† Sfântul Nicolae Cabasila
(20 iunie)

Sfântul Nicolae Cabasila, prin scrierile sale, dă dovadă de o gândire foarte profundă fiind una dintre luminile Ortodoxiei de pretutindeni. Este serbat în calendarul ortodox în data de 20 iunie.

Viața pe scurt - Sfântul Nicolae Cabasila (sinaxar)

Sfântul Nicolae Cabasila s-a născut în Tesalonic, într-o familie nobila, în jurul anului 1300. Mama să era sora arhiepiscopului Nil Cabasila al Tesalonicului, celebru polemist antilatin și înfocat isihast, și era o femeie foarte pioasă, care spre sfârșitul vieții s-a retras într-o mănăstire din Tesalonic, cu hramul Sfânta Teodora.

Nicolae pleacă de timpuriu la Constantinopol, unde îl atrăgea pasiunea pentru studiu, și unde se găsea pe atunci și unchiul său Nil. După cum aflăm din scrisorile sale din acea perioadă, el a fost atras spre capitala de iubirea pentru admirabilul său unchi (Nil) precum și de pasiunea studiului.

Intre 1335-1340 a studiat sub călăuzirea sigură a unchiului său, retorica, filozofie, drept, astronomie și teologie. Aici în Bizanț, Cabasila va compune și primele scrieri ale sale între care amintim un Cuvânt de laudă pentru Sfântul Dumitru, protectorul Tesalonicului, și un Comentariu la cartea a treia din Syntaxa lui Ptolemeu, sintaxa care reprezenta autoritatea de căpetenie a vremii, în materie de astronomie.

Întors la Tesalonic, Cabasila a jucat un rol destul de important în viața politică și socială a acestui oraș, după cum o dovedesc scrierile lui din acea vreme. Probabil că a deținut chiar unele demnități, asupra cărora n-avem nici o informație precisă.

Pe plan religios, în controversa celebră a isihasmului, Nicolae Cabasila a fost, ca și unchiul său Nil, un adept convins și fidel al partidei ortodoxe al cărei exponent era Sfântul Grigorie Palama. Nicolae Cabasila va apară doctrina palamită, împotriva partidei lui Varlaam Calabritul, Nechifor Gregoras și Grigorie Akindinos, în scrierea intitulat "Împotriva aiurelilor lui Gregoras", motiv pentru care Sfântul Simeon al Tesalonicului îl va numi "fericitul … care a făcut bună biruință la dreapta slăvitoare credința și la curățirea vieții".

Sfântul Nicolae Cabasila 20 iunie - a

Ca teolog mistic, totuși Cabasila nu se identifică intru-totul cu isihasmul, ci are în cadrul vremii lui o poziție aparte și unică. Astfel în timp ce isihastii puneau accentul pe rugăciunea neîncetată și contemplație care tinde la unirea spirituala cu Dumnezeu prin meditație și contemplație, adică la vederea și unirea nemijlocita de forme materiale și sensibile, Cabasila, conștient de faptul că aceasta cale este o cale excepțională de trăire și experienta duhovnicească, propune calea misticii liturgice, culturale și sacramentale, care urmărește unirea formelor sensibile ale cultului divin cu viața duhovnicească.

Pe plan politic, Cabasila se găsea, că toți nobilii timpului, alături de Ioan Cantacuzen și nu o dată a avut el prilejul să ia atitudine împotriva Zelotilor, scriind chiar un aspru rechizitoriu la adresa acestora. În anul 1346, răsculații au masacrat aristocrația Tesalonicului; Nicolae Cabasila a fost unul dintre puținii nobili care au scăpat cu viață din acel măcel. Sfântul Grigorie Palama nu a fost primit de tesaloniceni decât de abia la 1350, când aceștia acceptară, în sfârșit, domnia lui Cantacuzen. Faptul acesta a făcut, probabil, și pe Nicolae Cabasila să părăsească Tesalonicul și să trăiască în anturajul Cantacuzenilor, la Bizanț, unde îl găsim în 1349 și 1350.

Diac. Ioan I. Ica jr. Relatează ca în toamna lui 1347, Cabasila îl însoțește pe Grigorie Palama, hirotonit arhiepiscop al Tesalonicului, în drumul său spre Tesalonicului iar întrucât zeloșii au refuzat să-i primească în oraș, Palama și Cabasila vor petrece mai mult de un an la Athos.

În anul 1354, Nicolae Cabasila figura printre cei trei candidați la scaunul patriarhal de Constantinopol, alături de Filotei de Iraclia și Macarie de Filadelfia, deși era încă laic, dovada elocventa de care se bucura lumea bizantină datorită erudiției și sfințeniei vieții sale.

Cu toate acestea, șansa i-a surâs mitropolitului Filotei (Kokkinos), iar după mărturia Sfântul Simeon al Tesalonicului, Nicolae Cabasila s-ar fi retras într-o mănăstire, așa cum făcuse și mama să.

El va fi împărtășit astfel, până la urmă, soarta marelui său amic, fostul împărat Ioan Cantacuzen, care în decembrie 1354 renunțase definitiv la conducerea imperiului, retrăgându-se într-o mănăstire din Sfântul Munte, sub numele călugăresc de Ioasaf. Anonimatul tăcut al vieții de mănăstire explică, precum se pare, misterul complet care învăluie de aici înainte persoana Sfântului Nicolae Cabasila.

Trecerea la cele veșnice ale Sfântului Nicolae Cabasila

În scrierea "Cunoașterea lui Dumnezeu" Paul Evdochimov relatează la subsolul paginii că Nicolae Cabasila moare călugărit la mănăstirea Osios Lucas din Tesalonic. Despre data morții sale nu se face nici o precizare. Fixarea morții sale la anul 1361 de către unii istorici se datorește confuziei făcute între Nicolae și Nil, care a murit într-adevăr în 1361. Cat timp a mai viețuit Nicolae unchiului său Nil nu știm, căci din documente nu aflăm nici data nici locul morți sale. Mai știm sigur că, după moartea unchiului său Nil, Nicolae a publicat celebra lucrare a acestuia "Despre purcederea Sfântul Duh" , adăugindu-i și el o prefață.

Sursă: Creștin Ortodox.

Floare 02 Bun

Canonizarea Sfântului Nicolae Cabasila

Cinstirea ca sfânt a Sfântului Nicolae Cabasila a fost statornicita în anul 1982, de către Patriarhia Ecumenica, ca urmare a inițiativei Mitropolitului de Tesalonic.

Floare 02 Bun

Etimologia / semnificația numelui Nicolae - Nicoleta

NICOLAE - provine din numele Νικόλαος Nikolaos, format din cuvintele "nicao" care înseamnă "a învinge", "a birui", și "laos", care înseamnă "popor". În plus, termenul "laos" din greacă are la origine rădăcina las, însemnând "piatră" ori "rocă". Așadar numele Nicolae înseamnă "învingătorul poporului", "cel care învinge pentru popor" și îl ocrotește.

În Grecia, acest prenume este adesea întâlnit în zonele maritime, ca urmare a faptului că Sfântul Nicolae este acolo, în mod tradițional, ocrotitorul marinarilor și pescarilor.

Datorită renumelui Sfântului Nicolae, acest nume a devenit foarte folosit în lumea creștină. A fost foarte comun în Anglia încă din secolul al XII-lea, deși a devenit mai puțin popular după Reforma Protestantă. Numele a fost purtat de cinci suverani pontifi și de doi tari ai Rusiei.

Sărbătoarea poartă numele popular de Sânnicoară, fiind o posibilă derivație din "Sanctus Nicolaus".

Onomastica numelui Nicolae în România

Dar Sfântul Nicolae nici după moarte nu și-a uitat turma sa. Că în fiecare zi face cu îmbelșugare bine celor ce au nevoie și-i izbăvește de tot felul de primejdii și nevoi, căci și acum, ca și atunci, Același Dumnezeu lucrează prin sfântul Său minunile Sale cele fără de număr.

Derivate ale numelui Nicolae - Nicoleta

"Nicolae" în diferite variante din lume: "Nickolas", "Nikolas", "Colin", "Nick", "Nic", "Nicky", "Nik" (engleză), "Nikola" (bască, bulgară, croată, cehă, macedoniană, sârbă, slovenă), "Nikolai", "Nikolay" (bulgară, rusă), "Koyla" (rusă), "Nikica" (croată, sârbă).

Numele "Nicoleta" în diferite limbi ale lumii: "Nikola" (cehă, germană, poloneză, slovacă), "Nikol" (bulgară, cehă), "Nika" (croată, slovenă), "Nicola" (cehă, engleză, germană), "Nicol" (cehă), "Nicole" (engleză, olandeză, germană).

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Nicolae - Nicoleta?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 6 decembrie când este pomenit Sfântul Nicolae, episcopul Mirei Lichiei.

Floare 02 Bun

Icoana Sfântului Nicolae Cabasila

Icoana Sfântului Nicolae Cabasila 20 iunie
Icoana Sfântului Nicolae Cabasila 20 iunie
Floare 02 Bun

Scrierile Sfântului Nicolae Cabasila

Opera Sfântului Nicolae Cabasila, întinsă și variată, cuprinde atât lucrări cu caracter strict teologic cât și lucrări neteologice cu caracter politico-social, filozofic, retoric și poetic. Din nefericire însă, nu toate aceste lucrări au văzut lumina tiparului.

Sfântul Nicolae Cabasila care trăiește până spre sfârșitul secolului al XIV-lea, este printre ultimii mari teologi ai erei bizantine, dacă nu ultimul, cu o gândire creatoare. În acest sens, subliniind importanta personalității Sfântului Nicolae Cabasila, John Meyendorff afirma: "Ca să înțelegem realizările teologice din Bizanțul secolului al XIV-lea, este important să-i citim deopotriva pe Palama și pe Cabasila."

În secolul al XV-lea, Gheorghe Scholarios declara: "Scrierile lui Nicolae Cabasila, sunt o podoabă a Bisericii lui Hristos, mai ales paginile sale despre "Viata în Hristos". În toate, el se distinge prin excelentă, nu numai prin pietatea și știința să teologică, ci – ceva mai mult – el rivalizează prin arta și farmecul său literar, cu cei mai de seama scriitori."

Sfântul Nicolae Cabasila s-a făcut cunoscut îndeosebi prin doua opere:

"Erminia" său "Tâlcuirea Sfintei Liturghii" - prin care autorul se impune ca cel mai autorizat interpret al Liturghiei bizantine, iar aceasta lucrare se impune drept cea mai profundă și mai cunoscută dintre toate tâlcuirile liturgice clasice ale Ortodoxiei.

"Viața în Hristos" - Περι της εν Χριστω ζωης (editată de W. Gass, 1849) - o prețioasă lucrare de mistică liturgică, expune principiul conform căruia unirea cu Hristos este actualizată și desăvârșită prin trei dintre tainele Bisericii, anume: botezul, mirungerea și euharistia.

Alte scrieri teologice:

  • Cuvânt de lauda la cuvioasa maica noastră Teodora, izvorâtoarea de mir;
  • Cuvânt de lauda la slăvitul, marele mucenic al lui Hristos și făcătorul de minuni Dimitrie, izvorâtorul de mir;
  • Trei Omilii mariale (una la Buna-Vestire, alta la Nașterea Maicii Domnului, iar a treia la Adormirea Sfintei Fecioare Maria);
  • Cuvânt de lauda la Sfinții Trei Ierarhi;
  • Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos;
  • Prefața pentru lucrarea lui Nil Cabasila "Despre purcederea Sfântului Duh".

Surse: Creștin Ortodox, Wikipedia.

Floare 02 Bun

Viața completă - Sfântul Nicolae Cabasila (Viețile Sfinților)

Născut la Tesalonic în jurul anului 1322, Sfântul Nicolae se trăgea, prin tatăl său, din familia Chamaetos; a adoptat însă, mai târziu, numele de familie al mamei sale: Cabasila, familie veche și renumită. Încă din tinerețea sa, a primit învațătura spirituală de la Dorotei Vlates [a fost unul din parinții spirituali cei mai renumiți din Tesalonic și a fondat cu fratele său Marc, pe acropola, Mănăstirea Pantocratorului (1355), care poartă astăzi numele lor (Vlatadon), înainte de a fi devenit mitropolit al Tesalonicului (1371-1379)], ucenic apropiat de Sfântul Grigore Palama, și a frecventat cercurile laicilor evlavioși care practicau Rugaciunea lui Iisus, sub îndrumarea Sfântului Isidor Buheiras, viitorul Patriarh (1347-1350); după primirea educației literare și filozofice de bază, de la unchiul său, Nil Cabasila [teolog renumit pentru tratatele sale împotriva Latinilor, a fost Episcop al Tesalonicului timp de doi ani (1361-1363); numele său ca laic fiind tot Nicolae, Sfântul nostru a fost confundat uneori cu unchiul său și a fost considerat drept Arhiepiscop de Tesalonic], a mers să își continue studiile la Școala de Filozofie de la Constantinopol. Își însușește acolo, o înaltă cultură literară, iar admirația pe care o avea pentru Antichitatea clasică îl făcu să se plaseze de partea umaniștilor, fără să se îndepărteze cu toate acestea de învățătura Bisericii. În timpul șederii sale în capitală, disputa dintre Sfântul Grigore Palama și Varlaam (cf. 14 nov) despre posibilitatea îndumnezeirii omului prin energiile necreate ale Harului, îi trezi atenția asupra scopului ultim al vieții creștine, dar se interesa atunci mai mult de problemele sociale și politice ale epocii sale. După moartea lui Andronic al III-lea (1341), Imperiul se găsea sfâșiat de un crunt razboi civil între partizanii lui Ioan al V-lea Paleologu și cei ai lui Ioan Cantacuzino, situație pe care o agrava revolta Zeloților la Tesalonic împotriva puterii imperiale și a nobililor.

Nicolae, aflându-se pe atunci la Tesalonic, lua inițiativa negocierilor între răsculați și Ioan Cantacuzino. În 1345 a fost trimis la Bereea, ca ambasador pe lângă fiul și reprezentantul lui Cantacuzino, Manuel și obținu în favoarea răsculaților promisiunea unor condiții de predare avantajoase. Dar încă de la întoarcerea sa, Andrei Paleologu se opuse acestui proiect și, stârnind pe Zeloți și populația din cartierele mărginașe, luară cu asalt fortăreața unde se refugiaseră notabilii. Masacre josnice urmară, de la care Nicolae scapă, ca prin urechile acului, ascunzându-se într-o fântână. Rămase cu toate acestea, la Tesalonic până în 1347, fără să fie hărțuit, în ciuda simpatiei sale pentru Cantacuzino, și, meditând asupra cauzelor războiului civil, redactă mai multe tratate împotriva uzurii și inegalității sociale.

Când Cantacuzino a urcat pe tron sub numele de Ioan al VI-lea, îl aduse pe Nicolae în anturajul său, la Constantinopol, făcându-l consilierul său în toate problemele importante ale Statului. Sub influența celor doi oameni de încredere ai săi, Nicolae și Dimitrios Kydones, prietenul său din copilărie, pe care îi numea bărbați "ajunși pe creasta înțelepciunii profane, totodată filozofi în acțiune și care au ales viața în castitate, scutită de dezavantajele căsătoriei", suveranul constitui proiectul de retragere la mănăstirea Manganes; dar a trebuit să renunțe la această idee, din cauza situației politice din Tesalonic.

În timpul întregii aceste perioade, Nicolae se dedica unei intense activități de scriitor, participând în același timp, în mod activ, la viața publică. În septembrie 1347 făcea parte din suita care îl însoțea pe Sfântul Grigore Palama proaspăt ales Arhiepiscop al Tesalonicului: dar poporul își respinse păstorul, iar ei se retraseră la Muntele Athos, unde trăiră în isihie și rugăciune, vreme de un an. În 1349 se duse din nou la Tesalonic unde, după înăbușirea revoltei Zeloților și împăcarea partidelor adverse, se proceda la instalarea pe tron a Sfântului Grigore. În 1351, cu prilejul Sinodului care condamna pe Akindynos și proclama isihasmul ca doctrina oficială a Bisericii, Cabasila lua în mod deschis partea teologiei palamite și se declara după aceea favorabil proiectului unui Sinod de Uniune cu Biserica latină, dar fără compromis doctrinal, în timp ce, prietenul său Kydones era de partea adversarilor isihasmului și adopta o atitudine de supunere față de tezele latine.

pravila - Floare Ornamentala

Un nou război civil izbucnind între Ioan al V-lea Paleologu și Ioan Cantacuzino (1353), având drept consecință, destituirea Patriarhului, Sfântul Calist, numele lui Cabasila fu reținut ca posibil succesor, dar în cele din urmă, fu ales Sfântul Filotei (cf. 11 oct). În anul urmator, Nicolae saluta printr-un discurs strălucit încoronarea lui Matei Cantacuzino, în calitate de co-împarat; dar la puțin timp, Ioan Paleologu cuceri puterea cu sprijinul mercenarilor de la Genova, Ioan Cantacuzino fu nevoit să abdice și îmbrațișa viața monahală sub numele Ioasaf. Patriarhul Filotei a fost, la rândul său, destituit și trimis în exil, iar sfântul Calist a fost rechemat în scaunul patriarhal. Nicolae se retrăse de atunci din afacerile publice, pentru a se dedica meditației asupra Tainei lui Hristos trăite în Biserică. Nu se știe dacă a rămas până la sfârșitul zilelor sale "un isihast laic" sau dacă a devenit călugăr, după cum lasă să se înțeleagă anumite pasaje ale operelor sale. În timpul acestei lungi perioade pe care a petrecut-o retras, cu excepția unei șederi de doi ani la Tesalonic, trecu în Constantinopol, frecventând mănăstirile de la Manganes, Xantopulos și Studion, își câștigă reputația unui om ajuns pe nivelul cel mai de sus al virtuții și înalte personalități, precum împăratul Manuel Paleologu, îi cereau sfatul, considerându-l drept părintele lor spiritual. Sfântul evita cu toate acestea să se angajeze din nou în tulburările lumii, preferând să rămână în liniște pentru a compune cele două tratate majore ale sale: Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii și Viața întru Hristos, mărturii ale sfinției sale și considerate, pe bună dreptate, două capodopere ale literaturii creștine. Sfântul Nicolae a adormit în pace, fără să lase nici o mărturie despre ultimele zile ale sale, între 1391 și 1397.

Urmând o altă cale decât cea a Sfântului Grigore Palama, Sfântul Nicolae Cabasila, umanist prin formație dar isihast prin vocație, a știut să arate că îndumnezeirea și unirea cu Hristos constituie ținta finală a vieții spirituale a fiecărui Creștin, și nu doar a călugărilor retrași departe de lume și de obligațiile ei. Transfigurând elementele pozitive ale culturii umaniste a timpului său pentru a se face doctorul unui "isihasm sacramental", el ocupă, de când pomenirea sa a fost recent introdusă în calendar, locul său meritat în rândul Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe (Omilii la Sărbatorile Maicii Domnului - PG 19).

pravila - Floare Ornamentala

Sursă: Doxologia.

Floare 02 Bun

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 20 iunie

În această lună în ziua a douăzecea, pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Metodie, episcopul Patarelor;
Tot în această zi, pomenirea punerii moaștelor și a îmbrăcăminții Sfinților Apostoli Luca, Andrei și Toma, a Prorocului Elisei și a Mucenicului Lazăr, care s-au așezat în biserica cea mare a Sfinților Apostoli;
Tot în această zi, pomenirea a doi Sfinți sihaștri, care cu pace s-au săvârșit în pustie;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Calist, patriarhul Constantinopolului, care în pace a adormit;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Nicolae Cabasila.

Calendar Ortodox - Sfinții de mâine 21 iunie

În această lună, în ziua a douăzeci și una, pomenirea Sfântului Mucenic Iulian cel din Cilicia;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Afrodisie;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Terentie, episcopul Iconiei;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Iulian Egipteanul, care de sabie s-a săvârşit;
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici cei ce au mărturisit împreună cu Sfântul Iulian: Antonie preotul, Anastasie, cel din morți înviat Chelsie, Vasilisa, maica lui, douăzeci de păzitori de temniță și șapte frați, care toți de sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Nichita Nisireanul, care a mărturisit în Hio, la anul 1732, și care de sabie s-a săvârșit.

Floare 02 Bun

Pe Sfântul Nicolae Cabasila să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Cuvioase Nicolae roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Floare-Final

Sursă: pravila.ro, facebook.

autor: Urdă Mihai

Recomandări

† Sfântul Mare Mucenic Pantelimon(27 iulie)

FB Mess WA Like Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, un model de trăire întru Hristos, fiind totodată icoana medicului creștin. Chipul doctorului "fără de plată" care stăpânește desăvârșit știința medicală, iar prin credința sa puternică și […]

† Sfântul Diadoh, Episcopul Foticeii (29 martie)

FB Mess WA Like Sfântul Diadoh, Episcopul Foticeii a fost un mare nevoitor și un adânc cunoscător al vieții duhovnicești, lucru care îl putem remarca doar din scrierile sale, traduse în limba română în Filocalia […]

† Sfântul Cuvios Auxentie (14 februarie)

FB Mess WA Like Sfântul Cuvios Auxentie datorită sfințeniei vieții sale a fost împodobit de Dumnezeu cu darul înainte-vederii și cel al vindecărilor, fapt pentru care era căutat de mulți creștini. Pe cei care veneau […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2022 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram