† Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, Taumaturgul
(9 noiembrie)

Trimte prietenilor tăi

În fiecare an, pe 9 noiembrie, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Nectarie Taumaturgul. Acest sfanț s-a născut pe 1 octombrie 1846, în Silivria, un orășel situat în provincia Tracia din nordul Greciei.

La botez a primit numele de Anastasie. La vârsta de 14 ani se îndreaptă către Constantinopol, dornic să-și continue studiile. În anul 1866, ajunge în insula Chios, unde lucrează ca pedagog și dascăl. La 27 de ani, devine monah la Mănăstirea Nea Moni, primind numele de Lazăr. După un an de zile este hirotonit diacon, primind numele Nectarie.

Viața pe scurt a Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina (9 noiembrie)

După ce a absolvit cursurile Facultății de Teologie din Atena, în anul 1885, pleacă în Egipt. Aici slujește la biserica "Sfântul Nicolae“, din Cairo. La 15 ianuarie 1889, patriarhul Sofronie îl hirotonește mitropolit onorific de Pentapolis.

Din cauza unor slujitori ai Bisericii din Alexandria, care l-au acuzat pe Nectarie ca ar vrea sa ia locul patriarhului, este trimis în anul 1890 în Grecia. Patriarhul Sofronie va da o ordonanță, prin care îi retrage cinstea arhiereasca. În Grecia, ajunge director al Seminarului Teologic Ortodox Rizarios.

Renunță la funcția de conducător al Seminarului Teologic și întemeiazăMănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina, unde rămâne pana la sfârșitulvieții. Trece la cele veșnice pe 8 noiembrie 1920, după ce a indurat timp de un an și jumătate chinurile cancerului. Deși moare din cauza cancerului, el este grabnic vindecător de cancer și de alte boli grave.

Printr-o întâmplare minunată, trupul său este descoperit neputrezit și izvorând mir. La 3 septembrie 1953, sfintele sale moaște au fost scoase din mormânt și așezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvântare. Canonizarea sa a avut loc în 1961, cu zi de prăznuire pe 9 noiembrie.

Viața Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina (9 noiembrie)

Acest sfânt, unul dintre cei mai noi sfinți canonizați de Biserica Greciei în acest secol, s-a născut în anul 1846, în Selivria Traciei, din Părinți săraci, dar foarte evlavioși. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se din pruncie de o aleasă educație creștinească. După primii ani de școală, Anastasie este trimis să învețe carte la Constantinopol, unde studiază teologia și scrierile Sfinților Părinți. Aici sufletul său începe să-L descopere pe Hristos în inima sa prin rugăciune, prin citirea cărților sfinte și prin cugetarea la cele dumnezeiești. La vârsta de douăzeci de ani, tânărul Anastasie se stabilește în insula Hios, povățuit de Duhul Sfânt, unde predă religia la o școală de copii. Apoi, fiind chemat de Hristos, intră în nevoința monahală în vestita chinovie, numită "Noua Mânăstire", primind tunderea monahicească la șapte noiembrie 1876, sub numele de Lazăr. Mai târziu, la tunderea în marele și îngerescul chip al schimniciei, avea să primească numele de Nectarie, pe care l-a purtat toată viața.

După ce termină studiile teologice la Atena, în anul 1885, Nectarie a fost luat de patriarhul Sofronie ca ucenic la Alexandria, fiind hirotonit preot și apoi mitropolit de Pentapole, o veche eparhie ortodoxă din Libia superioară. Mai mulți ani evlaviosul mitropolit a slujit ca secretar al patriarhiei, predicator la biserica Sfântul Nicolae din capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor și povățuitor de suflete, fiind dăruit de Dumnezeu cu multă răbdare, smerenie și blândețe. De aceea era mult căutat de credincioși și iubit de toți. Văzând diavolul că nu-l poate birui cu mândria și iubirea de sine a încercat să-l lovească pe fericitul ierarh Nectarie cu altă armă tot așa de periculoasă, adică cu invidia și gelozia din partea celorlalți ierarhi și slujitori ai Bisericii de Alexandria, vorbindu-l de rău către patriarh, cum că dorește să-i ia locul. Aceasta a tulburat pe toți și a făcut să fie eliberat din cinstea arhierească în care se afla. Cerându-și iertare de la toți, a dat slavă lui Dumnezeu căci și cu dânsul s-a împlinit cuvântul Mântuitorului, Care zice: Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea (Matei 5,11). Apoi s-a retras la Atena, în anul 1891, sărac, defăimat de ai săi și nebăgat în seamă, având toată nădejdea numai în Dumnezeu și în rugăciunile Maicii Domnului. Aici a fost câțiva ani predicator, profesor și director al unei școli teologice pentru preoți, până în anul 1894, reușind să formeze duhovnicește mulți tineri iubitori de Hristos, pe care îi hrănea cu cuvintele Sfintei Evanghelii și cu scrierile Sfinților Părinți. Apoi făcea slujbe misionare în parohiile din jurul Atenei. În taina inimii sale, fericitul ierarh Nectarie era un adevărat isihast și un mare lucrător al rugăciunii lui Iisus, care îi dădea multă pace, bucurie, blândețe și îndelungă răbdare. Cu aceste arme el biruia neîncetat pe diavoli, creștea duhovnicește pe cei din jurul său și avea întotdeauna pace și bucurie în Hristos, rebăgând în seamă defăimarea și osândirea celor din jurul său. Dorind la bătrânețe să se retragă la mai multă liniște, a construit între anii 1904-1907, cu ajutorul multor credincioși și ucenici, o frumoasă mânăstire de călugărițe în insula Eghina din apropiere, rânduind aici viață desăvârșită de obște, după tradiția Sfinților Părinți. Apoi se retrage definitiv în această mânăstire și duce o viață înaltă de smerenie și slujire, de dăruire totală și rugăciune neadormită, arzând cu duhul pentru Hristos, Mântuitorul lumii și pentru toți care veneau și îi cereau binecuvântare, rugăciune și cuvânt de folos sufletesc. Pentru viața sa înaltă, Dumnezeu l-a învrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul Duhului Sfânt. Pentru aceasta mulți bolnavi și săraci alergau la biserica mânăstirii din Eghina și cereau ajutorul lui. Mai ales după primul război mondial, numeroși săraci și bolnavi, lipsiți de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor sufletesc. Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor ce se nevoiau în mânăstirea sa să împartă la cei lipsiți orice fel de alimente și să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea și pe unii și pe alții. Dar și cei bolnavi se vindecau cu rugăciunile fericitului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni. Într-o vară, fiind mare secetă în insula Eghina, cu rugăciunile Sfântului Nectarie a venit ploaie din belșug și au rodit țarinile, încât toți s-au îndestulat de hrană. De aceea, toți - mireni și călugări, săraci și bogați -, cinsteau pe Sfântul Nectarie, ca pe păstor și un vas ales al Duhului Sfânt și urmau întru toate cuvântul lui. Astfel, el era totul pentru toți, căci putea toate prin Hristos, Care locuia în el. Apoi era foarte smerit și blând și nu căuta cinste de la nimeni. Iar în timpul liber lucra la grădina mânăstirii, îmbrăcat într-o haină simplă, încât toți se foloseau de tăcerea și smerenia lui. Pe lângă multele sale ocupații duhovnicești, Sfântul Nectarie a scris și a redactat mai multe scrieri teologice de morală și de istorie a Bisericii, întărind tradiția Sfinților Părinți în patria sa, împotriva influențelor occidentale care asaltau țările ortodoxe.

Pentru toate acestea, diavolul a ridicat asupra Sfântului Nectarie numeroase ispite, căutând să-l biruiască. Astfel, numeroși slujitori și ierarhi ai Bisericii din Grecia s-au ridicat cu invidie asupra fericitului, făcându-i multe ispite. Dar Dumnezeu îl izbăvea din toate necazurile. Trăind ca un înger în trup, și iubind neîncetata rugăciune, tăcerea, smerenia, postul și milostenia, Sfântul Nectarie trăgea pe mulți la Hristos, revărsând în jurul lui, pacea, bucuria și lumina cea necreată a Duhului Sfânt, prin care mângâia și odihnea pe toți care veneau la chilia lui. Din această cauză, diavolul, rerăbdând nevoința lui, până la sfârșitul vieții sale a ridicat împotriva Sfântului multe calomnii și vorbe rele din partea multor clerici și ierarhi greci, care, din cauza invidiei, îl cleveteau și îl acuzau, atât pe el, cât și mânăstirea lui. Dar fericitul Nectarie le răbda pe toate, în numele lui Hristos, Care locuia în inima sa. Simțindu-și sfârșitul aproape, pe când făcea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului în insula Eghina, Sfântul Nectarie a descoperit ucenicilor săi că în curând va pleca la Hristos. Apoi, îmbolnăvindu-se, a fost dus la un spital din Atena. Dar el răbda cu tărie toată boala și ispita, așteptând cu bucurie ceasul ieșirii sale din această viață. După aproape două luni de suferință, Sfântul Nectarie și-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, la opt noiembrie, 1920, izbăvindu-se de toate ispitele acestei vieți, pentru care s-a învrednicit să se numere în ceata sfinților lui Dumnezeu. Ucenicii săi, după ce l-au plâns mult, l-au înmormântat, după rânduială în biserica zidită de el, făcând multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credință la ajutorul lui. Trecând mai bine de douăzeci de ani, trupul său s-a aflat în mormânt întreg și nestricat, răspândind multă mireasmă. La trei septembrie 1953, sfintele sale moaște au fost scoase din mormânt și așezate în biserica mânăstirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvântare. Iar în anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaștele sale, l-au declarat sfânt, cu zi de prăznuire la nouă noiembrie, devenind astfel cel mai venerat sfânt din această binecuvântată țară ortodoxă. Zilnic credincioșii se închină la moaștele Sfântului Nectarie și la mormântul său, făcând din mânăstirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toată Grecia. Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Nectarie, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Minunile Sfântului Nectarie

Maicile de la Mănăstirea Sfânta Treime din insula Eghina, venind la spital să ia trupul Sfântului Nectarie, au scos vesta de pe trupul acestuia și au așezat-o întâmplator pe patul vecin, unde era prezent un paralitic. Spre mirarea tuturor, paraliticul s-a ridicat din pat și a început să meargă.

Părintele protosinghel Matei Bilauca, stareț al mănăstirii din Sinca Veche, povestește: "A venit la noi o bătrânica din Brașov cu niștehăinuțe de-ale nepoțelului ei și ne-a rugat sa îl pomenim pe băiețel ca are o tumoare la cap și a doua zi trebuia sa fie operat la Spitalul Fundeni. I-am miruit hăinuțele cu ulei de la candela de lângă moaștele Sfântului Nectarie și am îndemnat-o să aibă nădejde la Sfântul. A doua duminica a venit sa-mi spunea ca în ziua când trebuia operat băiețelul, doctorii au constatat la tomograf ca tumoarea nu mai exista“.

Sunt nenumărate marturii ale celor ce au fost vindecați de diferite boli prin ajutorul primit de la Sfântul Nectarie. Aceste minuni sunt consemnate în mai multe volume despre viata Sfântului Nectarie.

Moaștele Sfântului Nectarie în România

Creștinii se pot închina moaștelor Sfântului Nectarie la:

- Mănăstirea Radu Vodă din București (părticele din moaștele sale sunt prezente aici din anul 2002);

- biserica "Sfântul Nectarie“ din cartierul Alexandru cel Bun, din Iași (în anul 2006, la hramul Cuvioasei Parascheva din Iași, Înalt Preasfințitul Efrem, Mitropolit de Ydra, Spetses și Eghina, a dăruit pe 15 octombrie, o părticică din moaștele sfanțului acestei biserici);

- paraclisul Mănăstirii "Maica Domnului - Bucuria neașteptată" din Mănăstirea rupestra Sinca Veche, județul Brasov (moaștele au fost dăruite de Mănăstirea Grigoriu din Sfântul Munte Athos);

- Mănăstirea Putna;

- Schitul "Sfinții Ioan și Nectarie" din Brădetu, județul Argeș;

- Mănăstirea Halmyris din comuna Murighiol, județul Tulcea;

- Catedrala arhiepiscopala din Galați;

- capela "Sfântul Andrei" din cadrul Spitalului Județean Galați;

- biserica "Sfinții Voievozi" din satul Ghimicești, comuna Fitionești, județul Vrancea;

- biserica "Sfânta Treime" din localitatea Bucium, județul Brașov;

- biserica Spitalului TBC din Sibiu;

- biserica "Sfântul Ierarh Nicolae" și "Izvorul Tămăduirii" a Spitalului Județean "Sfântul Ioan cel Nou" din Suceava;

- Biserica Memoriala "Mihai Viteazul" din Alba Iulia.

Moaștele Sfanțului Nectarie în afara tarii noastre

- în mănăstirea din Insula Eghina (Grecia), sunt prezente moaște ale Sfântului Nectarie;

- în catoliconul Mănăstirii Marea Lavra din Sfântul Munte Athos se afla mana stânga a vindecătorului de cancer;

- în Biserica "Sfântul Nectarie" din Charlotte, Carolina de Nord se găsescpărticele din moaștelesfanțului.

Etimologie/semnificațianumelui Nectarie

În traducere înseamnă băutura sfințitorilor, băutura zeilor. Nectar, cu sensul de băutura care îndulcește, care vindecă, care face bine. Nume vechi întrat și în onomastica romanească. Varianta feminina a numelui, Nectaria, este mai puțin folosită.

Troparul Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina, glasul I

Pe cel născut în Silivria și ocrotitorul Eghinei, pe acela ce s-a arătat în vremurile din urmă prieten adevărat al virtuții, pe Sfântul Ierarh Nectarie să-l cinstim cei credincioși ca pe un Dumnezeiesc slujitor al lui Hristos, că izvorăște bogate vindecări celor ce cu evlavie strigă: Slavă lui Hristos, Celui Ce te-a proslăvit! Slavă Celui Ce minunat te-a arătat! Slavă Celui Ce prin tine lucrează tuturor tămăduiri!

Condacul Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina, glasul I

Pe steaua cea nou răsărită a Ortodoxiei și cetatea cea nou zidită a Bisericii să-l lăudăm întru veselia inimii, că proslăvit fiind prin lucrarea Duhului izvorăște harul nestricăcios al tămăduirilor celor ce strigă: Bucură-te, Sfinte Părinte Nectarie.

Sfinții de astăzi

- în această lună, în ziua a noua, pomenirea Sfinților Mucenici Onisifor și Porfirie;

- tot în aceasta zi, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Matroana;

- tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Teoctista din insula Lesbos;

- tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Simeon Metafrastul, care cu pace s-a săvârșit;

- tot în această zi, pomenirea Sfintelor femei Eustolia și Sopatra;

- tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Antonie;

- tot în această zi, pomenirea Sfinților Cristofor și Mavra, care de sabie s-au săvârșit;

- tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Ioan Colovul, care cu pace s-a săvârșit;

- tot în această zi, pomenirea Cuviosului Eladie, care cu pace s-a săvârșit;

- tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Narsi și Artemon;

- tot în această zi, pomenirea Cuvioșilor și de Dumnezeu purtători Părinților noștri Evtimie (Eftimie) și Neofit, ctitorii Mănăstirii Dohiarului din Muntele Athos, care cu pace s-au săvârșit;

- tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Claudiu, Castor, Sempronian și Nicostrat;

Sfinții de mâine

- Pomenirea Sfinților Apostoli din cei șaptezeci: Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast și Cvart;

- tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Orest;

- tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru teostirict, cel din Simvola;

- tot în această zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Nonnos, care a botezat pe Sfânta Pelaghia;

- tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Mil episcopul, și cu doi ucenici ai săi;

- tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici Caliopie, Nir și Orion;

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

pravila.ro

Recomandări

† Sfânta Cuvioasă Sofia, asceta din Kleisoura
(6 mai)

Sfânta Cuvioasa Sofia, care s-a nevoit în Mănăstirea Kleisoura, este prăznuita de în calendarul ortodox la data de 6 mai.

† Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare
(15 mai)

Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare (292 - 347) a fost un mare ascet egiptean, în același timp un Părinte al pustiei și întemeietor al monahismului de obște(cenobitic) din Egipt.

† Sfinții Chiril și Metodie
(11 mai)

Sfinții Chiril și Metodie, sunt serbați în calendarul ortodox în data de 11 mari.

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram