."
  12. Biserica "Sfântul Nicolae", Dorohoi (… – 18 octombrie 1495)
    "Binecredinciosul și de Hristos iubitorul, Ioan Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această casă întru numele celui între Sfinți părintele nostru, Arhierarhul și făcătorul de minuni Nicolae; și s-a sfârșit în anul 7003 (1495), luna octombrie 18, iar al domniei lui anul al 30 și nouălea curgător."
  13. Biserica "Sfântul Nicolae", Mănăstirea Popăuți – Botoșani (… – 30 septembrie 1496)
    "Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această casă întru numele celui între sfinți Părintelui nostru Arhierarhul și făcătorul de minuni Nicolae, în anul 7004 (1496), iar al domniei sale anul al patruzecilea curgător, luna septembrie, 30."
  14. Biserica "Sfântul Arhanghel Mihail", Războieni (… – 18 noiembrie 1496)
    "În zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului domn, Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, în anul 6984 (1476), iar al domniei sale anul 20 curgător, s-a ridicat puternicul Mahmet, împăratul turcesc, cu toate puterile sale răsăritene; și încă și Basarab voievod, poreclit Laiotă, a venit cu el, cu toată țara sa băsărbească. Și au venit să prade și să ia țara Moldovei; și au ajuns până aici, la locul numit Pârâul Alb. Și noi, Ștefan voievod, și cu fiul nostru, Alexandru, am ieșit înaintea lor aci și am făcut mare război cu ei, în luna iulie 26; și cu voia lui Dumnezeu, au fost înfrânți creștinii de păgâni. Și au căzut acolo mulțime mare de ostași ai Moldovei. Atunci și tătarii au lovit țara Moldovei din partea aceea. De aceea, a binevoit Io Ștefan voievod cu buna sa voință a zidi această casă în numele arhistrategului Mihail și întru rugă sieși și doamnei sale Maria și fiilor săi Alexandru și Bogdan și pentru amintirea și întru pomenirea tuturor drept credincioșilor creștini care s-au prăpădit aici. În anul 7004 (1496), iar al domniei sale anul 40 curgător, în luna noiembrie 18."
  15. Biserica "Nașterea Maicii Domnului", Tazlău (4 iulie 1496 – 8 noiembrie 1497)
    "Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această casă în numele Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și curatei ei nașteri, să fie întru rugă sieși și doamnei sale Maria și fiilor săi Alexandru și Bogdan, care s-au început a se zidi în anul 7004 (1496) luna iulie, 4 și s-au sfârșit în anul 7005 (1497); iar al domniei sale anul 41 curgător, luna noiembrie, 8."
  16. Biserica "Înălțarea Domnului", Mănăstirea Neamț (… – 14 noiembrie 1497)
    "Doamne Hristoase, primește casa aceasta, pe care am zidit-o cu ajutorul tău, întru slava și cinstea sfintei și slăvitei Tale Înălțări de la pământ la cer; și Tu stăpâne, acoperă-ne cu mila Ta de acum și până în veac. Ioan Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a binevoit a începe și a zidi casa aceasta întru rugă sieși și doamnei sale Maria și fiului lor Bogdan și celorlalți copii ai lor; și a sfârșit-o în anul 7005 (1497); iar al domniei sale anul al 40 și unulea curgător, luna noiembrie 14."
  17. Biserica "Sfântul Ioan Botezătorul", Piatra Neamț (15 iulie 1497 – 11 noiembrie 1498)
    "Binecredinciosul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a început a zidi și a sfârșit casa aceasta în numele Nașterii cinstitului și Slăvitului Prooroc Înaintemergător Ioan Botezătorul, întru rugă sieși și doamnei sale Maria și prea iubitului lor fiu Bogdan; care s-a și început a se zidi în anul 7005 (1497), iulie 15 și s-a sfârșit în anul 7006 (1498), iar al domniei sale anul al 40 și doilea curgător, luna noiembrie, 11 zile."
  18. Turnul clopotniță cu paraclisul "Sfântul Ioan cel Nou",
  19. Mănăstirea Bistrița (… – 13 septembrie 1498)
    "Binecredinciosul și de Hristos iubitorul Ioan Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această clopotniță, și biserică în ea a făcut, întru numele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Cetatea Albă, întru rugă sieși și doamnei sale Maria și copiilor lor, în anul 7006 (1498); în același an s-a sfârșit, luna septembrie, 13 zile."
  20. Turnul clopotniță al bisericii "Sfântul Ioan", Piatra Neamț (… – 28 octombrie 1499)
    "Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod a zidit această clopotniță împreună cu doamna sa Maria, fiica lui Radu voievod și cu prea iubit fiului lor Bogdan voievod, în anul 7007 (1499), iar al domniei sale al patruzeci și treilea curgător, octombrie, 28."
  21. Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci", Volovăț - ( 2 aprilie 1500 – 29 august 1502 )
    "Binecredinciosul și de Hristos iubitorul Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, și cu doamna sa Maria, fiica lui Radu voievod, și cu prea iubitul lor fiu, Bogdan voievod, am zidit casa aceasta întru numele Înălțării cinstitei și de viață dătătoarei cruci, și s-a început în anul 7008 (1500) și s-a sfârșit în anul 7010 (1502); iar al domniei sale anul 40 și 6 curgător, luna septembrie 14."
  22. Biserica "Pogorârea Sfântului Duh", Mănăstirea Dobrovăț - ( 27 aprilie 1503 – 1504 )
    "Binecredinciosul și de Hristos iubitorul Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această casă întru numele Coborârea Sfântului Duh, care s-a și început a se zidi în anul 7011 (1503), luna aprilie, ziua 27; și s-a sfârșit în anul 7012 (1504), iar al domniei sale anul al patruzeci și optulea curgător, luna…"
  23. Biserica "Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul", Reuseni ( 8 septembrie 1503 – 18 septembrie 1504 )
    "În anul 7011 (1503), septembrie 8, Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, a binevoit și a început să zidească casa aceasta întru numele Tăierii cinstitului cap al Cinstitului și Slăvitului Prooroc Înaintemergător, Ioan Botezătorul, pe acest loc unde a fost tăiat capul tatălui său Bogdan voievod. Și pe Ștefan voievod l-a ajuns moartea, veșnica lui pomenire; iar fiul lui, Bogdan voievod, a înălțat cele începute de tatăl său și a sfârșit casa aceasta în anul 7012 (1504), luna septembrie 18."
  24. Biserica "Sfânta Parascheva", Râmnicu Sărat
    "Această sfântă și dumnezeiască biserică a căreia este hramul Sfânta Paraschiva fost-au făcută de Ștefan Vodă cel Bun din Moldova. Și trecând mulți ani, s-au stricat. În zilele lui Io Constantin Basarab Brâncoveanu Voievod s-au îndemnat vecinătatea și au ajutat cine cu ce s-au îndurat și o au refăcut de la ferestre în sus. Și s-au făcut și slon căci n-au fost, fiind ispravnic Dumitrașco căpitan Bagdat vel agă. Și el cu a sa cheltuială s-au îndemnat de a au învelit și au făcut și stâlpii ușilor și o au și pardosit, pentru a tuturor vecinică pomenire septembrie, leat 7312 (1704)."
  25. Biserica "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil", Scânteia
    "Acest sfânt locaș cu hramul sfinților mai mari voievozi Mihail și Gavriil, din temelie ridicat întâiul de fericitului întru pomenire de Ștefan voievod cel Mare și apoi de Duca voievod înfrumusețat, iar acum, în zilele de prea înălțatului domn Mihail Grigore Sturza voievod, din nou întocmit; și s-au împodobit din porunca Prea Fericitului Patriarh al Ierusalimului Chirie Chirio Chirii, fiind stăruitor și îngrijitor prea cuvioșia sa arhimandritul Paisie, Exarhu logofăt și cavaler, Alexandru Ghica, efor și comisul Panaite Papazoglu, epitrop asupra averilor sfântului mormânt în Moldova; la anul 1846, noiembrie 13."
Floare 02 Bun

Daniile făcute la Sfântul Munte Athos de către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare

Mănăstirea Zografu

Nu trebuie să uităm nici ajutorul dat mănăstirilor din Sfântul Munte Athos. În primul rând, către Mănăstirea Zografu, căreia i-a făcut numeroase danii, fapt ce-l determină pe monahul Isaia din Hilandar să afirme că Mănăstirea Zografu a fost întemeiată de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare (deși, în realitate, Ștefan era doar un ctitor adăugător, nu fondator). Pentru multele sale danii, Ștefan cerea viețuitorilor de la Zografu: "să-l scrie la Proscomidie pe el, pe soția sa și pe copii și să-i cânte sâmbătă seara un paraclis și marțea o liturghie și să-l pomenească până va fi în viață, iar după aceea să-i facă în anul întâi pomenirile obișnuite și apoi să-i facă într-o zi din an seara parastas și dimineața Liturghie“.

Între anii 1466-1471, Ștefan face mănăstirii daruri în bani pentru înnoirea bisericii și a bolniței; în 1475 zidește arsanaua mănăstirii (debarcader), iar ulterior între arsana și mănăstire avea să fie construit, tot în vremea domniei lui Ștefan, un drum pietruit; în 1502 se îngrijește de rezidirea bisericii, cu hramul Sfântul Gheorghe, și de pictarea sa în frescă. În 1484 dăruiește mănăstirii o icoană a Sf. Gheorghe, iar în 1492 un Tetraevangheliar și un Apostol. În 1502 dăruia mănăstirii încă o icoană a Sfântului Gheorghe, precum și cunoscutul său steag său de luptă, brodat cu icoana Sfântului Gheorghe și cu stema țării. Pe lângă aceste ctitorii, voievodul înzestra mănăstirea cu considerabile danii anuale și ocazionale, pentru pomenirea sa și a familiei sale.

Mănăstirea Grigoriu

Pe lângă mănăstirea Zografu, binecredinciosul voievod și familia acestuia a mai făcut danii și altor mănăstiri atonite. Astfel, el mai înzestrează și Mănăstirea Grigoriu, ctitorie sârbească (azi mănăstire grecească). În 1497, domnul Moldovei rezidește din temelii biserica și întreaga incintă a mănăstirii, care fuseseră distruse de pirați. În 1500 face o mare danie pentru cumpărarea unui metoc, iar în 1502 finanțează noi reparații generale. Din vremea reparațiilor făcute de domnitor, se păstrează astăzi două corpuri de chilii și turnul-clopotniță. Maria de Mangop, a doua soție a domnitorului, este probabil cea care a dăruit mănăstirii o icoană a Maicii Domnului Pantanassa ("Împărăteasa tuturor"), care s-a păstrat până astăzi.

Mănăstirea Vatoped

Binecredinciosul Ștefan a mai făcut danii semnificative și Mănăstirea Vatoped. Acesta a zidit turnul de apărare, arsanaua și biserica de pe malul mării care țin de mănăstire (construcții încheiate probabil în 1496).

Mănăstirii Constamonitu

Mănăstirii Constamonitu, voievodul i-a trimis anual, pentru întreținere și reparații, începând cu anul 1493, o danie de 5500 de aspri de argint.

Mănăstirea Xenofont

În 1475, după victoria împotriva turcilor otomani, voievodul făcea danii și Mănăstirii Xenofont, care îl avea drept ocrotitor pe Sfântul Gheorghe, sub steagul căruia domnitorul pornea la luptă.

Mănăstirea Sfântul Pantelimon

Începând cu anul 1502, domnul mai făcea danii anuale de câte 4000 de aspri și Mănăstirii Sfântul Pantelimon (rusească), căreia îi dăruia și diferite obiecte de cult.

Mănăstirea Sfântul Pavel

La Mănăstirea Sfântul Pavel, voievodul a construit în 1472 un aghiasmatar (un loc unde se sfințește agiazma), a renovat biserica (1497-1500) și a construit un apeduct.

Floare 02 Bun

Canonizarea lui Stefan cel Mare ca Sfânt

În spațiul creștin al Evului Mediu era cunoscută categoria sfinților-regi, care cârmuiau cu credință poporul întru frica lui Dumnezeu: Sfinții Boris și Gleb la ruși, Sfântul Ștefan al Ungariei, Sfântul Venceslas al Boemiei și alții.

Biserica Ortodoxă Română a împlinit în 1992, după o întârziere datorată regimului comunist, actul oficial al canonizării lui Ștefan cel Mare ca domn binecredincios, stabilind și ziua cinstirii sale — 2 iulie/15 iulie. Canonizarea lui Ștefan cel Mare a venit după câteva sute de ani, deși a fost cinstit ca sfânt de către popor de la moartea sa.

Luând evlavia extraordinară a domnitorului, mai ales în ultima perioadă a vieții sale, Biserica Ortodoxă Română a considerat că pentru scăderile sale omenești, domnitorul se va fi pocăit, după cum o arată, de altfel, și mai multe documente în care domnul mărturisește că este pedepsit "pentru păcatele sale".

Tomosul de canonizare a Sfântului Ștefan cel Mare

Urmând rânduiala canonică și sinodală și chemând în ajutorul nostru Puterea Celui Prea Înalt, HOTĂRÂM:

Ca de acum înainte și până la sfârșitul veacurilor, Voievodul Ștefan cel Mare al Moldovei să fie pomenit laolaltă cu bărbații cei cuvioși și Sfinți ai Bisericii, cinstindu-se cu slujbe și cântări de laudă în ziua de 2 iulie (15 iulie c.b. - n.r.), fiind înscris în sinaxar, cărțile de cult și calendarul Bisericii noastre cu numele "DREPTCREDINCIOSUL VOIEVOD ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT".

Spre veșnică cinstire, dovadă și încredințare despre cele ce am hotărât, s-a întocmit acest Tomos Patriarhal și Sinodal de Canonizare spre a fi adus la cunoștința credincioșilor și clerului Bisericii Ortodoxe Române și tuturor evlavioșilor români, oriunde ar trăi aceștia. Dat în București, anul mântuirii 1992, luna iunie, ziua a douăzecea.

Floare 02 Bun

Steaguri de luptă al Sfântului Voievod Ștefan cel Mare

De nenumărate ori, în multele războaie, Sfântul Voievod s-a pus în stare de jertfă. Neînfricat, Ștefan cel Mare poruncea să aibă în luptă steaguri creștine, brodate în mănăstiri și sfințite cu puterea rugăciunii. Ele stau mărturie: unul la Vatoped, în Athos, și altul pe pământ românesc.

În stema pe care principele Moldovei a purtat-o în ultimul deceniu al vieții sale este înscris heraldic crezul vieții sale. Locul de frunte (primul cartier) îl ocupă o cruce dublă; în partea opusă (cartierul ultim), o dublă floare de crin închipuie, la rându-i, același însemn. Sub semnul Cinstitei Cruci a pus Ștefan toate acțiunile sale, toate luptele și toate strădaniile sale. Vechi scrieri franceze explică simbolul florii de crin ca fiind expresia credinței (petala centrală), guvernată de înțelepciune și apărată de cavalerism (petalele marginale). Și știm astăzi că domnia lui Ștefan cel Mare a fost o necontenită luptă pentru afirmarea credinței, a înțelepciunii și a cavalerismului. Toată partea inferioară a acestei steme este luminată de o jumătate de soare, fixată în chiar "inima" ei. În aceste simboluri vorbește Ștefan despre sine și despre Moldova cu el în fruntea sa.

Floare 02 Bun

Etimologia / semnificația numelui Ștefan

În primul rând "La mulți ani!“ tuturor celor care poartă numele Sfântului Voievod Ștefan cel Mare!

Ștefan – vine din limba greacă veche (Στέφανος, Stephanos), are ca formă în latină (Stephanus) și înseamnă „Coroană de flori”, „Ghirlanda”, „cunună” (cu care erau încununați învingătorii).

Sfantul Voievod Stefan cel Mare 2 iulie C

La noi, formele curente au fost și sunt Ștefan și Ștefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fanel, Fanica, Fanita, Fana, Fanica, iar uneori - sub influenta străina - Fanny. Destul de des se folosesc și diminutivele Stefanel sau Stefanita, mai rar Stef(i). Mai recent a apărut și forma feminina Stefanela (ce pare sa fi prins mai bine decât vechea Ștefanida - numele unei mucenițe trecute în calendarul ortodox).

Potrivit datele de la Ministerul Afacerilor Interne, numele Sfântului Ștefan este purtat de aproximativ 422.000 de români: 305.000 sunt bărbați; 117.000 femei.

Dintre bărbați, 273.000 poartă numele Ștefan, 18.000 Istvan, 8.700 Fănel, 3.300 Ștefănel, 1.000 Ștefănuț și pe 580 îi cheamă Fane.

Dintre femeile sărbătorite, 80.464 se numesc Ștefania, 22.630 sunt Ștefana și 9.193 Fănica.

Sfantul Stefan Apostol si Diacon intaiul Mucenic 04
Sfântul Apostol și Arhidiacon Ștefan

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Ștefan? Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de, în data de 27 decembrie când este serbat Sfântul Apostol și Arhidiacon Ștefan, sau pe data de 2 iulie când este pomenit Sfântul Voievod Ștefan cel Mare.

Floare 02 Bun

Icoana Sfântului Voievod Ștefan cel Mare

O dispută destul de importantă în legătură cu chipul Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a avut loc în cadrul Academiei Române între anii 1881-1883, în legătură cu inițiativa lui Vasile Alecsandi de a construi o statuie care să îl înfățișeze pe Ștefan cel Mare. Planul de reprezentare a Reprezentarea Domnitorului trebuia să fie următorul: cu capul plecat, cu privire în jos, plete până la umeri și cu coarna pe cap. Față trebuia să fie împodobită cu mustăți mari și cu o barbă impunătoare."

Sfântul Voievod Ștefan cel Mare 2 iulie

Această imagine fusese creată pe baza litografiilor lui Gheorghe Asachi și a mai multor pictori ai vremii, inserați de o pictură pe pânză din 1797 de la mănăstirea Putna.

Toate lucrurile păreau foarte bine puse la punct, până la descoperirea făcută de Episcopul Melchisedec. El găsește la Mănăstirea Humor un Tetraevanghelier pe care este pictat și portretul lui Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, dar fără barbă. Acest lucru a făcut să apară disputa legată de reprezentarea Sfântului Moldovean în cadrul Academiei Române.

Datorită faptului că statuia fusese deja comandată și lucrările ei erau într-un stadiu destul de avansat, reprezentare ei acceptată a fost cea stabilită inițial, în care Sfântul Voievod Ștefan cel Mare este reprezentat cu barbă.

În reprezentarea iconografică și varianta de reprezentare a Sfântul Voievod Ștefan cel Mare cu barbă și cea fără barbă sunt acceptate, însă este folosită cu precădere varianta în care are de mustață.

Sfântul Voievod Ștefan cel Mare 2 iulie
Floare 02 Bun

Rugăciune către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare

Sfinte Ștefane Voievod, apărător al poporului român și grabnic folositor al tuturor creștinilor, ascultă rugăciunea pe care o înălțăm către tine, noi, nevrednicii. Cunoaștem îndrăznirea pe care ai dobândit-o prin multe osteneli către Bunul Dumnezeu, Care ți-a ascultat rugăciunile tale. Drept aceea, te rugăm să ne auzi și tu pe noi când cerem ajutorul tău.
Ocrotește bisericile și mănăstirile în pace, întărește credința slăbită de ispitele acestui veac, surpă eresurile, luminează ocârmuitorii, dă vitejie ostașilor, iar nouă tuturor luminează-ne calea mântuirii, ca împreună cu tine în locașurile cele cerești să ne bucurăm în vecii vecilor. Amin.

Floare 02 Bun

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, glasul al 1-lea

Apărător neînfricat al credinței și patriei străbune, mare ctitor de locașuri sfinte, Ștefane Voievod, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne izbăvească din nevoi și din necazuri.

Tropar - Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, glasul al 2-lea

Neînfricat apărător al dreptei credințe, te-a avut pe tine Biserica lui Hristos, Binecredinciosule Voievod Ștefane, pentru care tot poporul te-a numit mare, bun și sfânt, și te-a cinstit. Drept aceea noi pururea te avem întăritor credinței noastre ortodoxe și al țării ocrotitor, prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu.

Condac - Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, glasul al 1-lea

Iubind pe Dumnezeu cu adevărat, slăvite Ștefane, sfinte biserici și mănăstiri ai înălțat; pe cei săraci ai ajutat și pe cei greșiți i-ai iertat. Pentru aceste fapte ale tale, Dumnezeu te-a înzestrat cu înțelepciune și putere ca să biruiești pe vrăjmașii țării tale și ai credinței creștinești. Drept aceea, te cinstim și părinte te numim.

Floare 02 Bun

Viața completă - Sfântul Voievod Ștefan cel Mare (Viețile Sfinților)

"Fericiți cărora s-au iertat fărădelegile și cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleșug" (Psalmul 31, 1-2).

Unul dintre acești fericiți a fost măritul Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei (1457-1504), pe care poporul l-a numit și "cinstit", bun, mare și sfânt. "Bun", pentru faptele sale de milostenie și iertarea celor greșiți; "mare", pentru iscusința cu care a condus țara cu dreptate, întrucât prin el Dumnezeu a pedepsit pe cei lacomi și trădători; "Sfânt", pentru luptele sale de apărare a întregii creștinătăți, cât și pentru numărul mare de biserici și mănăstiri pe care le-a zidit și înzestrat cu cele necesare spre slava lui Dumnezeu și mântuirea credincioșilor.

Marele Voievod Ștefan al Moldovei a fost fiul binecredincioșilor creștini Voievodul Bogdan al II-lea și Doamna Maria-Marina Oltea. Încă din copilărie a arătat o dragoste deosebită față de țară și credința strămoșească. Urcarea sa pe tronul Moldovei a urmat după vremuri tulburi de luptă pentru domnie.

Folare Separare 1

Pe Câmpia Dreptății este întâmpinat de mulțimea poporului, în frunte cu Mitropolitul Teoctist, în ziua de 12 aprilie, anul mântuirii 1457. Întrebând poporul adunat dacă este cu voia tuturor să le fie domn, i s-a răspuns într-un glas: "Întru mulți ani de la Dumnezeu să domnești". Și a domnit, precum știm, 47 de ani, 2 luni și 3 săptămâni, luptând pentru apărarea hotarelor țării și a credinței strămoșești, a întregii creștinătăți, zidind cetăți militare, dar și cetăți ale sufletului, adică multe biserici și mănăstiri. În toate câte le făcea arăta dragoste, dreptate și mărinimie, neuitând nici o clipă pe vitejii oșteni, pe cei săraci și suferinzi, răsplătind și ajutând pe toți cu nețărmurită dragoste părintească.

Deși a fost încercat de numeroase suferințe: rana de la picior căpătată în lupta de la Chilia, moartea a patru copii și a două soții, trădarea unor sfetnici și multe războaie, nu și-a pierdut niciodată nădejdea în Dumnezeu, ci și-a purtat crucea vieții sale cu răbdare creștinească, luptând cu dârzenie și neîntrecută iscusință împotriva dușmanilor țării și ai credinței.

De aceea, istoria mărturisește că evlaviosul Ștefan Vodă a trăit nu pentru sine, ci pentru țara și credința întregului popor. El aducea mulțumiri și laudă lui Dumnezeu, nu numai atunci când biruia, ci și atunci când era biruit, fiind pentru noi un mare dascăl al pocăinței.

Folare Separare 1

Fericitul Voievod a luptat pentru apărarea întregii creștinătăți, chemând la luptă sfântă pe cârmuitorii creștini ai Europei prin scrisoarea sa din ianuarie 1475, din care, pentru frumusețea și valoarea ei duhovnicească, redăm acest text: "Prealuminaților, preaputernicilor și aleșilor domni a toată creștinătatea, cărora această scrisoare a noastră va fi arătată sau de care ea va fi auzită. Noi Ștefan Voievod din mila lui Dumnezeu, Domn al Țării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă tuturor cărora vă scriu și vă doresc tot binele și vă spun domniilor voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme și este încă pierzătorul întregii creștinătăți și în fiecare zi se gândește cum ar putea să supuie și să nimicească toată creștinătatea. De aceea facem cunoscut domniilor voastre că pe la Boboteaza trecută, mai sus numitul turc a trimis în țara noastră și împotriva noastră o mare oștire în număr de 120.000 de oameni, al cărui căpitan de frunte era Soliman Pașa. Auzind și văzând noi acestea, am luat sabia în mână și cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers împotriva dușmanilor creștinătății și i-am biruit, pentru care lăudat să fie Domnul Dumnezeul nostru. Auzind despre acestea, păgânul împărat al turcilor își puse în gând să-și răzbune și să vie, în luna mai, cu capul său și cu toată oștirea sa împotriva noastră și să supuie țara noastră care e o parte creștinească și pe care Dumnezeu a ferit-o până acum. Dacă această poartă, care e țara noastră, va fi pierdută, atunci creștinătatea va fi în mare primejdie. De aceea ne rugăm de domniile voastre să ne trimiteți pe căpitanii voștri împotriva dușmanilor creștinătății până mai este vreme, fiindcă turcul are acum mulți potrivnici și din toate părțile are de lucru cu oamenii ce-i stau împotrivă cu sabia în mână. Iar noi, din partea noastră, făgăduim pe credința noastră creștinească și cu jurământul domniei noastre că vom sta în picioare și ne vom lupta până la moarte pentru legea creștinească, noi cu capul nostru. Așa trebuie să faceți și voi, pe mare și pe uscat, după ce cu ajutorul lui Dumnezeu Cel Atotputernic noi i-am tăiat mâna dreaptă. Deci fiți gata fără întârziere".

Ștefan cel Mare a pus biruințele în luptele purtate nu pe seama iscusinței sale, ci a voii și puterii lui Dumnezeu. Pentru credința și smerenia sa, Dumnezeu i-a dat putere, înțelepciune, "har", cum spune cuvântul Sfintei Scripturi (Iacov 4, 6). Ștefan cel Mare a fost nu numai un apărător al credinței creștine în luptele sale cu turcii și tătarii, ci el a fost și un mărturisitor al ei prin numărul mare de biserici ridicate cu purtarea sa de grijă, prin înzestrarea lor cu cele necesare slujbelor și obști călugărilor, care împleteau rugăciunile de zi și de noapte cu lucrul mâinilor și cultura minții.

Ștefan cel Mare a zidit biserici și mănăstiri nu numai în Moldova, ci și în Muntenia și Transilvania, mărturisind prin aceasta conștiința unității de credință și neam. De asemenea și la muntele Athos, unde pericolul otoman amenința tot atât de mult Ortodoxia, a înălțat, înnoit și înzestrat mai multe biserici și mănăstiri, între care la loc de cinste stă mănăstirea Zografu. Pe toate aceste sfinte lăcașuri, Ștefan cel Mare le-a înălțat ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru biruințele purtate în lupta cu dușmanii creștinătății, cât și pentru cinstirea și pomenirea celor căzuți în luptele cu dușmanii credinței neamului. Pentru aceasta, poporul l-a cinstit numindu-l "cel Sfânt".

Folare Separare 1

Ștefan cel Mare a fost un om al pocăinței și al rugăciunii: el a simțit permanent nevoia să se roage, să se încredințeze, el și familia sa, împreună cu cei vii și cu cei morți, rugăciunilor părinților sfințiți din sfintele biserici ctitorite de el, pe care-i numea "rugătorii noștri". "Să ne cânte nouă și Doamnei Maria, cerea călugărilor și egumenului din Mănăstirea Neamț, în fiecare miercuri seara un parastas, iar joi o liturghie până în veac, cât va sta această mănăstire".

Viața de rugăciune personală a lui Ștefan cel Mare ne este arătată și de cele trei icoane unite, numite triptic: Mântuitorul, Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul, păstrate până astăzi în Mănăstirea Putna, împreună cu o cruce, pe care slăvitul Voievod le purta la el permanent în călătorii și mai ales în bătălii. Ștefan cel Mare și Sfânt însoțea rugăciunea cu postul, înainte de a începe lupta cu dușmanii credinței și ai neamului și după biruință, așa cum amintește cronicarul că a făcut-o la Vaslui: "Cu toții s-au legat a posti patru zile cu pâine și apă".

Ștefan cel Mare unea rugăciunea nu numai cu postul, ci și cu fapta bună a milosteniei și a dragostei creștine. Astfel, înzestra familiile tinere de curând căsătorite, cu cele necesare unei gospodării, pământ și vite; nu uita niciodată pe vitejii luptători în atâtea războaie, arătând o deosebită purtare de grijă față de cei rămași cu infirmități, cum amintește tradiția de Burcel, cel rămas fără o mână, căruia îi dăruiește o pereche de boi, car și plug, pentru a se putea gospodări singur, pentru a nu mai fi silit să-și are pământul în zi de sărbătoare cu boi și plug de împrumutat de la boieri.

Folare Separare 1

Marele Voievod a fost deopotrivă om al dreptății și al iubirii creștinești, al iertării dușmanilor săi care au dat dovadă de căință pentru greșelile săvârșite: "Te-am iertat, scrie măritul Voievod lui Mihu, și toată mânia și ura am alungat-o cu totul din inima noastră. Și nu vom pomeni niciodată în veci, cât vom trăi, de lucrurile și întâmplările petrecute, ci te vom milui și te vom ține la mare cinste și dragoste, deopotrivă cu boierii cei credincioși și de cinste".

Întreaga sa viață Ștefan cel Mare a trăit sub povața permanentă a părintelui său duhovnicesc, Sfântul Daniil Sihastrul, căruia i-a arătat toată ascultarea și cinstea cuvenită.

Acest fericit Voievod a cunoscut mai dinainte ceasul morții, așa cum este dat de Dumnezeu tuturor celor care au trăit viața cu adevărat creștinește: "Iar când au fost aproape de sfârșenia sa, scrie cronicarul, chemat-au vlădicii și toți sfetnicii săi, boierii cei mari și alții, toți câți s-au prilejuit, arătându-le cum nu vor putea ține țara cum a ținut-o el". Cum vedem, grija pentru binele țării și al credinței străbune o poartă în inima sa până în ceasul morții. Cronicile vechi mai pun în gura măritului Voievod și aceste cuvinte înainte de moarte: "Doamne, numai Tu singur știi ce a fost în inima mea. Nici eresurile cele înșelătoare, nici focul vârstei tinerești n-au putut a mă sminti, ci am întărit pe piatra care este Însuși Hristos, pe a Cărui Cruce de-a pururi îmbrățișată la piept ținând, viața mea am închinat-o nesmintită printr-însa la Părintele veacurilor, prin care pe toți vrăjmașii am gonit și înfrânt".

Folare Separare 1

Ștefan cel Mare "s-a strămutat la lăcașurile de veci" la 2 iulie 1504 și a fost îngropat în biserica Mănăstirii Putna, fiind plâns de întreg poporul, cum consemnează cronicarul: "iar pe Ștefan Vodă l-a îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstire în Putna care era de dânsul zidită. Atâta jale era de plângeau toți ca după un părinte al său, căci cunoșteau toți că s-au scăpat (păgubit) de mult bine și multă apărătură". A fost plâns de întreg poporul și de tot pământul Moldovei, cum se spune și azi în cântarea populară: "Plânge dealul/ Plânge valea/ Plâng pădurile bătrâne/ Și norodu-n hohot plânge/ Cui ne lași pe noi, Stăpâne?".

Ștefan a rămas nemuritor în inimile noastre; îl simțim cu toții, mai ales atunci când ne aflăm în fața mormântului său de la Putna și în fața icoanei sale, insuflându-ne aceeași dragoste de țară și credință strămoșească; îl simțim alături de noi la bucurii și mai ales la durere, în vreme de năvălire a necazurilor asupra noastră.

Binecredinciosul Voievod a avut întotdeauna credința că Mântuitorul Iisus Hristos va mijloci la Judecata de Apoi și va răsplăti pe toți acei care și-au jertfit viața pentru credință și apărarea hotarelor țării.

Folare Separare 1

La mormântul său străjuiește, de la moartea sa până astăzi, o candelă permanent aprinsă, dovedindu-se prin aceasta cinstirea de care s-a bucurat de-a lungul veacurilor din partea întregului popor, care dintotdeauna l-a venerat ca pe un sfânt, apărător al creștinătății, după cum se vede și în pictura bisericii Mănăstirii Dobrovăț (Jud. Iași), ultima sa ctitorie, pictată nu la mult timp după moartea sa.

De aceea trecerea lui în rândul sfinților prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 20 iunie, anul mântuirii 1992, este împlinirea unei fapte bineplăcute lui Dumnezeu și potrivită cu evlavia poporului dreptcredincios. El este o icoană de lumină pentru tot poporul dreptcredincios, un ocrotitor al ctitorilor de locașuri sfinte și al celor care luptă pentru biruința Crucii și a iubirii lui Hristos pentru oameni.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Folare Separare 1

Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților Iunie

Floare 02 Bun

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 2 iulie

În aceasta luna, în ziua a doua, pomenirea punerii cinstitului vesmânt al Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei în sfânta racla, în zilele împăratului Leon cel Mare si al Virinei, femeia lui (Acoperământul Maicii Domnului);
Tot în aceasta zi, pomenirea celui întru sfinții Părintelui nostru Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului;
Tot întru aceasta luna, în doua zile, pomenirea Dreptcredinciosului Voievod Ștefan cel Mare si Sfânt, purtătorul de biruința, si apărătorul creștinătății;
Tot în aceasta zi, chinuirea Sfântului Mucenic Coint.

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 3 iulie

În aceasta luna, în ziua a treia, pomenirea Sfântului Mucenic Iachint, cubicularul;
Tot în aceasta zi, pomenirea celui dintre sfinți Parintelui nostru Anatolie, patriarhul Constantinopolului;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților Mucenici Teodot si Teodota; Diomid, Evlampie, Meliton, Petru, Asclipiodot si Golinduh;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților Mucenici Marcu si Mochian;
Tot în aceasta zi, chinuirea Sfântului Mucenic Coint.

Floare 02 Bun

Pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Ștefan roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro, facebook.

autor: Pravila

Recomandări

† Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir
(26 octombrie)

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, din Tesalonic este unul dintre cei mai cinstiți sfinți ortodocși. El tămăduiește trupurile și sufletele credincioșilor prin harul Dumnezeiesc dobândit din mărturisirea credinței în […]

† Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor
(27 octombrie)

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi (sau Dimitrie Basarabov) este numit și Ocrotitorul Bucureștilor, datorită evlaviei pe care o acu credincioși care vin și se închină la Moaștele Sfântului de la Catedrala Patriarhală. Este […]

† Sfântul Mare Mucenic Areta
(24 octombrie)

Sfântul Mare Mucenic Areta, guvernatorul orașului Najran (Arabia Saudită), a pătimit împreună alți 4300 de creștini, în timpul atacurilor etiopiene conduse de Dgu Nuwas din anul 523. Martiriul lor este serbat în calendarul ortodox în […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

3 comments on “† Sfântul Voievod Ștefan cel Mare
(2 iulie)”

  1. […] În aceasta luna, în ziua a doua, pomenirea punerii cinstitului vesmânt al Preasfintei de Dumnezeu Nascatoarei în sfânta racla, în zilele împaratului Leon cel Mare si al Virinei, femeia lui (Acoperamantul Maicii Domnului);Tot în aceasta zi, pomenirea celui întru sfintii Parintelui nostru Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului;Tot întru aceasta luna, în doua zile, pomenirea Dreptcredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfânt, purtatorul de biruinta, si aparatorul crestinatatii;Tot în aceasta zi, chinuirea Sfântului Mucenic Coint;Tot în această zi Pomenirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare. […]

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram