† Sfântul Mucenic Lucian (Luchian) preotul din Antiohia
(15 octombrie)

Trimte prietenilor tăi

Sfântul Mucenic Lucian, preotul din Antiohia, a înființat școli pentru tineri și a pus în slujba Bisericii o nouă copiere a cărților sfinte în limba greacă, îndreptând multe texte evreiești, pe care ereticii le strâmbaseră și prin aceasta a tras pe multi iudei și elini la credința cea în Hristos. Este serbat în calendarul ortodox în data de 15 octombrie.

Viața pe scurt - Sfântul Mucenic Lucian (Luchian) preotul din Antiohia (sinaxar)

Sfântul Mucenic Lucian s-a născut din părinți nobili, în cetatea Samosata (Siria). După ce a rămas orfan la vârsta de 12 ani, și-a dăruit averea săracilor. De tânăr se hrănea doar cu pâine și apă o dată pe zi, iar uneori nu gusta nimic toată săptămâna. Se duce în orașul Edesa, la dascălul Macarie, vestit pentru tâlcuirea Sfintei Scripturi. Datorită învățăturii și sfințeniei sale a fost hirotonit preot în Antiohia. A ajuns să conducă școala de teologie din Antiohia, numită didascaleion, astfel încât majoritatea episcopilor din zona Antiohiei de la începutul celui de-al patrulea secol, îi fuseseră elevi. Priceperea sa deosebită era legată de studiul scripturilor Vechiului și Noului Testament și de ziditoarele tâlcuiri pe care le făcea textelor sfinte. Nu se cunoaște motivul pentru care a ajuns să locuiască o vreme îndelungată în Nicomidia Sfântul Lucian s-a aflat pe lista celor pe care împăratul Maximian dorea să-i omoare în vremea persecuțiilor. Un preot eretic sabelian (sabelienii erau împotriva dogmei Sfintei Treimi), pe nume Pangratie, a arătat persecutorilor locul unde se ascunsese împreuna cu alți creștini.

În timp ce era adus spre a fi judecat, Sfântul Mucenic Lucian convertește la creștinism 40 de soldați, persoane care vor primi moarte mucenicească. A fost aruncat în temniță și supus regimului de exterminare prin înfometare.

Moartea martirică a Sfântul Mucenic Lucian

După nouă ani de închisoare a fost adus din nou înaintea judecătorului și fiind statornic în gând, l-au aruncat iarăși în temniță, după ce i-au frânt încheieturile mâinilor și picioarelor, ținându-l paisprezece zile pe hârburi ascuțite, fără apă și fără pâine.

Sosind praznicul dumnezeiescului Botez al Domnului, Sfântul Lucian și creștinii din temniță au dorit să se împărtășească cu Sfintele Taine. Cum Sfântul nu se putea ridica și nu aveau nici masă pentru liturghie, Luchian a zis: "Pe pieptul meu să faceți Sfânta Jertfă". Cu pâinea și vinul, aduse prin nebăgarea de seamă a străjerilor, s-a săvârșit Sfânta Liturghie pe pieptul Mucenicului și s-au împărtășit toți creștinii din temniță, bucurându-se. Și așa s-a săvârșit dumnezeiasca Liturghie în temniță, pe pieptul sfântului.

Când dregătorul a vrut să afle dacă Sfântul Mucenic Lucian este viu, acesta a strigat de trei ori, cu glas tare: "Sunt creștin"! Și aceasta zicând, și-a dat duhul în 15 octombrie 312. Slujitorii au vestit lui Maximian că Lucian a murit, iar el a poruncit ca trupul lui să fie aruncat în mare.

Sfântul Mucenic Lucian (Luchian) preotul din Antiohia 15 octombrie

Slujitorii au făcut după porunca împăratului și, legându-l de o piatră, au aruncat în noianul mării mult pătimitorul trup al Sfântului Lucian. Și a stat în mare treizeci de zile. După aceea i s-a arătat unuia din ucenicii săi, și anume lui Glicherie, poruncindu-i să meargă la malul mării și, luându-i trupul lui, să-l îngroape. Și a ieșit Glicherie la mal împreună cu alți creștini și căutau trupul sfântului; și iată că a văzut în mare niște delfini ducând trupul cel mucenicesc nestricat, pe care, aducându-l la mal, l-au aruncat pe uscat. Sfintele sale moaște au fost îngropate de către creștini cu cinstea cuvenită.

Mărturii Istorice depre Sfântul Mucenic Lucian

Prima mărturie istorică a martiriului Sfântului Lucian o oferă chiar părintele istoriei bisericești, Eusebiu de Cezareea care scrie "printre martirii din Antiohia și din comunitățile din jur a fost un preot neîntrecut prin toată viața lui, Lucian, care la Nicomidia, în fața împăratului, a propovăduit împărăția cerească a lui Hristos, iar apoi și prin scrieri." Același autor scrie în alt loc "tot astfel și Lucian, prezbiter al comunității din Antiohia, un bărbat minunat în toate privințele, dar mai ales prin aspra lui viețuire și cunoașterea adâncă a Sfintelor Scripturi, a fost dus în orașul Nicomidia, unde petrecea atunci împăratul și, după ce a apărat în fața lui învățătura pe care o mărturisea, a fost aruncat în închisoare și omorât." Inclusiv de la Sfântul Ioan Gură de Aur se păstrează o cuvântare de laudă rostită cu prilejul prăznuirii sale.

Surse: Creștin Ortodox, Basilica, Trinitas TV, Ziarul Lumina, Stiri Actuale.

Floare 02 Bun

Unde se găsesc moaștele Sfântului Mucenic Lucian

La scurt timp după martiriu, în anul 330 moaștele Sfântul Mucenic Lucian au fost mutate la Helenopolis, fosta cetate Drepanum, restaurată de Sfântul împărat Constantin cel Mare în cinstea mamei sale Elena. Amintim că pe mormântul Sfântului Lucian, Sfânta Elena, a ridicat o biserică.

Chiar în apropierea mormântului de aici al sfântului, în anul 337 Împăratul Constantin a primit botezul.

Floare 02 Bun

Etimologia / semnificația numelui Lucian

În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Sfințit Mucenic Lucian!

Lucian - la fel ca sinonimul "Luca", Lucian este un nume de origine greacă, întâlnit sub forma "Lucius". Substantivul latin "lux, lucis" semnifică lumina. Acest nume era atribuit de către romani copiilor născuți ziua, la răsăritul soarelui, și era foarte popular în Imperiu. Provenind de la verbul "lucere", care înseamna a lumina, numele are origini mai vechi, "lussein" însemnând la vechii greci "a vedea". În oricare dintre variante, "Lucian" este asociat cu noțiunea de lumina, la fel ca femininul "Lucia" sau numele sinonim "Luca".

Tot în sensul originii, însă interpretând, părinții numeau Lucia pruncul fetită care se năștea ca o lumina în viata părinților, ca o șansa și motiv de bucurie si de slavă.

Un alt aspect demn de menționat se referă la faptul că forma de feminin a devenit mult mai populară ca cea de masculin, Lucius, acest fenomen datorându-se influentei exercitate de biserică, mai exact cultului unei sfinte care a trăit în timpul lui Diocletian. Lucrurile au stat diferit în spațiul românesc, unde influențele greacă și slavă erau puternice, prenumele de fată Lucia intrând în onomastica noastră mult mai târziu. Mai mult decât atât, se pare că mult mai populare la noi sunt formele Lucica și Luciana ori forma de masculin, Lucian.

Derivate ale numelui Lucian

Variante: Lucius, Lucianus, Lucanus, Lucilius, Luchian, Lulu, Luci.

Varianta feminină: Lucia, Luciana, Luci, Lucica.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Lucian?

Sfântul Mucenic Lucian (Luchian) preotul din Antiohia 15 octombrie

Biserica Ortodoxa cinstește numeroși sfinți cu numele Lucian, Lucia sau Luchian, dar amintim aici doar pe (acestia sunt ordonați după calendarul bisericesc care începe în septembrie):

Floare 02 Bun

Icoana Sfântului Sfințit Mucenic Lucian

Sfântul Mucenic Lucian (Luchian) preotul din Antiohia 15 octombrie

Dionisie din Furna în "Erminia picturii bizantine" nu ne furnizează detalii despre felul în care trebuie să fie pictat Sfântul Mucenic Lucian (Luchian) preotul din Antiohia. El este pomenit doar în sinaxar în ziua de 15 octombrie.

Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine

Floare 02 Bun

Rugăciune către Sfântul Mucenic Lucian (Luchian) preotul din Antiohia

Cânta-voi Ție, Doamne Dumnezeul meu, că ai scos pe popor din robia Egiptului și ai acoperit pe Faraon cu căruțele și cu puterea lui.
Strălucind, Sfinte Luchian, cu înțelepciune, cu har și cu putere duhovnicească, ai luminat popoare și le-ai povățuit, mucenice, către cunoștința lui Hristos.
Împlătoșându-te pe tine cu armele dreptei credințe ca un Milostiv, Cel Ce a purtat neputința noastră, te-a făcut nebiruit de luptele vrăjmașilor, mucenice.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Cu mrejele Dumnezeieștilor tale dogme, ai tras la Înălțimea Cerească, pe cel ce căzuse în adâncimea relei credințe, mult pătimitorule, vrednicule de minuni.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cu cuvântul ai zămislit fără sămânță pe Cuvântul Tatălui Celui Veșnic, mai presus de pri­cină i de cuvânt, Preacurată și L-ai născut pentru mântuirea noastră.

Floare 02 Bun

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Mucenic Lucian (Luchian) preotul din Antiohia, glasul al 4-lea

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge Sfinte Mucenice Luchian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac - Sfântul Mucenic Lucian (Luchian) preotul din Antiohia, glasul al 2-lea

Pe cel ce a strălucit mai întâi în pustnicie și apoi s-a lumi­nat prin chinuri, toți să-l cinstim pe Sfântul Mucenic Luchian cu cântări întru mărire, ca pe un luminător prealuminos, care nu încetează a se ruga pentru noi toți.

Floare 02 Bun

Viața completă - Sfântul Mucenic Lucian (Luchian) preotul din Antiohia (Viețile Sfinților)

Sfântul Lucian era de loc din cetatea Samosatelor din Siria, născut din părinți drept-credincioși. La vârsta de doisprezece ani a rămas orfan și averea care i-a rămas de la părinți a împărțit-o la săraci, iar el, alegându-și viața cea strâmtă și aspră, se deprindea la învățătura dumnezeieștilor cărți. Din tinerețea lui nu bea vin, ci numai apă, primea hrană o dată pe zi, iar uneori toată săptămâna nu gusta nimic, și hrana lui numai era pâine și apă. Cea mai multă vreme a vieții sale o petrecea în rugăciuni și lacrimi, căutând fericirea celor ce plâng. Și, iubind tăcerea, se mângâia întotdeauna cu gândirea la Dumnezeu, iar la față întotdeauna arăta trist. Când era nevoie să vorbească, atunci din gura lui curgeau dumnezeieștile Scripturi, încât abia putea să se odihnească gândind neîcetat la dânsele. Printr-o viață ca aceasta ajungând la adâncul înțelepciunii și devenind mai iscusit decât alții întru învățătură, s-a învrednicit de rânduiala preoțească în Antiohia. Vrând ca și pe alți mulți să-i vadă în dreapta credință și în înțelepciune asemenea cu sine, dar mai ales ca să-i învețe pe cei tineri, a făcut o școală și a adunat mulțime de ucenici; el era învățător al îndoitei înțelepciuni: al celor scrise în Scriptură și al celor duhovnicești; adică și dumnezeiasca Scriptură învățându-i să o înțeleagă și cu fapte bune povățuindu-i a viețui. Încă era iscusit și la scriere, căci scria frumos și repede, multe cărți scriind, încât dintru această lucrare de mână se hrănea și pe dânsul și pe cei săraci. Vechiul și Noul Testament care erau scrise în limba greacă, fiind stricate de vicleșugul ereticilor, le-a îndreptat din nou în limba evreiască. Și întru atâta era darul lui Dumnezeu în el, încât, când umbla prin cetate, de unii era văzut, iar de alții nevăzut. Preamărindu-se el cu bunătățile sale pretutindeni, a aflat de dânsul necredinciosul împărat Maximian, numit și Galerie, care în acea vreme, aflându-se în țările Răsăritului, voia să dezrădăcineze și să piardă sfânta credință. Mai ales pe acei învățători creștini, înțelepți și renumiți îi chinuia și îi ucidea, cum de curând îl ucisese pe Sfântul Antim al Nicomidiei și pe Sfântul Petru al Alexandriei, socotind nelegiuitul că de va surpa pe stâlpii bisericești, cu înlesnire va cădea și Biserica lui Hristos.

Folare Separare 1

Auzind și despre Sfântul Lucian, a poruncit să-l caute și să-l aducă pentru a fi chinuit. Iar el, ca orice om, temându-se să nu slăbească în munci, se ascundea de cei ce-l căutau. Dar un preot care locuia acolo în Antiohia, pe nume Pangratie, fiind de credința cea rea a lui Savelie, demult zavistuindu-i slava cea bună a lui Lucian, a spus despre dânsul celor trimiși de împărat unde se ascunde și la fel ca Iuda a vândut la moarte pe cel nevinovat de moarte. Și l-au prins necredincioșii pe Sfântul Lucian și l-au dus în Nicomidia pentru a fi chinuit.

În acea vreme cumplitul împărat întru atât se ridicase asupra creștinilor, încât ucidea și pe pruncii cei mici ai lor, la fel ca un al doilea Irod, și, vrând să-i pângărească pe prunci cu mâncăruri jertfite idolilor, a poruncit să li se dea cu de-a sila din acele mâncăruri. Iar ei, povățuindu-se de Duhul Sfânt și fiindu-le scârbă de acea mâncare, nu voiau să primească și pentru aceea îi ucidea. Și s-a întâmplat de i-au adus doi prunci de neam bun, amândoi de un tată și de o mamă, iar aceștia fiind învățați de părinții lor și mai ales de Dumnezeu se mâhneau tare mult de închinarea idolilor. Pe aceștia, chemându-i judecătorul, îi amăgea cu cuvinte și cu mâncăruri dulci din cele jertfite idolilor, că doar-doar s-ar împărtăși de mâncărurile lor cele diavolești. Ei însă se împotriveau și lepădau mâncărurile, zicând: "Părinții ne-au poruncit nouă să nu gustăm din aceste mâncăruri, pentru că de va mânca cineva din acestea, acela mânie pe Hristos". Atunci judecătorul a poruncit să-i bată fără cruțare cu vergi, iar ei, ca niște bărbați desăvârșiți, nu au băgat seama de acestea. Dar un sofist, stând înaintea împăratului, i-a zis: "Rușine ne-ar fi nouă dacă pruncii cei mici, nu demult dezlegați din scutece, ar putea, prin răbdarea lor, să biruiască pe împăratul roman. Deci, o, mare împărate, să mi-i dai în mâinile mele și eu îi voi învăța pe ei să-i cinstească pe zei". Atunci împăratul i-a dat lui pe acei prunci, iar el făcând alifie din muștar iute și răzându-le părul de pe capetele lor, i-a uns cu alifia aceea iute și le-a pus capetele într-un vas fierbinte și, înfierbântându-se capetele lor, ardeau ca de o văpaie de foc ca și cum erau loviți de fulger. Și amândoi copiii au murit în acele chinuri. Întâi a căzut mort cel mai mic, iar cel mai mare, văzându-l pe fratele lui mort, a strigat: "Ai biruit, fratele meu, ai biruit! Dumnezeu îți este ție de ajutor". După aceea, sărutând trupul fratelui mort, și-a dat și el duhul.

Acestea s-au petrecut în Nicomidia, unde era dus și prea fericitul Lucian la chinuri. Când era în Capadocia, văzându-i pe ostași lepădându-se de Hristos de frica judecătorilor, îi învăța pe ei, zicându-le: "O! ce rușine pentru voi, căci fiind ostași sănătatea voastră o puneți întotdeauna pentru împăratul cel pământesc și vremelnic, chiar sufletele voastre le puneți pentru dânsul, iar pentru Hristos, Împăratul cel ceresc și vrednic, n-ați voit să stați neclintiți, nu numai că v-ați cruțat, ci v-ați și lepădat de El. Deci, socotiți ce folos aveți, ascultând pe împăratul pământesc, și gândiți-vă de ce v-ați lepădat de împăratul cel ceresc. Pentru deșartă slavă și cinste v-ați dat într-atât pierzării pe voi, iar pentru Domnul vostru, cel ce Și-a dat Sângele Său pentru noi și a gătit bunătățile cele negrăite robilor Săi, n-ați voit să răbdați puțin și să împărățiți în veci cu El. Rușinați-vă de pruncii cei mici și de femeile cele neputincioase, ale căror inimi sunt mai viteze decât ale voastre, pentru că acelea rabdă bărbătește pentru Domnul lor și s-au făcut ca bărbații, iar voi, temându-vă de chinuri, v-ați făcut femei și prunci mici. Ce se va întâmpla cu voi când vă va chema Hristos la judecata Sa?". Iar ostașii, auzind acestea, iarăși s-au întors la Hristos cu pocăință și mergeau la chinuri, mărturisind cu inima și cu gura numele cel întru totul sfânt al lui Iisus Hristos. Până la patruzeci de ostași au fost uciși pentru Hristos. Așa a grăit Sfântul Lucian, prin limba sa cea dulce și plină de dumnezeiesc dar, pentru cei căzuți de la Hristos și iarăși i-a întors către El și către nevoința mucenicească i-a întărit.

Folare Separare 1

Când l-au dus în Nicomidia, a aflat acolo mulți creștini și ucenici ai săi, care aveau mare frică de chinuri, din care unii se ascundeau, iar alții voiau să se lepede de creștinism, temându-se de cumplita chinuire și moarte. Pe toți aceștia i-a sfătuit Sfântul Lucian cu puternicul său cuvânt și i-a întărit în credință că să nu se teamă de cei ce ucid trupul, pentru că sufletul nu pot să-l ucidă. Se spune că o fecioară, pe nume Pelaghia, ucenica lui Lucian, când era căutată spre a fi chinuită pentru credința în Hristos, temându-se să nu-i fie luată fecioria, a sărit de la o fereastră înaltă și a murit și pe aceasta credincioșii au cinstit-o ca pe o mucenică.

Maximian auzise despre Lucian că atât îi este de frumoasă fața și vorbele lui sunt atât de dulci, încât oricare, văzându-i cinstita lui față și auzindu-i cuvintele, nu era cu putință ca să nu devină creștin. Temându-se păgânul de el, că nu cumva și el, vorbind cu Lucian față în față, să se facă creștin, când l-au adus la dânsul a vorbit cu el prin perdea și de la depărtare. Mai întâi i-a făgăduit lui Lucian multe și cinstite daruri, iar după ce Sfântul Lucian a râs de cuvintele lui cele înșelătoare și viclene, a început a-l îngrozi cu chinuri. Dar el de loc nu s-a înfricoșat de amenințarea lui; apoi l-a pus în temniță în care a răbdat tot felul de chinuri: l-a legat în lanțuri, l-a bătut cu pietre ascuțite și l-au chinuit mult cu foamea și cu setea; iar printre alte multe chinuri i-au rupt toate membrele din încheieturi, l-au pus cu spatele pe cioburi ascuțite, pe care a zăcut patruzeci de zile. Și sosind praznicul dumnezeieștilor arătări, sfântul a dorit ca și el și creștinii cei erau cu dânsul să se împărtășească cu Sfintele Taine. Și l-a rugat pe Dumnezeu să-i îndeplinească dorința. Și a rânduit Milostivul Dumnezeu ca, prin nebăgarea de seamă a străjerilor, unii din credincioși s-au adunat în temniță la dânsul aducând pâine și vin. Iar Sfântul Lucian a zis ucenicilor lui și tuturor credincioșilor care erau acolo: "Stați împrejurul meu și să vă faceți biserică, căci cred lui Dumnezeu că mai bine primită îi va fi Lui biserica cea vie, decât cea de lemne sau de pietre". Apoi, înconjurându-l pe el toți, le-a zis: "Să săvârșim Sfânta Liturghie și să ne împărtășim cu dumnezeieștile Taine". Iar ucenicii i-au zis: "Unde să punem mâinile, părinte, pentru săvârșirea Sfintelor Taine, pentru că aici nu este masă?". Iar el, zăcând cu fața în sus, fiind legat pe cioburi, a zis: "Pe pieptul meu să o puneți și va fi pristol viu al Dumnezeului celui viu". Și așa s-a săvârșit dumnezeiasca Liturghie în temniță, pe pieptul sfântului, după rânduiala, precum se cade, cu toate rugăciunile cele cuviincioase ei și toți s-au împărtășit cu Sfintele și dumnezeieștile Taine.

Folare Separare 1

Dimineață a trimis împăratul slujitori ca să vadă dacă Lucian mai este încă viu. Și când au intrat slujitorii pe ușile temniței, Sfântul Lucian, văzându-i, a strigăt de trei ori: "Sunt creștin!". Și cu aceste cuvinte și-a dat duhul în mâinile lui Iisus Hristos, Dumnezeul său. Și slujitorii au vestit lui Maximian că Lucian a murit, iar el a poruncit ca trupul lui să fie aruncat în mare. Slujitorii au făcut după porunca împăratului și, legându-l de o piatră, au aruncat în noianul mării mult pătimitorul trup al Sfântului Lucian. Și a stat în mare treizeci de zile. După aceea i s-a arătat unuia din ucenicii săi și anume lui Glicherie, poruncindu-i să meargă la malul mării și, luându-i trupul lui, să-l îngroape. Și a ieșit Glicherie la mal împreună cu alți creștini și căutau trupul sfântului; și iată că a văzut în mare niște delfini ducând trupul cel mucenicesc nestricat, pe care, aducându-l la mal, l-au aruncat pe uscat. Iar credincioșii, luându-l cu mare bucurie, l-au îngropat cu mare cinste. Iar după mulți ani, Sfânta împărăteasă Elena, maica lui Constantin, a ridicat o biserică în numele sfântului mucenic, deasupra mormântului său, căruia și de la noi acum să-i fie slavă, cinste și închinăciune, în vecii vecilor. Amin

Folare Separare 1

Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților Octombrie

Floare 02 Bun

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 15 octombrie

Tot în aceasta zi, Sfinții doi Mucenici cei tăiați împreuna cu Sfântul Longhin;
Tot în aceasta zi, Sfinții Mucenici Leontie, Dometie, Terentie și Domnin, care prin foc s-au săvârșit;
Tot în aceasta zi, Preacuviosul Părintele nostru Mal.

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 16 octombrie

În aceasta luna, în ziua a șaisprezecea, pomenirea Sfântul Mucenic Longhin sutașul;
Tot în aceasta zi, Sfinții doi Mucenici cei tăiați împreuna cu Sfântul Longhin;
Tot în aceasta zi, Sfinții Mucenici Leontie, Dometie, Terentie și Domnin, care prin foc s-au săvârșit;
Tot în aceasta zi, Preacuviosul Părintele nostru Mal.

Floare 02 Bun

Pe Sfântul Mucenic Lucian (Luchian) preotul din Antiohia să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Mucenice Lucian roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro, facebook.

autor: Pravila

Recomandări

† Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir
(26 octombrie)

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, din Tesalonic este unul dintre cei mai cinstiți sfinți ortodocși. El tămăduiește trupurile și sufletele credincioșilor prin harul Dumnezeiesc dobândit din mărturisirea credinței în […]

† Sfântul Mare Mucenic Areta
(24 octombrie)

Sfântul Mare Mucenic Areta, guvernatorul orașului Najran (Arabia Saudită), a pătimit împreună alți 4300 de creștini, în timpul atacurilor etiopiene conduse de Dgu Nuwas din anul 523. Martiriul lor este serbat în calendarul ortodox în […]

† Sfântul Apostol Iacob, ruda Domnului
(23 octombrie)

Sfântul Apostol Iacob cel Drept, numit și Iacob Fratele Domnului sau Iacob Ruda Domnului, a fost unul dintre cei Șaptezeci de Apostoli, fiind și primul Episcop al Ierusalimului. În conformitate cu Protoevanghelie care îi este […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

One comment on “† Sfântul Mucenic Lucian (Luchian) preotul din Antiohia
(15 octombrie)”

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram