† Sfântul Sfințit Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei
(11 februarie)

Trimte prietenilor tăi

Sfântul Sfințit Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei, este prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 11 februarie a fiecărui an.

A dus o viață curată și a fost împodobit cu cele mai alese virtuți, L-a iubit pe Dumnezeu și s-a pus în slujba semenilor, tămăduindu-i și alinându-le durerile sufletești. De asemenea, este cunoscut ca protector al animalelor, vindecător al bolilor de gât, dar și ocrotitor al femeilor însărcinate și al holdelor.

Viața pe scurt - Sfântul Sfințit Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei (sinaxar)

Născut într-o familie înstărită din Armenia (Asia Mică) la sfârșitul secolului al III-lea, Sfântul Vlasie a fost mai întâi medic, tămăduind durerile trupești ale multor oameni care îl căutau pentru priceperea sa. După un timp însă, tânărul Vlasie a răspuns la chemarea lui Dumnezeu, s-a călugărit și a fost hirotonit episcop în Sevastia Capadociei, o cetate din Armenia, cunoscută astăzi cu numele de Sivas, un oraș din Turcia.

În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor pornite de împăratul Dioclețian (284-305), Sfântul Ierarh Vlasie s-a retras într-o peșteră din Muntele Argheos, un loc pustiu, înconjurat de păduri în care viețuiau nenumărate animale sălbatice. Aceste animale înconjurau adesea peștera Sfântului Vlasie, iar el le binecuvânta și le vindeca, dacă aveau vreo suferință. Faptul acesta minunat din viața sfântului este zugrăvit și în icoane și arată dragostea sa nemărginită pentru Creația lui Dumnezeu.

Sfantul sfintit mucenic Vlasie episcopul Sevastei 11 februarie D

Aflate la vânătoare pe Muntele Argheos, slugile împăratului păgân s-au minunat văzând cum lei, cerbi, urși și căprioare viețuiau la un loc în pace și în bună rânduială. Simțind primejdia, sfântul a binecuvântat animalele și le-a îndemnat să se adăpostească mai repede din calea vânătorilor. Când s-au apropiat aceștia, nu au mai văzut nici urmă de fiară, ci doar un bătrân împovărat de zile pe care au început să-l acuze de vrăjitorie. Atunci, Sfântul Vlasie le-a spus cu multă blândețe: „Nu sunt vrăjitor, sunt creștin din tinerețe. Dușmanii credinței m-au alungat din oraș. Mai bine trăiesc cu fiarele sălbatice decât cu oamenii cei răi, dușmanii lui Hristos.”

În timpul sihăstriei, Sfântul Vlasie a privegheat și s-a rugat neîncetat pentru cei care îl prigoneau, iar când oamenii l-au aflat în munte, au început să vină la el, ca să le tămăduiască rănile trupești și sufletești, iar el îi primea pe toți cu dragoste și cu milă creștină.

Vrăjmașii nu au încetat să-l urmărească și, în cele din urmă, Sfântul Sfințit Mucenic Vlasie a fost prins de soldații romani în timpul domniei împăratului Liciniu (307-323) și aruncat în temniță, unde a suferit chinuri cumplite.

A pătimit mult pentru Hristos, însă nu a încetat să-și declare cu tărie credința și să-i disprețuiască pe idolii romani. A fost aruncat într-un lac adânc, dar, asemenea Mântuitorului, primind putere din puterea dumnezeiască, a mers pe apă, spre uimirea tuturor celor care erau de față. Atunci, un înger al Domnului i-a vestit că în scurt timp are să primească cununa muceniciei. Sfântul a început să se roage pentru el și pentru lumea întreagă. Un nor luminos l-a învăluit atunci, iar glasul lui Hristos a rostit: „Toate cererile tale le voi împlini, iubitul meu nevoitor.” Ieșind mucenicul din apă, soldații păgâni i-au sfâșiat trupul și i-au tăiat capul cu sabia.

Alături de el au pătimit și doi copilași, dar și șapte femei care l-au urmat cu dragoste întru Hristos; femeile au apelat la un vicleșug și, arătându-se dornice să slujească idolilor, au dărâmat statuile acestora și le-au aruncat în apă. Au fost torturate de soldații păgâni și li s-au tăiat capetele, intrând astfel în rândul mucenițelor.

Sfântul Sfințit Mucenic Vlasie a trecut la cele veșnice în ziua de 11 februarie a anului 316.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Unde se găsesc sfintele moaște ale Sfântului Sfințit Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei

Sfantul sfintit mucenic Vlasie episcopul Sevastei 11 februarie E

În Lume

Îndată după plecarea la Domnul, trupul i-a fost înmormântat cu mare cinste de o femeie credincioasă, iar din mormânt izvorau tămăduiri și har pentru cei care i se rugau cu evlavie. Cinstitele moaște ale Sfântului Ierarh Vlasie au fost aduse în Imperiul Roman de Apus în anul 855 și așezate în mănăstirea închinată lui din Baden-Wurttemberg (Germania).

După 972, o parte din ele au fost duse în localitatea Ragusa (Dubrovnik), însă nu înainte de a fi purtate prin toate așezările unde trăiau vlahi, din Asia Mică până în Grecia, Bulgaria, Macedonia și Albania. Timp de câțiva ani, cinstitele moaște ale Sfântului Vlasie au fost adăpostite și într-o biserică din Cetinje (Muntenegru). Capul sfântului se află în Mănăstirea Constamonitu din Sfântul Munte Athos.

În România

O părticică din moaștele Sfântului Sfințit Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei se găsește la Mănăstirea Mihai Vodă din București.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Minunile Sfântului Sfințit Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei

Sfantul sfintit mucenic Vlasie episcopul Sevastei 11 februarie C 1

Din timpul vieții

Pentru viața sa trăită în post, în rugăciune și în curăție, Bunul Dumnezeu i-a oferit Sfântului Vlasie darul facerii de minuni încă din timpul existenței pământești. Așa se face că mulți oameni care veneau la el se vindecau de diferite boli prin rugăciunile pe care mucenicul le înălța la ceruri pentru ei.

Aflat în drum spre propriul martiriu, ierarhul a săvârșit multe minuni și a vindecat mulți neputincioși ce erau aduși la el. Bunăoară, o femeie avea un fiu care se înecase cu un os de pește. Copilul se afla la un pas de moarte, iar toți ai casei sufereau cumplit din această pricină. Mama și-a luat copilul în brațe și, punându-l la picioarele sfântului, a strigat printre lacrimi: „Miluiește pe fiul meu, robule al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, că îmi este singur născut!” Atunci, arhiereul lui Dumnezeu și-a așezat mâna pe gâtul copilașului și a început să se roage cu lacrimi:

„Cel ce ajuți tuturor celor ce Te cheamă cu adevărat, o! Mântuitorule, ascultă rugăciunea mea și ia osul cel înfipt în gâtul copilului acestuia, cu nevăzută puterea Ta. Și de acum, chiar între oameni și dobitoace de s-ar întâmpla ceva de acest fel și va pomeni cineva numele meu, zicând: «Dumnezeule, pentru rugăciunile robului tău Vlasie, ajută-mi», aceluia Tu, Doamne, grăbește spre ajutor și dă-i tămăduire întru slava și cinstea sfântului Tău nume.”

Copilul s-a însănătoșit îndată, iar mama sa Îl lăuda pe Dumnezeu.

După trecerea sa la Domnul

Sfantul sfintit mucenic Vlasie episcopul Sevastei 11 februarie H

Orașul Dubrovnik din Croația era cunoscut în vechime cu numele de Ragusa, o localitate bogată pe care venețienii voiau să o cucerească. La sfârșitul veacului al X-lea, pe când un părintele slujitor în catedrala orașului se plimba pe malul mării și se ruga la Bunul Dumnezeu, i s-a arătat un bătrân îmbrăcat în lumină care i-a vestit că asupra cetății se va abate un mare necaz: venețienii urmau să atace localitatea, iar soldații înarmați erau tot mai aproape.

Bătrânul luminos era însuși Sfântul Vlasie, episcopul Sevastiei, cel care primise cununa muceniciei la începutul veacului al IV-lea. Cu ajutorul mucenicului, localnicii i-au înfrânt pe atacatori în 972 și, de atunci, Sfântul Ierarh Vlasie a devenit ocrotitorul Ragusei.

Surse: Creștin-Ortodox, Active News.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Icoana Sfântului Sfințit Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei

Sfantul sfintit mucenic Vlasie episcopul Sevastei 11 februarie C

Sfântul Vlasie este zugrăvit în ca un bătrân, cu barba despicată în două, șezând în preajma unei peșterii și înconjurat de animalele sălbatice, care îl privesc pe Sfântul așteptând binecuvântarea lui.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Etimologia / semnificația numelui Vlasie

Vlasie – este un nume care are izvoarele în limba greacă (Βλάσι) și este apropiat ca sens de numele Vasile, datorită faptului că au o rădăcină comună. Dacă numele de Vasile se traduce prin „rege” sau „împărat”, numele Vlasie se traduce prin „regal” sau „împărătesc”.

Sfantul sfintit mucenic Vlasie episcopul Sevastei 11 februarie F
Sfântul Vlasie alături de Sfântul Vasile cel Mare

Acest nume însă poate avea mai multe traduceri, de pildă, în Germania, numele Vlasie este apropiat de verbul nemțesc „blasen”, care înseamnă „a sufla”. Pentru acest fapt Sfântul Vlasie este considerat, în Germania, ocrotitorul celor care cântă la instrumente de suflat, dar și cel care îi apără pe oameni de vânturi năprasnice.

Sfântul Ierarh Vlasie este astăzi ocrotitorul orașului Dubrovnik, situat pe malul Adriaticei, în Croația, datorită minunii săvârșite în această regiune pe care am prezentat-o mai sus.

Sursă: Trinitas TV.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Rugăciune către Sfântului Sfințit Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei

Sfantul sfintit mucenic Vlasie episcopul Sevastei 11 februarie A

Nu îmi este nădejde, sfinte, de nu-mi vei ajuta tu, nu aflu milă de nu-l vei face milostiv mie pe Cel ce te-a sfințit pe tine. Nu am lucru bun, ci numai nădejde că tu te rogi pentru mine și pentru aceea, sfinte, nădăjduindu-mă spre ruga ta și milostivirea lui Dumnezeu, nu mă voi teme de cei ce caută să-mi facă rău, spre tine, Doamne Dumnezeule, să vin mereu îmi dă. Amin!

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Cântări Liturgice

Troparul Sfințitului Mucenic Vlasie, glasul al 4-lea

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la celei înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, sfințite Mucenice Vlasie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Condacul Sfințitului Mucenic Vlasie, glasul al 2-lea

Odrasla cea dumnezeiască, floarea cea neveștejită, vița cea cu multă roadă a viei lui Hristos, purtătorule de Dumnezeu, Vlasie, umple de veselie pe cei ce cu credință săvârșesc pomenirea ta, cel ce te rogi neîncetat pentru noi toți.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Viața completă - Sfântul Sfințit Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei (Viețile Sfinților)

În vremurile cele mai dinainte în care se cinstea de păgâni slujirea idolească și mulți oameni se închinau zidirii și lucrului mâinilor lor, atunci a odrăslit și credința multor sfinți, între care și dreapta credință a Sfântului sfințitului Mucenic Vlasie. Acest sfânt a petrecut toți anii vieții sale cu blândă și dreaptă viață, cu dumnezeiască plăcere, fără de prihană, depărtându-se de tot lucrul rău. Cetățenii din Sevastia Capadociei, văzând cinstita lui viață, unii din oamenii cei binecredincioși s-au sârguit să-l pună episcop și păștea bine turma lui Hristos, în acele vremuri în care erau dese prigoniri asupra Bisericii lui Hristos și mulți, intrând în nevoințele pătimirii, se încununau cu cunună mucenicească.

Atunci și Sfântul și marele mucenic Evstratie, cel dintâi între cei cinci tovarăși ai săi, viețuind în împărăția lui Dioclețian, s-a nevoit până la sânge pentru cinstirea lui Hristos. Șezând el în temniță, l-a cercetat noaptea acest Sfânt Vlasie, dând aur mult străjerilor temniței și a fericit pe mucenicul lui Hristos care pătimea cu bărbăție. Apoi a luat de la dânsul diata cea încredințată lui, pe care Sfântul Evstratie a scris-o mai înainte de sfârșitul său, rânduind cele pentru trupul său și pentru averi, așa cum se scrie în pătimirea lui.

Sfântul Vlasie se ascundea de mânia tiranilor, precum făceau pe atunci mulți sfinți, nelăsându-se torturat fără voia lui Dumnezeu. În cetate erau puțini creștini iar cei mai mulți fugeau în pustie, în munți și în peșteri de frica chinurilor, pe care unii, neputând să le rabde, câtăva vreme s-au închinat idolilor.

Folare-Separare

Sfântul Vlasie, pe vremea împărăției lui Dioclețian, cât și a lui Liciniu, pătimind atât, se ascundea și el de cumplita prigonire într-un munte pustiu ce se numea Argheos, având acolo o peșteră pentru nevoința sa. Acolo, având viață liniștită și pustnicească, înălța neîncetate rugăciuni către Dumnezeu, iar fiarele cele sălbatice veneau și se binecuvântau de la dânsul. Dar, de se întâmpla să vină la sfânt unele fiare în acel ceas în care se îndeletnicea cu rugăciunea către Dumnezeu, ca și cum ele ar fi fost înțelegătoare, netăindu-i gândirea cea dumnezeiască, stăteau înaintea peșterii, așteptând ieșirea aceluia după sfârșitul rugăciunilor; și nu se duceau până ce sfântul nu punea mâinile peste ele, binecuvântându-le. Iar de se îmbolnăvea vreuna din ele, venind la sfânt, erau tămăduită prin punerea mâinilor sale cele sfinte.

În acele zile, ighemonul Agricola a poruncit vânătorilor săi să vâneze o mulțime de fiare mâncătoare de tot felul. Aceasta o făcea spre mai cumplita moarte a ucenicilor lui Hristos, pe care în multe feluri se sârguia să-i piardă, pe unii ucigându-i cu sabia, pe alții arzându-i în foc și în apă înecându-i, iar pe alții dându-i fiarelor.

Ducându-se vânătorii la vânat și înconjurând munții și pustiile, au mers și la muntele ce se numea Argheos, în care se tăinuia Sfântul episcop Vlasie. Apropiindu-se de peșteră și văzând înaintea ei mulțime de fiare jucându-se, au zis între ei: "Să mergem să vedem ce este acolo". Și mergând, au găsit pe Sfântul Vlasie nevoindu-se în peșteră ca într-o cămară și făcând rugăciuni către Dumnezeu. Nezicându-i nimic, îndată s-au întors și au spus ighemonului Agricola cele ce au văzut, iar ighemonul a poruncit să meargă cu mulți ostași să prindă pe creștinii care se vor afla ascunși acolo și să-i aducă la el.

Folare-Separare

Mergând ostașii trimiși în muntele acela și ajungând la peșteră, găsiră pe Sfântul Vlasie îndeletnicindu-se singur în rugăciune și în doxologia lui Dumnezeu. Apoi i-au zis: "Ieși de aici și mergi cu noi în cetate, că te cheamă ighemonul". Sfântul, bucurându-se, le-a zis: "Bine, fiii mei, să mergem împreună, căci și-a adus aminte de mine Domnul, fiindcă S-a arătat mie de trei ori în noaptea aceasta, zicându-mi: "Scoală-te și adu-Mi jertfă, după obiceiul preoției tale. Deci acum, fiii mei, bine ați venit, Domnul meu Iisus Hristos să fie cu voi!"

Mergând ei în cale, elinii se întorceau la Dumnezeu pentru blândețile și învățătura sfântului și pentru facerile sale de minuni. Căci, prin sfintele sale rugăciuni, se dădea de la Domnul tămăduiri bolnavilor, nu numai oamenilor, dar și dobitoacelor; și citi neputincioși se aduceau înaintea Sfântului Vlasie, pe aceia, punându-și mâinile sale și făcând rugăciuni, îi tămăduia și le dădea drumul sănătoși.

O femeie avea un fiu căruia, mâncând pește, i-a rămas un os în gât și acela nu mai putea să grăiască nicidecum și acum era aproape de moarte. Luându-l maică-sa, l-a dus la picioarele sfântului și, plângând, striga: "Miluiește pe fiul meu, robule al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, că îmi este singur născut". Apoi a spus sfântului ce s-a întâmplat fiului ei. Arhiereul lui Dumnezeu Vlasie, punându-și mâna în gâtul copilașului s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: "Cel ce ajuți tuturor celor ce Te cheamă cu adevărat, o! Mântuitorule, ascultă rugăciunea mea și ia osul cel înfipt în gâtul copilului acestuia, cu nevăzută puterea Ta. Și de acum, chiar între oameni și dobitoace de s-ar întâmpla ceva de acest fel și va pomeni cineva numele meu, zicând: Dumnezeule, pentru rugăciunile robului tău Vlasie, ajută-mi, aceluia, Tu, Doamne, grăbește spre ajutor și dă-i tămăduire întru slavă și cinstea sfântului Tău nume". Acestea grăindu-le, îndată a făcut sănătos pe copil și l-a dat maicii sale, care lăuda pe Dumnezeu, și s-a preamărit numele Sfântului Vlasie, nu numai în Sevastia ci și în Nicopole.

Folare-Separare

Încă fiind el pe drum și apropiindu-se de Sevastia, s-a întâmplat un lucru ca acesta: o văduvă oarecare, săracă, nu avea mai mult decât un purceluș și, alergând un lup, l-a apucat pe el și plângea femeia foarte mult. Văzând pe sfânt mergând, a alergat la dânsul și cu lacrimi se jeluia contra lupului. Sfântul, zâmbind, a zis către dânsa: "Nu te mâhni, o! femeie, nici nu plânge, că ți se va da ție purcelul tău viu și nevătămat". Acestea zicându-le, mergea în calea sa și iată lupul a alergat spre săraca văduvă, ducându-i purcelul în gură și i-a dat drumul viu înaintea sa, întreg și nevătămat. Apoi lupul a fugit în pustie, iar văduva și-a luat purcelul bucurându-se și lăudând pe Dumnezeu.

Intrând Sfântul Vlasie în cetatea Sevastiei și Agricola și ighemonul înștiințându-se îndată despre el, a poruncit să-l arunce în temniță. A doua zi, șezând la judecată, a adus înaintea sa pe arhiereul lui Dumnezeu, pe care, văzându-l, a început mai întâi cu cuvinte amăgitoare a grăi către dânsul: "Bucură-te, Vlasie, prieten al zeilor noștri și al nostru iubit". Sfântul i-a răspuns: "Bucură-te și tu, puternice ighemoane, dar să nu numești dumnezei pe diavolii care se vor da focului veșnic împreună cu cinstitorii lor". Mâniindu-se ighemonul, a poruncit să fie bătut cu bețe groase multă vreme și sfântul a zis ighemonului: "O, nebune și înșelătorule de suflete omenești! Oare socotești că mă vei întoarce prin chinurile tale de la dumnezeiasca mărturisire? Nu vei putea, că am pe Iisus Hristos, Cel ce mă întărește, de acum fă ce voiești".

Ighemonul, văzând credința cea neschimbată a sfântului, a poruncit ca iarăși să-l ducă în temniță. Atunci, văduva cea săracă, auzind de viteaza pătimire pentru Hristos a Sfântului Vlasie și fiind nemișcată în sfânta credință, a înjunghiat purcelul pe care l-a scos întreg din gura lupului, a fiert capul și picioarele, le-a pus în blid, după aceea, luând semințe și roade pământești câte putea să aibă în sărăcia ei și punându-le în coșniță, apoi aprinzând lumânare, le-a dus sfântului în temniță și căzând la picioarele lui, se rugă să primească bucatele acelea și să mănânce. Sfântul, lăudând pe Dumnezeu, a gustat din mâncarea cea adusă și, binecuvântând-o, i-a poruncit, zicând: "O! femeie în acest chip să săvârșești pomenirea mea, în toți anii, că nu va lipsi în casa ta nimic din cele trebuitoare. Și altcineva de se va asemăna ție și de va săvârși pomenirea mea, acela se va umple de darurile lui Dumnezeu și binecuvântat va fi în toate zilele vieții sale".

Folare-Separare

Acea fericită văduvă, luând poruncă de la sfânt, s-a dus la casa ei slăvind pe Dumnezeu, și s-a împlinit cu dânsa Scriptura care zice: "În toată lumea se va spune ce a făcut ea, întru pomenirea ei". Tiranul, șezând a doua oară la judecată, a adus pe sfânt și i-a zis lui: "Vlasie, jertfești zeilor ca să fii viu, sau voiești să pieri rău?" Răspuns-a sfântul: "Zeii care n-au făcut cerul și pământul să piară, iar moartea cu care tu mă îngrozești, aceea îmi mijlocește mie viața veșnică". Ighemonul, văzându-l nemișcat în credință, a poruncit să fie spânzurat pe un lemn, și strujit tare cu unelte de fier. Fiind strujit mult, mucenicul a zis către ighemon: "O! păgânule și necuratule! oare cu bătăile vrei să mă înfricoșezi pe mine, cel ce am în ajutor pe Iisus Hristos? Nu mă tem de chinurile tale cele văzute, căci privesc la bunătățile ce vor să fie și care sunt făgăduite celor ce iubesc pe Dumnezeu". După această a poruncit tiranul ca să-l dea jos de pe lemn și să-l ducă iarăși în temniță.

Fiind dus Sfântul Vlasie la închisoare, îl urmau niște drept credincioase și temătoare de Dumnezeu femei, șapte la număr, care, adunând de pe pământ sângele ce pică din trupul lui, se ungeau cu dânsul. Văzând aceasta, slujitorii ce duceau pe sfânt, le-au prins și le-au dus la ighemon, zicându-i: "Și acestea sunt creștine".

Ighemonul a zis către dânsele: "Plecați-vă și aduceți zeilor jertfă, ca să primiți de la mine mare cinste!" Cinstitele și sfintele femei i-au zis: "De voiești, o! ighemoane! ca să ne închinăm cu jertfe zeilor tăi, mai întâi se cade nouă să ne curățim, deci să mergem la iezerul cel de aproape și să ne spălăm într-însul, după obicei, fețele noastre și tot trupul. Apoi să poruncești să ne aducă pe zeii tăi acolo și îndată după spălare să ne închinăm lor, pe malul iezerului".

Folare-Separare

Ighemonul, umplându-se de bucurie, a poruncit să aducă pe zeii săi, pe care băgându-i în saci, i-au pecetluit cu plumb și i-au dat sfintelor femei, punând lingă dânsele ostași, ca să le ducă pe ele la iezer, cu zeii, și de acolo să le aducă la dânsul cu cinste. Ele, luând pe spatele lor sacii cu idolii pecetluiți, i-au dus la iezer și, sosind la mal, unde știau că apa este mai adâncă, au rugat pe ostași să se depărteze de dânsele, pentru rușinea goliciunii trupești, și să aștepte puțin până ce se vor spăla. Depărtându-se ostașii, au aruncat fiecare în adâncul apei pe idolul pe care îl ducea și s-au afundat necurații zei ca plumbul.

Văzând aceasta, ostașii le-au prins și, ducându-le la ighemon, i-au spus despre înecarea zeilor. Ighemonul și-a schimbat fața de mânie și a răcnit ca un leu la ostași, zicând către dânșii: "O! răi slujitori, pentru ce n-ați ținut pe zei, ca să nu-i arunce în adâncul iezerului?" Apoi ostașii, răspunzând, au zis: "O! luminate, ți-au grăit cu înșelăciune femeile acestea și au înecat pe zeii tăi, iar noi, neștiind înșelăciunea lor, nu i-am ținut". Deci au zis și sfintele femei către ighemon: "Dumnezeul cel adevărat nu pătimește de înșelăciunea omenească, iar zeii tăi, fiind pietre nesimțitoare și lemne, aur și argint, cu înșelăciune luați de noi și înecați, nu s-au izbăvit pe ei din mâinile noastre, nici au scăpat de înecare, apoi cum pot pe alții să izbăvească de primejdii, să-i mântuiască?".

Mâniindu-se ighemonul, a poruncit să ardă un cuptor, să topească plumb și să aducă piepteni de fier și șapte scânduri de aramă, făcute în chip de haine, arse în foc. Toate acestea erau puse de-o parte, iar de alta, au pus de față haine noi, luminate și felurite podoabe femeiești. Apoi a zis către sfintele femei: "Alegeți-vă una din două: sau să vă închinați zeilor și să le aduceți jertfe și veți păzi sufletele voastre, umblând în aceste haine luminoase și de mult preț, sau, de nu veți voi să faceți aceasta, apoi veți primi chinurile acestea pregătite asupra voastră".

Folare-Separare

O sfântă femeie din acelea, având doi copii, a apucat o haină luminoasă și a aruncat-o în cuptor și a ars. Iar copiii au zis către maica lor: "Maica noastră, să nu ne lași pe pământul acesta să pierim ci, precum ne-ai hrănit cu dulcele tău lapte, așa și cu împărăția cerească să ne hrănești pe noi". După aceasta, ighemonul a poruncit să le spânzure și să strujească cu piepteni de fier trupurile lor, iar ostașii au văzut curgând din rănile lor lapte, în loc de sânge, căci erau și trupurile lor albe ca zăpada. Îngerii Domnului, pogorându-se din cer, le întăreau și le mângâiau în chinurile lor, zicându-le: "Nu vă temeți, ci vă nevoiți ca niște buni lucrători, care, făcând secerișul și isprăvind lucrul, se binecuvântează de stăpân. Apoi, luând plată, se duc bucurându-se la casa lor. Tot astfel, nevoiți-vă și voi, ca de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos să luați viața veșnică și neîncetată".

Ighemonul a poruncit apoi să înceteze torturile și să le arunce în cuptorul cel înfocat; dar, când le-au aruncat, focul s-a stins îndată și au ieșit nevătămate din cuptor. Atunci a zis către dânsele ighemonul: "Lepădați de la voi farmecele voastre, apropiați-vă de zei și jertfiți-le lor". Sfintele femei i-au răspuns într-un glas: "O! fiule al diavolului, nu vom lăsa pe Domnul nostru Iisus Hristos, nici ne vom închina pietrei și lemnului, idolilor celor asemenea ție, surzi și nesimțitori; de acum fă ceea ce voiești, că noi suntem chemate în împărăția cerurilor".

Atunci ighemonul a poruncit să le tăie capetele cu sabia și, fiind duse sfintele femei la locul sfârșirii lor, au rugat pe ostași, zicând: "Așteptați puțin până ce ne vom ruga lui Dumnezeu". Și, plecându-și genunchii lor la pământ, au zis: "Slavă Ție, Dumnezeul nostru, Cel mare și proslăvit! Slavă Ție, Hristoase, Cel ce împărățești în veci, că ne-ai chemat la calea bunătății Tale, căci cine este mai mare ca Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai făcut a ne depărta de întuneric și a veni la adevărata și dulcea Ta lumină. Ne rugăm Ție, Doamne, să ne numeri cu sfânta și întâia muceniță a Ta, Tecla, primind pentru noi rugăciunea prea sfințitului părintelui și păstorului nostru Vlasie, care ne-a povățuit pe noi la calea cea adevărată".

Folare-Separare

Astfel rugându-se și de la pământ sculându-se, și-au ridicat mâinile și ochii spre cer înălțându-și, cu inimă și cu suflet curat, au zis către Dumnezeu: "Slavă Ție, Dumnezeul nostru, că ne-ai învrednicit pe noi a sta în locul acesta, ca oile la înjunghiere, pentru numele Tău cel sfânt, căci voim ca îndată să ne jertfim Ție. Primește și sufletele noastre în jertfelnicul Tău cel ceresc". Iar cei doi copii, apropiindu-se de maica lor, au zis către dânsa: "Maică, cununile voastre sunt gata în cer la Domnul, iar pe noi lasă-ne viteazului și răbdătorului de chinuri, prea sfințitul episcop Vlasie". Apoi apropiindu-se speculatorul, a tăiat cinstitele capete ale celor șapte femei și așa s-au sfârșit.

După aceasta, ighemonul a scos pe Sfântul Vlasie din temniță și i-a zis: "Vei aduce acum jertfă zeilor, sau nu?" Răspuns-a sfântul: "Ticălosule și orbule, nu vezi adevărata lumină. Căci, care om, cunoscând pe Dumnezeul cel viu, va aduce jertfe sau se va închina idolilor celor neînsuflețiți? Iar tu, întunecatule și necuratule să știi că ai lăsat pe Dumnezeul cel viu și te închini pietrei celei nesimțitoare, dar eu nu mă tem de îngrozirile tale. Precum voiești, chinuiește-mă; iată pentru Hristos al meu îmi dau ție trupul meu, iar Dumnezeu are putere peste trupul meu". Zis-a ighemonul către sfânt: "De te voi arunca în iezer, îți va ajuta ție Hristos al tău, Căruia I te închini?". Grăit-a sfântul: "Orbule și neînțelegătorule, tu pe cele neînțelegătoare cinstindu-le, ți se pare că ești mântuit, dar eu, cinstind pe Hristos, nu voi arăta ție în apă puterea Sa". Atunci ighemonul a poruncit să-l ducă și să-l arunce în adâncul iezerului.

Sfântul, alergând înainte, a însemnat apa cu semnul Crucii și a mers pe apă ca pe uscat. Apoi, ducându-se în mijlocul iezerului, a șezut pe apă ca pe pământ, iar către ostașii și slujitorii tiranului care stăteau pe mal, a zis: "De aveți zei, arătați puterea lor și mergeți și voi pe apă". Și îndată 68 de bărbați, chemând pe zeii lor pe nume, s-au aruncat în iezer, vrând să umble pe apă și au pierit. Îngerul Domnului, pogorându-se din cer la sfânt, i-a zis: "Arhiereule cel plin de darul lui Dumnezeu, primește cununa cea gătită ție de la Dumnezeu". Deci a venit sfântul la mal, având fața ca lumina și, mergând la ighemon, l-a ocărit. Atunci ighemonul a dat asupra lui judecată de moarte, zicând: "Vlasie, cel ce nu s-a supus mie, a defăimat pe împărat, iar pe zei a ocărât și 68 de oameni cu farmecele i-a pierdut în apă, să se taie cu sabia, împreună cu cei doi copii".

Folare-Separare

Scoțând pe sfânt din curte cu copiii și ducându-i la locul tăierii, s-a rugat pentru sine și pentru toată lumea, și mai ales, pentru aceia care vor veni după dânsul, să săvârșească pomenirea lui, ca să nu se apropie de ei nici o boală, iar casele lor să se umple de toate bunătățile, apoi rugăciunile lor să fie auzite pentru toate nevoile. Atunci s-a pogorât de sus, la dânsul, un nor luminos, care l-a umbrit și glasul lui Hristos se auzea, grăind din cer către dânsul: "Toate cererile tale le voi împlini, iubitul meu nevoitor".

Apoi speculatorul i-a tăiat cinstitul cap și după dânsul a tăiat și pe cei doi copii în același loc, afară de zidurile cetății, în Sevastia, în 11 zile ale lunii februarie. O femeie binecuvântată, anume Elisa, a luat sfintele trupuri mucenicești și le-a îngropat în acel loc cu cinste și se dădeau de la mormânt tămăduiri bolnavilor.

Înștiințându-se văduva aceea de mucenicescul sfârșit al Sfântului Vlasie, arhiereul lui Hristos, și având un purceluș, a cinstit pomenirea sfântului, adunând la sine pe cunoscuți, pentru că Dumnezeu a binecuvântat casa ei cu îndestularea celor de trebuință. Urmându-i ei și alți oameni dreptcredincioși, au început asemenea a săvîrși pomenirea Sfântului Vlasie, în toți anii, aducând la biserică lumânări și tămâie. Apoi făcea ospețe celor de o credință și, dând milostenii la săraci și scăpătați, de atunci s-a început acel drept- credincios obicei, care se ține încă și acum de unii, adică a săvîrși pomenirea Sfântului sfințit mucenic Vlasie, după chipul acelei văduve. Aceasta se făcea în cinstea mucenicului și în slava Domnului nostru Iisus Hristos, Cel împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh slăvit și închinat în veci. Amin.

Folare-Separare

Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Viețile Sfinților luna Decembrie - Mănăstirea Sihăstria

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de astăzi

În această lună, ziua a unsprezecea, pomenirea sfântului sfințitului mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei;
Tot în această zi, pomenirea sfinților doi prunci care au pătimit împreună cu sfântul Vlasie și a celor șapte femei, care de sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, aflarea moaștelor sfântului prooroc Zaharia, tatăl sfântului Ioan Botezătorul;
Tot în această zi, pomenirea împărătesei Teodora, sprijinitoarea Ortodoxiei;
Tot în această zi, sfântul noul mucenic Gheorghe robul, care a suferit mucenicia prin foc în cetatea Sofia, la anul 1515.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de mâine

În această lună, ziua a douăsprezecea, pomenirea celui între sfinți părintele nostru Meletie, arhiepiscopul Antiohiei celei mari;
Tot în această zi, pomenirea preacuvioasei Maria, care și-a schimbat numele în Marin;
Tot în această zi, pomenirea precuviosului părintelui nostru Antonie, arhiepiscopul Constantinopolului;
Tot în această zi, pomenirea sfinților Satornic și Plutin, care de sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Hristea grădinarul, care a mărturisit în Constantinopol, la anul 1748, și a murit de sabie.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Sursă: pravila.ro

Facebook

Floare Final

Pe Sfântul Sfințit Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Mucenice Vlasie roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mânuiește-ne pe noi. Amin.

Recomandări

† Sfântul Cuvios Ioan de la Rila
(19 octombrie)

Sfântul Cuvios Ioan de la Rila este ocrotitorul poporului bulgar. El era cunoscut încă din timpul vieții ca mare făcător de minuni, izbăvind pe cei bolnavi și cei bântuiți de cu duhuri necurate care veneau […]

† Sfântul Apostol și Evanghelist Luca
(18 octombrie)

Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, este unul din cei patru sfinți Evangheliști, el fiind singurul dintre ei care ne prezintă istorisirea pe larg despre Fecioara Maria, Nașterea Mântuitorului, precum și cele despre copilăria Lui. El […]

† Sfinții Mucenici Cosma și Damian - doctori fără de arginți (17 octombrie)

Sfinții Mucenici Cosma și Damian din Cilicia sunt uneori reprezentați cu însemne medicale, ei fiind ocrotitorii medicilor, chirurgilor, farmaciștilor și totodată dăruiesc vindecare celor care le cer ajutorul cu dragoste și cu credință. Ei sunt […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram