Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, a fost copilul pe care l-a luat brațe Hristos și a zis: De nu se va smeri cineva pe sine ca pruncul acesta, nu va intra în împărăția cerurilor. "Pomana Porcului" de după tăiatul pricului de Ignat face parte din "tradițiile" inventate în perioada comunistă-atee și continuate în ultimele trei decenii, pentru a întina postul Crăciunului în ultima săptămână a lui și pentru a-i îndepărta pe creștini de bucuria Nașterii Domnului. El este serbat în calendarul ortodox în data de 20 decembrie.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul este prăznuit în calendarul ortodox în data de 20 decembrie. El a fost Copilul pe care l-a apucat de mână Iisus Hristos și l-a luat în brațe și a zis: "De nu se va smeri cineva pe sine ca pruncul acesta, nu va intra în împărăția cerurilor." (Sfântul Evanghelist Matei 18, 3); și: "Și cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește" (Sfântul Evanghelist Matei 18, 5). De aceea a fost numit purtător de Dumnezeu.
Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul este urmaș al apostolilor și al doilea patriarh al Bisericii Antiohiei după Evod. El a fost împreună cu Policarp, episcopul Bisericii Smirnei, ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan. Sfântul Ioan Gură de Aur ne încredințează că în timpul celor 40 de ani cât a păstorit acolo s-a dovedit un adevărat părinte al antiohienilor. În timpul persecuției lui Domițian (81-96) Sfântul Ignatie i-a încurajat cu sfaturi și rugăciuni pe toți creștinii.
În anul 107 împăratul Traian voia să instaleze liniștea la hotarul cel mai îndepărtat al răsăritului. În drumul său s-a oprit în Antiohia, fosta capitală a regilor Seleucizi. Păgânii i-au spus împăratului Traian că Ignatie este creștin și că cinstește pe Hristos cel osândit de Pilat. Împăratul l-a cercetat îndelung, și a încercat să îl convingă să jertfească zeilor, însă Episcopul Ignatie a refuzat. Datorită acestui fapt a cerut să fie chinuit îndelung și în felurite chipuri. Pentru că Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, prin puterea lui Dumnezeu, s-a arătat mai tare decât chinurile, a fost trimis legat la Roma, pentru a fi dat la fiare în circ.
Sfântul Ignatie Teoforul a plecat din Antiohia, însoțit de diaconul Filon și de Agatopod, a fost păzit de o gardă militară formată din zece soldați, pe care sfântul îi numește "leoparzi".
În drumul său până la Roma, Sfântul Ignatie a îndemnat pretutindeni mulțimea credincioșilor să asculte episcopii și preoții lor și să nu creadă învățăturile eretice. Trecând prin Bisericile Asiei Mici, sfântul Ignatie a fost întâmpinat de către credincioșii diferitelor comunități creștine, cărora le-a adresat 7 epistole, în care tratează probleme de doctrină și de viață creștină.
Impresionantă este atitudinea sfântului Ignatie Teoforul în fața morții. El nu se temea de chinurile la care urma să fie supus și nici de moarte, ci teama sa era ca nu cumva creștinii din Roma să intervină la autorități pentru a-l salva. De aceea, într-o scrisoare adresată creștinilor din capitala imperiului, Sfânt Ignatie le-a scris: "Lăsați-mă să mă fac mâncare fiarelor, prin care îmi este cu putință a câștiga pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu și prin dinții fiarelor să mă macin, ca să fiu pâine curată a lui Hristos. Mai bine ațâțați pe fiare ca să mi se se facă mormânt și nimic din timpul meu să nu lase. Atunci voi fi ucenic cu adevărat al lui Hristos, … eu să fiu jertfă lui Dumnezeu …".
În cele din urmă, Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie a primit cununa muceniciei fiind aruncat în mijlocul animalelor sălbatice din circul roman.
Martiriul sfântului Ignatie Teoforul rămâne, peste veacuri, o pildă cutremurătoare de dăruire până la jertfa vieții, pentru Hristos și Biserică.
După moartea martirică câțiva creștini au adunat rămășitele sale din amfiteatrul de la Roma și le-au adus la Antiohia. Astfel, la 29 ianuarie facem pomenirea aducerii moaștelor Sfântului Ignatie Teoforul de la Roma la Antiohia.
În timpul domniei lui Heraclie, împăratul Bizantului, moaștele Sfântului Ignatie Teoforul au fost duse la Roma și se află acolo, în Biserica Sfântului Clement.
În România, o părticele din moaștele sale se afla în:
În Republica Moldova se o altă părticică din moaștele Sfântului Ignatie la Mănăstirea Sireți.
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul!
Ignatie – Acest nume are două etimologi, una greacă și una latină. În cea greacă acest nume provine de la Ἰγνάτιος, și se traduce cu "înfocatul", "cel plin de dragoste".
Acest nume are și o proveniență estrucă, mai târziu din latină, „ignis > egnātĭus”, adică „foc, foc, lumină, strălucire, strălucire, raze de soare”.
În România este folosit mai des ca nume de familie Ignat.
Ignatios, Ignat.
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 20 decembrie când este pomenit Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei.
Sfântul Ignatie Teoforul este reprezentat, ca un episcop bătrân, cu barba lungă, spunând următoarele: "Doamne Dumnezeule, Atotțiitorule, Cela ce ești unul sfânt, [Carele primești jertfă de laudă de la cei ce te cheamă pe tine cu toată inima…]"
Iar pentru icoana care reprezintă mucenicia sa (pomenită la 20 decembrie), erminia precizează doar că se săvârșește fiind mâncat de lei. Frecvent, sunt reprezentați doi lei care îl atacă pe Sfânt, care apare așa cum este descris mai sus, cu veșmintele episcopale.
Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine, p. 152
Ritualul tăierii porcului de Ignat, are rădăcini în tradițiile antichității romane, amintește de jertfele de animale existente la popoarele păgâne și nu are nici o legătură cu învățătura creștină. Cu "ajutorul" mass-mediei, dornică de audiență tot mai mare, practica tăierii porcului de Ignat, adică în ziua de cinstire a martiriului Sfântului Sfințitului Mucenic Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei Siriei, a fost transformată în "tradiție românească", deși numai tradiție nu este.
Viața de sfințenie a Sfântului Ignatie Teoforul (purtătorul de Dumnezeu) și martiriul său cutremurător, peste care unii creștini suprapun ritualul tăierii porcului, nu are nici o legătură cu această practică păgână. Interesant este, de asemenea, că "de Ignat" sunt interzise activitățile casnice: spălatul rufelor, cusutul, efectuarea curățeniei în casă, dar nu este interzisă sacrificarea porculi.
Deci, cum putem noi, ca și creștini ortodocși sau de alte confesiuni, să inventăm o "tradiție" care nu are rădăcini în istorie și să suprapunem tăiatul porcului peste o asemenea sărbătoare, mai ales că, în perioada 20-25 decembrie, Postul Nașterii Domnului devine mai aspru?
Cum putem sacrifica porcul de "Ignat", când sărbătoarea închinată Sfântului Sfințitului Mucenic Ignatie Teoforul? În biserici săvârșim sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, în centrul căreia se află jertfa cea nesângeroasă a Domnului și cinstim martiriul cutremurător al sfântului Ignatie, iar în unele gospodării se sacrifică porcii?
Strămoșii noștri, oameni cu frica lui Dumnezeu, respectau, cu sfințenie, posturile și mulți dintre ei sacrificau porcul abia în perioada dintre Nașterea Domnului și Bobotează, în vreme ce noi încălcăm această rânduială și inventăm "tradiții" care nu au nici o legătură cu credința creștină.
Datoria noastră de creștini este de a păstra credința curată, așa cum ne-a dăruit-o Sfântul Apostol Andrei și de a renunța, din dragoste față de Dumnezeu, la "tradițiile" inventate în perioada comunistă-atee și continuate în ultimele trei decenii. În felul acesta cinstim, cu adevărat, sacrificiul pilduitor și atât de emoționant al Sfântului Episcop Ignatie al Antiohiei.
Preot Doctor Ionel Popescu
Sursă: UZA.
De la sfântul Ignatie au rămas 7 scrisori, de o deosebită importanță. Acestea au fost traduse și publicate în limba română de către preotul profesor universitar Dumitru Fecioru:
Scrisorile către comunitățile din Efes, Magnesia, Tralles și Roma le-a scris din Smirna, când era dus sub gardă spre Roma. Apoi, din Troa, a scris Bisericilor din Filadelfia și Smirna, și lui Policarp al Smirnei.
Aceste scrisori ne introduc în atmosfera densă a vieții din sânul comunității creștine la acea vreme, dezvăluind entuziasmul creștinilor pentru credința lor. În același timp, ele ne dau posibilitatea să deslușim caracterul autorului lor, care, pe drept cuvânt, a fost numit și s-a numit "Teoforul". Dar mai presus de toate, scrisorile sau epistolele sfântului Ignatie au o mare importanță pentru istoria dogmelor. În centrul teologiei sfântului Ignatie se află ideea de iconomie divina, în care deslușim un hristocentrism puternic. Dumnezeu dorește să elibereze lumea și omenirea de sub stăpânirea despotică a duhului lumesc.
Iisus Hristos este doctor trupesc și sufletesc, născut și nenăscut, Dumnezeu făcut om, viață adevărată în moarte, născut din Maria și de la Dumnezeu. Hristos este atemporal și nevăzut, pentru noi făcându-se văzut, nepătimitor fiind, pentru noi a pătimit. Biserica este "jertfelnicul" sau "locul de jertfă", idee preluată din credința că Euharistia este jertfa Bisericii, fapt afirmat în Didahii, unde Euharistia este numită jertfă. Euharistia este doctoria nemuririi, antidotul împotriva morții și viața veșnică în Hristos. De aceea, el îi îndeamnă pe smirneni, și prin ei pe toți creștinii, să primească Sfânta Împărtășanie, care este atât Trupul, cât și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos: "Euharistia este Trupul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care a suferit pentru păcatele noastre și pe care Tatăl, din iubirea Lui, L-a înviat din morți". Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul este cel care a folosit pentru prima dată expresia de "Biserică universală": "Acolo unde este episcopul, acolo să fie poporul, după cum acolo unde este Iisus Hristos, este Biserica universală".
El mai reține distincte trepte ale preoției: "… după cum există un episcop, ajutat de preoți și diaconi" (Epistola către Smirneni 7, 1), sau "Vă îndemn, străduiți-vă să faceți toate lucrurile în același gând cu Dumnezeu: episcopul să conducă în locul lui Dumnezeu, în timp ce preoții lucrează ca sfat al apostolilor, iar diaconii, atât de dragi mie, sunt încredințați cu slujirea lui Iisus Hristos" (Magn. 6, 1). Dacă hristologia Sfântului Ignatie poarta amprenta gândirii Sfântului Apostol Pavel, trăirea și viața creștină dezvăluie nuanțele, mistice ale trăirii în Hristos, prezente la Sfântul Evanghelist Ioan. Sfântul Ignatie este probabil cel dintâi scriitor creștin care articulează "urmarea lui Hristos", ca dimensiune a vieții creștine. În nucleul învățăturii mistice propus de Sfântul Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, regăsim doctrina ortodoxă despre îndumnezeirea omului. Trebuie să reținem că sfântul Ignatie vede trăirea mistică în strânsă legătură cu viața liturgică, element păstrat cu sfințenie în Biserica Ortodoxă.
Pe Sfântul Ignatie l-a cinstit cu un cuvânt de laudă și cel între sfinți părintele nostru Ioan Gură de Aur.
Cântare de biruință să cântăm toți lui Dumnezeu, Celui Ce a făcut minunate semne cu braț înalt și a mântuit pe Israel; că S-a preaslăvit.
Luminat prăznuind să ne ospătăm, că Mucenicul Ignatie cu sfințenie cheamă Biserica lui Hristos la pătimirea lui, cea mult lăudată.
Pomenirea ta cea mărită toți o cinstim, Preafericite Ignatie și cu psalmi slăvim pe Cel Ce a încununat preacinstitul tău creștet, binecuvântatule de Dumnezeu.
Luminător preastrălucitor al Bisericii fiind, Sfinte Ignatie, luminezi toate marginile pământului și Apusul îl luminezi, venind de la Răsărit.
Primejdiilor, pe care Apostolul Pavel le-a îndurat în tot locul, urmând, Sfinte Ignaie, chiar legat fiind, nu ai căzut în amorțeală, ci ai întărit cu multe epistole Biserica lui Hristos.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Treime mai presus de ființă, Unime în Trei Ipostasuri, mântuiește și miluiește pe cei ce strigă Ție cu credință: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Făcătorule!
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Edenule, împodobește-te, că Efrata s-a gătit pentru Ziditorul, Cel Ce vine să Se nască din Fecioara Maică, în peștera Betleemului, din milostivirea Lui cea multă.
Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, sfințite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Ziua cea purtătoare de lumină a strălucitelor tale nevoințe vestește mai înainte tuturor pe Cel ce S-a născut din Fecioara; că de Acesta însetând și din dragostea de a te îndulci de El, te-ai grăbit a fi măcinat de fiare. Pentru aceasta de Dumnezeu purtător ai fost numit, Ignatie, mărite.
Traian, luând sceptrul împărăției romanilor, episcop al Bisericii Antiohiei era Sfântul Ignatie, cel cu numele și cu lucrul purtător de Dumnezeu, care a primit scaunul după Sfântul Evod și care a fost după Sfântul Clit sau Climent, cel dintâi episcop al Romei.
Se povestește despre acest sfânt Ignatie, de Dumnezeu purtătorul, cum că pe vremea când era prunc, iar Domnul nostru Iisus Hristos viețuia într-acea vreme cu oamenii pe pământ și învăța pe popoare despre împărăția lui Dumnezeu, atunci și părinții acestui prunc, stând acolo aproape în popor și ascultând cuvintele cele dumnezeiești din gura Mântuitorului și având cu dânșii pe acest fiu, Domnul s-a uitat la dânșii și, chemând la sine pe pruncul Ignatie, l-a pus în mijloc și, cuprinzându-l, l-a luat pe mâini zicând: De nu vă veți întoarce și nu veți fi că pruncii, nu veți intra întru împărăția cerurilor și cine va primi pe un copil ca acesta întru numele Meu, pe Mine mă primește.
Pentu aceasta s-a numit Sfântul Ignatie, purtător de Dumnezeu, că a fost purtat de mâinile întrupatului Dumnezeu. S-a numit purtător de Dumnezeu și pentru aceasta că și el purta pe Dumnezeu în inima și în gura sa, fiind vas ales asemenea lui Pavel, care a purtat numele lui Dumnezeu înaintea limbilor și împăraților.
Sfântul Ignatie_a fost mai întâi ucenic al Sfântului Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, împreună cu Policarp, episcopul Smirnei. După aceasta cu sfatul tuturor Sfinților Apostoli s-a așezat episcop al Antiohiei, unde a început a se spune mai întâi numele de creștin. Luând el ocârmuirea Bisericii, cu multe osteneli și sudori semăna propovăduirea bunei-credințe, arătând întru totul râvna apostolească.
Acest sfânt ierarh a așezat în biserică să se cânte dumnezeieștile cântări în două cete, asemănându-le cetelor îngerești. Fiind el întru vedenie și învrednicindu-se de vederea dumnezeieștii descoperiri, a văzut cetele îngerești cântând astfel. Adică atunci când cântă o ceată, cealaltă tăcea, iar când cântă cealaltă, cea dintâi ascultă. După ce săvârșea aceea cântarea sa, începea cealaltă și așa neîncetat preamăreau pe Preasfânta Treime. Văzând aceasta Sfântul Ignatie întru descoperire, a pus orânduiala aceasta, mai întâi în Biserica Antiohiei și de acolo au luat toate Bisericile acea orânduială frumoasă. Acest arhiereu era purtător de Dumnezeu, bun îndreptător al orânduielilor bisericești și desăvârșit slujitor al Tainelor lui Hristos; iar mai pe urmă s-a sfârșit ca mucenic, fiind dat spre mâncarea fiarelor, despre care ne va arăta cuvântul ce ne stă înainte.
Împăratul Traian având mare război cu sciții, a dobândit biruință asupra lor și a voit pentru aceea să mulțumească necuraților idoli cu jertfe, prin toată împărăția sa, părându-i-se că a biruit cu ajutorul lor și-i rugă pe dânșii ca să chivernisească oștile sale și împărăția. Atunci s-a ridicat cu multă prigoană asupra creștinilor, pentru că a fost înștiințat că aceștia nu mai aduc jertfă zeilor și-i hulesc, arătând înșelăciunea lor. Pentru aceea a poruncit ca pretutindeni să omoare pe creștinii care nu se supun poruncii lui.
Mergând Traian la alt război împotriva perșilor, s-a întâmplat a trece prin Antiohia și a fost pârât către dânsul și Sfântul Ignatie, purtătorul de Dumnezeu, că cinstește ca pe un Dumnezeu, pe Hristos cel osândit de Pilat spre moarte și răstignit pe Cruce și că așează legi pentru păzirea fecioriei, pentru trecerea cu vederea a bogățiilor și a tuturor celor ce sunt spre dulceața vieții.
Acestea auzindu-le Traian, a chemat pe Sfântul Ignatie și în fața suitei sale i-a zis: "Tu ești cel ce te numești purtător de Dumnezeu, care te împotrivești poruncilor noastre și răzvrătești toată Antiohia, ducând-o pe urma Hristosului tău?". Dumnezeiescul Ignatie a zis: "Eu sunt". Iar împăratul l-a întrebat: "Ce înseamnă purtător de Dumnezeu?". Sfântul i-a răspuns: "Cel ce poartă pe Hristos Dumnezeu în sufletul său, este purtător de Dumnezeu". Dar împăratul a zis: "Oare tu porți în tine însuți pe Hristosul tău?". Sfântul a răspuns: "Cu adevărat îl port, că scris este: Mă voi sălășui întru dânșii și voi umbla". Împăratul a zis: "Dar de noi ce crezi? Nu ți se pare că purtăm întotdeauna întru pomenirea noastră pe zeii noștri și-i avem pe aceia ajutători asupra vrăjmașilor?" Purtătorul de Dumnezeu a răspuns: "Vai mie, că pe idolii cei răi îi numești dumnezei! Căci unul este Dumnezeu adevărat, Ziditorul cerului și al pământului, al mării și al tuturor celor dintr-însele, unul Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cel Unul-Născut, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit, pe Care de L-ai fi cunoscut și tu, împărate, ți-ar fi fost mai frumoase porfiră, coroana și scaunul împărăției tale".
Împăratul a zis: "Lasă acestea ce grăiești Ignatie și ia seama la cuvintele mele de voiești a te face plăcut mie și a fi ridicat în cinstea prietenilor mei. Apoi să aduci împreună cu noi jertfă zeilor noștri și îndată vei fi la noi arhiereu al marelui Die și te vei chema părinte al suitei noastre". Răspuns-a sfântul: "Ce trebuință am eu a fi arhiereu al lui Die, când sunt arhiereul lui Hristos, Căruia în toată ziua îi aduc jertfă de laudă și mă sârguiesc să mă jertfesc cu totul Aceluia și să mă asemăn morții Lui celei de bună voie". Zis-a împăratul: "Cui voiești a te jertfi pe tine? Aceluia care a fost pironit pe cruce de Pilat din Pont?".
Sfântul a răspuns: "Aceluia să-I fiu jertfă, Care a pironit păcatul pe cruce, a sfărâmat pe diavol, aflătorul păcatului și a zdrobit cu crucea toată puterea lui". Zis-a împăratul: "Mi se pare, o! Ignatie, că nu ai minte sănătoasă și judecată dreaptă. Căci nu te-ai fi înșelat așa cu scripturile cele creștinești dacă ai fi priceput bine cât de bun lucru este a te supune poruncilor împărătești și, împreună cu toții, a aduce jertfă zeilor". Purtătorul de Dumnezeu, luând mai multă îndrăzneală, a zis: "Chiar de mă vei da fiarelor spre mâncare, chiar pe cruce de mă vei răstigni și sabiei și focului de mă vei da, niciodată nu voi jertfi diavolilor, nici nu mă tem de moarte, nici nu caut bunătățile cele vremelnice ale vieții acesteia de acum, ci numai pe cele veșnice le doresc și în tot chipul mă îngrijesc ca să trec către Hristos, Dumnezeul meu, Care a voit a muri pentru mine".
Atunci suita, vrând să mustre pe Sfântul Ignatie pentru rătăcire, a zis: "Iată, tu zici că Hristos a murit; deci cum poate cel mort a ajuta cuiva și încă Acela care a murit cu moarte defăimată? Zeii noștri sunt fără moarte și grăiesc". Iar purtătorul de Dumnezeu a zis: "Domnul și Dumnezeul meu Iisus Hristos S-a făcut om pentru noi și pentru mântuirea noastră. El a voit a pătimi pe cruce, moarte și îngropare, apoi a înviat a treia zi, surpând și stricând puterea vrăjmașului și S-a înălțat la cer, de unde S-a pogorât; iar pe noi din cădere sculându-ne și iarăși ducându-ne în rai, din care am fost scoși, ne-a dăruit mai multe bunătăți, decât cele ce am avut întâi. Însă dintre zeii cei cinstiți de voi, niciunul n-a făcut ceva asemenea, fiind răi și nelegiuiți, făcând multe fapte de pierzare și lăsând puțină credință oamenilor celor fără de minte. După aceea, luându-se acoperământul înșelăciunii, s-au cunoscut ce au fost, cum s-au dus rău din viața aceasta și s-au dat morții celei veșnice, pentru pierderea multora. Die, cel dintâi zeu al vostru, s-a îngropat în Creta, iar Asclipie, a pierit fiind lovit de fulger. Mormântul Venerei se spune că este în Pafa, iar Eraclie a fost ars cu foc. Căci, fiind răi, au dobândit acel sfârșit de care au fost vrednici".
Acestea fiind grăite de Sfântul Ignatie și împăratul cu suita temându-se ca să nu se dea de rușine zeii lor cu mai multe cuvinte de ale lui, a poruncit să-l ducă în temniță. Iar împăratul toată noaptea aceea n-a dormit, cugetând cu ce fel de munci să-l pedepsească pe Sfântul Ignatie. Și a socotit să-l osândească spre mâncarea fiarelor, căci i se părea acea moarte că este cea mai cumplită. Deci, dimineața a spus aceasta suitei și toți l-au sfătuit așa, însă au zis să nu-l dea fiarelor în Antiohia, ca să nu se facă mai slăvit între cetățenii săi, primind sfârșit mucenicesc pentru credința sa, că nu cumva și alții, privind la dânsul, să se întărească în credință. Pentru aceea ziceau că i se cade să fie dus la Roma legat și acolo să se dea spre mâncarea fiarelor, ca astfel, ostenindu-se de lungimea drumului, mai grea pedeapsă să primească. Romanii să nu știe cine este, ci, ca un tâlhar pierind, să nu rămână după dânsul nici o pomenire.
Acest sfat a plăcut împăratului și a dat asupra Sfântului Ignatie hotărâre de moarte, ca să fie dat spre mâncarea fiarelor în Roma, în vreme de praznic, înaintea adunării poporului. Astfel s-a osândit sfântul de păgâni, ca să fie priveliște a îngerilor și a oamenilor.
Luând asupra sa acest răspuns, purtătorul de Dumnezeu Ignatie, cu glas mare a mulțumit lui Dumnezeu și cu mulțumire primea lanțurile cu care îl legau. Împăratul a mers cu oștile sale la război, iar dumnezeiescul pătimitor, cu lanțuri grele fiind legat și fiind dat la zece ostași aspri și nemilostivi, era dus la Roma. Ieșind din Antiohia mult s-a rugat pentru Biserică și și-a încredințat lui Dumnezeu turma să. Plângeau pentru dânsul credincioșii și se tânguiau cu amar, iar alții, care cu multă dragoste fiind legați de dânsul, mergeau cu el în cale.
Venind ostașii cu sfântul în Seleucia, s-au suit în corabie și de acolo plutind au sosit în Smirna. Acolo a sărutat pe dumnezeiescul apostol, Sfântul Policarp, episcopul Smirnei și s-a mângâiat împreună cu dânsul în vorbe de Dumnezeu insuflate, bucurându-se de legăturile sale și înfrumusețându-se cu lanțurile. Pentru că ce împodobire mai bună putea să-i fie lui, decât acele lanțuri, cu care era înfășurat pentru Domnul său? Apoi s-a sărutat și cu ceilalți episcopi, preoți și diaconi, căci s-au adunat la dânsul mulți de pe la bisericile Asiei și de prin alte cetăți, vrând să-l vadă și dorind să audă dumnezeieștile cuvinte care ieșeau din gura lui. Sfântul le zise să se roage pentru dânsul, ca mai curând să fie dezlegat prin dinții fiarelor din legătura cea trupească și să se arate Domnului său cel dorit.
Apoi, văzându-i pe dânșii foarte tulburați și nerăbdând despărțirea lui, s-a temut că nu cumva și credincioșii ce sunt în Roma să se tulbure și să nu sufere a fi dat spre mâncarea fiarelor. Căci atunci îi vor face lui împiedicare, dacă cumva și-ar pune mâinile asupra acelora cărora era poruncit ca să-l dea spre mâncarea fiarelor și astfel îi vor închide lui ușa cea deschisă a muceniciei și a morții celei preadorite.
Deci a socotit să trimită la dânșii scrisoare, poftindu-i ca și aceia să se roage pentru dânsul și să nu i se facă împiedicare de la alegerea lui cea mucenicească, ci prin fiare să fie dezlegat și să treacă la preaiubitul său Stăpân. Și a scris așa: "Ignatie, care este și purtător de Dumnezeu, scrie Bisericii celei miluite cu mărirea Tatălui celui Preaînalt și a lui Iisus Hristos, a Unuia Născut Fiului Său, Bisericii iubite și luminate cu voia Celui ce a voit toate după dragostea lui Iisus Hristos, Dumnezeului nostru; biserică ce este întâi în țara romanilor și care este vrednică de Dumnezeu, vrednică de cuviință, vrednică de fericire, vrednică de laudă, vrednică de dobândire, vrednică de curățenie, care mai întâi este în dragoste, numită cu numele lui Hristos, numită cu nume de Părinte, pe care o și sărut întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Părintelui ceresc, fiilor celor uniți după trup și după duh cu porunca Lui, celor plini de darul lui Dumnezeu fără îndoială și păziți de orice credință străină, fără de prihană întru Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, să se bucure:
Această scrisoare a trimis-o înaintea sa în Roma și, după puțină vreme, a ieșit și el din Smirna, dus fiind de ostași. Și, venind în Troada și în Neapoli, au trecut pe jos prin Filipopoli și Macedonia, cercetând bisericile cele din cale, învățând, sfătuind și întărind pe frații cei neputincioși și poruncind tuturor să fie deștepți și treji. După ce a trecut Epirul și a plutit pe Marea Adriatică și a Tirului, a sosit în Putioli, unde a fost primit cu dragoste de ostașii și de credincioșii ce erau acolo. De acolo a venit în Roma și s-a dat în grija eparhului cetății, împreună cu scrisorile cele împărătești. Iar acela, văzând pe purtătorul de Dumnezeu și citind scrisoarea împărătească, îndată a poruncit să pregătească fiarele și, sosind o zi de praznic, a adus pe sfântul în priveliște, unde s-a adunat toată cetatea. Căci a străbătut vestea despre dânsul, cum că episcopul Siriei se va da să fie mâncat de fiare.
Sfântul Ignatie adus în mijlocul priveliștii s-a întors către popor cu suflet bărbătesc și cu fața luminată și binevoind acea moarte de ocară primită pentru Hristos, cu mare glas a strigat: "Bărbați romani, care priviți la această nevoință a mea, să știți că nu pentru oarecare facere de rău primesc această muncă, nici pentru oarecare nelegiuire sunt osândit la moarte. Ci numai pentru singur Dumnezeul meu, de a cărui dragoste sunt cuprins și pe Care fără de saț Îl doresc, căci sunt grâu al Lui și voiesc să mă macin prin dinții fiarelor, ca să mă fac Lui pâine curată". Acestea zicând sfântul, au venit asupra lui leii, care îndată l-au sfâșiat și l-au mâncat rămânând numai oasele.
Deci s-a împlinit dorința sfântului care a voit că fiarele să fie mormânt al trupului său, Dumnezeu voind așa, după dorința plăcutului Său. Pentru că putea să astupe gurile fiarelor înaintea lui, ca și înaintea lui Daniil în groapă și înaintea Teclei în priveliște, pentru slavă numelui Său cel sfânt. Însă n-a făcut aceasta, voind mai bine a împlini dorința și cererea robului Său, decât a preamări puterea Sa cea mare.
În acest chip a fost sfârșitul Sfântului Ignatie, în acest fel nevoința lui, căci așa a fost dragostea lui către Dumnezeu. Risipindu-se adunarea aceea, credincioșii care erau în Roma, către care el scrisese din Smirna și cei ce veniseră cu dânsul, care se tânguiau nemângâiați după dânsul, au adunat oasele lui cele rămase și le-au pus cu cinste în loc însemnat, afară din cetate, în douăzeci de zile ale lunii decembrie. Apoi, multe zile plângând credincioșii pentru despărțirea lui, șezând lângă mormânt, lăudându-l cu psalmi și cu cântări, Sfântul Ignatie li s-a arătat lor noaptea și pe fiecare dintre ei, cuprinzând-i, îi mângâia în mâhnirea sufletului lor. Altora iarăși li s-a arătat, rugându-se pentru cetate și asudând, ca și cum ar fi fost întru multe nevoințe și osteneli.
Înștiințându-se împăratul Traian de sfârșitul Sfântului Ignatie și de tăria sufletului său cea cu bărbăție, cum fără temere și cu bucurie a mers la moarte pentru Dumnezeul său, i-a părut rău de dânsul. Și, auzind de creștini că sunt oameni buni și blânzi, viețuind cu înfrânare, iubind curățenia, ferindu-se de toate lucrurile cele rele și având viață fără de prihană, iar împărăției lui cu nimic nu se împotrivesc - numai cu aceasta că nu voiesc să aibă mulți dumnezei, ci numai singur pe Hristos cinstesc, a poruncit să nu-i mai caute ca să-i omoare, ci i-a lăsat să viețuiască în pace. După aceasta, au fost aduse cinstitele moaște ale Sfântului Ignatie în Antiohia, cu mare cinste, spre apărarea cetății și tămăduirea celor bolnavi, spre bucuria turmei sale și întru slava lui Dumnezeu în Treime, Celui lăudat de toți, în veci. Amin.
Povestesc oarecare despre acest Sfânt Ignatie, purtătorul de Dumnezeu și acestea: Când era adus spre mâncarea fiarelor și avea neîncetat în gura lui numele lui Iisus Hristos, l-au întrebat păgânii pentru ce pomenește neîncetat cu gura sa acel nume? Sfântul a răspuns că are în inima sa scris acel nume al lui Iisus Hristos, iar cu buzele mărturisește pe Acela, pe Care de-a pururea Îl poartă în inimă. După aceasta, sfântul fiind mâncat de fiare, lângă oasele lui, ce rămăseseră din voia lui Dumnezeu, s-a găsit inima întreagă, nemâncata de fiare. Aflându-o necredincioșii și aducându-și aminte de cuvintele Sfântului Ignatie, au despicat-o în două, vrând să vadă dacă este adevărat ceea ce zicea Ignatie. Și au aflat înăuntru pe amândouă părțile scris cu litere de aur: Iisus Hristos.
Astfel Sfântul Ignatie, cu numele și cu fapta a fost purtător de Dumnezeu, având în inima sa de-a pururea pe Hristos Dumnezeu, cu mintea cea de Dumnezeu gânditoare, scris ca și cu un condei.
Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților
În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Ignatie, purtătorul de Dumnezeu (Teoforul);
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Filogonie, patriarhul Antiohiei;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Ioan cel din insula Tasos, care a suferit mucenicia în Constantinopol, în anul 1652 și s-a săvârșit de sabie;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Părintele nostru Ioan din Kronstadt (+ 1908).
În această lună, în ziua a douăzeci și una, pomenirea Sfintei Mucenițe Iuliana;
Tot în această zi, pomenirea Sfinților cinci sute de Mucenici din Nicomidia, care de sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfintelor o sută treizeci de femei din Nicomidia, care de sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Temistocle.
Pe Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Mucenice Ignatie roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
Sursă: pravila.ro, facebook.