† Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul
(10 august)

Trimte prietenilor tăi

Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul sau Lavrentie a fost unul din cei șapte diaconi a Bisericii Romei și împreună-pătimitor cu Sfântul Mucenic Episcopul Sixt al II-lea al Romei, suferind mucenicia în timpul persecuțiilor ordonate de împăratul Valerian în anul 258. Este pomenit în calendarul ortodox pe data de 10 august.

Viața pe scurt - Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul (sinaxar)

Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul, de origine din Nordul Spaniei a viețuit în secolul al III-lea, în zilele împăratului Valerian (253-260). Sfântul Mucenic Laurențiu a fost arhidiaconul episcopului Sixt.

Sfântul Ierarh Sixt (sau Xist) era grec din naștere și studiase filozofia la Atena înainte de a veni să se instaleze la Roma sub domnia împăratului Valerian în vremea Sfântului Ierarh Ștefan I (253-257, prăznuit la 3 august). Mai întâi favorabil creștinilor, împăratul - care căzuse sub influența magilor și ghicitorilor egipteni după o nefericită expediție în Orient - publică un edict interzicând practicarea în public a cultului creștin și cerea tuturor clericilor să se închine zeilor, amenințându-i cu exilul în caz contrar. Sfântul Ștefan fusese una dintre primele victime ale acestei persecuții iar Sixt a fost consacrat pentru a-i succeda la scaunul episcopal. Persecuția spori atunci și a fost declarată execuția Episcopilor, Preoților și Diaconilor în baza simplei constatări a identității lor, în timp ce laicii urmau să fie condamnați înjosirii și muncilor forțate.

Sfântul Sixt a fost atunci arestat și condus, după un prim interogatoriu, la renumita închisoare Mamertine (unde au fost închiși si Sfinții Apostoli Petru și Pavel). Pe drum, Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul îl întâlni și îi spuse în lacrimi: "Unde te duci, Părinte, fără fiul tău? Ce jertfă te pregătești să aduci fără Diaconul tău? M-ai găsit cumva nedemn de aceasta? Vei refuza tu să-ți fie alături pentru a-și vărsa sângele pe cel pe care l-ai primit întru Sfintele Taine?". Episcopul îi răspunse: "Nu fiule, nu te părăsesc, dar lupte încă și mai mari te așteaptă. Noi, ca bătrânii, ne-am angajat într-o luptă ușoară. Dar pe tine, tânăr viguros, te așteaptă o victorie și mai plină de glorie asupra tiranului. Nu mai plânge. Peste trei zile Diaconul îi va urma Preotului". Și înainte de a-i da sărutul păcii, îi încredința administrarea în numele său a bunurilor Bisericii. Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul își îndeplini pe dată sarcina după voia lui Dumnezeu, împărțind bogățiile Bisericii la clerici și la săraci. Pe muntele Coelius întâlni o văduvă, ce se numea Domnita, care ascundea pe mulți creștini. Profita de întunericul nopții pentru a le aduce bani și haine și trecea apoi din casă în casă, vindecând pe bolnavi și spălând picioarele credincioșilor, asemeni Domnului.

Sfinții Mucenici Laurențiu Arhidiaconul, Sixt, Episcopul Romei și Ipolit
Sfinții Mucenici Laurențiu Arhidiaconul, Sixt, Episcopul Romei și Ipolit

Cum Sfântul Ierarh Sixt fusese condamnat să i se taie capul pe Via Appia, Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul îi iese în cale și îi strigă: "Nu mă lăsa, Părinte Sfânt, pentru ca am împărțit deja comorile pe care mi le-ai încredințat". Auzind vorbindu-se de comori, soldații îl prinseră imediat și pe Sfântul Mucenic Laurențiu și îl duseră în fața tribunului Partenius care îl înștiință pe împărat. Aruncat în închisoare și dat în paza tribunului Ipolit, Sfântul Mucenic Laurențiu vindecă prin rugăciunea sa și aduse la credință pe un orb numit Lucillus. Auzind vestea, alți numeroși orbi alergară la el și fură cu toții vindecați de către sfânt. Văzând acestea, Ipolit ceru și primi botezul, împreună cu celelalte nouăsprezece persoane ce se aflau în casa lui.

Convocat de către Valerian, care îl soma să îi dea comorile, Sfântul Mucenic Laurențiu ceru să i se aducă trei zile mai târziu un mare număr de care. Între timp el convocă în casa lui Ipolit orbi, șchiopi, bolnavi și nenorociți de tot soiul, apoi, punându-i în care, veni să îi prezinte la palat anunțând: "Iată comorile veșnice ale Bisericii, care nu se împuținează și sporesc mereu, care sunt răspândite în fiecare și se regăsesc în toți". Cuprins de furie, Valerian strigă: "Închină-te idolilor și uită arta magică în care te mărturisești". Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul îi răspunse că nimic nu putea să îl facă să accepte cultul demonilor în locul Făcătorului tuturor lucrurilor. Atunci fu supus chinurilor și aruncat în închisoare. După un al doilea interogatoriu la palatul lui Tiberiu pe colina Palatino, i se puseră pe trup lame de fier înroșit în foc și fu bătut cu bice plumbuite și lanțuri cu cârlige la ambele capete. În fața rezistenței sale supranaturale, un soldat, pe nume Roman, mărturisi pe Hristos și a fost pe loc executat.

Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul 10 august

Un al treilea interogatoriu avu loc la Termele situate lângă palatul Salluste. Împăratul ceru să fie sfărâmate cu pietre maxilarele Sfântului apoi dădu ordin să fie dezbrăcat de hainele sale și să fie întins pe un grătar așezat pe cărbuni aprinși. Somat pentru ultima dată să se închine idolilor, Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul răspunse: "Eu mă dau ca jertfa plăcut mirositoare singurului Dumnezeu adevărat, pentru că jertfa ce se cuvine lui Dumnezeu este o inimă înfrântă și smerită" (Psalmii 50 :18). Pe când călăii ațâțau focul, el spuse tiranului: "Învață, nenorocitule, că acest jăratec mă răcorește dar pe tine te va chinui veșnic. Acum că sunt ars pe o parte, întoarce-mă pe partea cealaltă!". Când a fost întors mai spuse o ultimă rugăciune: "Mulțumesc Ție, Iisuse Hristoase, pentru că m-ai învrednicit să intru pe porțile Împărăției Tale". Apoi își dădu duhul.

Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul 10 august

Sfântul Ipolit merse să îl îngroape în secret pe proprietatea văduvei Domnita alături de Preotul Iustin.

Dar Ipolit a fost denunțat și în curând arestat, însă un înger veni să îl elibereze și îl duse în casa lui unde își luă cu dragoste rămas bun de la părinții săi și de la slugile casei și le oferi tuturor o masă sărbătorească. Erau cu toții la masă când soldații se iviră și îl luară din nou pe Sfântul Ipolit pentru a-l conduce în fața împăratului. Sperând să îi învingă hotărârea, suveranul ceru ca el să fie acoperit de distincții militare și îi promise onoruri încă și mai mari. Dar Sfântul rămase neclintit și declară că nu mai voia decât o singură cinstire: aceea de a sluji în armata lui Hristos. Bătut cu lanțuri cu cârlige la ambele capete, fu apoi legat de cai sălbatici care îl târâră pe curajosul Mucenic pe o distanță mare. Astfel câștigă el cununa victoriei, precedat de doica sa, Concordia, și de oamenii din casa lui pe care îi adusese la credință. La șapte zile după martiriul său, Sfântul Ipolit i s-a arătat împăratului și fiului său care se duceau la amfiteatru și că i-a bătut cu lanțuri de foc nevăzute.

Surse: Calendar-Ortodox, Active News.

Floare 02 Bun

Unde se găsesc moaștele Sfântului Mucenic Laurențiu Arhidiaconul

Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul 10 august

După ce Sfântul Ipolit a îngropat, după martiriu, pe Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul, moaștele lui au rămas pe proprietatea văduvei Domnita aproximativ 50 de ani, moment în care Sfântul Constantin va construi o biserică lângă catacomba unde fusese îngropat Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul, situată pe Via Tiburtina, la est de Roma. În secolul al VI lea cripta a fost transformată într-o mare biserică, dar mormântul rămase tot în același loc. Odată cu trecerea timpului au mai fost zidite în Roma încă șapte lăcașuri de cult în numele Sfântului Mucenic. Un fragment din sfintele sale moaște a fost dăruit de Episcopul Adrian al Romei împăratului Carol cel Mare (768-814), părticică care se află se află în orașul Strasbourg, în biserica Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul.

Sursă: Basilica.

Floare 02 Bun

Etimologia / semnificația numelui Laurențiu / Laura

Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul 10 august

În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Mucenic Laurențiu Arhidiaconul!

Laurențiu - prenumele de băiat Laurentiu nu era la fel de frecvent ca Laurentia, forma de feminin, însă în ultimii ani, este tot mai popular, fiind unul dintre cele mai apreciate nume de persoana din onomastica noastră contemporană.

Semnificația numelui Laurentiu este clară și nu ar trebui să ne pună absolut nicio problema, chiar dacă în jurul etimologiei sale s-au strana numeroase controverse. În primul rand, știm că acest nume avea statut de supranume la romani. Cercetătorii lingviști sunt de părere că numele în discuție provine de la forma Laurentius, un cuvânt ce arata proveniența locala a purtătorului. În acest sens, trebuie menționat că numele de origine latină provine de la toponimul Laurentum care, la rândul său, are la baza substantivul comun "laurus".

Sensul acestui termen din urma este limpede, "laurus" însemnând "laur". Cu toate acestea, unii specialiști au contestat vehement ipoteză potrivit căreia semnificația numelui Laurentiu ar fi "laur", ei susținând faptul că, de fapt, acest nume de persoana are sensul de "cel care poarta lauri". Prin intermediul acestei interpretări, s-a făcut trimitere la întrebuințarea laurului (dafin-ului), o planta din care se făcea o cununa care, mai apoi, se așeza pe capul învingătorilor.

Dacă urmam aceasta ipoteză, vom putea spune ca semnificația acestui prenume de băiat este și "victorie". De altminteri, aceasta semnificație din urma a fost cea care a dus la răspândirea prenumelui Laurentiu, creștinii dorind să arate victoria noii religii. În sfârșit, lingviștii ne spun că acest nume de persoană a pătruns în onomastica noastră, ca și alte prenume, prin intermediar slav, în cele din urma, adaptându-se sistemului limbii noastre.

Derivate ale numelui Laurențiu - Laura

Laurențiu, Laurenția, Laur, Laura, Lavrentie, Laurence, Lorenzo, Lars, Loris, Enzo.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Laurențiu - Laura?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 10 august când este pomenit Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul.

Floare 02 Bun

Icoana Sfântului Mucenic Laurențiu Arhidiaconul

Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul 10 august

[Sfântul] Sixt [episcopul], bătrân cu barba lungă, Laurențiu, arhidiaconul său, cu începere de barbă, și Ipolit, cu barba spintecată, prin felurite munci fiind chinuiți, primesc sfârșitul.

Primind pătimirea focului, Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul a stins focul cel necurat al idolatriei. În iconografie, el este reprezentat cu cădelnița cu jar în mână, cădind și înmiresmând Biserica lui Hristos.

Sunt situații când Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul este reprezentat ținând grătarul pe care a fost muncit.

Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul 10 august

Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine.

Floare 02 Bun

Rugăciune către Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul

În Grădina Desfătării ca un ostaș al lui Hristos după vrednicie desfătându-te și împreună dănțuind cu puterile cele îngerești, roagă să mi se dea strălucire purtătoare de lumină mie, celui ce te laud pe tine, Fericite Laurențiu.
Intrând în luptele muceniciei celei cinstite, pătimitor purtător de biruință te-ai arătat cu tăria sufletului, Sfinte Laurențiu. Pentru aceea, cu cununa dreptății, cu buna cuviință și cu diadema biruinței te-ai încununat.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Ca un fiu al luminii și al zilei fiind, în chip minunat de la apus ca un soare simțitor ne-ai răsărit nouă, luminând marginile cu raza cea prealuminoasă, Sfinte Mucenice Laurențiu, pururea pomenite.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Prin cinstită nașterea ta, Fecioară, izbăvindu-ne din legăturile iadului și din stricăciune și din osânda lumii, cu mulțumire grăim către tine: Bucură-te, Preacurată, Ceea ce ești Plină de daruri, Ușa cea Mântuitoare a Darului.

Floare 02 Bun

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul, glasul al 4-lea

Mucenicul Tău, Doamne, Laurențiu, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condac - Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul, glasul al 2-lea

Cu Foc Dumnezeiesc aprinzându-ți inima ta, focul patimilor până la sfârșit în cenușă l-ai întors, întărirea pătimitorilor, de Dumnezeu purtătorule, Mucenice Laurențiu. Și în chinuri fiind, ai strigat cu credință: nimeni nu mă va despărți pe mine de dragostea lui Hristos.

Floare 02 Bun

Viața completă - Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul (Viețile Sfinților)

După războiul romanilor cu perșii, Deciu împăratul s-a întors în Roma cu biruință și cu dănțuire. Atunci preasfințitul Sixt, papa Romei, cu clerul său, a fost prins de Valerian, eparhul Romei, și închis în temnița poporului. Sixt era din Atena, de neam grecesc, și a fost mai întâi filosof, apoi ucenic al lui Hristos; și mergând la Roma, a fost de bună trebuință Bisericii lui Hristos; pe de o parte, pentru înțelepciunea sa, iar pe de alta, pentru viața sa cea îmbunătățită. Apoi, după o vreme oarecare, a fost ridicat la treptele rânduielilor bisericești; căci, fiind ucis pentru Hristos preasfințitul Ștefan, papa Romei, Sfântul Sixt a fost ridicat la scaun în locul lui, ca la o moarte sigură, pentru că în acele vremi nu era vreun papă, pe care să-l fi ocolit paharul pătimirii.

Deci Sfântul Sixt, șezând în temnița din Roma cu clericii și cu ceilalți creștini, au fost munciți pentru Hristos doi boieri persani, anume Avdon și Senis, pe care Deciu îi aduese cu el legați ca pe niște robi. Iar după uciderea acelora, împăratul Deciu și eparhul Valerian au poruncit ca pe Sixt papa să-l aducă noaptea înaintea lor, în capiștea care se numea Teliude. Și când trimișii au venit ca să-l ia din temniță, Sfântul Sixt a zis către cei legați împreună cu el: "Fraților și ostașii mei, nu vă temeți de muncile cele vremelnice. Știți ce fel de chinuri au răbdat sfinții mai înainte de noi, ca să câștige cununile vieții veșnice. Insuși Hristos Dumnezeul nostru a pătimit pentru mântuirea noastră, ca să ne lase nouă pildă; deci să nu vă temeți a pătimi pentru Hristos, ca să împărățiți împreună cu Dânsul".

Odată cu Sfântul Sixt au dus și doi diaconi, anume Felichisim și Agapit, și i-au pus înaintea lui Deciu și a lui Valerian. Împăratul a zis către Sixt: "Știi pentru ce ești prins și adus înaintea noastră?" Sixt a răspuns: "Știu prea bine". Impăratul a zis: "Dacă știi, fă precum fac și ceilalți ca să fii viu tu, iar clerul tău să se înmulțească". Papa a zis: "Cu adevărat de aceasta mă îngrijesc, ca să se înmulțească clerul meu". Zis-a împăratul: "Deci jertfește zeilor și fii mai mare peste toți slujitorii idolești". Iar fericitul Sixt a răspuns: "Eu întotdeauna aduc jertfă curată și fără prihană lui Dumnezeu Tatăl cel Atotputernic; Fiului Lui, Domnul nostru Iisus Hristos, și Sfântului Duh". Zis-a împăratul: "Îți cruțăm bătrânețile, dar cruță-te și tu pe tine însuți și te îngrijește de clerul tău, ca să-l izbăvești de la moarte". Răspuns-a sfântul: "Până acum m-am cruțat și mă cruț și îngrijesc de clerul meu, ca să pot să-i răpesc și să-i izbăvesc pe toți împreună cu mine din adâncul morții veșnice".

Folare Separare 1

Zis-a împăratul către ostași: "Duceți-l în capiștea lui Marte, ca să-i jertfească aceluia, iar de nu va voi, să-l închideți în temnița care se numește a lui Mamertin". Deci dus fiind papa la capiștea lui Marte împreună cu amândoi diaconii și silit fiind spre jertfă, a zis către acei ostași: "O, ticăloșilor și vrednicilor de plâns, pentru ce vă închinați idolilor celor muți și surzi, care nici lor, nici altora, nu pot să le ajute? Ascultați-mă pe mine, fiilor, și vă pocăiți, izbăvindu-vă sufletele voastre de veșnicele munci!" Dar ei, împlinind porunca împăratului, au dus pe papa și pe amândoi diaconii în temnița lui Mamertin. Și văzând Sfântul Laurențiu arhidiaconul pe Sfântul Sixt fiind dus în legături, a strigat către el: "Părinte, unde te duci fără fiul tău? O, sfinte arhiereu, unde te grăbești fără arhidiaconul tău? Tu niciodată nu ai adus jertfă fără mine! Ce a găsit mila ta părintească neplăcut la mine? Oare sunt lepădat? Nu m-ai încercat oare pe mine ca să-ți fiu slujitor plăcut? Dacă am fost părtaș cu tine întru lucrarea dumnezeieștilor Taine ale lui Hristos, pentru ce să nu fiu părtaș cu tine și în vărsarea sângelui pentru Hristos? Ia-mă cu tine, părinte! Ia, învățătorule, și pe ucenicul tău, și mă dă jertfă lui Dumnezeu înaintea ta, precum Avraam a jertfit pe fiul său, Isaac, și marele Apostol Petru, pe întâiul arhidiacon Ștefan, și, văzându-mă pe mine săvâr-șindu-mă prin mucenicie, te vei sârgui și tu însuți pe urmă spre cunună!"

Iar preasfințitul Sixt i-a răspuns: "O, fiule, nu te las, ci te păzesc spre mai mari chinuri pe tine; pentru că cele mai mari nevoințe te așteaptă pe tine pentru credința în Hristos. Eu ca un bătrân ies la lupta cea mai ușoară, iar ție ți se cuvine să arăți biruință și dănțuire mai slăvită împotriva chinuitorului. Deci nu plânge; să știi că, după trei zile de la sfârșitul meu, vei merge după preotul tău și nu-ți este de trebuință să fiu și eu de față, ca și cum aș fi spre ajutor. Ilie a lăsat pe Elisei și nu i-a luat puterea facerii de minuni. Mergi deci până la vremea aceea și avuțiile bisericești să le împarți săracilor și celor ce au trebuință după socoteala ta". Deci ducându-se Sfântul Laurențiu și luând podoabele și vistieriile bisericești, căuta prin cetate pe clericii ascunși și pe creștinii săraci; și, pe câți îi afla, le dădea spre trebuință cele de nevoie.

Și mergând la muntele Helion, a aflat o văduvă, care petrecea întru văduvie de 32 de ani. Acea văduvă, pe nume Chiriachi, ascundea la sine mulți creștini, împreună cu preoții și clericii lor. Sfântul Laurențiu a adus noaptea acolo argint destul, haine și toate cele de trebuință și a început să spele picioarele slujitorilor lui Dumnezeu și a celorlalți creștini. Iar văduva Chiriachi, închinându-se la picioarele lui, i-a zis: "Rogu-te, robule al lui Hristos, puneți mâinile tale pe capul meu, deoarece pătimesc o durere cumplită". Iar sfântul, punând pe mâinile ei fota cu care ștergea picioarele, iar^mâinile sale punân-du-le pe capul ei în semnul Sfintei Cruci, a zis: "în numele Domnului nostru Iisus Hristos, fii sănătoasă". Și îndată acea văduvă s-a tămăduit de durerea sa.

Folare Separare 1

În aceeași noapte, Sfântul Laurențiu ducându-se la ulița care se numea Canaria, a aflat mulți creștini adunați în casa unui oarecare creștin Narcis. Și intrând înăuntru la ei, le-a spălat picioarele și le-a dat destul spre trebuință din averile bisericești. Acolo era un oarecare orb Crischentie, care, plângând, a zis către sfânt: "Pune mâna ta pe ochii mei, ca să-ți văd fața". Iar Sfântul Laurențiu a zis: "Domnul nostru Iisus Hristos, Cel care a deschis ochii celui orb din naștere, Acela să te lumineze și pe tine". Și a făcut semnul Sfintei Cruci pe ochii orbului și îndată acela a văzut și a privit fața lui Laurențiu, bucurându-se.

Ieșind sfântul de acolo, s-a înștiințat că în peșterile lui Nepotian s-au adunat o mulțime de creștini și s-au ascuns; deci a mers acolo, ducându-le cele de hrană și altele de trebuință. Acolo a aflat 70 de suflete, bărbați și femei, între care și pe Sfântul Iustin preotul. Deci spălându-le picioarele și dându-le cel mai de pe urmă argint, s-a dus.

Și a auzit că sfințitul Sixt a fost dus cu cei doi diaconi la judecată în capiștea Teliudei și a mers acolo, vrând să vadă ce o să fie. Deci papa a fost pus înaintea lui Deciu și a lui Valerian, și Deciu a zis către el: "Te sfătuim cele folositoare pentru bătrânețile tale, ascultă-ne și adu jertfe zeilor". Sfântul a răspuns: "Sfătuiți-vă pe voi singuri cele de folos și nu huliți pe Dumnezeul ceresc. Pocăiți-vă pentru vărsarea sângelui sfinților, ca să nu pieriți cumplit!"

Folare Separare 1

Auzind Deciu aceste cuvinte, s-a mâniat și a zis către Valerian: "Dacă acesta nu se va pierde din mijlocul celor ce viețuiesc pe pământ, nimeni nu va avea nici frică, nici ascultare de stăpâni". Și a zis Valerian: "Să se pedepsească cu moarte!" Atunci diaconii au strigat către asupritori: "O, ticăloșilor, dacă ați fi ascultat sfaturile părintelui nostru, ați fi scăpat de muncile cele veșnice ce vă așteaptă pe voi". Zis-a Valerian: "Până când aceștia trăiesc, îngrozindu-ne pe noi cu munci? Să fie duși în capiștea lui Marte ca să jertfească, iar de nu vor voi, apoi în același loc să li se taie capetele".

Deci acea capiște a lui Marte era în afară de zidurile cetății, dinaintea porților care se numeau "ale lui Apie", unde fiind duși sfinții, preasfințitul papă a zis către acea capiște: "Să te sfărâme pe tine Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu!"; iar creștinii zicând "Amin", îndată s-a făcut cutremur mare și a căzut o parte din acea spurcată capiște, sfărâmându-se și idolul din ea. Atunci Sfântul Laurențiu a strigat către preasfințitul Sixt, zicând: "Nu mă lăsa pe mine, părinte, că acum am împărțit vistieria ce mi-ai încredințat-o". Iar ostașii auzind de vistierie, au prins pe Sfântul Laurențiu și l-au ținut legat. Iar pe papa cu cei doi diaconi i-au tăiat înaintea acelei capiști de sub munte și trupurile lor le-au lăsat neîngropate. Și după ce s-a făcut noapte, au mers preoții, diaconii și ceilalți creștini și, luând acele cinstite trupuri, l-au pus pe cel al papei în peștera de la mormântul lui Calixt, iar pe ale diaconilor le-au îngropat în mormântul lui Pretextat. Astfel s-au sfârșit pentru Hristos prin mucenicie preasfințitul papă Sixt și cu dânsul cei doi diaconi, Felichisim și Agapit, în ziua de 6 august.

După uciderea preasfințitului papă Sixt, ostașii au adus la împăratul pe Sfântul Laurențiu, și i-au spus, zicând: "Am prins pe arhidiaconul lui Sixt, care a luat vistieria după al său papă și a ascuns-o". Iar împăratul, auzind de vistierie, s-a bucurat și, punând pe Laurențiu înaintea sa, a zis către dânsul: "Unde sunt bogățiile bisericești pe care le-ai ascuns?" Dar Sfântul Laurențiu nu i-a răspuns nici un cuvânt. Atunci împăratul Deciu l-a dat lui Valerian eparhul, zicându-i: "Cercetează-l pentru avuțiile bisericești și silește-l la închinarea zeilor; iar de nu va voi să spună unde sunt avuțiile și să se închine zeilor, să-l pierzi cu munci". Iar Valerian, luând pe Laurențiu, l-a dat unui mai-mare peste ostași, anume Ipolit, care era păzitorul celor legați, zicându-i să aibă grijă de el. Iar Ipolit a închis pe Laurențiu în temniță, împreună cu ceilalți legați.

Folare Separare 1

Între aceia era un elin, anume Luchilie, ținut legat de mult. Acela își pierduse vederea de mult plâns, rămânând orb. Deci Sfântul Laurențiu i-a zis: "Crede în Fiul lui Dumnezeu, în Domnul nostru Iisus Hristos și te botează, iar Acela te va lumina". Orbul a zis: "Eu doresc de mult să mă botez în numele lui Hristos". Laurențiu a zis: "Dar crezi din toată inima?" Orbul a răspuns cu plângere: "Cred în Domnul Iisus Hristos, mă lepăd de idolii cei deșerți și scuip asupra lor". Iar Ipolit, ascultând cu răbdare cuvintele lor, voia să vadă dacă se vor deschide ochii orbului și cum se va face aceea. Deci Sfântul Laurențiu, învățând pe Luchilie, apoi binecuvântând apa, l-a botezat și îndată i s-au deschis ochii și a strigat, zicând: "Bine este cuvântat Domnul Iisus Hristos, Dumnezeul cel veșnic, Care m-a luminat!"

De această minune înștiințându-se și alți orbi, se duceau în temniță la Sfântul Laurențiu; iar el chemând numele lui Iisus Hristos și punându-și mâinile pe ochii lor în semnul Sfintei Cruci, îi făcea să vadă. Și văzând Ipolit toate acestea, se minuna. Apoi a zis către Laurențiu: "Arată-mi mie vistieriile cele bisericești". Laurențiu a zis către dânsul: "O, Ipolite, dacă vei crede în Dumnezeu, Tatăl cel atotputernic, și în Fiul Lui, Domnul nostru Iisus Hristos, ți se vor arăta avuțiile și ți se va da viața cea veșnică". Ipolit a zis: "Dacă se va împlini cu adevărat cuvântul grăit de tine, atunci voi face ceea ce poruncești". Sfântul a zis: "Ipolite, ascultă-mă pe mine și fă degrab ceea ce zic: leapădă pe idolii cei muți și surzi și primește Sfântul Botez".

Și s-a învoit Ipolit și l-a scos pe Laurențiu din legături și l-a dus la casa sa. Apoi Laurențiu, învățând pe Ipolit și povățuindu-l la sfânta credință, l-a botezat. Iar după botez, Ipolit a zis: "Am văzut sufletele cele nevinovate în mare bucurie!" Acelea erau avuțiile despre care Laurențiu îi spusese că i se vor descoperi; pentru că în ceasul botezului i-a arătat Domnul prin minunată vedenie cereștile bucurii. Apoi a zis iarăși către Sfântul Laurențiu: "Te jur cu Domnul nostru Iisus Hristos, să botezi toată casa mea!" Și a botezat sfântul pe cei ce se aflau în casa lui, cu totul 19 suflete. În vremea aceea a venit poruncă la Ipolit, ca să ducă pe Laurențiu la Valerian. Și a spus Ipolit lui Laurențiu despre aceea. Iar sfântul i-a zis: "Să mergem că și ție și mie ni s-a gătit cununa mucenicească".

Folare Separare 1

Și mergând ei înaintea feței lui Valerian, a zis Valerian către Sfântul Laurențiu: "Lasă-ți împotrivirea și ne arată avuțiile, care se zice că sunt la tine". Sfântul a zis: "Dă-mi vreme două sau trei zile și ți le voi arăta". Apoi Valerian a zis către Ipolit: "Ți-l încredințez ție pentru trei zile". Deci Valerian a eliberat pe Laurențiu și a spus despre aceasta împăratului, că Laurențiu, după trei zile, are să arate avuțiile. Iar Laurențiu, plecând din fața lui Valerian, în trei zile a adunat în casa lui Ipolit mulțime de săraci, de văduve, de sărmani, de orbi, de șchiopi și de neputincioși. Iar a treia zi i-a dus pe toți înaintea lui Deciu și a lui Valerian - ei fiind atunci în palatul lui Salustie - și a strigat cu mare glas către dânșii, zicând: "Iată, aveți vistieriile cele veșnice puse în aceste vase pe care le vedeți și cine își va pune averile sale în aceste vase, le va lua cu dobândă în cereasca împărăție".

Atunci împăratul Deciu și eparhul Valerian, văzându-se rușinați, s-au umplut de mânie și acum nu-l mai schingiuiau atât de mult pentru avuții, cât au început a-l sili la închinarea de idoli. Și a zis Valerian către dânsul: "Pentru ce te chinuiești mult? Jertfește zeilor și leapădă-ți meșteșugurile de farmece, spre care nădăjduiești!" Iar sfântul a răspuns, zicând: "Pentru ce vă învață diavolul să siliți pe creștini să se închine dracilor? Judecați singuri dacă este drept a pleca grumazul la idolul zidit de mâini omenești și la diavolul care petrece într-însul, mai mult decât la Dumnezeul cel ceresc, la Ziditorul a toată făptura văzută și nevăzută". Iar împăratul, mâniindu-se, a poruncit să dezbrace pe Laurențiu, să-l întindă la pământ și să-l bată cu scorpioane (Scorpionul era o unealtă de chinuire - un laț de fier subțire cu dințișori ascuțiți). Și fiind bătut mucenicul cumplit și înroșindu-se pământul cu sângele lui, împăratul Deciu îi zicea: "Nu huli pe zei, nu huli!" Iar mucenicul răspundea: "Eu mulțumesc Dumnezeului meu că m-a învrednicit părții robilor Săi, sfinților mucenici; iar tu, ticălosule, te chinuiești cu nebunia și cu iuțimea ta".

Apoi Deciu a poruncit celor ce-l chinuiau să înceteze a-l bate, să-l ridice de la pământ și să aducă înaintea lui un pat de fier, scânduri, vergi de plumb și alte unelte de muncire, și i-a zis: "Cu toate acestea va fi muncit trupul tău, de nu vei aduce jertfe zeilor". Iar mucenicul a răspuns: "Ticălosule, eu toate acestea le-am dorit de mult ca pe niște ospețe; pentru că acestea vouă vi se par că sunt chinuri, iar nouă slavă". Muncitorul a zis: "Dacă aceste munciri pentru tine sunt ospăț și slavă, atunci spune-ne unde se ascund și ceilalți creștini, ca să vină aici să se ospăteze împreună cu tine". Sfântul a răspuns: "Ochii voștri cei necurați nu sunt vrednici să-i vadă pe aceia, ale căror nume sunt scrise în cer".

Folare Separare 1

După aceasta, împăratul a poruncit ca pe Sfântul Laurențiu să-l ducă legat în palatele lui Tiberie, unde voia și el însuși să meargă. Și ajungând acolo și șezând în capiștea lui Die, a pus de față pe mucenic și a zis către dânsul: "Spune-ne nouă pe toți necurații creștini, ca să curățim cetatea de dânșii, iar tu închină-te zeilor și nu nădăjdui spre vistieriile pe care le tăinuiești". Sfântul a răspuns: "Pe robii lui Hristos nu ți-i voi spune, iar spre vistierii nădăjduiesc cu adevărat și sunt încredințat despre ele". Impăratul a zis: "Socotești oare că prin aur și prin argint te vei răscumpăra din munci?" Mucenicul a răspuns: "Eu sunt rob al lui Hristos și nădăjduiesc spre Dânsul; deci sunt încredințat de vistieriile cele cerești, pe care Hristos Dumnezeul meu le-a pregătit pentru mine și pentru toți robii Săi".

Atunci împăratul, mâniindu-se, a poruncit să bată pe sfânt cu bețe și să-i ardă coastele cu scânduri de fier înroșite. Iar sfântul se ruga lui Dumnezeu într-acele munci, zicând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeule cel din Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, robul Tău, pe cel clevetit, dar care nu s-a lăsat de Tine, pe cel întrebat și care Ți-a mărturisit preasfântul Tău nume". Apoi muncitorul a poruncit ca să-l bată cu vergi de plumb pe mucenic, iar sfântul a strigat, zicând: "Doamne, Iisuse Hristoase, primește duhul meu!" Atunci a venit de sus un glas, zicând către dânsul: "Încă mai ai mult să pătimești!" Și a fost auzit glasul acela de toți, iar Deciu, mâniindu-se fără de măsură, a strigat cu glas mare, zicând: "Bărbați romani și adunarea poporului, ați auzit glasul diavolilor care mângâie pe vrăjitorul și pe furul acesta de cele sfinte, care nici pe zeii noștri nu-i cinstește, nici pe mine, împăratul, nu mă ascultă și nici de munci nu se teme".

După aceea a poruncit ca iarăși să-l întindă la muncire și să-l bată cu scorpioane ascuțite; iar sfântul râdea în acea muncă, batjocorind pe chinuitor. Apoi a zis: "Bine ești cuvântat, Doamne Dumnezeule, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos; mulțumesc Ție că ne arăți mila Ta nouă, nevrednicilor; ci dă-mi și darul Tău, ca să cunoască cei ce stau împrejur și privesc la mine, că Tu mângâi pe robii Tăi". Astfel rugându-se sfântul, unul din ostașii care erau de față, anume Roman, a crezut în Hristos și a strigat, zicând: "Sfinte Laurențiu, văd un tânăr prealuminos stând lângă tine, ștergându-ți rănile și tot trupul tău cu fota; deci te jur cu Hristos Domnul, Care ți-a trimis pe îngerul Său, să nu mă lași pe mine".

Folare Separare 1

Și a zis Deciu către Valerian: "Suntem biruiți de vrăjitorul acesta". Apoi, poruncind să dezlege pe mucenic de la muncire, l-a încredințat lui Ipolit spre pază. Iar Roman ostașul, aducând Sfântului Laurențiu un vas cu apă, a căzut la picioarele lui, plângând cu lacrimi și rugându-l să-l boteze. Deci, fiind botezat, îndată ceilalți ostași l-au apucat și l-au dus la împărat. Iar el, mai înainte până a începe a-l întreba, striga: "Sunt creștin". Atunci împăratul îndată a poruncit să-i taie capul lui. Deci, scoțându-l pe el din cetate, la porțile Salariei, i-au tăiat capul în 9 zile ale lunii lui august; iar trupul lui luându-l noaptea Iustin preotul, cel pomenit mai sus, l-a îngropat cu cinste.

Întru aceeași noapte, împăratul Deciu și Valerian eparhul, stând în băile olimpiești de lângă palatele lui Salustiu, au poruncit să le pregătească divan, ca să aducă pe Laurențiu la întrebarea cea mai de pe urmă; apoi au mai poruncit ca și toate uneltele cele de muncire să le pună de față.

De acest lucru înștiințându-se Ipolit, a început să plângă, iar Sfântul Laurențiu a zis către dânsul: "Nu plânge pentru mine, care merg la slăvita cunună mucenicească, ci mai ales te veselește". Ipolit a zis: "Pentru ce nu strig și eu lângă tine: «Sunt creștin», ca să mor cu tine?" Sfântul a zis: "Tăinuiește acum mărturisirea lui Hristos în inima ta; iar după puțină vreme, când eu te voi chema pe tine, atunci vei auzi și vei veni după mine".

Folare Separare 1

Deci când împăratul cu eparhul au stat la judecată, Sfântul Laurențiu a fost pus de față înaintea lor, iar împăratul a zis către dânsul: "Lasă-ți farmecele tale și ne spune de ce neam ești". Sfântul a răspuns: "De neam sunt din Ispania și am crescut în Roma. Eu sunt din scutece creștin și am învățat din tinerețe toată legea lui Dumnezeu". Împăratul a zis: "Oare aceasta este la tine legea lui Dumnezeu, ca să nu cinstești pe zei și să nu te temi de munci?" Sfântul a răspuns: "Legea pe care am învățat-o m-a învățat a cunoaște și a cinsti pe Dumnezeul meu, pe Domnul Iisus Hristos, cu al Cărui nume întărindu-mă, cu adevărat nu mă tem de muncile tale". Împăratul a zis: "Jertfește zeilor, că de nu vei jertfi, toată noaptea vei fi muncit". Sfântul a răspuns: "Noaptea mea nimic nu are întunecos; ci toate strălucesc ca lumina!" Atunci muncitorul a poruncit să-l bată pe mucenic cu pietre peste gură. Iar sfântul mai mult se întărea și batjocorea pe muncitor, mulțumind lui Dumnezeu.

Apoi Deciu a zis către slujitori: "Aduceți patul de fier, ca în noaptea aceasta mândrul Laurențiu să se odihnească pe dânsul". Deci, fiind adus patul care era ca un grătar de fier, au pus pe el pe mucenic gol înaintea lui Deciu și a lui Valerian și au pus cărbuni de foc dedesubt. Și strângeau slujitorii trupul mucenicului cu furci de fier deasupra patului, iar dedesubt îl ardeau ca pe niște carne de mâncare. Iar împăratul a zis către dânsul: "Jertfește zeilor!" Mucenicul a răspuns: "Eu m-am adus pe mine însumi jertfă Dumnezeului meu, întru miros cu bună mireasmă, întru duh umilit!"

Într-acea vreme slujitorii puneau mai mult foc dedesubt și mai cu dinadinsul ardeau patul. Iar sfântul a zis către împărat: "Vezi, ticălosule, că acești cărbuni de foc mie îmi pregătesc răcorire, iar ție, munci veșnice! Căci Domnul meu știe, că pentru sfânt numele Lui fiind pârât, nu m-am lepădat și, fiind întrebat, L-am mărturisit pe El; iar acum, fiind ars, Ii mulțumesc Lui". Vaierian a zis către sfânt: "Unde este focul cu care ne-ai îngrozit pe noi?" Sfântul a răspuns: "O, nebunilor și ticăloșilor, oare nu știți că acești cărbuni cu care mă ardeți pe mine și care sunt răcorirea sufletului meu, aceștia vor fi sufletelor voastre nestinsă ardere?"

Folare Separare 1

Și toți care erau acolo de față se mirau de o muncire ca aceea a împăratului, care a poruncit să frigă un om de viu. Iar Sfântul Laurențiu, cu fața luminoasă, zicea: "Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, Iisuse Hristoase, că m-ai întărit pe mine". Apoi, întorcându-și ochii către Deciu și către Valerian, le-a zis: "Iată, o, ticăloșilor, ați fript o parte a trupului meu; întoarceți-l acum și pe cealaltă parte și mâncați carnea mea cea friptă". După aceasta, slăvind pe Dumnezeu, a zis: "Mulțumesc Ție, Doamne, Iisuse Hristoase, că m-ai învrednicit a intra în porțile Tale!"

Aceasta zicând, și-a dat duhul; iar împăratul și eparhul, văzând pe mucenic mort, s-au sculat cu rușine de acolo și au plecat, lăsând trupul pe patul acela. Deci Ipolit, mai înainte de a se face ziuă, a luat cinstitul și mult pătimitorul trup al mucenicului și l-a învelit cu pânză curată, ungându-l cu aromate. Apoi a spus Sfântului Iustin preotul, care a venit îndată la Ipolit, și amândoi au dus trupul acela la văduva Chiriachi, cea zisă mai înainte, și l-au pus în casa ei până seara, petrecând ziua aceea în postire cu lacrimi. Iar seara târziu l-au dus în peștera din satul acelei văduve, adunându-se mulți creștini și plângând mult. Și făcând acolo rugăciune de toată noaptea, au îngropat cu cinste pe mucenic.

Iar Sfântul Iustin preotul a săvârșit Sfânta și dumnezeiasca Liturghie și toți s-au împărtășit cu Preacuratele Taine ale Trupului și Sângelui lui Hristos. Sfântul Mucenic Laurențiu arhidiaconul și-a săvârșit nevoința sa mucenicească în 10 zile ale lunii august, iar Sfântul Ipolit cu ceilalți au pătimit a treia zi după Sfântul Laurențiu, în care se va vorbi mai pe larg despre aceasta. Pentru toate acestea să fie slavă Dumnezeului nostru Celui slăvit în Sfânta Treime, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Folare Separare 1

Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților Iunie

Floare 02 Bun

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 10 august

În aceasta luna, în ziua a zecea, pomenirea Sfinților Mucenici Lavrentie (Laurentiu) arhidiaconul, Xist (Sixt), papa Romei, și Ipolit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Iron filosoful, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților sase Mucenici cei în Vizie, care s-au săvârșit unii zdrobindu-li-se oasele, iar alții strujindu-li-se trupurile.

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 11 august

În aceasta luna, în ziua a unsprezecea, pomenirea Cuviosului și de Dumnezeu purtătorului Parintele nostru Nifon, arhiepiscopul Constantinopolului, care a pustnicit în sfânta Mănăstire Dionisiu din sfântul Munte Athos, în anii de la Hristos 1460;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mare Mucenic Evplu diaconul;
Tot în aceasta zi, pomenirea târnosirii cinstitei și înfrumusețatei case și dumnezeiești biserici a Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu, numita Eleusa;
Tot în aceasta zi, pomenirea Icoanei celei nefăcuta de mâna a Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților Mucenici: Neofit, Zinon, Gaie, Marcu, Macarie și Gaian, care s-au săvârșit prin foc.

Floare 02 Bun

Pe Sfântul Mucenic Laurențiu Arhidiaconul să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Mucenice Laurențiu roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro, facebook.

Recomandări

† Sfântul Cuvios Siluan Athonitul
(24 septembrie)

Sfântul Cuvios Siluan Athonitul prin prezenta sa, prin viata și scrierile sale, ne pune în prezenta lui Hristos, nu printr-o învățătură, un sistem teologic sau un discurs, ci printr-o experiență nemijlocita a lui Dumnezeu, trăită […]

† Sfântul Cuvios Serghie de la Radonej
(25 septembrie)

Încă din timpul vieții sale Sfântul Cuvios Serghie de la Radonej a făcut mai multe minuni, devenind foarte cunoscut și căutat de ceilalți oameni care aveau diferite boli sau alte suferințe, dăruind sănătate sufletului și […]

† Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul
(23 septembrie)

Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul este serbată în calendarul ortodox în ziua de 23 septembrie. Zămislirea s-a petrecut cu șase luni înainte de Întruparea Fiului lui Dumnezeu (Buna Vestire).

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram