† Sfântul Proroc Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul
(5 septembrie)

Trimte prietenilor tăi

Sfântul Proroc Zaharia, a fost tatăl Sfântul Ioan Botezătorul, înainte-mergătorul Domnului. În calendarul ortodox Sfântul Proroc Zaharia este serbat la dat de 5 septembrie, precum și pe 24 iunie ("soborul drepților Zaharia și Elisabeta").

Viața pe scurt - Sfântul Proroc Zaharia (sinaxar)

Sfântul Proroc Zaharia a trăit în secolul I înainte de Hristos, în Palestina. Era fiul lui Varahia (Barach), din neamul lui Aaron, fiind preot în templul din Ierusalim. Cele ce se știu despre el sunt referirile din Noul Testament (Luca 1:5-23, 1:57-79, 11:51 și Matei 23:35), precum și din Protoevanghelia lui Iacov.

Sfântul Proroc Zaharia era căsătorit cu Sfântul Elisabeta (tot din neamul lui Aaron), sora sfintei Ana, mama Maicii Domnului. Deși "erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului" (Luca 1:6), Zaharia și Elisabeta nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor. În acele timpuri, acest fapt era considerat ca fiind o pedeapsă de la Dumnezeu.

Un înger îi vestește Sfântului Proroc Zaharia

În zilele lui Irod Antipa, împăratul Iudeii, un înger îl anunță pe Sfântul Proroc Zaharia, preot din tată-n fiu și înaintat în vârstă, pe când era în Templul Domnului pentru tămâiere, că rugăciunea sa a fost ascultată: neprihănita Elisabeta, stearpă și înaintată la rândul ei în vârstă, va naște un copil al cărui nume trebuia să fie Ioan. Îngerul (Sfântul Arhanghel Gavriil) îl vestește pe cel ce avea să devină Ioan Botezătorul astfel: "Și bucurie și veselie vei avea și, de nașterea lui, mulți se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Și va merge înaintea Lui cu duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un popor pregătit." (Luca 1, 14-17)

Lui Zaharia nu-i vine să creadă, iar îngerul - continuă evanghelia - îl pedepsește făcându-l mut până în ziua în care urmau să se adeverească acestea. Peste un timp Elisabeta, nevasta sa, rămâne însărcinată și se ține ascunsă cinci luni.

Fecioara Maria vine la Elisabeta

Arhanghelul Gavriil o vestește pe Fecioara Maria că îl va naște pe Iisus, dar și că Elisabeta, rudenia ei, va zămisli un fiu căci este însărcinată în a șasea lună. Fecioara Maria se scoală chiar în zilele acelea și pleacă în grabă spre munți, spre cetatea lui Iuda unde locuiau Sfântul Proroc Zaharia și Elisabeta. Intră în casa lui Zaharia și urează de bine Elisabetei. Atunci pruncul Ioan săltă de bucurie în pântece și Elisabeta se umple de Duh Sfânt, strigând cu glas tare că fecioara Maria și rodul pântecelui ei sunt binecuvântați. Maria stă cu Elisabeta cam trei luni, după care pleacă acasă.

Primirea numelui de Ioan

Elisabeta, soția lui Zaharia, l-a născut pe cel ce va fi cunoscut ca Sfântul Ioan Botezătorul, ultimul dintre proroci, Înaintemergător și Botezător al Domnului nostru Iisus Hristos, în satul Orini (sau Ein-Kerem, în Israelul de azi), în apropiere de Ierusalim, cu șase luni înaintea nașterii lui Iisus.

Evanghelia după Luca istorisește cum Elisabeta naște un fiu, iar vecinii și rudele ei care auziseră că Domnul a arătat mare îndurare față de ea, se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, dar Elisabeta se opune, spunând că numele noului născut va fi Ioan. Ei îi spun Elizabetei că nimeni din rubedeniile ei nu poartă acest nume și îl întreabă apoi și pe Sfântul Proroc Zaharia iar acesta scrie pe o tăbliță tot Ioan (numele pe care i-l spusese îngerul). Și toți se minunară căci nu se înțeleseseră unul cu altul despre nume. În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu. Pe toți vecinii i-a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri. Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, și ziceau: "Oare ce va fi pruncul acesta?". Sfântul Proroc Zaharia, tatăl lui, umplându-se de Duh Sfânt, începe să prorocească despre Iisus, iar despre Ioan astfel: "Iar tu, pruncule, proroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, ca să gătești căile Lui, Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus, datorită marii îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne-a cercetat soarele care răsare din înălțime, Ca să lumineze pe cei care șed în întuneric și în umbra morții și să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii." (Luca 1:76-79)

Scăparea Elisabetei

Atunci când regele Irod a auzit de la magi despre nașterea lui Mesia, el a decis să ucidă toți copiii având vârsta sub doi ani, din Betleem și din zona înconjurătoare, în speranța că nou-născutul Mesia va fi printre aceștia. Regele mai știa și despre nașterea miraculoasă a lui Ioan și a vrut să-l omoare cu această ocazie și pe acesta, temându-se că Ioan ar putea fi Regele iudeilor, cel prorocit de profeți. Dar Elisabeta, la sfatul lui Zaharia, a reușit să se ascundă, împreună cu pruncul său, în zona dealurilor din preajma Ierusalimului. Ucigașii trimiși de Irod îi căutau cu insistență. Elisabeta, văzându-i pe urmăritorii ei foarte aproape, a început să-L implore pe Dumnezeu pentru siguranța lor și imediat un deal s-a deschis, ea putând astfel să se ascundă în acea peșteră și să scape de urmăritori.

Moartea lui Zaharia și a Elisabetei

În aceste zile tragice, a venit rândul Sfântul Proroc Zaharia de a fi de serviciu la Templul din Ierusalim. Acolo a fost găsit de ostașii trimiși de Irod, care au încercat în zadar să afle de la Zaharia unde este ascuns fiul său. Atunci, la porunca lui Irod, aceștia l-au ucis pe Sfântul Prooroc Zaharia, înjunghiindu-l "între templu și altar" (Matei 23:35).

Sfântul Elisabeta a murit după patruzeci de zile de la uciderea sfântului Zaharia.

Sfântul Ioan Botezătorul

Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, protejat de Domnul, a locuit în pustie până în anul 15 al domniei împăratului Tiberiu (anul 29), când a împlinit 30 de ani (moment în care era permis iudeilor să predice, auzind Cuvântul lui Dumnezeu, a început a predica pocăința către mulțimile care veneau la el, pregătindu-le să îl primească pe Mântuitorul.

Mai multe detalii depre Sfântul Proroc Ioan Botezătorul găsiți în următoarele articole:

Surse: Crestin Ortodox, Ziarul Lumina, orthodoxwiki.

Floare 02 Bun

Etimologia / semnificația numelui Zaharia

În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Proroc Zaharia!

Zaharia - provine de la numele ebraic "זְכַרְיָה" (Zekharyah) și înseamnă "Yahweh (Dumnezeu) își amintește". Acesta este numele mai mutro personaje din Vechiul Testament, inclusiv al profetului, autorul Cărții lui Zaharia. De asemenea, numele apare și în Noul Testament, fiind purtat de tatăl Sfântului Ioan Botezătorul.

Derivate ale numelui Zaharia

"Zakaria", "Zakariya", "Zakariyya" (arabă), "Zahari" (bulgară), "Sakari", "Sakke", "Saku" (finlandeză), "Zacharie" (franceză), "Zakaria" (georgiană), "Zachariasz" (poloneză), "Zakhar" (rusă), "Sachairi" (scoțiană), "Zacarías" (spaniolă), "Zekeriya" (turcă).

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Zaharia?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 5 septembrie când este pomenit Sfântul Proroc Zaharia.

Floare 02 Bun

Icoana Sfântului

Dionisie din Furna în "Erminia picturii bizantine" nu ne furnizează detalii despre felul în care trebuie să fie pictat Sfântul Proroc Zaharia.

Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine

Floare 02 Bun

Pasaje Biblice depre Sfântul Proroc Zaharia

Și pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale,
A ieșit la sorți, după obiceiul preoției, să tămâieze intrând în templul Domnului.
Iar toată mulțimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară și se ruga.
Și i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii.
Și văzându-l, Zaharia s-a tulburat și frică a căzut peste el.
Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată și Elisabeta, femeia ta, îți va naște un fiu și-l vei numi Ioan.
Și bucurie și veselie vei avea și, de nașterea lui, mulți se vor bucura.
Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură amețitoare și încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt.
Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.
Și va merge înaintea Lui cu duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre cpii și pe cei neascultători la înțelepciunea drepților, ca să gătească Domnului un popor pregătit.
Și a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân și femeia mea înaintată în zilele ei.
Și îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Și am fost trimis să grăiesc către tine și să-ți binevestesc acestea.
Și iată vei fi mut și nu vei putea să vorbești până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.
Și poporul aștepta pe Zaharia și se mira că întârzie în templu.
Și ieșind, nu putea să vorbească. Și ei au înțeles că a văzut vedenie în templu; și el le făcea semne și a rămas mut.
Și când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa.
Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit și cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând:
Că așa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.
Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,
Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
Și intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei.
Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?
Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.
Și iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus.
Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.
Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit.
Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?
Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.
Și iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, cea numită stearpă.
Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință.
Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea.
Și în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ținutul muntos, într-o cetate a seminției lui Iuda.
Și a intrat în casa lui Zaharia și a salutat pe Elisabeta.
Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei și Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt,
Și cu glas mare a strigat și a zis: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău.
Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?
Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.
Și fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.
Și a zis Maria: Mărește sufletul meu pe Domnul.
Și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui.
Și mila Lui în neam și în neam spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu brațul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri și a înălțat pe cei smeriți,
Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăți și pe cei bogați i-a scos afară deșerți.
A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Și aducă aminte de mila Sa,
Precum a grăit către părinții noștri, lui Avraam și seminției lui, în veac.
Și a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; și s-a înapoiat la casa sa.
Și după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu.
Și au auzit vecinii și rudele ei că Domnul a mărit mila Sa față de ea și se bucurau împreună cu ea.
Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul și-l numeau Zaharia, după numele tatălui său.
Și răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan.
Și au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta.
Și au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit.
Și cerând o tăbliță, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Și toți s-au mirat.
Și îndată i s-a deschis gura și limba și vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.
Și frica i-a cuprins pe toți care locuiau împrejurul lor; și în tot ținutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.
Și toți care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci mâna Domnului era cu el.
Și Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt și a proorocit, zicând:
Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său;
Și ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său,
Precum a grăit prin gura sfinților Săi prooroci din veac;
Mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi.
Și să facă milă cu părinții noștri, ca ei să-și aducă aminte de legământul Său cel sfânt;
De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru,
Ca, fiind izbăviți din mâna vrăjmașilor, să ne dea nouă fără frică,
Să-I slujim în sfințenie și în dreptate, înaintea feței Sale, în toate zilele vieții noastre.
Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, ca să gătești căile Lui,
Să dai poporului Său cunoștința mântuirii întru iertarea păcatelor lor,
Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus,
Ca să lumineze pe cei care șed în întuneric și în umbra morții și să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii.
Iar copilul creștea și se întărea cu duhul. Și a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.

Sfântul Apostol și Evanghelist Luca 1, 1-80

Cartea în format fizic ➡ Biblia/Sfânta Scriptura

Floare 02 Bun

Rugăciune către Sfântul Proroc Zaharia

Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea Egiptului scăpând, israeliteanul striga: Mântuitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Pomenirea proorocului Tău lăudând-o, mă rog să-mi ajute darul Duhului cu mijlocirea ta, grăind: să cântăm Mântuitorului și Dumnezeului nostru.
Aflându-se viața ta fără prihană, ai fost împodobit cu podoaba preoției și cu razele cele luminoase ale proorociei, grăitorule de cele Dumnezeiești, fericite.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
După Lege fiindu-ți capul luminat cu cunună, Sfinte Zaharia, ca un arătător de cele sfinte, grăiai: să cântăm Mântuitorului și Dumnezeului nostru.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Fiind îmbrăcat cu haina cea lungă până la picioare, ca Aaron ai însemnat pe Fecioara care a odrăslit din rădăcina lui Iesei;pe Ceea ce a purtat în pântece pe Mântuitorul.

Floare 02 Bun

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Proroc Zaharia, glasul al 4-lea

Cu haina preoției fiind îmbrăcat, înțelepte, după Legea lui Dumnezeu jertfa primită, după cuviința preoției, ai adus, Sfinte Zaharia. Și ai fost luminător și văzător al celor de taină, semnele darului întru tine purtând lămurit, preaînțelepte. Și cu sabia ai fost omorât în Biserica lui Dumnezeu, proorocule al lui Hristos. Cu Înaintemergătorul roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Condac - Sfântul Proroc Zaharia, glasul al 3-lea

Prorocul și preotul Celui Preaînalt, Sfântul Zaharia, părintele Înaintemergâtorului, astăzi a pus înainte masa proorociei, pe credincioși hrănind și băutura dreptății amestecând pentru toți. Pentru că s-a sfârșit ca un Dumnezeiesc tăinuitor al Darului lui Dumnezeu.

Floare 02 Bun

Viața completă - Sfântul Proroc Zaharia (Viețile Sfinților)

Sfântul proroc Zaharia a fost fiul lui Varahie, preotul din Legea veche, având femeie din fiicele lui Aaron pe Elisabeta, sora Anei, maica Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Mărturisește de dânșii Sfânta Evanghelie că se aflau întru toate faptele bune, petrecându-și calea vieții fără prihană. Au fost, zice, amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând întru toate poruncile și dreptățile fără de prihană, iar dovadă a vieții celei cinstite este Sfântul Ioan cinstitul și slăvitul proroc, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului. Scris este că "din rodurile lor îi veți cunoaște", că și rodul pomului celui bun nu este rău, ca să se împlinească ceea ce s-a zis: "Dacă rădăcina este sfântă, apoi sfinte sunt și ramurile". Ramură cea sfântă, Ioan a crescut din rădăcină sfântă.

Acest sfânt Zaharia, tatăl Înainte-Mergătorului, a fost preot în Ierusalim pe vremea împărăției lui Irod, fiind din neamul lui Avia, care a avut rândul săptămânii a opta. Iar despre rânduri, se povestește că împăratul David, văzând că se înmulțise seminția lui Aaron într-așa de mare număr, încânt nu era cu putință ca toți să slujească împreună în Biserică, a împărțit-o pe ea în douăzeci și patru de rânduri sau de cete, ca unii după alții să slujească toți ținându-și săptămâna în biserică.

Și au ales dintre dânșii în fiecare ceată să aibă preotul său mai mare. Deci fiecare ceată avea preoți mai mult de cinci mii. Iar ca să nu fie între dânșii ceartă, care preot cu ceata să vă ține întâia săptămână, care a doua, care a treia până la douăzeci și patru, aruncau sorți și după sorți primea rândul său. Și s-a ținut o rânduială ca aceasta până la venirea Mântuitorului care este legea cea nouă, pentru că preotul fiecărei seminții își avea rândul său, după soarta strămoșului său. Deci a ieșit al optulea sorțul părintelui Avia, din a cărui seminție a fost născut Sfântul Zaharia, și acesta ținea al optulea rând al slujbei în biserică, fiind mai mare peste preoții seminției sale.

Folare Separare 1

Când slujea el în rândul săptămânii sale înaintea lui Dumnezeu, după datoria preoției a trebuit să tămnieze intrând în biserica Domnului, fiind adunată la rugăciune mulțime de popor. Și iată, i s-a arătat lui îngerul Domnului, stând în partea dreaptă a altarului tămnierii. Văzându-l Zaharia s-a temut, dar îngerul a alungat frica de la dânsul, zicându-i: "Nu te teme, Zaharie!". Și l-a mângâiat, spunându-i că rugăciunea lui este bineprimită înaintea lui Dumnezeu și a plecat pe Dumnezeu spre milă, și a cercetat pe Elisabeta, femeia lui, dezlegându-i ei legăturile nerodirii, fiind stearpă și dându-i să nască fiu pe Ioan, cel de un nume cu darul, care prin nașterea sa a făcut bucurie nu numai părinților, ci și la multe popoare. Mulți se vor bucura de nașterea lui.

Îngerul a vestit lui Zaharia că fiul său va fi mare înaintea Domnului, nu cu creșterea trupului, ci cu a duhului. Că atât de înfrânat și de postitor a fost, încât chiar cuvântul lui Dumnezeu a mărturisit spre dânsul: "A venit Ioan Botezătorul nici pâine mâncând, și nici vin bând. Și se va umple de Duhul Sfânt din pântecele maicii sale și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Acela va fi mergător înaintea lui Hristos, cu Duhul și cu puterea lui Ilie, aducând Domnului popor desăvârșit".

Acestea toate auzindu-le Zaharia, se mira și nu credea cele ce se grăiau de vreme ce Elisabeta era neroditoare și amândoi erau bătrâni de ani. Și a zis către înger: "După ce voi cunoaște această? Pentru că eu sunt bătrân și femeia mea trecută în zilele ei". Și răspunzând îngerul, i-a zis lui: "Eu sunt Gavriil, cel ce stau înaintea lui Dumnezeu, și sunt trimis să grăiesc către tine și să-ți vestesc ție aceasta. Și, iată, vei fi mut și nu vei putea grăi până la ziua în care se vor plini acestea, fiindcă nu ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor". Zăbovind Zaharia în altar, într-o vorbire ca aceasta cu îngerul, oamenii cei ce așteptau în biserică se minunau. Ieșind, Zaharia le făcu semn că era mut și poporul a cunoscut că preotul a văzut vedenie în biserică. Apoi, săvârșindu-și slujba, Zaharia s-a întors la casa sa, pe care o avea în partea muntelui, la Hebron, cetatea Iudeei. Pentru că acea cetate era una dintr-acelea care căzuse în partea sorțului Iudei. (Luca 1).

Folare Separare 1

După aceasta, împlinindu-se vestirea îngerească și născându-se Ioan din cea neroditoare, când Zaharia i-a scris numele pe tăbliță, îndată i s-a deschis gura lui și i s-a dezlegat limba și grăia, binecuvântând pe Dumnezeu. Și umplându-se de Duhul Sfânt, a prorocit, zicând: "Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a făcut izbăvire poporului Său și a ridicat corn de mântuire nouă în casa lui David slugii sale, precum a grăit prin gura sfinților celor din veac proroci ai lui. Și tu, pruncule, proroc al Celui Prea Înalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, să gătești calea lui".

Iar când s-a născut Domnul nostru Iisus Hristos în Betleem, venind magii de la răsărit spuseră lui Irod de Împăratul cel de curând născut. Atunci Irod, trimițând ostași în Betleem, ca să ucidă acolo pe toți pruncii, și-a adus aminte și de Ioan, fiul Zahariei, de care știa bine. Căci auzise el de toate cele ce se întâmplase în vremea nașterii lui Ioan, pentru că a cuprins frică pe toți cei ce locuiau împrejur și în toată partea cea de la munte a Iudeei se spuneau acele lucruri de mirare și i s-au spus chiar și lui Irod. Și toți cei ce auzeau își ziceau în inimile lor: "Oare ce va să fie pruncul acesta?". Aducându-și aminte în acea vreme Irod de Ioan, a zis întru sine: "Nu cumva acela va fi împăratul Iudeei?". Gândind să-l ucidă pe el, a trimis într-adins ucigași la casa lui Zaharia, dar n-au aflat trimișii pe Sfântul Ioan, pentru că începându-se în Betleem acea fără de Dumnezeu ucidere de prunci, glasul și țipetul s-au auzit în Hebron, cetatea Iudeei, că nu era așa departe, și pricina țipetului aceluia s-a știut. Și, îndată, Sfânta Elisabeta, apucând pe pruncul Ioan care avea atunci un an și jumătate, a fugit în munte.

Iar Sfântul Zaharia era atunci în Ierusalim, slujind după obicei în biserică, în rândul săptămânii sale, care în acea vreme îi căzuse. Deci, ascunzându-se Elisabeta în munte, se rugă cu lacrimi lui Dumnezeu ca s-o apere pe ea și pruncul. Când a văzut de sus pe ostași cu dinadinsul căutând-o și apropiindu-se, a strigat către muntele cel de piatră care era acolo: "Munte al lui Dumnezeu, primește pe maica cu pruncul!". Și îndată s-a desfăcut muntele și a primit-o pe ea înăuntrul său și a ascuns-o de ucigașii cei ce o căutau.

Folare Separare 1

Ostașii, neaflând pe cea căutată, s-au întors deșerți la cel ce i-a trimis pe ei. Atunci Irod a trimis la Zaharia în biserică, zicând: "Dă-mi mie pe fiul tău Ioan". Iar Sfântul Zaharia a răspuns: "Eu acum slujesc Domnului Dumnezeului lui Israel, iar pe fiul meu nu-l știu unde este". Iar Irod, mâniindu-se, a trimis la dânsul a doua oară și a poruncit, de nu-și va da Zaharia fiul, apoi să-l ucidă chiar pe el. Și s-au dus niște ucigași sălbatici că fiarele, sârguindu-se să-și săvârșească porunca și ziceau cu mânie către preotul lui Dumnezeu: "Unde ai ascuns pe fiul tău? Dă-ni-l nouă, că poruncește împăratul. Iar de nu ne vei da fiul, apoi tu însuți vei muri". A răspuns Sfântul Zaharia: "Voi veți ucide trupul, iar Domnul va primi sufletul meu". Și îndată ucigașii repezindu-se, după porunca lui Irod, l-au ucis pe el între templu și altar. Iar sângele lui care s-a vărsat pe marmură s-a închegat și s-a făcut ca piatra spre mărturie lui Irod și spre veșnica lui osândire. Iar Elisabeta, acoperindu-se de Dumnezeu, petrecea în muntele cel ce se desfăcuse împreună cu Ioan, unde, după dumnezeiasca poruncă, li se făcuse peșteră și curgea izvor de apă. Și a crescut un finic deasupra peșterii, plin de roade. Când era vreme de mâncare, se pleca pomul acela jos, dându-și spre mâncare rodul său, apoi iar se ridica în sus.

După patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia, Sfânta Elisabeta, mama Înainte-Mergătorului, și-a dat sfârșitul în aceeași peșteră. Iar Sfântul Ioan a fost hrănit de un înger până la creșterea lui, și l-a păzit în pustie, până la ziua arătării sale către Israel.m

Folare Separare 1

Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților Iunie

Floare 02 Bun

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 5 septembrie

În această lună, în ziua a cincea, pomenirea junghierii Prorocului Zaharia, tatăl Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan;
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Urban, Teodor, Medimn și a celor împreună cu dânșii optzeci de preoți și leviți, adică diaconi;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Avda, episcop de Hormizd, în Persia;
Tot în această zi, pomenirea arătării Sfântului Apostolul Petru la Iustinian împăratul;
Tot în această zi, pomenirea sfântului cuviosului mucenic Atanasie, egumenul (starețul) Mânăstirii Sfântului Simeon Stilitul, la Brest-Litovsk;
Tot în aceasta zi, pomenirea purtătorului de pătimire sfântul print Gleb.

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 6 septembrie

În aceasta luna, în ziua a șasea, pomenirea minunii celei mari ce s-a făcut în Colose (Frigia) de Arhistrategul Mihail;
Tot în această zi, pomenirea pătimirii Sfinților Mucenici Eudoxie, Zinon, Romil și Macarie;
Tot în această zi, pomenirea celor 1104 ostași, și a Sfintei Calodoti, care de sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Faust prezbiterul, Macarie, Andrei și Viv monahul, Chiriac, Dionisie, Andronic, și sfintele: Andropelaghia și Tecla, și Teoctist corăbierul, și alt Chiriac, Dimotul, țăranul, care de sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sarapavon senatorul, care de sabie s-a săvârșit.

Floare 02 Bun

Pe Sfântul Proroc Zaharia să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Prorocule Zaharia roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro, facebook.

Recomandări

† Sfântul Cuvios Serghie de la Radonej
(25 septembrie)

Încă din timpul vieții sale Sfântul Cuvios Serghie de la Radonej a făcut mai multe minuni, devenind foarte cunoscut și căutat de ceilalți oameni care aveau diferite boli sau alte suferințe, dăruind sănătate sufletului și […]

† Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul
(23 septembrie)

Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul este serbată în calendarul ortodox în ziua de 23 septembrie. Zămislirea s-a petrecut cu șase luni înainte de Întruparea Fiului lui Dumnezeu (Buna Vestire).

† Sfântul Sfințit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi
(22 septembrie)

Sfântul Sfințit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi, un exemplu de credință statornică, demnitate, iubire față de aproapele și recunoștință pentru harul lui Dumnezeu cu care a fost binecuvântat în fiecare ceas. El este unul […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram