† Sfântul Mucenic Sava de la Buzău
(12 aprilie)

Sfântul Mucenic Sava de la Buzău este unul dintre sfinții care a trăit pe teritoriul țării noastre, făcând cinste prin martiriul său cetei creștinilor. Era numit în vechile calendare bisericești și "Gotul", nu pentru că era got de neam, ci pentru că trăia în ținuturile din sud-estul României de astăzi, unde în veacul al IV-lea stăpâneau goții. Este serbat în calendarul ortodox în data de 12 aprilie.

Viața pe scurt - Sfântul Mucenic Sava de la Buzău (sinaxar)

Sfântul Mucenic Sava de la Buzău s-a născut în anul 334, în Dacia, în zona deluroasă a Subcarpaților de Curbură, în apropiere de râul Mousaios (Buzăul de azi). Era fiul unor creștini evlavioși din părțile Buzăului, în vremea când această parte a țării era stăpânită de goți. Tânărul Sava ar fi fost cântăreț sau dascăl în interiorul comunităților religioase ale eparhiei episcopului got Ulfila, fiind ucenic și ajutor al preotului got Sansala din Dacia.

Crescând duhovnicește sub povața preoților Sansalas și Gutticas, Sfântul Mucenic Sava de la Buzău a sporit în evlavie, râvnă pentru rugăciune, blândețe, smerenie, iubire față de adevăr și statornicie în dreapta credință.

Când goții păgâni au început prigonirea creștinilor, regele Atanaric a poruncit ca un idol să fie purtat într-un car prin cetăți și sate și să i se aducă jertfe. Sfântul Sava îndemna pe creștini să nu jertfească idolilor și să nu mănânce din cărnurile jertfite, deoarece aceasta însemna tăgăduirea credinței în Hristos.

Martiriul Sfântului Mucenic Sava de la Buzău

Martiriul Sfântului Mucenic Sava de la Buzău 12 aprilie - a
Martiriul Sfântului Mucenic Sava de la Buzău 12 aprilie

Înainte de Paștele anului 372, Sfântul Mucenic Sava Gotul a vrut să meargă în alt sat pentru sfintele slujbe, dar un înger al Domnului i s-a arătat și i-a spus să se întoarcă în satul său, pregătindu-l pentru mucenicie.

La porunca regelui got Athanaric de sporire a persecțiilor împotriva creștinilor, Atharid, fiu al dregătorului got Rotheseu și conducătorul prigonitorilor, a capturat pe Sfântul Mucenic Sava împreună cu preotul Sansalas. Acesta din urmă este eliberat, dar Sfântul Sava este legat, biciuit și târât prin păduri incendiate. Rănile de pe trupul mucenicului se vindecă peste noapte, ceea ce-i înfurie pe prigonitori, care îl răstignesc pe două osii. A doua zi, spre dimineață, este eliberat de către o femeie, dar Sfântul Sava refuză să fugă. Atharid, conducătorul păgânilor, auzind că Sfântul Mucenic Sava a înfruntat cu seninătate toate chinurile la care a fost supus și că a rămas statornic în dreapta credință, a poruncit să-l înece în râul Museos (astăzi este numit Buzău). I-a fost pus un lemn de gât și a fost împins spre adâncul apei. După ce a fost înecat, păgânii l-au scos din apă, l-au lăsat neîngropat și au plecat. Astfel s-a săvârșit Sfântul Mucenic Sava, la vârsta de 38 de ani. Două zile a stat trupul Sfântului pe malul râului, dar sălbăticiunile nu l-au atins.

Portretul moral al Sfântului Mucenic Sava de la Buzău

Sfântul Mucenic Sava de la Buzău 12 aprilie - a

Pătimirea sa este descrisă în așa numita "Scrisoare a Bisericii lui Dumnezeu din Gotia către Biserica lui Dumnezeu din Capadocia și către comunitățile de pretutindeni ale Bisericii universale", care era, de fapt, actul său martiric, după cum aflăm din volumul Părintele Profesor Mircea Păcurariu, intitulat Sfinți Daco-Romani și Români. Iată cum era înfățișat chipul său moral: "Era drept în credință, cucernic, gata către toată ascultarea cea cu dreptate; blând, neiscusit în cuvânt, nu însă în cunoștință; apărător al adevărului față de toți, în mod pașnic, făcând să tacă pe idolatri, dar nu cu mândrie, ci purtându-se după cum se cuvine celor smeriți; liniștit și cumpănit la vorbă, foarte silitor spre orice lucru bun. Cânta psalmi în biserică, îngrijindu-se foarte mult de aceasta; nu se îngrijea de bani, nici de avere, decât numai de ceea ce avea trebuință; era cumpătat, înfrânat în toate, trăind în feciorie, retras, postea cu asprime, stăruia cu grijă în rugăciuni și cucerea pe toți printr-o purtare frumoasă; își împlinea datoriile și nu se îngrijea de cele nefolositoare; avea o credință cu totul curată, lucrătoare prin iubire, încât nu pregeta niciodată să vorbească cu îndrăzneală în Domnul…".

Surse: Creștin Ortodox, Wikipedia, Trinitas Tv.

Ornament despartitor v01
Ornament despartitor v01

Unde se găsesc moaștele Sfântului Mucenic Sava de la Buzău

Moaștele Sfântului Sava de la Buzău au fost luate în cele din urmă de preotul Sansala și trimise la sud de Dunăre, episcopului Ascholius.

În anul 374, Sfântul Vasile cel Mare dispune aducerea moaștelor, împreună cu descrierea martiriului Sfântului Mucenic Sava, într-o scrisoare a lui Bretanion, episcopul Tomisului de atunci, în Capadocia.

Guvernatorul provinciei Sciția, Iulius Soarnus, a trimis bărbați vrednici de încredere pentru a ridica moaștele Sfântului Sava și a le duce în Cezareea Capadociei. Viața și martirizarea sa sunt descrise în "Scrisoarea Bisericii lui Dumnezeu din Goția către Biserica lui Dumnezeu care se găsește în Capadocia și către toate Bisericile locale ale Sfintei Biserici universale", adresată Sfântului Ierarh Vasile cel Mare. Într-o epistolă din anul 374, Sfântul Vasile cel Mare confirmă primirea neprețuitului dar.

Moaștele Sfântului Mucenic Sava de la Buzău în prezent

Racla cu Moaștele Sfântului Mucenic Sava de la Buzău 12 aprilie
Racla cu Moaștele Sfântului Mucenic Sava de la Buzău 12 aprilie

În prezent moaștele Sfântului Mucenic Sava de la Buzău se odihnesc mănăstirea Lesje din Serbia, pe Valea Timocului, la circa 200 km de Porţile de Fier.

Canonizarea Sfântului Mucenic Sava de la Buzău

La 20 iunie 1992, Biserica Ortodoxă Română a făcut cea de-a treia canonizare din istoria sa, după cele făcute în 1517 și în 1955-56. Alături de sfinții români a trecut în calendar și sfinți din alte neamuri care au predicat și au fost martirizați în părțile noastre, între care și Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, zis Gotul, prăznuit în fiecare an în calendarul ortodox la data de 12 aprilie.

Cultul său a început să crească chiar din anul 372, fiind menționat în primele calendare cu zilele de cinstire de 12, 15 și 17 aprilie.

Ornament despartitor v01

Etimologia / semnificația numelui Sava

În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Mucenic Sava de la Buzău!

SAVA – nume devoțional ebraic, nu este un nume foarte des întâlnit la noi, mai degrabă ca nume de familie. Ca etimologie, Sava este pus în legătură cu vechea așezare din Etruria, Sabate(s), cu orașul Saba de lângă Marea Roșie, sau cu denumirea evreiasca a sâmbetei (Sabat). Acest nume are o etimologie foarte controversată, de aceea unii specialiști spun că numele Sava sau Sav(u), provine de la vechea așezare din Etruria, Sabate(s) sau de la vechea regiune Sabina din Italia centrala ("sab[at]in": fiind cel care provine din aceea regiune).

Acest nume este destul de frecvent întâlnit la popoarele slave din sud (la sârbi, la sloveni, bulgari, etc.). Deși este la origine un nume masculin, se poate întâlni și la femei. În Bosnia, tradiția cere ca fetele să fie botezate cu nume de râuri – în acest caz, râul Sava. La noi, numele Sava, Savu, Săvescu, Săvulescu este mai des întâlnit ca nume de familie.

În onomastica monahala dăinuiește mai ales derivatul Savatie, iar în cea mireneasca - Savin/Savina. (în concurenta cu formele neologice Sabin/Sabina). Râul Savel ar fi putut fi, la origine, un diminutiv.

Derivate ale numelui Sava

Savel, Savin, Savina, Sabin, Sabina.

Ca nume de familie, la noi există multe derivate: Savu, Săvescu, Săvulescu, Săvinescu, Savatie etc.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Sava?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 12 aprilie când este pomenit Sfântul Mucenic Sava de la Buzău. Mai sunt și alți sfinți care au purtat acest nume cum ar fi Sfântul Sava cel Sfințit din data de 5 decembrie sau Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont din data de 19 septembrie.

Ornament despartitor v01

Icoana Sfântului Mucenic Sava de la Buzău

Icoana Sfântului Mucenic Sava de la Buzău 12 aprilie
Icoana Sfântului Mucenic Sava de la Buzău 12 aprilie
Ornament despartitor v01

Mănăstirea Lesje din Serbia - locul unde se află moaștele Sfântului Mucenic Sava de la Buzău

Ornament despartitor v01

Scrieri în legătură cu Sfântul Mucenic Sava de la Buzău

În limba română, viața și pătimirile Sfântului Sava au fost traduse pentru prima dată de Sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei, în Proloage sau Viața și petrecerea sfinților (Iași, 1683, p. 411). De asemenea, "versiunea Pătimirii Sfântului Sava, pe larg, s-a făcut în școala paisiană de la Mănăstirea Neamțu, de ierodiaconul Ștefan Dascălul, și s-a tipărit în volumul Viețile Sfinților pe aprilie, dat la lumină în aceeași chinovie de Mitropolitul Moldoviei, Veniamin Costachi, la 15 aprilie" (Nestor Vornicescu, Despre Pătimirea Sfântului Sava, p. 17).

Sfântul Mucenic Sava de la Buzău 12 aprilie - e

Mai multe amănunte despre locurile în care au ajuns de-a lungul secolelor moaștele Sfântului Sava de la Buzău se regăsesc în cea mai recentă carte semnată Sava Bogasiu, care a fost lansată în cadrul evenimentului cultural "Zilele Chișinăului la Buzău", la Biblioteca Județeană, în prezența unei delegații de peste Prut din care au făcut parte Diana Guba, pretorul Sectorului Botanica, și Valentina Volontir, șeful Direcției Cultură. Este vorba despre "Jurnalul meu cu Sfântul Sava de la Buzău", o carte dedicată Sfântului Sava, la 1650 de ani de la martiriul lui. Preotul Mihail Milea a spus cu ocazia lansării jurnalului că "Sfântul Sava este cel care ne dă identitate. Câte orașe și câte județe din tară se pot bucura de un astfel de sfânt, cum este Sfântul Sava, care a fost martirizat în anul 372? În documentul de martirizare, care se află la Biblioteca din Vatican, se menționează pentru prima dată în istorie numele de Buzău. Înainte se spunea Museos".

Ornament despartitor v01

Rugăciune către Sfântul Mucenic Sava de la Buzău

Sfinte mucenice Sava, alesule al lui Hristos, care din tinerețe ai urmat calea Bisericii, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii, care cinstim cu multă evlavie ale tale nevoințe și pătimiri pentru dreapta credință.
Adu-ți aminte de toți binecredincioșii țării noastre, ca și noi să dobândim milă și har înaintea lui Dumnezeu.
Fii rugătorul nostru fierbinte înaintea Dreptului Judecător în Ziua cea mare a Dreptății lui Dumnezeu, care va să vie.
Ajută-ne, Sfinte mucenice Sava, să ne îngrijim de mântuirea sufletelor noastre, să iubim cele cerești și să cugetăm mereu la cele veșnice, pentru ca și noi să ne învrednicim a moșteni împărăția cerească împreună cu toți sfinții.

Ornament despartitor v01

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, glasul al 3-lea

Purtătorule de chinuri Sfinte Mucenice Sava, cel ce în apă ai fost omorât de către goții păgâni, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.

Tropar - Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, glasul al 4-lea

Astăzi, duhovnicește prăznuiește Biserica dreptcredincioșilor români și cu bucurie strigă: veniți, iubitorilor de mucenici, să serbăm pomenirea cea de peste an a luptelor Mucenicului Sava! Că acesta dintre noi cu voia lui Dumnezeu răsărind, a înflorit minunat, aducând Stăpânului rod bogat și bineprimit, prin mucenicie. Iar acum se roagă neîncetat în ceruri, să se mântuiască sufletele noastre.

Condac - Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, glasul al 4-lea

Urcând astăzi de pe pământ la cele cerești, sfințite nevoitorule, de la Hristos te-ai încununat și îngerii cu bucurie te-au primit, iar noi, acum, cu laude te cinstim că mijlocești de-a pururea, Sfinte Mucenice Sava, pentru țara și poporul tău.

Ornament despartitor v01

Viața completă - Sfântul Mucenic Sava de la Buzău (Viețile Sfinților)

Sfântul Sava de la Buzău este cunoscut și sub numele de Sava Gotul. I s-a spus și Gotul, pentru că în actul său martiric se arată că el era socotit «got de neam», întrucât și-a petrecut viața în Dacia stăpânită în acel timp de goții migratori. Se știe că scriitorii antici, referindu-se la populația autohtonă daco-romană, aveau obiceiul să menționeze îndeosebi popoarele care dețineau puterea militară și politică, și nu pe băștinașii supuși. De aceea Dacia este «denumită uneori Gothia…, după populația migratoare dominantă».

Sfântul Sava s-a născut pe la anul 334; cei ce l-au cunoscut spuneau că «încă din copilărie, spre nimic altceva nu s-a arătat râvnitor, decât numai spre evlavie față de Mântuitorul și Domnul nostru Iisus Hristos». De aici se poate înțelege că părinții lui erau creștini și i-au insuflat acestuia credința cea adevărată. El trăia într-un sat din părțile Buzăului, nu departe de râul Mousaios.

În actul său artiric, alcătuit de un reprezentant al Bisericii din Gothia, din care făcea și el parte, se arată că era «drept în credință, cucernic, gata spre toată ascultarea cea în dreptate, blând, simplu la cuvânt, dar nu în cunoștință, vorbind tuturor în chip pașnic despre adevăr, făcând să tacă pe idololatri, nesemețindu-se, ci purtându-se cum se cuvine celor smeriți, liniștiți și negrăbit la cuvânt și foarte râvnitor la tot lucrul bun».

Îndrumătorul său duhovnicesc era preotul Sansalas, slujitorul bisericii din satul respectiv, care avea legături cu Biserica din România, adică din Sciția Mică (Dobrogea), unde, în vremuri de persecuție, își găsea ocrotire și sprijin sufletesc. De aici revenea între păstoriții săi, așa cum s-a întâmplat în primăvara anului 372, pentru a se împărtăși împreună cu ei din bucuria prăznuirii învierii Domnului. În același timp, evlaviosul Sava era apropiat sufletește și de preotul Gutticas, care păstorea într-o cetate apropiată și la care se ducea adesea, în lipsa preotului, Sansalas, ca să se roage împreună în biserica lui. Prin acești slujitori și prin legătura neîntreruptă cu poporul dreptcredincios, prin post și rugăciune, tânărul Sava și-a sporit evlavia, blândețea, smerenia, iubirea de adevăr și statornicia în credința ortodoxă.
După perioada de liniște și libertate pentru creștini, adusă de Sfântul Constantin cel Mare, au urmat tulburările ereticilor arieni din timpul domniei fiului acestuia, Constanțius. Ele au dus la înrăutățirea legăturilor dintre conducătorii romani și aceia ai goților, dreptmăritorii creștini din Goția (Dacia Carpatică) având de suferit prigoana goților păgâni și eretici.

Sfântul Mucenic Sava de la Buzău 12 aprilie - c

Mai târziu, pornind persecuție împotriva creștinilor, goții păgâni de sub conducerea lui Atanaric urmăreau să abată pe adevărații închinători ai lui Hristos de la dreapta credință, fiind socotiți totodată «oamenii romanilor». Ca urmare, goții impuneau creștinilor ruperea oricăror legături cu frații lor din România și aducerea de jertfe idolilor. În asemenea încercare, unii păgâni binevoitori ofereau unor rude creștine, în fața persecutorilor și în public, «carne nejertfită în loc de carne adusă jertfă idolilor, spre a feri pe ai lor neîntinați și a înșela pe prigonitori». Printre cei care erau supuși la această încercare se afla și Sfântul Sava. Însă acesta, «simplu la cuvânt, dar nu în cunoștință», ferm în credința și în poziția sa, «nu numai că n-a mâncat din mâncărurile oprite, ci, mergând în mijlocul lor, a mărturisit tuturor, zicând: «Dacă cineva va mânca din cărnurile acelea, acesta nu poate să fie creștin». «Și i-a oprit pe toți, precizează în continuare actul martiric, să nu cadă în cursa diavolului. Din cauza aceasta, cei ce au născocit această înșelăciune l-au alungat din sat, apoi, după un timp oarecare, i-au îngăduit să se reîntoarcă».

Punându-se din nou la cale o altă ispitire, așa cum obișnuiau goții, unii din locuitorii acelui sat care aduceau jertfe zeilor, voind să-l apere pe cel urmărit, erau gata să jure înaintea prigonitorului că în acel sat nu este nici un creștin. Dar, Sfântul Sava, curajos și sincer, venind în mijlocul adunării, a zis: «Pentru mine să nu jure nimeni, căci sunt creștin». Atunci, în fața persecutorului, locuitorii au jurat că, în satul lor, în afară de Sfântul Sava nu se află nici un alt creștin.

Conducătorul păgân, uimit de acest răspuns plin de curaj, a poruncit ca Sfântul Sava să fie adus în fața lui. Atunci, prigonitorul a întrebat pe consătenii săi dacă acesta are vreo avere. Iar ei, răspunzând că «nu are nimic decât îmbrăcămintea», întunecatul păgân l-a disprețuit zicând: «Un astfel de om nu poate nici să fie de folos, nici să vatăme». Cu aceste cuvinte, el a poruncit să-l scoată afară din sat.

Între anii 369-372, sub Atanaric, persecuția împotriva Bisericii lui Hristos este reluată și, în același timp, înăsprită. Grabnica răspândire a creștinismului în Dacia Traiană, care slăbea și chiar înlocuia cinstirea vechilor credințe ale goților, a făcut ca aceștia să reia cu mai multă tărie persecuția împotriva creștinilor dreptmăritori. În aceste împrejurări, în apropierea Sfintelor Paști din 372, Sfântul Sava, știind că preotul său, Sansalas, era plecat din sat, s-a hotărât să meargă în parohia în care slujea Gutticas, pentru a prăznui învierea Domnului împreună. Și, după cum citim în actul său martiric, «pe când mergea el pe cale, i s-a arătat un bărbat foarte mare și luminos la înfățișare, care i-a zis: «Întoarce-te și mergi la preotul Sansalas», iar sfântul i-a răspuns că «Sansalas a plecat departe». Într-adevăr, acesta plecase în România (Sciția Mică) din pricina persecuției. Aici putea primi întărire și mângâiere duhovnicească de la Bretanion, episcopul Tomisului, precum și de la Iunius Soranus «preastrălucitul guvernator» al provinciei, compatriot și rudă cu Sfântul Vasile cel Mare. În preajma Sfintelor Paști, preotul Sansalas se reîntorsese fără ca Sfântul Sava să știe, de aceea el stăruia să ajungă la preotul Gutticas. «Însă, nevoind el să se supună poruncii, deodată, deși la ora aceea era timp senin, a apărut un noian nesfârșit de zăpadă pe fața pământului, care astupa drumul și nu-l lăsa să treacă mai departe. Atunci a înțeles el că voia lui Dumnezeu este cea care-l împiedică să meargă mai departe, poruncindu-i să se întoarcă la preotul Sansalas. Și, binecuvântând pe Domnul, s-a întors. Văzând pe Sansalas, i-a istorisit și lui și multor altora vedenia pe care a avut-o pe cale».

Sfântul Mucenic Sava de la Buzău 12 aprilie - d

De acum încolo vor începe suferințele, căci nici n-au trecut zilele Paștelui și «în noaptea a treia după sărbătoare, Atharid, fiul dregătorului Rothesteu, a năvălit în satul acela cu o ceată de tâlhari și, găsind pe preot dormind în casa lui, a pus să fie legat. De asemenea și pe Sava, smulgându-l din pat l-au legat. Pe preot l-au așezat într-o căruță, iar pe Sava l-au dus gol cum se găsea. Și i-au purtat prin văi împădurite pe care le arseseră de curând, prigonindu-i și lovindu-i cu nuiele și cu bice, arătând cruzime și neîndurare față de slujitorii lui Dumnezeu».

«Dar Dumnezeu, care revărsase harul Său asupra lui, ca oarecând asupra Sfântului Apostol Pavel, i-a mărit mai mult credința, l-a întărit în răbdare, după îndemnul descoperit oamenilor că «prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre» (Luca 21,19).

Și făcându-se ziuă, Sfântul Sava, lăudându-se în Dumnezeu, zicea celor ce-l chinuiseră: «Oare nu m-ați purtat voi prin locuri arse, printre ascuțișurile cioturilor, bătându-mă? Vedeți, însă, dacă pe trupul meu am vânătăi de la rănile pe care mi le-ați făcut!». Prigonitorii au văzut că într-adevăr pe trupul lui nu apărea nimic din cele ce-i făcuseră fără milă; de aceea, în înverșunarea lor, «luând o osie de căruță și punându-i-o pe umeri, i-au întins mâinile până la capetele ei»; apoi i-au legat și de picioare o altă osie și astfel, întins pe cele două osii, l-au aruncat și l-au lăsat să zacă pe spate, la pământ, chinuindu-se aproape toată noaptea.

Între timp, pe când aceștia dormeau, o femeie care s-a sculat dis-de-dimineață pentru a pregăti bucatele celor din casa sa, s-a dus și l-a dezlegat. Dar «el, deși liber, a rămas pe loc fără teamă, ajutând femeii la lucrul ei. La ziuă, când nelegiuitul Atharid a aflat acestea, a poruncit să i se lege mâinile și să fie atârnat de o grindă a casei» .

Icoana Sfântului Mucenic Sava de la Buzău 12 aprilie - a

Nu mult după aceea, trimișii prigonitorilor au sosit din nou la preot și la Sfântul Sava cu mâncăruri închinate idolilor, îndemnâdu-i, din porunca conducătorului, să mănânce din ele ca să scape de moarte. Dar Sfântul Sava i-a întrebat: «Cine este cel ce a trimis acestea?». Iar ei au spus: «Stăpânul Atharid». Atunci Sfântul a mărturisit fără teamă: «Unul singur este Stăpânul, Dumnezeu din ceruri. Iar Atharid este un nelegiuit blestemat. Și aceste mâncăruri ale pierzării sunt necurate și spurcate ca și Atharid, cel ce le-a trimis» (17). Auzind acestea, unul din nelegiuiții slujitori, luând un drug de fier, l-a aruncat cu ascuțișul în pieptul sfântului, zvâlindu-l cu atâta putere, încât cei de față credeau că Sfântul Sava va muri îndată. Dar el, învingând durerea provocată de vrăjmaș, prin puterea credinței și prin râvna evlaviei, a spus păgânului lipsit de minte: «Tu socotești acum că m-ai rănit cu drugul. Să știi însă că aceasta m-a durut atât de mult încât parcă ai aruncat în mine cu un fir de lână».

În fața morții care îl pândea din clipă în clipă, Sfântul Sava nu și-a împuținat credința, nu și-a ostoit râvna statorniciei pe calea cea strâmtă și cu chinuri și nu și-a împuținat răbdarea. Și aducându-și aminte de cuvintele Izvorului vieții veșnice: «Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul» (Matei 10, 28), el înfruntă cu tărie pe prigonitor. Și așa sfântul, întărit de Cel pe care Îl mărturisea cu atâta jertfelnicie, a îndurat toate suferințele și «nici n-a strigat, nici n-a gemut de durere și nici nu s-a, văzut nici o urmă de rană pe trupul lui».

Atharid, auzind că Sfântul Sava a înfruntat cu seninătate toate chinurile la care a fost supus și că a rămas statornic în dreapta și adevărata sa credință, lăsându-l pe preot legat, a poruncit să-l ducă pe sfânt ca să-l înece în râul Mousaios, astăzi numit Buzău.

Văzând că Atharid s-a străpuns pe sine însuși cu moarte veșnică, iar lui i se pregătește viața cea pururea fiitoare, sfântul s-a adâncit în rugăciune și în sfinte slavoslovii. Pe tot drumul acestor chinuri, el a mulțumit lui Dumnezeu, socotind că «pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi» (Romani 8, 18).

pravila - Floare Ornamentala

Iar când au ajuns la malul râului, cei ce-l țineau s-au sfătuit între ei: «Hai să-l eliberăm pe acest nevinovat, căci de unde va ști aceasta Atharid?».

Dar fericitul Sava a zis către ei: «De ce vorbiți deșertăciuni și nu împliniți ceea ce vi s-a poruncit? Eu văd ceea ce voi nu puteți vedea. Iată, de față stau în slavă cei ce au venit să mă primească (îngerii)». Atunci au coborât în apă pe cel ce mulțumea și preamărea pe Dumnezeu și punându-i un lemn peste gât, l-au împins spre adânc. Săvârșindu-se astfel prin lemn și apă, sfântul a păstrat curat semnul mântuirii, fiind în vârstă numai de 38 de ani. După ce l-au înecat, ucigașii l-au scos din apă, l-au lăsat neîngropat și au plecat. Nu s-a atins de el nici un fel de câine, nici vreo fiară sălbatică, ci trupul lui a fost ridicat de frați și îngropat.

La cererea Sfântului Vasile cel Mare și cu îngăduința Bisericii din Gothia, «preastrălucitul duce al Sciției», Iunius Soranus, trimite bărbați vrednici de încredere să ridice moaștele Mucenicului Sava și să le ducă în Capadocia. În Epistola 164, scrisă probabil în anul 374, marele arhiepiscop confirmă primirea prețiosului dar, exprimându-și nemărginita sa bucurie duhovnicească și mărturisind că martiriul Sfântului Sava l-a făcut să vadă cu ochii minții împrejurările și locurile unde s-au petrecut cele scrise.

Așadar, apropierea de Dumnezeu l-a făcut pe Sfântul Sava să fie blând și răbdător față de toți, gata la ascultarea cea bună și împodobit cu smerenie creștină și cu alte virtuți. El era, după spusa Sfântului Apostol Pavel (Col. 3, 10), un om nou, transformat prin deplina cunoaștere, după chipul Celui ce l-a zidit. Traiul său zilnic era simplu, nu se îngrijea să strângă averi, ci se mulțumea numai cu agonisita necesară îmbrăcăminții și hranei. Era înfrânat în toate, feciorelnic, postind zilnic și stăruind în rugăciune; nu se amesteca în ceea ce nu-i folosea și își păstra în orice împrejurare credința dreaptă, lucrătoare prin dragoste (Gal. 5, 6). Ducea o neîntreruptă luptă pentru stăpânirea poftelor și a pornirilor trupești, ca să ajungă om desăvârșit, numărându-se printre acei strămoși ai noștri, care cinstesc trecutul îndepărtat al pământului românesc. Astfel, din copilărie până la vârsta de 38 de ani, și-a întărit credința pe care a apărat-o cu mare curaj până la sacrificiul suprem, înfruntând astfel pe prigonitorii lui și strălucind ca o lumină în mijlocul poporului.

Sfântul Mucenic Sava de la Buzău nu încetează să ne împărtășească și nouă din darurile primite de la Dumnezeu, ajutându-ne să ducem o viață vrednică de cinstirea lui și de înaintașii noștri în credință și în fapte creștinești.

pravila - Floare Ornamentala

Sursă: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinți români și apărători ai Legii strămoșești, E.I.B.M.B.O.R., București, 1987, p. 194-200 Sfântul Mucenic Savam

Ornament despartitor v01

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 12 aprilie

Întru această lună, în douăsprezece zile, facem pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Sava, cel numit Gotul;
Tot întru această zi, facem pomenirea Sfântului Vasile, episcopul cetății Pariei din Asia cea Mică, cel care s-a săvârșit la anul 775, mărturisind pentru sfintele icoane;
Tot întru această zi, pomenirea cuvioasei Antusa (Antuza), fiica împăratului Constantin Copronim;
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Dima și Protion;
Tot în această zi, pomenirea Cuvioșilor Mucenici Mina, David și Ioan, care au pătimit în Palestina în anul 636.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Acachie cel Nou, care a sihăstrit în Schitul Cavsocalivia din Sfântul Munte Athos și care cu pace s-a săvârșit la anul 1730;
Tot în această zi pomenim aducerea de la Zila la Constantinopol a Cinstitului brâu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în anul 942;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Isaac Sirul (Sirianul) care s-a nevoit în Spoletania Italiei în veacul al șaselea;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului lerarh Zenon Mărturisitorul, episcopul Veronei, care cu pace s-a săvârșit la anul 371.

Calendar Ortodox - Sfinții de mâine 13 aprilie

În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea sfântului mucenic Artemon;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Dimitrie Peloponisiu care s-a nevoit la anul 1803;
Tot în această zi, pomenirea sfinților muceniri Maxim, Cvintilian și Dada;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Elefterie Persul;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Teodosie;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Zoil.

Ornament despartitor v01

Pe Sfântul Mucenic Sava de la Buzău să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Mucenice Sava roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro, facebook.

Floare-Final

Recomandări

† Sfânta Ioana Mironosița (27 iunie)

FB Mess WA Like Sfânta Ioana Mironosița este cel mai concret exemplu despre cum poate deveni un om bogat sfânt și rămâne în conștiința liturgică a Bisericii drept martor al Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Ea […]

† Sfântul Cuvios Ioan Colibașul
(15 ianuarie)

FB Mess WA Like Sfântul Cuvios Ioan Colibașul este unul dintre sfinții tineri care s-a lipsit din copilărie de dragostea părintească alegând să Îl urmeze lui Hristos. El este prăznuit în calendarul ortodox în data […]

† Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor
(27 octombrie)

FB Mess WA Like Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi (Dimitrie Basarabov - Sfantul Dumitru) poartă numele și de Ocrotitorul Bucureștilor, datorită purtării de grijă pe care o are Sfântul pentru toți cei care […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

Floare-Final
© 2023 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram