† Sfântul Proroc Moise, văzătorul de Dumnezeu
(4 septembrie)

Trimte prietenilor tăi

Sfântul Proroc Moise, văzătorul de Dumnezeu, este cel care a adus poporului iudeu legea lui Dumnezeu sintetizată în cele 10 porunci (Decalogul). El este cinstit în calendarul ortodox în data de 4 septembrie, fiind pomenit și în "Duminica strămoșilor" din Postul Paștelui.

Viața pe scurt - Sfântul Proroc Moise (sinaxar)

Sfântul Proroc Moise

Sfântul Proroc Moise a fost o personalitate complexă: scriitor de excepție, narator istoric, legiuitor, poet, lider politic și religios. Faima lui s-a extins până în vremea Noului Testament. Mântuitorul amintește de scrierile lui Moise: "Despre morți, că vor învia, n-ați citit oare în cartea lui Moise?" (Marcu 12, 26); "și când s-au împlinit zilele curățirii lor după legea lui Moise…" (Luca 2, 22); "de aceea va dat Moise tăierea împrejur…" (Ioan 7, 22). În Noul Testament, cei care au stat cu Hristos pe Muntele Taborului la Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos, au fost Sfântul Proroc Moise și Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, reprezentanții Legii și ai prorocilor din Vechiul Testament.

Cel mai mare profet al tuturor timpurilor și-a împlinit menirea… de a face dintr-o colonie de sclavi un popor curajos, liber și mândru, unit cu Dumnezeul său și ascultând de propria lege.

Sfântul Proroc Moise este cel care a primit Legea divină (Tora) pe Muntele Sinai. De aceea, religia iudaică este uneori numită și mozaism, după Moise

Sfântul Proroc Moise provenea din seminția lui Levi: "Și iată numele fiilor lui Levi după neamurile lor; … Amram a luat-o de femeie pe Iochebed, fata unchiului său, iar aceasta i-a născut pe Aaron și pe Moise, precum și pe Miriam, sora lor" (Ieșire 6, 16 și 20). Tribul lui Levi se remarca drept cel mai talentat și admirabil atașat la cultura egipteană, dar păstrând ca într-un sicriu viu, tradițiile părinților, credința strămoșilor și așezămintele lor.

Moise este considerat un profet din cei mai însemnați și de alte religii monoteiste - precum creștinismul și islamul. Samaritenii îl consideră drept unicul profet.

Prorocii în Vechiului Testament

"Dumnezeu odinioară, în multe rânduri și în multe chipuri, a vorbit părinților noștri prin proroci…" (Evr. 1, 1). Prorocii au fost o instituție religioasă, specifică poporului Israel, cu rolul de a face cunoscută voia lui Dumnezeu. Profetismul apare în lume ca un fenomen unic de predicare a cuvântului divin printre oameni și de vestire a evenimentelor viitoare pe care Dumnezeu a vrut să le descopere lumii.

Cuvântul proroc sau profet înseamnă "cel care vorbește pentru altul", adică "cel care se face interpretul cuvintelor altuia". Avertizările prorocilor aveau rol pedagogic și erau adesea alternate cu promisiunile. Prorocii aveau și rolul de a transmite mesajul iubirii divine. Ei sunt mesageri prin excelență, căci prin intermediul lor, Dumnezeu mustră poporul pentru abaterile sale și prevestește venirea lui Mesia.

Chemarea la profeție era independentă de voința omului, inițiativa aparținând exclusiv lui Dumnezeu. Mijloacele pe care le utilizau pentru a face cunoscută voia lui Dumnezeu erau cuvântările, iar misiunea profetică nu era o stare permanentă pentru cel chemat, ca în cazul preoției. Nu se poate stabili cu exactitate numărul profeților, șirul acestora începând cu Sfântul Proroc Moise și încheindu-se cu Sfântul Ioan Botezătorul.

Potrivit cu narațiunea Vechiului Testament (Pentateuh - cele cinci cărți ale lui Moise), Moise a fost cel mai de seamă din profeții evreilor. Credința în profeția lui este definită ca principiul al șaptelea din cele douăsprezece principii ale credinței iudaice, așa cum au fost formulate în crezul lui Rabbi Moshe ben Maimon (Maimonide). Data tradițională a nașterii și a morții sale în calendarul evreiesc este 7 Adar.

Sfântul Proroc Moise – contextul istoric al nașterii sale

Sfântul Proroc Moise este născut cu 1500 de ani înainte de Hristos, într-un moment în care faraonul exploata la maximum poporul evreu aflat în robie. Pentru a opri înmulțirea evreilor, faraonul identificat cu Seti I, văzând o primejdie demografică în faptul că evreii se înmulțeau prea mult, dă poruncă ca orice născut de parte bărbătească să fie ucis prin înecare în râul Nil.

Din acest motiv, Sfântul Proroc Moise este ascuns de mama sa vreme de trei luni, iar după acest timp este pus de aceasta într-un coș de papură pe Nil. Acest coș fusese "uns cu catran și cu smoală", reprezentare a corabiei lui Noe, pentru că aceeași impermeabilitate proteja și arca lui Noe (Facere 6, 14).

Bebelușul este găsit de fiica faraonului și aceasta îl va îngriji la palat ca pe propriul fiu. Numele Moise se traduce "din apa l-am scos" și i-a fost dat de fiica faraonului. Originea evreiască a lui Moise era cunoscută atât de el însuși cât și egiptenilor.

Creșterea sa de către fiica faraonului

La palat, Sfântul Proroc Moise primește o educație aleasă. Dacă Moise ajunge egiptean prin cultură și limbă, el rămâne israelit, din punct de vedere genealogic.

De la palatul regal i se îngăduie să plece să-și viziteze rudele, iar acestea pot veni să-l vadă la palat. Contactul cu familia sa a fost important în cea mai mare măsură și anume din punct de vedere al convingerilor sale religioase și al simpatizării cu conaționalii săi.

Iosif Flavius istorisește că Sfântul Proroc Moise era de o frumusețe rară și cu o minte ageră, încât fata lui Faraon se și gândea că va fi urmaș la tron. Într-una din zile își prezentă odorul său lui Faraon în brațe cu o mică cuvântare, atrăgând atenția asupra frumuseții mai mult decât omenești, având un spirit înalt și nobil. Faraon își scoase coroana regală și o puse pe capul lui Moise. Speriat, copilul se smulse din mâinile lui, puse coroana jos, se urcă cu picioarele pe ea și încerca să stea pe ea. Se întâmplă să fie de față și un scriitor sacru, care, cu câtva timp înainte de nașterea lui Moise prezisese că trebuie să se nască un copil de evreu, care va sfărâma puterea Egiptului și văzând ce a făcut acest copil, strigă cu glas mare și spuse: "Iată, o rege, acel copil, pe care zeii ne-au poruncit să-l omorâm pentru propria noastră siguranță. Privește, cum adeverește el proorocia; el răstoarnă supremația ta și calcă în picioare coroana ta. Ucide-l dar! Și să înceteze egiptenii de a mai fi chinuiți de frică, iar evreii să înceteze de a se mai trufi cu nădejdile lor." Principesa, auzind cuvântarea asta, se repezi la copil și apucându-l, fugi cu el afară. Regele nu voi să urmeze sfatul scriitorului și, astfel, Moise scăpă și de această a doua primejdie.

Ca și copil, tânăr și apoi matur, Sfântul Proroc Moise era de statură înaltă, foarte inteligent, puternic și capabil pentru cea mai grea lucrare.

Pe lângă zecile de caractere și grupe de semne ale scrierii egiptene, Sfântul Proroc Moise învață cu ușurință cele douăzeci de litere ale alfabetului liniar Proto-Canaanite (alfabet folosit în acele vremuri în peninsula Sinai și Egipt).

Odată ajuns la maturitate, bucurându-se de multe privilegii la curte, Sfântul Proroc Moise este privit cu suspiciune, ură, îndoială și invidie. De aceea se gândește la două alternative: să intre în viața administrativă a Egiptului cu recunoașterea întâmplătoare sau treptată a idolatriei, ca religie de stat, ceea ce nu putea satisface tendințele lui, sau să îmbrățișeze cariera militară.

Cariera militară a Sfântului Proroc Moise

Tradiția mărturisește că Sfântul Proroc Moise a ales cariera militară. Iosif Flaviu istorisește că într-o bătălie între Egipt și Etiopia, Moise a comandat armata egipteană cu mare succes. Peste sute de ani, Sfântul Arhidiacon Ștefan îl va caracteriza ca pe "bărbatul puternic în cuvânt și în faptă" (Faptele Apostolilor 7, 22). De fapt, așa se explică și forța și arta militară cu care Moise organizează foarte rapid scoaterea evreilor din Egipt.

Abia după acest război, Sfântul Proroc Moise se află în mare cumpănă: să stea de partea lui Dumnezeu și a conștiinței sau contra lor. Pe de o parte se aflau toate ispitele pe care le prezenta lumea și trupul; comorile Egiptului (Evrei 11, 26), palatul regal, aurul, argintul, plăcerile și desfătările curții, ospețe, vânători, desfătările păcătoase, iar pe de altă parte erau conștiința, cinstea, atașamentul natural și patriotismul, acea înclinație spre viața superioară și nobilă; calea sacrificiului cu toate necazurile și greutățile ei.

Decizia lui Moise a fost pusă de Dumnezeu în inima sa, lucru intuit și explicat cu acuratețe de marele Pavel: "Prin credință Moise, când a crescut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, alegând ca mai bine să îndure laolaltă cu poporul lui Dumnezeu decât să aibă desfătarea păcatului cea trecătoare, mai mare bogăție decât comorile Egiptului a socotit el ocara lui Hristos, fiindcă se uita înainte, drept la răsplată" (Epistola către Evrei 11, 24 – 26).

Apartenența sa la poporul lui Israel este evidentă în momentul în care Moise ucide un egiptean care bătea un evreu. Pentru a nu fi pedepsit fuge din Egipt și ajunge într-un loc în care va fi numit "un egiptean oarecare".

Căsătoria Sfântului Proroc Moise cu Sefora. Arătarea lui Dumnezeu

În ținutul Madian, Sfântul Proroc Moise se căsătorește cu Sefora (Țippora), fiica preotului Ietro. Acest episod descoperă o altă virtute a lui Moise: smerenia. Aaron și Miriam, frații lui Moise, sunt indignați și-l critică pe Moise pentru căsătoria cu o femeie etiopiană, neagră de culoare; Miriam se umple de lepră, se albește, în contrast cu etiopiana neagră. Deși mustrat, Sfântul Proroc Moise nu ripostează, ci își păstrează calmul, se pleacă precum la rugul aprins.

Stă în pribegie, departe de frații oropsiți, timp de patruzeci de ani, nu pentru că se căsătorise și avea familie, ci pentru faptul că era un bun psiholog și un mare analist politic și social: unitatea evreilor nu era bine închegată; trebuia ca exploatarea să devină insuportabilă, pentru ca fiii lui Israel să-l dorească de conducător și să dorească eliberarea; să vină la conducerea Egiptului alt faraon care să nu cunoască bine pe Moise și să-l urmărească pentru a-l ucide; în fine Sfântul Proroc Moise să se declare conducător.

Din relatarea vieții sale, aflăm că pe când păștea oile socrului său, preotul din Madian, Dumnezeu îi grăiește lui Moise dintr-un rug aprins, care nu se mistuia. Primește misiunea de a scoate poporul lui Israel din robie. Moise a comunicat cu Dumnezeu prin acest rug, față către față, și a primit misiunea de a-i elibera pe evrei din sclavia egipteană.

La început Sfântul Proroc Moise șovăie, dar Dumnezeu îl încredințează că va fi cu el. Nedumerit, Moise, întreabă cine este cel ce îl trimite, iar Dumnezeu îi dezvăluie numele Său: YAHVE, spunându-i: «Eu sunt Cel ce sunt.» Moise vrea să se sustragă de la această misiune, dar Dumnezeu, prin folosirea prezentului, arătând tocmai prezența Sa în mijlocul poporului ales, îi dă puterea de a săvârși minuni: preschimbă toiagul în șarpe; își acoperă mâna de lepră; preface apa în sânge. Moise tot încearcă să dea înapoi spunând că este gângav și neîndemânatic la vorbă. Atunci Yahve se mânie: Nu-l ai oare pe Aaron, fratele tău? Știu că el vorbește cu ușurință… el va vorbi poporului în locul tău, ca și cum ar fi gura ta, iar tu vei grăi din partea Domnului.

A doua zi, în zori, Sfântul Proroc Moise pleacă de la Ietro, luându-și femeia și pe cei doi copii. La un popas de noapte, este cuprins de un rău cumplit, care-i pune viața în primejdie. Sefora își dă seama că e pedepsită de sus, deoarece al doilea fiu al lor n-a fost tăiat împrejur, ceea ce ea face de îndată și astfel pot să-și continue cu toții călătoria.

Scoaterea poporului evreu de sub robia Egiptului

Sfântul Proroc Moise ajunge în Egipt, unde îl întâlnește pe Aaron, fratele său și cu bătrânii poporului. El se arată în fața faraonului și-i cere să-i elibereze pe evrei, să-i lase poporul pentru a aduce jertfă Domnului în pustie ("Trimite poporul meu"). Faraonul refuză, negând și disprețuind pe Dumnezeul evreilor. Dar cu putere de la Dumnezeu, Moise a scos toiagul, l-a aruncat în fața faraonului, și, minune, toiagul s-a transformat într-un șarpe. Slujbașii faraonului nu s-au lăsat mai prejos și au reușit sa facă la fel cu toiegele lor. În această întrecere de minuni, până la urmă șarpele lui Moise i-a înghițit pe ceilalți șerpi, ai servitorilor. Dar nici atunci faraonul nu s-a lăsat convins și a continuat să refuze a-i elibera pe evreii înrobiți, ba dimpotrivă, i-a chinuit cu munci și mai grele.

Dumnezeu îl anunță atunci pe Sfântul Proroc Moise și pe Aaron că El va lovi țara Egiptului cu cele 10 urgii (sau Plăgi): înroșirea Nilului și infestarea cu bacterii, ducând la moartea peștilor, alterarea mediului broaștelor, făcându-le să iasă din bălți și să se înmulțească pe uscat, păduchii s-au răspândit atacându-i și pe oameni, muștele - s-a înmulțit în gospodăriile egiptenilor, moartea vitelor, bubele, ploaia de foc și piatră care a distrus recoltele egiptenilor, lăcustele care au acoperit întreg cerul, întunericul de 3 zile și, în cele din urmă, moartea întâilor născuți ai egiptenilor.

În pofida multor pedepse divine trimise împotriva sa și a egiptenilor, Faraon a refuzat să lase poporul Israel să plece. Însă a fost convins fără dubii în momentul în care fiecare familie egipteană și-a pierdut întâiul-născut (Ieșirea 11, 4-7).

Faraon a chemat noaptea pe Sfântul Proroc Moise și pe Aaron și le-a zis: "Sculați-vă și ieșiți din mijlocul poporului meu; și voi și fiii lui Israel și duceți-vă de-I faceți slujbă Domnului Dumnezeului vostru precum ați zis. Luați-vă și turmele și cirezile și duceți-vă! Binecuvântați-mă și pe mine!" (Ieșirea 12, 31-32).

Și poporul israelit plecă la drum, adunându-se după un plan dinainte pregătit, sub steagurile bătrânilor lor și concentrându-se împrejurul steagului central, unde se afla sufletul întregii mișcări naționale: conducătorul și eliberatorul poporului – Moise.

După aproape 400 de ani în Egipt, poporul evreu se refugia acum din nou către Canaan - Palestina. Evreii, după cum ne spune Biblia, erau cinci sute de mii de bărbați evrei, un milion cinci sute de femei și copii, rezultând doua milioane de refugiați, între care și familia lui Moise - compusă din fratele său Aaron și sora sa Miriam.

După ieșirea evreilor din Egipt, Faraon și-a schimbat gândul și a pornit cu întreaga armată în urmărirea lor. În calea evreilor stătea un obstacol ce părea de netrecut și acela era Marea Roșie. Le rămânea o singură alternativă: ori de a ocoli marea, ori de a se întoarce în Egipt.

Evreii erau îngroziți de armata egipteană ce se îndrepta spre ei. Mulți credeau că ar trebui mai degrabă să se predea. Dar o furtună de nisip îi înconjură pe egipteni. Acum aveau ocazia (evreii se simțeau între ciocan și nicovală) ori se predau de bună voie egiptenilor și se întorceau la robie și muncile silnice sub soarele strălucitor al Egiptului, ori se duceau spre mare, riscând să se înece - ocolitul ei nu mai era posibil, le-ar fi luat prea mult timp. Are loc însă un miracol salvator prin voia la Dumnezeu - Domnul îi poruncește lui Sfântul Proroc Moise să ridice toiagul spre mare. Se porni un vânt năprasnic și foarte puternic, iar Marea Roșie se despărți în două ziduri de apă - un lucru ce nimeni nu mai văzuse. Apoi, mulțimea de evrei împreună cu animalele și cu toate căruțele cu merinde și cu comorile din Egipt, alergau cu egiptenii și carele lor de luptă pe urmele lor. Sfântul Proroc Moise ridică încă o dată toiagul la porunca Domnului, și, încă o minune, zidurile de apă se prăbușiră peste egipteni, înecându-i.

Trei luni mai târziu poporul a ajuns la Muntele Sinai.

Poporul împreună cu Sfântul Proroc Moise cuceresc Canaan-ul. Tablele legii

Timp de patruzeci de ani, poporul ales trece prin multe întâmplări prin pustiul Sinai, fiecare întâmplare avându-și semnificația ei. În tot acest răstimp, Moise a fost preocupat de ducerea la îndeplinire a planului divin. De multe ori Sfântul Proroc Moise s-a întristat, dar tot de atâtea ori s-a rugat lui Yahve pentru iertarea poporului; tot de atâtea ori Moise se arată a fi recunoscător, îndemnându-i pe evrei: "Să-I cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preamărit" (Ieșire 15, 1).

Nu încape îndoială că Sfântul Proroc Moise a fost o personalitate providențială. După ce și-a fixat tabăra la poalele Muntelui Sinai, Moise a urcat pe munte pentru a se întâlni cu Dumnezeu și pentru a primi condițiile legământului – Decalogul, Cele Zece Porunci, care vor sta la temelia rolului pe care l-a avut Israel, poporul ales al lui Dumnezeu. Astfel, Moise este cel care le-a comunicat israeliților Legea.

Timpul de patruzeci de zile și patruzeci de nopți petrecut pe Muntele Sinai, Moise a postit, după care a primit cele două table ale legii scrise pe piatră de degetul lui Dumnezeu. La poalele muntelui, sub conducerea lui Aaron, poporul ales cade în idolatrie, făurindu-și un vițel de aur.

Sfântul Proroc Moise decide că poporul nu mai este vrednic de Legământ și sparge Tablele legii. După o altă convorbire cu Dumnezeu și intervenții din partea lui Moise, acesta se vede nevoit să repete procesul: "Apoi am îngenuncheat a doua oară înaintea Domnului, ca și întâia oară, patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănânc pâine și fără să beau apă; m-am rugat pentru păcatele voastre cu care ați greșit voi, făcând rău înaintea ochilor Domnului Dumnezeului vostru și mâniindu-L" (Ieșire 34, 18). De aceasta dată, tablele nu mai sunt scrise de Dumnezeu, ci de Moise. "Si a scris Moise pe table cuvintele Legământului: cele zece porunci" (Ieșire 34, 28). Transformarea va fi însă evidentă, fața lui Sfântul Proroc Moise strălucind (Ieșire 34, 29-30), fapt pentru care este temut de popor, încât Moise își va acoperi fața cu un val (Ieșire 34, 35).

După restaurarea Legământului au fost construite lăcașuri de închinare înaintea Domnului.

Precizăm ca au existat legi sociale și înainte de Sfântul Proroc Moise, de exemplu Codul lui Hammurabi, împărat al Babilonului în jurul anului 1750 înainte de Hristos, legi asemănătoare celor din Decalog, însă sunt fundamental diferite în special ca reguli de comportare.

Legile date prin Sfântul Proroc Moise nu sunt rezultatul compilației altor coduri de legi mai vechi, ci ele exprimă voința divină descoperită pe Muntele Sinai. Moise a făcut tot posibilul ca să-i conștientizeze că, de respectarea sau nerespectarea acestora, depinde viitorul lor și chiar viața. Astfel, Sfântul Proroc Moise a dovedit o fidelitate sublimă în îndeplinirea misiunii și o solidaritate cu poporul său cum nu s-a mai întâlnit la nici un alt conducător al omenirii.

Prin înțelepciunea sa legiuitoare, el i-a ridicat la treapta de viață socială bine organizată politic și religios, încât poporul ales, sub aspect duhovnicesc a devenit lumină pentru popoarele antice.

Ca personalitate religioasă, Moise a fost slujitorul lui Dumnezeu (Ieșirea 14, 31; Numere 12, 7; Evrei 3, 5), așa după cum Avraam fusese prietenul lui Dumnezeu.

Moartea Sfântului Proroc Moise

Sfântul Proroc Moise a trecut la cele veșnice când se afla pe Muntele Nebo, la vârsta de 120 de ani. Potrivit Tradiției a fost îngropat într-un loc necunoscut de Sfântul Arhanghel Mihail.

În viața lui de 120 de ani, Moise n-a căutat propria sa înălțare, n-a căutat slava deșartă, pământească (am văzut mai sus că de mic copil calcă în picioare coroana regală a lui Faraon). Renunță la toate onorurile și dregătoriile pentru a se dărui slujirii neamului său atât de oropsit. Dă întâietate altuia, el rămânând pe planul al doilea, ajungând la un moment dat chiar să ceară lui Dumnezeu să fie șters din cartea vieții numai să cruțe poporul.

Măreția morală a lui Moise reiese și din modestia sa și, poate de aceea, urmașii l-au numit omul lui Dumnezeu (Deuteronom 33,1); Prooroc ca Moise nu s-a mai ridicat în Israel, pe care Domnul să-l fi cunoscut față către față (Deuteronom 34, 10); Alesul lui Dumnezeu (Psalmi 103,23); om de omenie care a aflat bunăvoință în ochii fiecăruia, cel iubit de Dumnezeu și de oameni, Moise a cărui amintire e binecuvântată (Isus Sirah 45, 1).

Surse: orthodoxwiki, cuvantul-ortodox.

Floare 02 Bun

Mănăstirea Sfânta Ecaterina - Muntele Sinai

Fugind din calea prigoanelor din Imperiul Roman, mulți dintre creștinii primelor veacuri au găsit adăpost pe Muntele Sinai, iar din secolul al III-lea în locurile sfinte din jurul Muntelui Horeb și din sudul Sinaiului s-au creat mici comunități monahale.

În anul 330, Sfânta Elena a construit în locul Rugului Aprins o mică biserică închinată Născătoarei de Dumnezeu și un foișor care să servească ca adăpost pentru monahi.

În secolul al IV-lea, pelerina occidentală Egeria consemna faptul că Rugul la care se închinase Moise încă exista, fiind cinstit de către credincioși, dar menționa și existența, în Sinai, a unei comunități monahale semnificative și înfloritoare.

O etapă importantă în istoria acestui loc sfânt începe în secolul al VI-lea, când împăratul Iustinian (527-565) a ordonat construirea unei cetăți mari și puternice, care să împrejmuiască construcțiile Sfintei Elena, adică biserica mare și chiliile pentru monahi. Ctitoria Sfântului Împărat Iustinian a fost numită inițial "Sfânta Mănăstire Împărătească de pe Muntele Sinai, unde a pășit Dumnezeu". Pentru a-i apăra pe călugări de repetatele raiduri ale triburilor arabe, împăratul a adus aici câteva detașamente de soldați valahi, ca să apere lavra. Așa se face că, timp de sute de ani, strămoșii noștri și-au adus o contribuție importantă la protejarea mănăstirii.

După cucerirea peninsulei Sinai de către arabi în anul 641, mănăstirea și-a continuat netulburată existența, după ce Mohamed a semnat celebrul Ahtiname, prin care musulmanii au datoria de a-i apăra pe monahi și de a nu le percepe taxe.

Timp de câteva secole, Mănăstirea "Sfânta Ecaterina" a fost un puternic centru de pelerinaj pentru creștinii dornici să se închine la moaștele Sfintei Mucenițe Ecaterina. După o perioadă dificilă de ocupație mamelucă, a urmat cucerirea Egiptului și a Sinaiului de către otomani, în anul 1517. Noii stăpânitori au respectat drepturile mănăstirii.

Când Napoleon a cucerit Egiptul (1797-1804), a luat mănăstirea sub protecția sa și a reconstruit peretele de nord al acesteia, care se prăbușise în anul 1798 în urma unor ploi torențiale.

La începutul secolului al XX-lea, Sinaiul devenise o destinație greu accesibilă, încât pe la marea lavră nu treceau mai mult de o sută de pelerini anual. Din 1950, statul egiptean a inițiat un amplu proces de consolidare a infrastructurii. Datorită noilor drumuri, pelerinii au început să vină în număr tot mai mare pentru a se închina Sfintei Ecaterina. Astăzi, chiar și o mie de vizitatori trec zilnic pragul mănăstirii. Pentru aceștia s-a amenajat un arhondaric care oferă toate condițiile pentru cazarea pelerinilor și o trapeză specială pentru ei.

Mănăstirea "Sfânta Ecaterina" este deschisă de luni până sâmbătă, doar între orele 9.00-12.00. Duminica, mănăstirea este închisă pe toată perioada zilei.

În prezent, în mănăstire se nevoiesc 25 de monahi de mai multe naționalități, iar slujbele se oficiază în greaca bizantină.

Sursă: Doxologia.

Floare 02 Bun

Etimologia / semnificația numelui Moise

În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Proroc Moise!

Moise - (în ebraică משה, Moshe, citit Moșe cu accentul pe "e") este cunoscut la evrei ca Moșé Rabenu ("Moise Învățătorul nostru") sau, mai rar, Moșé ben Amram, Moise, fiul lui Amram.

Chiar dacă etimologia numelui, după unii învățați ar fi de origine egipteană, semnificând cel născut, prin analogie cu unele nume egiptene teofore, ca Tutmes sau Ramses etc., el rămâne totuși în exclusivitate al israeliților, atât ca origine cât și ca destin. Conform cărții Ieșirea, atribuită lui Moise însuși, numele acestui personaj ar avea o etimologie populară ebraică, însemnând "tras în sus" sau "scos din (apă)" – conform textului biblic de la Ieșire 2, 10.

Iosif Flavius deriva acest nume de la cuvântul coptic mo = apă și sese = mântuit. Este sigur că această formă ebraizată a numelui egiptean și forma primitivă egipteană a lui, după părerea majorității învățaților, este Mesu, care adesea se întâlnește pe monumentele egiptene și de scriitori greci se redă ca Mosis. Traducătorii alexandrini, evident, s-au ținut de derivațiunea lui Flaviu și redau acest nume Moisis. Poate că regina, în darea acestui nume copilului a avut în vedere să cinstească amintirea tatălui ei în numele căruia Totmes sau după transcrierea grecească Totmosis se aude numele Moise.

Derivate ale numelui Moise

Mika, Mischa, Max, Mike, Misha, Miko, Micha, Mak, Maisha, Masha, Misa, Meike.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Moise?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 4 septembrie când este pomenit Sfântul Proroc Moise.

Floare 02 Bun

Icoana Sfântului Proroc Moise

Dionisie din Furna în "Erminia picturii bizantine" nu ne furnizează detalii despre felul în care trebuie să fie pictat Sfântul Proroc Moise.

Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine

Floare 02 Bun

Pasaje Biblice - cele 10 porunci

Atunci a rostit Domnul înaintea lui Moise toate cuvintele acestea și a zis:

  • 1 Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului și din casa robiei.
  • Să nu ai alți dumnezei afară de Mine!
  • 2 Să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ!
  • Să nu te închini lor, nici să le slujești, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinților ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea și al patrulea neam,
  • Ș i Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.
  • 3 Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deșert numele Lui.
  • 4 Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești.
  • Lucrează șase zile și-ți fă în acelea toate treburile tale,
  • Iar ziua a șaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine,
  • 5 Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție.
  • 6 Să nu ucizi!
  • 7 Să nu fii desfrânat!
  • 8 Să nu furi!
  • 9 Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău!
  • 10 Să nu dorești casa aproapelui tău; să nu dorești femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui și nici unul din dobitoacele lui și nimic din câte are aproapele tău!"

Ieșire 20, 2-17

Cartea în format fizic ➡ Biblia/Sfânta Scriptura

Floare 02 Bun

Rugăciune către Sfântul Proroc Moise

Dintre proroci mai întâi să fie lăudat Moise, ca unul care întâiul a vorbit cu Dumnezeu față către față, nu întru năluciri de însemnări, ci ca în chip de trup văzându-L pe Dânsul.
Ca pe un Dumnezeiesc povățuitor al poporului și mântuitor al neamului tău Israel, te-a dat pe tine Dumnezeu, Sfinte Prorocule Moise, văzătorule de Dumnezeu, precum a făgăduit părintelui tău, celui ce prin ungerea făgăduinței i s-a vestit mai înainte nașterea ta.
Avuție de înțelepciune te-a aflat pe tine bunătățile cele mai alese, ascunse în mintea lui Dumnezeu ca într-o raclă văzătorule de Dumnezeu, Moise. Pentru aceea, te-a crescut pe tine fiica împăratului și Pronia cea Dumnezeiască.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Lepădatu-te-ai, prealăudate, ca un văzător de Dumnezeu, din pruncie, de orice sân și fiind hrănit cu laptele cel curat al maicii tale, însemnai foarte aievea vrednicia ta cea preaaleasă, de apropierea cea către Dumnezeu.
Ș i acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Înspăimântatu-s-a Moise văzând întâi vedere minunată, împletire străină de rug și de văpaie, care însemna mai înainte pe Dumnezeu Cel fără stricăciune din Fecioara Maică, pe Care L-a văzut cu Trup trecând, la mijloc, anii.

Floare 02 Bun

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Proroc Moise, glasul al 2-lea

Suindu-te către înălțimea bunătăților, Sfinte Prorocule Moise, te-ai învrednicit a vedea Strălucirea lui Dumnezeu, primind tablele cele date de Dumnezeu; și purtând întru tine darul însemnărilor, te-ai făcut cinstită laudă prorocilor și mare taină a dreptei credințe.

Tropar - Sfântul Proroc Moise, glasul al 2-lea

A prorocului Tău, Moise, pomenire, Doamne, prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuiește sufletele noastre.

Condac - Sfântul Proroc Moise, glasul al 2-lea

Ceata prorocilor împreună cu Moise și cu Aaron, cu veselie se veselește astăzi, căci s-a împlinit sfârșitul prorociei lor asupra noastră. Astăzi strălucește Crucea, prin care ne-ai mântuit pe noi, Hristoase Dumnezeule. Cu ale căror rugăciuni miluiește-ne pe noi.

Floare 02 Bun

Viața completă - Sfântul Proroc Moise (Viețile Sfinților)

Murind Iosif în pământul Egiptului, neamul lui Iacov, tatăl lui, nu după multe sute de ani s-a înmulțit atâta, încât tot pământul acela s-a umplut de poporul israelit, iar la războaie puteau să fie dintr-înșii câte șase sute de mii de bărbați. Atunci împăratul Egiptului, temându-se că nu cumva, sfătuindu-se cu vrăjmașii lor, să piardă pe egipteni de pe pământ, a poruncit dregătorilor săi să chinuiască pe poporul lui Israel în toate chipurile și cu slujbele și cu bătăile. Pentru că din sudorile lor cele cu multă osteneală au zidit niște cetăți nu atâta pentru trebuință, cât pentru mărire deșartă și pentru că până în sfârșit să împuțineze neamul evreilor. Însă pe cât îi chinuia și-i muncea mai mult, pe atâta ei se înmulțeau, pentru că nu putea să-i împuțineze oamenii, pe aceștia pe care Dumnezeu a voit a-i înmulți și a-i mări. Și deși împăratul poruncea moașelor egiptene ca pe tot pruncul evreiesc ce se năștea parte bărbătească să-l ucidă, moașele, temându-se de Dumnezeu, pe partea bărbătească o cruța. Atunci împăratul a dat poruncă în tot pământul Egiptului, ca oricine va vedea prunc evreu, parte bărbătească, să-l ia și să-l arunce în râu.

În acea vreme era un om din seminția lui Levi, anume Avram, având femeie din aceeași seminție - anume Iohabeta. Aceștia, mai înainte de acea vreme, au născut un fiu, Aaron, și o fiică, Mariami.

În acea vreme singură și cumplită când se ucideau pruncii, născu un prunc, parte bărbătească, pe care văzându-l foarte frumos, plângea pentru dânsul. Știind porunca împărătească, de a ucide pe toți pruncii neamului evreu, l-au ascuns pe el la dânșii trei luni. Și de vreme ce nu mai puteau să-l ascundă pe el, mama sa i-a făcut un sicriaș de papură, l-a uns cu rășină și cu smoală, a pus pruncul într-însul și l-a așezat pe el în margine lingă fluviul Nil. Și păzea sora lui de departe ca să știe ce i se va întâmpla pruncului.

Folare Separare 1

După rânduiala lui Dumnezeu s-a pogorât atunci fiica lui faraon ca să se scalde în Nil, iar slujnicele ei umblau pe lângă apă și văzând un sicriaș în margine, a trimis o slujnică de l-a luat. Deschizându-l, a văzut un prunc frumos plângând în sicriaș și fiindu-i milă de el fiicei lui faraon, a zis: "Acesta este dintre pruncii evreiești". Vrând să-l aibă pe el de fiu, a poruncit să-i caute o doică. Deci, scrie Iosif Flavius, i s-au adus multe doici egiptene și n-a voit pruncul să sugă din pieptul lor. Atunci s-a apropiat Mariami de fiica lui faraon, căreia îi și slujea, și i-a zis: "Dacă voiești, stăpâna, să-ți chem ție o femeie hrănitoare de la evrei, ea va hrăni pruncul". Și i-a zis ei fiică lui faraon: "Mergi și cheamă!". Și ducându-se copilița, a chemat pe mama pruncului. Și a zis către dânsa fiica lui faraon: "Păzește-mi pruncul acesta și mi-l hrănește, iar eu îți voi plăti ție".

Deci a luat femeia pruncul pe mâini și îndată, cu dragoste, s-a alipit de dânsa ca de mama sa, iar ea l-a hrănit. Apoi, după ce a crescut pruncul, l-a dus pe el la fiica lui faraon, care îl iubea foarte mult, fiindcă pruncul era foarte frumos, și l-a rugat pe tatăl său ca să-i fie ei în loc de fiu. Și i-a pus lui numele de Moise, zicând: "Din apă l-am scos pe el", pentru că "Moise" în egipteană înseamnă "apă". Se scrie despre dânsul în istorii vechi că odată l-a dus pe el fiica lui faraon la tatăl său. Jucându-se cu copilul, faraon a pus pe capul lui coroana cea împărătească pe care era cioplit un idol mic. Iar pruncul, apucând coroana de pe cap, a aruncat-o la pământ și a călcat-o cu picioarele, lucru pe care l-a văzut împăratul și cei ce erau lângă dânsul. Un preot bătrân care avea înștiințare de la vrăjitori că atunci când se va naște povățuitorul poporului israelitean multe pedepse va lua Egiptul, l-a sfătuit pe faraon să poruncească să ucidă pe pruncul acela, că nu cumva, crescând, să aducă vreo primejdie asupra pământului lor. Dar Domnul, vrând să-Și împlinească voia Sa după rânduiala, au grăit alții împotrivă, cum că pruncul cel fără de răutate a făcut aceasta din neștiință.

Vrând să ispitească știința și răutatea lui, aduseră la dânsul un cărbune aprins pe care, luându-l, l-a băgat în gură și și-a ars limba, pentru aceea era zăbavnic la limbă. Iar după ce a mai crescut, a pus lângă dânsul fiica lui faraon filosofi aleși egipteni ca să-l învețe toată înțelepciunea. Și era copilul isteț la minte, întrecând în puțină vreme pe dascălii săi, fiind iubit împăratului și tuturor celor din palatele împărătești. Iar când a fost înștiințat de neamul său că era evreu, a început a cunoaște pe unul Dumnezeu care este în ceruri Ziditorul a toată făptura, pe care evreii îl cinsteau, iar de păgînătatea egipteană se îngrețoșa.

Folare Separare 1

Scriu unii că atunci când năvăliseră etiopienii asupra Egiptului, Moise, fiindcă devenise bărbat desăvârșit, a fost ales de toți egiptenii să fie povățuitor oștilor, care au și bătut pe etiopieni cu vitejia sa. Și pentru această vitejie împăratul Egiptului, în loc să-i arate dragoste, l-a urât pe el, pentru că unii dintre jertfitorii egipteni proroceau după magia lor că acesta va să aducă primejdii asupra Egiptului și sfătuiau pe împărat să-l ucidă. Ascultându-i, împăratul a gândit să ucidă pe Moise, însă nu a făcut aceasta degrabă, nevrând să mâhnească pe fiica sa, dar căuta pricină asupra lui și vreme potrivită.

În zilele acelea, ieșind Moise la frații săi, la fiii lui Israel și cunoscând durerea lor, a văzut pe un egiptean bătând pe un evreu. Căutând încoace și încolo, n-a văzut pe nimeni și, ucigând pe acel egiptean, l-a ascuns în nisip. Apoi, ieșind a doua zi, a văzut doi bărbați evrei bătându-se și a zis celui ce năpăstuia pe celălalt: "Pentru ce-l bați tu pe aproapele tău?". Iar el a zis: "Cine te-a pus pe tine mai mare și judecător peste noi? Oare, voiești să mă ucizi și pe mine așa cum ai ucis ieri pe egipteanul acela?". Și s-a temut Moise, auzind că nu s-a tăinuit uciderea cea făcută. Deci a auzit faraon de pricină aceasta și încerca să-l ucidă pe Moise. Și s-a dus Moise de la fața lui faraon și s-a sălășluit în pământul Madiamului, dar, ostenind pe cale, a șezut lângă o fântână. Și iată șapte fiice ale lui Ietro, preotul Madiamului, păscând oile tatălui lor, veniră la fântână și, scoțând apă, turnau în jgheaburi ca să adape oile.

Venind păstorii de la alte oi le izgoneau pe ele. Apoi, sculându-se, Moise le-a apărat de acei păstori, le-a turnat lor apă și le-a adăpat oile. De aceasta au spus fiicele tatălui lor Ietro, zicând: "Un om egiptean ne-a apărat pe noi de păstori și ne-a adăpat oile noastre". Iar Ietro a primit pe Moise în casa sa și i-a dat lui de femeie pe Semfora, fiica sa, și cu dânsa a născut doi fii; pe cel dintâi l-a numit Girsam, zicând "că nemernic sunt în pământ străin"; iar pe celălalt l-a numit Eliazar, zicând "că Dumnezeul părintelui meu este ajutătorul meu și m-a izbăvit din mâinile lui faraon".

Folare Separare 1

După trecerea a multe zile a murit împăratul Egiptului și au suspinat fiii lui Israel în Egipt de greutăți și au strigat și s-a suit la Dumnezeu strigarea lor de împilare. A auzit Dumnezeu suspinul lor și și-a adus aminte de așezământul Său cel făcut cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob și, căutând Dumnezeu spre fiii lui Israel, a voit să-i izbăvească pe ei.

Iar Moise păștea oile lui Ietro, socrul său, și mâna oile la pășune și a mers în muntele Horeb. Aici i s-a arătat lui îngerul Domnului în văpaia focului din rug. Și vedea Moise că rugul ardea cu foc și nu se mistuia și a zis: "Trecând alăturea voi vedea această mare vedenie". Și l-a strigat Domnul din rug: "Moise, Moise!". Iar el a zis: "Ce este, Doamne?". Și i-a zis Domnul: "Să nu te apropii aici. Scoate-ți încălțămintele din picioarele tale, că locul pe care stai tu este pământ sfânt". Și i-a zis lui: "Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacob. Am văzut chinuirea poporului Meu din Egipt și strigarea lor am auzit. Că știu durerea lor și M-am pogorât să-i scot pe ei din mina Egiptului, să-i iau din pământul acela și să-i duc pe ei în pământul cel bun, în pământul în care curge lapte și miere. Iar tu vino ca să te trimit la faraon, împăratul Egiptului, și vei scoate pe poporul Meu, pe fiii lui Israel din pământul Egiptului".

A zis Moise către Dumnezeu: "Cine sunt eu ca să merg la faraon și să scot pe fiii lui Israel din pământul Egiptului?". Și mult se ruga lui Dumnezeu ca să nu-l trimită pe el, "că sunt slab în glas și zăbavnic la limbă". Dar Domnul i-a făgăduit că va fi cu dânsul; încă i-a făgăduit că și pe Aaron, fratele lui, îl va trimite cu dânsul. Atunci Moise, mergând la Ietro, a cerut să meargă în Egipt ca să-și cerceteze frații. Și i-a zis Ietro: "Mergi sănătos". Și s-a dus Moise în calea sa netemându-se de nimic, că împăratul acela care a vrut să ucidă pe Moise murise și toți cei ce căutau sufletul lui muriseră. Și a ieșit întru întâmpinarea lui Moise, după porunca lui Dumnezeu, Aaron Levitul și, întâmpinându-se, s-au sărutat amândoi. Și a spus Moise lui Aaron toate cuvintele Domnului. Apoi, intrând în Egipt, a adunat pe toți bătrânii fiilor lui Israel și le-au spus lor toate cuvintele acelea pe care le auziseră de la Domnul. Și făcură semne înaintea poporului și le-a crezut poporul și s-au bucurat că a cercetat Dumnezeu pe fiii lui Israel și a căutat spre necazul lor.

Folare Separare 1

După acestea au intrat Moise și Aaron la faraon și i-au zis lui: "Acestea grăiește Domnul Dumnezeul lui Israel: Dă libertate poporului Meu, ca să-Mi facă Mie praznic în pustie". Și a zis faraon: "Cine este Dumnezeul lui Israel al cărui glas să-l ascult? Nu știu pe Domnul acela și pe Israel nu-l voi elibera". Și a poruncit ca pe poporul evreilor să-l chinuiască cu mai multă slujbă, dându-le și multe bătăi că șed fără lucru de aceea vorbesc, ca să meargă să jertfească dumnezeului lor. Atunci poporul fiind chinuit mai cu amar, striga asupra lui Moise și a lui Aaron: "Să vadă Dumnezeu și să vă judece pe voi, că ați făcut urât duhul nostru înaintea lui faraon și înaintea slugilor lui, ca să dați sabie în mâna lui să ne ucidă pe noi".

Iar Moise, întărindu-se de Dumnezeu, a intrat iar cu Aaron la faraon, zicând: "Domnul Dumnezeul evreilor m-a trimis la tine, grăind: Liberează pe poporul Meu!". Iar ca să înțeleagă faraon că sunt trimiși de la Dumnezeu, începură a face semne. Și a aruncat Aaron toiagul înaintea slugilor lui și s-a făcut șarpe. Deci a chemat faraon pe înțelepții Egiptului și pe vrăjitori și făcură și vrăjitorii Egiptului cu toiegele lor asemenea și a aruncat fiecare toiagul său și s-au făcut șarpe; și a înghițit toiagul lui Aaron toiegele acelora. Și s-a învârtoșat inima lui faraon și nu i-a ascultat, precum le-a grăit lor Domnul și n-a voit să elibereze poporul pentru că s-a împietrit inima lui. Atunci, după porunca lui Dumnezeu, a început a aduce pedepse asupra pământului Egiptului.

Cea dintâi pedeapsă a fost aceasta: Luând Aaron toiagul său a lovit apa râului înaintea lui faraon și înaintea slugilor lui și s-a prefăcut toată apa râului în sânge și peștii cei din râu au murit și s-a împuțit râul și nu puteau egiptenii să bea apă din el. A doua pedeapsă au fost broaștele. A întins Aaron mâna spre apele Egiptului și a scos broaște care au intrat prin case și prin odăile cele de culcat, pe așternuturi și în casele slugilor lor, ale poporului lor, în aluat și în cuptor, la împărat, la slugile lui și la oamenii lui au intrat broaștele. Și a scos pământul lor broaște care, după porunca lui Moise, au fost omorâte și egiptenii le-au adunat grămezi, grămezi și s-a împuțit tot pământul Egiptului de broaștele care muriseră și putreziseră.

Folare Separare 1

A treia pedeapsă au fost țintarii care au înțepat pe oameni și pe dobitoace și au intrat la faraon, în casele lui și la robii lui și tot nisipul era plin de mușiță în tot pământul Egiptului. A patra pedeapsă au fost muște câinești. A cincea pedeapsă, moarte foarte mare în toate dobitoacele pământului Egiptului. A șasea pedeapsă, bubele cele cu puroi, care se iveau la oameni și la dobitoace. A șaptea pedeapsă, grindină și foc arzător cu piatră; și a ucis piatra în tot pământul Egiptului de la om până la dobitoc și toată iarba și toți copacii cei din câmpii i-au sfărâmat piatra. A opta pedeapsă erau lăcustele și omizile care au mâncat tot rodul pământului Egiptului. A noua pedeapsă a fost întuneric în tot pământul Egiptului trei zile, întuneric pe care nu putea focul să-l lumineze și nimeni nu l-a văzut pe fratele său trei zile și nu s-a sculat nimeni de pe patul său trei zile. A zecea și cea mai de pe urmă pedeapsă a fost moartea celor întâi născuți ai Egiptului. Toate pedepsele acestea se aduceau asupra lor de la Dumnezeu prin Moise și prin Aaron, dar nici una din ele nu a vătămat pe evrei, ci numai pe egipteni, pentru că nu voia faraon să elibereze poporul lui Dumnezeu. Deși de multe ori făgăduia să-l libereze, înspăimântându-se de pedepse, când slăbeau acestea, îndată se învârtoșa inima lui și nu-i liberă, până la a zecea pedeapsă. Dar mai înainte de a zecea pedeapsă, precum le-a poruncit lor Moise, au cerut fiii lui Israel de la egipteni vase de argint și de aur și haine de mult preț, câte au putut să ducă cu dânșii; și a făcut Moise poporului Pasca, învățându-i pe ei cum trebuia să mănânce mielușelul cu al cărui sânge se ungeau pragurile ușilor lor. Și în miezul nopții Domnul a ucis pe tot cel întâi născut în pământul Egiptului, de la întâiul născut al lui faraon, cel ce ședea pe scaun, până la întâiul născut al roabei celei din groapă și până la tot întâiul născut al dobitoacelor, iar ale evreilor toate erau întregi.

Deci s-a sculat faraon noaptea și toți robii lui și toți egiptenii; și a fost țipet mare în tot pământul Egiptului, că nu era casă în care să nu fie mort. Și a chemat faraon pe Moise și pe Aaron noaptea, și le-a zis: "Sculați-vă și vă duceți de la poporul meu și fiii lui Israel. Să mergeți și să slujiți Domnului Dumnezeului vostru precum ziceți. Și oile și dobitoacele voastre, luându-le, duceți-vă!". Și îi sileau egiptenii pe evrei cu sârguință, ca să-i surpe de pe pământ, pentru că, ziceau, noi toți vom muri pentru dânșii".

Deci au ieșit israeliții, luându-și făina mai înainte de dospirea aluatului, că n-au putut să-și gătească hrana de cale din cauza grabei egiptenilor care îi și rugau, îi și sileau pe dânșii să se ducă mai curând. Și ieșiră cu argint și cu aur și cu bogăție multă și nemernici mulți au ieșit cu dânșii și oi și boi și dobitoace foarte multe. Și erau bărbați pedeștri ca la șase sute de mii, afară de copiii cei de casă, și de bătrânii care mergeau cu dânșii. Încă a luat Moise și oasele lui Iosif cu sine. Pentru că Iosif, murind în Egipt și văzând înainte cu duh prorocesc ceea ce era să fie, a jurat pe fiii lui Israel cu jurământ, zicând: "În cercetarea cu care vă va cerceta Dumnezeu pe voi, să ridicați și oasele mele de aici cu voi".

Folare Separare 1

Ducându-se evreii din pământul Egiptului, Dumnezeu era cu dânșii și îi povățuia ziua cu stâlp de nor, care le arăta lor calea, iar noaptea cu stâlp de foc, care îi lumina și n-a lipsit stâlpul cel de nor ziua și cel de foc noaptea înaintea întregului popor.

Înștiințând pe faraon, împăratul Egiptului, că a fugit poporul, s-a întors inima lui faraon și a slugilor lui asupra poporului israelit și a zis: "De ce am făcut aceasta, liberând pe fiii lui Israel, ca să nu ne slujească nouă?", deci a înhămat faraon la căruțele sale și a adunat cu sine tot poporul, a luat șase sute de căruțe alese, toți caii Egiptului și voievozi peste tot și a alergat în urmă fiilor lui Israel și i-a ajuns pe ei când erau așezați lângă mare. Dar n-au putut să năvălească peste dânșii, pentru că îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea pilcurilor fiilor lui Israel, a mers dinapoia lor și s-a luat și stâlpul cel de foc de la fața lor și a stat dinapoia lor și a intrat între tabăra egiptenilor și între tabăra fiilor lui Israel și au stat și s-a făcut întuneric și ceață și a venit noaptea întru care și-a întins Moise mâna sa cu toiagul spre mare și a lovit Domnul marea toată noaptea cu vânt puternic dinspre austru și a făcut marea uscată și s-a despărțit apa. Și au intrat fiii lui Israel în mijlocul mării pe uscat și s-a făcut apa ca un zid de piatră și ca un zid de stâncă. Iar egiptenii alergară și veniră în urma lor pe aceeași cale, în mijlocul mării, toți caii lui faraon și carele și călăreții. Moise, după ce a trecut poporul, a stat pe țărmuri și iar și-a întins mâna spre mare și s-a așezat apa dinspre zid la loc. Iar egiptenii fugeau pe sub apă și i-a pierdut Dumnezeu pe egipteni în mijlocul mării, căci întorcându-se apa, a acoperit căruțele și călăreții și toată puterea lui faraon și nu a rămas dintr-înșii nici unul, iar fiii lui Israel au trecut pe uscat prin mijlocul mării. Și i-a izbăvit Domnul pe fiii lui Israel în ziua aceea din mâinile egiptenilor și au văzut fiii lui Israel pe egipteni morți pe marginea mării pentru că i-au aruncat marea din sine. Și s-a temut poporul de Domnul și a crezut în Dumnezeu și lui Moise, plăcutul Lui.

Atunci au cântat Moise și fiii lui Israel cântarea aceasta Domnului, bucurându-se și dănțuind pentru biruința ce s-a făcut cu mâna înaltă asupra egiptenilor: "Să cântăm Domnului că cu slavă S-a preamărit, pe cal și pe călăreț l-au aruncat în mare".

Folare Separare 1

Moise a luat pe fiii lui Israel de la Marea Roșie și i-a dus în pustiul Sur și au mers trei zile prin pustie și nu au aflat apă să bea. Și au mers la Mera și nu puteau să bea apă din Mera, că era amară; și poporul cârtea asupra lui Moise, zicând: "Ce vom bea?". Și Moise a strigat către Domnul și Domnul i-a arătat lui un lemn pe care l-a băgat în apă și s-a îndulcit apa și au băut dintr-însa.

Așa a călăuzit Moise poporul israelit prin pustietăți felurite patruzeci de ani, mijlocindu-le lor toate bunătățile de la Dumnezeu. Când au cârtit pentru bucate, aducându-și aminte de bunătățile din Egipt, el a rugat pe Dumnezeu și le-a plouat mană să mănânce și le-a trimis cristei până s-au săturat. Când au cârtit pentru băutură, el le-a scos apă din piatră: a lovit piatra și a curs apă. Când a tăbărât asupra lor Amalic, el a cerut de la Dumnezeu biruință supra lui Amalic. Căci își ridică mâinile la rugăciune și biruia Israel pe Amalic, pe care, până în sfârșit l-a tăiat cu sabia. Și de câte ori au mâniat pe Dumnezeu în pustie, Moise L-a rugat pe Domnul pentru dânșii și i-ar fi pierdut pe ei, de nu ar fi stat Moise, cel ales al Lui, cu inimă zdrobită înaintea Lui, ca să întoarcă mânia Domnului să nu-i piardă pe ei. Le-a dat lor și lege scrisă pe lespezi de piatră, pe care le-a luat Moise, în munte, de la Dumnezeu, după ce postise patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Și a grăit Domnul către dânsul față către față, ca și cum ar grăi cineva către prietenul său. Și a făcut cortul mărturiei din acoperăminte frumoase, de culori roșii mohorâte și de vison și chivotul legii, ferecat cu aur, în care a pus năstrapa cea de aur care avea mâna și toiagul lui Aaron ce a înfrunzit și Tablele Legii. Iar deasupra chivotului a pus doi heruvimi de aur și a așezat toate cele spre jertfă și spre arderea cea de tot. Le-a pus lor preoți și diaconi, învățându-i pe ei rânduiala jertfei. Le-a așezat lor praznice și luni noi, învățându-i pe dânșii judecățile și îndreptările.

După ce le-a așezat rânduiala cea duhovnicească, s-a îngrijit și de cea pământească. A ales bărbați puternici din tot Israelul și i-a făcut pe ei mai mari peste o mie și peste o sută și peste cincizeci și peste zece și logofeți de scrisori care judecau poporul în toate timpurile. Iar toate pricinile cele greu de dezlegat, le arătau lui Moise. Aceasta a făcut-o după sfatul lui Ietro, socrul său, care împreună cu Semfora, femeia lui Moise, cu averile lui și cu cei doi fii ai lui, venise la dânsul din pământul Madiamului, în pustie, auzind despre dânsul, despre toate câte a făcut Domnul cu el. Moise, primindu-l cu dragoste și ospătându-l, i-a dat voie a merge cu pace la locul său.

Folare Separare 1

Multe semne și minuni a făcut robul lui Dumnezeu Moise și a dat sfaturi și a purtat de grijă poporului israelit. Despre acestea toate se scrie în cărțile lui - Ieșirea, Leviticul, Numeri, și în A doua Lege. În aceste cărți se cuprind, cu de-amănuntul, viața lui și ostenelile pe care le-a suferit, povățuind și îndreptând pe fiii lui Israel. Apoi, sosindu-i sfârșitul, Domnul i-a vestit înainte mutarea lui din trup, zicând: "Să te sui în muntele Avarim, care este în pământul lui Moab, în preajma Ierihonului, și să vezi pământul lui Canaan, pe care Eu îl voi da fiilor lui Israel, spre stăpânire și să te sfârșești acolo".

M ai înainte de sfârșitul său, Moise a binecuvântat pe fiii lui Israel, pe fiecare seminție deosebit, prorocindu-le cele viitoare. După aceasta s-a suit în muntele în care i s-a poruncit să se suie, cel din care i-a arătat lui Domnul tot pământul Galaadului până la Dan și tot pământul Neftalimului și tot pământul lui Efrem și al lui Mânași și tot pământul Iudeei până la marea cea mai de pe urmă. Și pustia și satele cele dimprejurul Ierihonului, cetatea Finicienilor până la Sigor. Și a zis Domnul către Moise: "Acesta este pământul pe care m-am jurat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: Seminției voastre îl voi da pe el și l-am arătat pe el ochilor tăi, însă acolo nu vei intra".

Și s-a sfârșit acolo Moise, robul Domnului, în pământul lui Moab, după cuvântul Domnului. Și-l îngropară pe el aproape de casa lui Fogor și n-a știut nimeni de îngroparea lui până astăzi. Când s-a sfârșit Moise era de o sută douăzeci de ani. Nu i s-au întunecat ochii, nici nu i s-au stricat buzele. Și au plâns fiii lui Israel pe Moise în Aravothul lui Moab la Iordan, aproape de Ierihon, treizeci de zile. Și s-au sfârșit zilele plângerii celei de tânguire pentru Moise, cu ale cărui rugăciuni să ne izbăvească Domnul din tot necazul ca din Egiptul acestei lumi cu multe primejdii scoțându-ne, să ne sălășluiască pe noi în veșnicele lăcașuri. Amin.

Folare Separare 1

Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților Iunie

Floare 02 Bun

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 4 septembrie

În această lună, în ziua a patra pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Vavila, arhiepiscopul Antiohiei celei mari, și a celor împreună cu dânsul Sfinții trei prunci, care prin sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Vavila, dascălul de la Antiohia, împreună cu cei de sub ascultarea lui, optzeci și patru de copii, care de sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Teotim și Teodul care, dintre slujitorii chinuitori crezând, în foc s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Prooroc Moise, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Ermiona, una din fiicele lui Filip Apostolul;
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Chentirion, Ochean, Teodor, Amian și Iulian, ce se trăgeau din satul Candaveu;
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici: Ermiona și surorile ei, Haritina și Eutihia, Petronie, Zarvil, Tatuil și Veveea.

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 5 septembrie

În această lună, în ziua a cincea, pomenirea junghierii Proorocului Zaharia, tatăl Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan;
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Urban, Teodor, Medimn și a celor împreună cu dânșii optzeci de preoți și leviți, adică diaconi;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Avda, episcop de Hormizd, în Persia;
Tot în această zi, pomenirea arătării Sfântului Apostolul Petru la Iustinian împăratul;
Tot în această zi, pomenirea sfântului cuviosului mucenic Atanasie, egumenul (starețul) Mânăstirii Sfântului Simeon Stilitul, la Brest-Litovsk;
Tot în aceasta zi, pomenirea purtătorului de pătimire sfântul print Gleb.

Floare 02 Bun

Pe Sfântul Proroc Moise să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Prorocul Moise roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro, facebook.

Recomandări

† Sfântul Proroc Iona
(21 septembrie)

Sfântul Proroc Iona, este cel care, prin șederea celor trei zile și trei nopți în pântecele chitului (pește mare, balenă, balaur de mare), a prefigurat moartea și învierea lui Hristos. Este serbat în calendarul ortodox […]

† Sfântul Cuvios Serghie de la Radonej
(25 septembrie)

Încă din timpul vieții sale Sfântul Cuvios Serghie de la Radonej a făcut mai multe minuni, devenind foarte cunoscut și căutat de ceilalți oameni care aveau diferite boli sau alte suferințe, dăruind sănătate sufletului și […]

† Sfântul Cuvios Siluan Athonitul
(24 septembrie)

Sfântul Cuvios Siluan Athonitul prin prezenta sa, prin viata și scrierile sale, ne pune în prezenta lui Hristos, nu printr-o învățătură, un sistem teologic sau un discurs, ci printr-o experiență nemijlocita a lui Dumnezeu, trăită […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram