Sfântul Mucenic Calistrat din Cartagina este un soldat roman creștin care a primit mucenicia la începutul secolului al IV-lea, împreună cu alți 49 de soldați, în timpul persecuției lui Dioclețian (303–311). Este serbat în calendarul ortodox în data de în data de 27 septembrie.
Locul de naștere al Sfântului Calistrat a fost Cartagina, din Africa, iar cu slujba ostășească era la Roma, în zilele împăratului Dioclețian (284-305) și ținea de tabăra căruntului dregător Persentin. Sfântul Mucenic Calistrat slujea ca soldat în legiunea romană "Chalendon" care era detașată în acel timp la Roma. Niște soldați ai legiunii au observat că Calistrat nu aducea jertfe idolilor și urmărindu-l au descoperit că se ruga seara în singurătate pomenind des numele lui Iisus Hristos.
După acest incident ei l-au denunțat generalului Persentinus, care l-a interogat și i-a cerut să jertfească idolilor, ceea ce sfântul a refuzat să facă. Dacă până atunci Sfântul Mucenic Calistrat și-a mărturisit credința doar prin rugăciunile din noapte, acum el a mărturisit public, de față cu ceilalți ostași, pe Hristos. De aceea Persentinus l-a torturat pe sfântul în felurite chipuri, iar apoi l-a băgat într-un sac închis și l-a aruncat în apă. Dar, pentru că Dumnezeu a vrut să fie slăvit prin Sfântul Mucenic Calistrat, doi delfini l-au eliberat pe sfântul din sac și l-au adus nevătămat la mal. Văzând această minune, patruzeci și nouă de soldați care erau de față au crezut în Dumnezeul lui Calistrat. Toți au fost aruncați în închisoare până ziua următoare, când era pregătită execuția publică a sfinților mucenici. În acea noapte, fiind ei toți în închisoare, Sfântul Mucenic Calistrat i-a învățat credința creștină. Ziua următoare când au fost cu toții aruncați legați într-un bazin adânc pentru a fi omorâți, Sfântul Mucenic Calistrat a cerut de la Dumnezeu ca acea scufundare a lor să le fie botezul. Și așa, toți au ieșit din apă în haine luminoase, iar Sfantul Calistrat cu o cunună pe cap.
Temându-se că alte minuni vor aduce după ele alte convertiri la creștinism, generalul a poruncit ca sfinților să li se taie capetele și să fie tăiați în bucăți. Martiriul lor a avut loc la data de 27 septembrie 304.
Sursă: Orthodoxwiki.
Pe locul unde au fost muceniciți Sfântul Mucenic Calistrat și cei împreună cu dânsul, alți creștini au construit un mormânt martyrium în cinstea lor, peste care mai târziu s-a construit o biserică.
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Mucenic Calistrat!
Calistrat - acest nume derivă din numele grecesc antic Kallístratos "Καλλίστρατος", compus din două elemente: kalós "καλός" (frumos, drăguț, virtuos, nobil) plus stratós "στρᾰτός" (armata, forța militară). Prin urmare numele Calistrat se traduce prin "armata frumoasă, armata frumuseții".
Kallístratos.
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 27 septembrie când este pomenit Sfântul Mucenic Calistrat și cei împreună cu dânsul.
Surse: Name-Doctor.
Cea mai veche reprezentare artistică a Sfântul Mucenic Calistrat și cei împreună cu dânsul se află în Menologionul produs pentru împăratul Vasile al II-lea în jurul anului 1000. În ciuda faptului că este un sfânt războinic, el nu este reprezentat ca un soldat. Sfântul Mucenic Calistrat este înfățișat decapitat. Aceasta pare să fi stabilit standardul pentru reprezentările ulterioare. Biografia metafrastică este ilustrată în British Library Add MS 11870 și Biblioteca Marciana gr. Z. 586 cu o miniatură a execuției sale. În Biblioteca Bodleiană MS Barocci 86 el este unul dintre sfinții înfățișați în frontispiciu. El este prezentat ca un prinț. Iconografie similară apare în menologia ulterioară. Sfântul Mucenic Calistrat și cei împreună cu dânsul sunt înfățișați în Biserica Schimbării la Fața a Domnului, mănăstirile Meteora și Cozia și sub formă de bust în biserica Pelinovo.
Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine, p. 100
Cântare să înălțăm popoare, Minunatului Dumnezeului nostru, Cel Ce a izbăvit din robie pe Israel, cântare de biruință cântându-I și grăind: să cântăm Ție Unuia, Stăpânului.
Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Umblând neabătut pe calea muceniciei, te-ai făcut cale celor rătăciți, ducându-i către Dumnezeiasca odihnă, preafericite. Pentru aceasta, cu credință te lăudăm pe tine, Sfinte Calistrat.
Sfinților mucenici, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Răsărind ca o stea prealuminată, ai luminat Biserica lui Hristos cu lumina cunoștinței de Dumnezeu, iar întunericul necunoștinței l-ai gonit, mucenice și ai surpat capiștile înșelăciunii.
Sfinte Mucenice Calistrat, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vitejește suferind toată ispita pentru Hristos, Mucenice Calistrat, moarte ai suferit. Pentru aceea te-ai mutat către odihna cea nemuritoare și te veselești împreună cu cetele îngerilor.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Jăratec aprins de Focul Dumnezeiescului Duh, s-a arătat Sfințitul Ghimnasie și a ars materia înșelăciunii; iar acum cu minunile răcorește pe cei arși de dogoreala patimilor.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Numai tu, Preacurată, între femei mai presus de fire, ai purtat în pântece Nispitită de bărbat, pe Unul din Treime. Pentru aceasta, te mărim pe tine și pe Cel Ce S-a născut din tine mai presus de toată pricina și de cuvânt.
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Răni de multe feluri suferind și vădit primind cununi de la Dumnezeu, fericiților, rugați-vă lui Hristos pentru noi, cei ce săvârșim pomenirea voastră cea sărbătorească, Preamare Calistrat, împreună cu cei ce au pătimit cu tine, ca să împace turma și poporul Său, căci El este Întărirea credincioșilor.
Toată osteneala voastră, săvârșind astăzi Biserica, sfinților, vă laudă în taină pe voi, ca pe cei ce ați pătimit pentru dânsa, Dumnezeieștilor mucenici, bunilor biruitori preaînțelepți.
Ca o stea foarte mare ai strălucit în lume, întinzând razele nevoințelor și ale minunilor tale, luminând pe toți cei ce cântă: Bucură-te, Sfinte Calistrat, lauda mucenicilor.
Observând dușmănosul vrăjmaș al oamenilor turma cea aleasă a lui Hristos înmulțindu-se de la o zi la alta, s-a pornit împotriva ei cu mare mânie, vrând să răpească și să piardă toate oile cele blânde și smerite. Folosindu-se de cele mai împietrite și fără de omenie "instrumente " care s-ar putea numi mai bine fiare, nu oameni: pe Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305), împărați păgâni ai Romei. Pe aceștia i-a pornit ca pe niște lupi flămânzi asupra turmei lui Hristos și printr-înșii au împuținat-o cu răzbunare și brutalitate. Atât de multă mânie aveau în inimă asupra creștinilor, încât lăsând toate celelalte griji ale împărăției deoparte, și-au îndreptat întreaga atenție spre aceștia, cu toate puterile, ca să distrugă în întregime pe toți creștinii.
În nebunia lor, crezând că acest gând este de primă importanță în fața oricăror alte lucrări esențiale ale împărăției, acești chinuitori păgâni, punându-se de acord în răutate, au dat ordin până la toate marginile împărăției lor, să oblige pe creștini să aducă jertfe idolilor, iar pe cei ce nu se vor supune să-i tortureze și apoi să-i ucidă în diverse moduri. Punându-se în aplicare acest ordin macabru, mulți credincioși și iubitori de Hristos s-au împodobit cu cunună mucenicească, iar alții, au trecut de la Biserica luptătoare la cea triumfătoare, cântând cântare de biruință asupra vrăjmașilor. Unul dintre acești învingători s-a arătat a fi viteazul ostaș al lui Hristos, Calistrat, care a mers pe calea cea frumoasă a muceniciei, însă nu singur, ci cu mulți alții și zdrobind cu credința sa orice încercare a vrăjmașului, a stat înaintea Împăratului Hristos, purtând și arătând rănile suferite în numele Său, primind plata veșnică pentru chinurile sale.
Locul nașterii Fericitului pătimitor al lui Hristos, Calistrat, era Cartagina din Africa. A părăsit acest loc pentru a urma o carieră militară, ajungând la Roma, în tabăra Voievodului Persentin. Aici, în nenumărata oaste romană el era singurul în care strălucea lumina credinței lui Hristos, toți ceilalți ostași fiind rătăciți în întunericul nedumnezeirii idolești. Doar el strălucea ca lumina sfintei credințe, despre care îl învățase tatăl său care era creștin. Tatăl său învățase de la tatăl lui, pe nume Neocor, care în vremea patimilor Domnului nostru Iisus Hristos se aflase în Ierusalim, în vremea lui Ponțiu Pilat, fiind slujitor în oaste și asistând la toate minunile care au avut loc la moartea și Învierea Domnului, a crezut în Dânsul. Primind Sfântul Botez din partea sfinților Apostoli înșiși, acesta s-a întors apoi la casa sa purtând în suflet cel mai de preț avut al său, credința cea adevărată în Domnul Iisus Hristos pe care i-a insuflat-o întregii sale familii inclusiv tatălui lui Calistrat, povestindu-le lor toate cele despre Iisus Hristos, pe care singur cu ochii săi le-a văzut și pe cele pe care le-a auzit de la Apostoli.
Moștenind aceeași bogăție duhovnicească a credinței de la înaintașii săi, Sfântul Calistrat a transmis-o mai departe îmbogățindu-i sufletește pe cei pe care putea, învățându-i în taină cunoștința adevărului, întorcând la Dumnezeu sufletele omenești rătăcite.
Din acest motiv ceilalți ostași care erau împreună cu el începuseră sa îl urmărească, dorind să afle dacă este creștin cu adevărat sau nu.
Modul în care s-a aflat faptul că Sfântul Calistrat este creștin a fost următorul: aflat la Roma, în misiune alături de comandantul taberelor sale, pe nume Persentin, Fericitul Calistrat obișnuia ca în fiecare noapte să se scoale la rugăciune și să se roage în taină, pe îndelete.
Într-una din nopți, când, după obiceiul său, s-a sculat la rugă, a simțit niște ostași care se odihneau aproape de el. Aceștia, auzindu-l pe el rostind adeseori numele lui Iisus Hristos, au înțeles că Sfântul este cu adevărat creștin și căutând momentul potrivit, l-au pârât crudului Persentin.
Acesta, chemându-l de îndată pe Calistrat, l-a întrebat: "Oare sunt adevărate Calistrate, cele spuse despre tine de tovarășii tăi?" Acesta a răspuns: "Nu știu ce or fi spus despre mine, pentru că știu că nu le-am făcut niciun rău." Atunci, Persentin le-a poruncit ostașilor să-i spună lui în față cele văzute, iar ostașii i-au zis: "Este de ajuns doar să-i poruncești, stăpâne, să jertfească idolilor și îndată vei afla cine este, care este gândul lui și ce credință are." Așadar, a poruncit voievodul lui Calistrat să aducă jertfă idolilor și să se închine lor. Însă Sfântul Calistrat a răspuns: "Nu am învățat să aduc jertfă la mulți dumnezei, ci Unui Dumnezeu, Cel Adevărat și Viu, Care pe toate dintru neființă le-a adus, și pe om din pământ l-a zidit. Iar pe dumnezeii cei cinstiți de voi, pe care mâinile omenești i-au făcut, îi numesc nu dumnezei, ci idoli, precum m-am învățat din Sfânta Scriptură, care zice: "Toți dumnezeii păgânilor sunt idoli, și idolii păgânilor, argint și aur, lucruri de mâini omenești." Din aceeași Scriptură am învățat a cunoaște pe Dumnezeul Cel ce petrece în ceruri și Aceluia îi aduc jertfă de laudă și "a da Celui prea Înalt făgăduințele" (Psalmul 49, 15). Deci, oare, pentru aceasta mă vorbesc aceștia de rău pe mine, că cinstesc pe Unul Adevăratul Dumnezeu, iar nu pe dumnezei mincinoși? S-ar fi căzut lor să mă defăimeze dacă ar fi știut că nu slujesc bine în rândurile ostașilor, sunt fricos, sau că fug de fața vrăjmașului. De ar fi fost așa, apoi puteau să vorbească împotriva mea înaintea ta, voievodule și ție ți se cădea să asculți niște clevetiri ca acestea. Dar, în niciunul din aceste cazuri neștiindu-mă vinovat, pentru ce asculți pe clevetitori? Și la judecată mă aduci pe mine, numai pentru această singură vină, că dogmele mele nu se aseamănă cu ale voastre?"
La auzul acestor cuvinte voievodul a răspuns cu mânie, zicând: "Nu este acum timp de prea multă cuvântare, ci este vreme de munci grele și pedepsiri cumplite, pe care degrabă le vei lua, dacă nu te vei supune mie și de nu vei jertfi idolilor, cărora și împăratul însuși se închină. Oare nu mă știi pe mine că sunt aspru, putând sa-i înspăimânt pe toți numai cu privirea și cu glasul chiar și înainte de a-i pedepsi?" Atunci Sfântul Calistrat a răspuns: "Mânia ta și scrâșnirea dinților tăi chiar dacă aduc frică, este trecătoare, dar cu mult mai groaznică este frica și scrâșnirea dinților cea veșnică, de care mă tem într-adevăr și doar pomenirea ei mă înfricoșează foarte tare."
Iar voievodul, neputând să-și abțină mânia sa, a poruncit să-l bată pe Sfânt. Și bătându-l timp îndelungat, acesta nu și-a pierdut nici o clipă cumpătul, ci vorbea către Dumnezeu zicând: "Juratu-m-am și m-am hotărât să păzesc judecățile dreptății Tale" (Psalm 118, 106). Și iarăși: "Smeritu-m-am până la sfârșit Doamne, viază-mă după cuvântul Tău și nu mă lăsa ca să fiu de batjocură pierzătorului oamenilor și mă întărește, o, Doamne, a suferi aceste chinuri, dă putere smeritului și neputinciosului meu trup și fă duh mai bărbătesc întru mine!"
Văzând călăul sângele Sfântului curgând din răni ca dintr-un râu a poruncit să reducă din chinuri zicându-i: "Acestea sunt începuturile răsplătirilor tale pentru neascultarea ta, Calistrate! Te sfătuiesc deci, bine să faci ceea ce ți-am zis și să scapi de cele mai mari torturi care te așteaptă căci mă jur pe zei că de nu te vei supune poruncii împăratului, apoi mâinile chinuitorilor vor zdrobi în bucăți trupul tău și sângele tău îl vor linge câinii, iar carnea ta o vor mânca leii; cu așa amară moarte vei pieri."
Auzind toate acestea viteazul Calistrat a răspuns: "Nădăjduiesc în Dumnezeul cel Tare, în Dumnezeul cel Viu, că Acela mă va izbăvi din gurile leilor și va scoate din mâna câinilor sufletul meu, care numai singur, în toată oștimea aceasta, cunoaște pe Dumnezeul cel adevărat spre care nădăjduiesc, că nu numai sufletul meu, ci multe suflete de aici Le va lua la Sine, dându-le lor cunoștința prea Sfântului Său nume."
După aceste cuvinte, mâniindu-se mai mult voievodul, a poruncit să aștearnă pe pământ cioburi ascuțite și întinzându-l gol pe ele pe Sfântul Calistrat, să-l târască mult, adăugând durere peste durere rănitului său trup. Iar după ce Sfântul le-a răbdat și pe acelea, a poruncit chinuitorului, ca punând o pâlnie în gâtul lui, să toarne apă ca într-un burduf.
Suportând și această tortură Sfântul Calistrat a auzit următoarele din gura chinuitorului: "De nu vei jertfi idolilor, Calistrate, îndată te voi arunca în mare, căci mă tem că vei amăgi și pe alți ostași, dacă nu te voi pierde de îndată." Mucenicul i-a răspuns : "O, prea nelegiuitule! Tu îți umpli timpul păzind turma care este înaintea diavolului, tatăl tău, ca să nu se împuțineze, iar eu nădăjduiesc spre Dumnezeu, că o voi câștiga pe ea pentru Hristosul meu și o voi întări în adevărata credință și în mijlocul cetății acesteia îi voi zidi Lui Biserică."
Iar voievodul, aprinzându-se de iuțime foarte tare, a zis: "Necuratule și ticălosule, moartea este acum deasupra capului tău, iar tu te mai gândești la a ridica Biserică și a-i aduce pe mulți la Dumnezeul tău?!" Zicând aceasta, a poruncit imediat să aducă un sac de piele, în care, băgându-l pe Sfântul mucenic, l-a aruncat în adâncul mării, el stând pe mal, dorind să vadă înecarea lui.
Sacul acela în care era Sfântul Calistrat, ca Iona în burta balenei, din dumnezeiasca voință s-a lovit prin repeziciunea apei de o piatră ascuțită, care se întâmplase a fi în mare și s-a spart. Iar pe Sfântul Calistrat, luându-l doi delfini pe spatele lor, îl purtau pe deasupra apei, până ce, scoțându-l, l-au lăsat la mal cu blândețe. În tot acest timp, Sfântul cânta cu veselie: "Venit-am din adâncurile mării și nu m-a înecat viforul apei, nici nu m-am ostenit strigând, când m-am rugat către Tine Doamne, că degrab ai auzit rugăciunea mea și din legăturile cele nedezlegate și din adâncul cel mai de jos m-ai scos cu minune și mai presus de nădejde ai rupt sacul meu și m-ai încins cu veselie" (Psalm 68, 3…).
Cântând Sfântul așa, cu glas de bucurie, se mira mulțimea ostașilor aflați pe mal în număr de 49 și alergând la dânsul, au căzut la picioarele lui, rugându-l să-i salveze și pe ei din înșelăciunea idolească și să-i ducă la Hristos Dumnezeul său, zicând: "Iată, am cunoscut că Dumnezeul tău este Mare și Adevărat, care din adâncul mării te-a izbăvit pe tine." Fericitul mucenic le-a răspuns: "Domnul meu Iisus Hristos nu izgonește pe cei ce vin la Dânsul, pentru că zice: "Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi" (Matei 11, 28). Spunându-le acestea, și-a întins mâinile spre cer și ridicându-și ochii se ruga: "Doamne, Cel ce în ceruri locuiești și spre cei smeriți privești, caută spre turma ta aceasta mică și păzește-o pe ea de tot răul, ferește-o nevătămată de fiara aceasta văzută, de Persentin chinuitorul și de nevăzutul diavol, căci Tu Însuți ești slăvit în veci." Iar voievodul, văzând ceea ce se întâmplase, s-a mirat și a zis: "Mă jur pe luminatul soare că este plin omul acela de mari farmece, căci a ieșit și din mare și precum a promis, a amăgit pe ostașii mei cu vrăjile lui."
Apoi i-a zis Sfântului: "Eu voi strica farmecele tale degrabă, Calistrate și vei ști atunci cine este Persentin, slujitorul marilor zei și cine este Cel Răstignit pe Care-L cinstești și spre Care în zadar nădăjduiești."
S-au dus apoi la judecată și a poruncit ca pe toți ostașii cei ce crezuseră în Hristos să-i bată tare, sfărâmându-le încheieturile. Iar ei, bătuți fiind, spuneau toți într-un singur glas: "Doamne, Iisuse Hristoase! Fii ajutător robilor Tăi și ne dă nouă până în sfârșit răbdare, căci pentru Tine de bunăvoie pătimim, fiindcă așa am vrut. Și să fie păzit de Tine și învățătorul nostru și păstorul Calistrat, ca de la dânsul să ne învățăm mai desăvârșit a Te cunoaște pe Tine Unul Dumnezeu, căci acum ca oile cele pierdute suntem înaintea Ta, Doamne."
Iar după ce s-a alinat puțin mânia lui Persentin, a poruncit ca, încetând de a-i mai bate pe ei, să-i ducă în temniță până ce se va gândi ce să facă cu dânșii, fiind cuprins de multă mâhnire pentru că oastea de sub comanda lui se împuținase cu cei cincizeci de ostași creștinați.
Aruncați fiind ei cu Sfântul Calistrat în temniță, au învățat de la dânsul credința în Hristos Dumnezeu, Sfântul povestindu-le, începând cu zidirea lumii, călcarea poruncii lui Adam din Rai, la întruparea lui Hristos și până la patimile cele de voie și Înviere. Le-a mai spus lor despre judecata viitoare, despre suflet, despre viața ce va să fie, despre răsplătirea drepților și despre muncile păcătoșilor în iad. Și spunându-le lor despre toate tainele sfintei credințe, i-a încurajat spre muceniceasca încercare.
În ziua următoare, cea a judecății, Persentin, stând pe divanul său înconjurat de mulțime de ostași, scoțându-l din temniță pe Sfântul Calistrat împreună cu cei 49 de ostași, a început să zică : "Spune-mi mie, Calistrate, tu și cei ce sunt cu tine, oare veți aduce jertfă zeilor, ca să scăpați din chinurile cele grele? Sau mai insistați încă în nesupunerea voastră?" Sfântul Calistrat i-a răspuns: "Eu răspund în numele meu că nu mă voi depărta de Domnul meu până la moarte; iar aceștia singuri pentru dânșii să răspundă, întreabă-i pe ei și vei auzi ce-ți vor zice ție."
Apoi voievodul a zis către dânșii: "Voi înșelaților, ce ziceți?" Iar ei au răspuns într-un glas: "Suntem creștini, mărturisim pe Unul Dumnezeu care a zidit cerul și pământul și credem într-Însul și într-Unul născut Fiul Lui, în Domnul nostru Iisus Hristos și în Sfântul Duh, precum ne-a învățat pe noi bunul nostru învățător Calistrat." Voievodul a poruncit atunci să fie bătuți crâncen, pe rând, unul câte unul. Apoi, legându-le mâinile și picioarele, a poruncit să-i arunce într-un lac din apropiere, iar înainte de a fi aruncat Sfântul Calistrat se ruga lui Dumnezeu, zicând: "Doamne, Cel ce întru cei de sus locuiești și spre cei smeriți privești, întoarce-Ți ochii Tăi cei milostivi spre această mică turmă a Ta și binevoiește ca într-acele ape să se spele ea cu scăldătoarea nașterii de a doua și prin primirea de fii, odată cu venirea Sfântului Tău Duh, toată spurcăciunea omului cel vechi spălând-o, să fie părtași ai moștenirii celor ce din veac bine ți-au plăcut Ție!"
Așadar, fiind cu toții legați și aruncați în apă, în clipa următoare legăturile lor s-au dezlegat și stăteau în apă cu fețe luminoase, bucurându-se de botezul lor. Apoi s-a văzut pogorându-se de sus o cunună foarte frumoasă și s-a auzit un Glas zicând: "Îndrăznește, Calistrate, cu turma ta și vino cu dânșii să te odihnești în locașurile veșnice." Și odată cu auzul acelui glas s-a făcut cutremur mare de pământ și aflându-se în apropiere un idol păgânesc, s-a prăbușit și s-a risipit ca praful. Fiind de față și văzând acest lucru, un număr de o sută treizeci și cinci de ostași au auzit Glasul Cel ce venise din ceruri spre Calistrat, crezând și ei în Domnul nostru.
Însă, temându-se de o eventuală creștinare în masă a mulțimilor, voievodul cel crud nu le-a zis lor nimic, poruncind ca doar pe cei 49 de militari împreună cu Sfântul Calistrat să-i arunce în temniță, acesta din urmă spunându-le celorlalți: "Iată fraților, cu Darul lui Hristos v-ați învrednicit sfântului botez, pentru care se cuvine cu vrednicie să-I mulțumim Lui Dumnezeu. Deci, să ne sculăm și să ne rugăm Lui." Și sculându-se toți și înălțându-și mâinile cu ochii spre cer, se rugau împreună cu Calistrat, zicând: "Doamne Dumnezeule, Cel ce voiești ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină, Cel ce ai scos această turmă a Ta din gurile leilor și ai chemat-o la mântuirea cea veșnică, învrednicește-ne pe noi ca în sfânta credință să ne sfârșim prin care credem în Tine, Dumnezeul nostru și ne dă nouă ca la Tine să venim fără de prihană și curați, să ne arătăm Sfintei Tale fețe și să ne închinăm Ție, Celui binecuvântat în veci."
Astfel se rugau Sfântul Calistrat și toți sfinții mucenici cu neclintire. Iar după ce s-a înnoptat, au intrat în temniță, după porunca chinuitorului, iar alți ostași din tabără, cu săbiile scoase, i-au tăiat pe toți în bucăți.
În acest fel, Sfântul Calistrat și cei împreună cu dânsul, mucenici, au suferit cu mult curaj, până la sânge pentru Domnul lor. Iar sfintele lor moaște au fost adunate de creștini și au fost îngropate cu cinste de acei o sută și treizeci de ostași care au crezut în Hristos.Tot de către aceștia s-a zidit mai târziu și o Biserică deasupra sfintelor lor moaște și s-a împlinit cuvântul Sfântului Calistrat, pe care i l-a spus lui Persentin înainte de chinuitoarele încercări: "În mijlocul cetății acesteia voi zidi Biserică!", care s-a zidit după mucenicească lui adormire și se proslăvește într-însa numele Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia și de la noi să-I fie slava, în vecii vecilor. Amin.
Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților
În aceasta luna, în ziua a douăzeci și șaptea, pomenirea Sfântului Mucenic Calistrat, și a celor împreuna cu dânsul 49 de sfinți mucenici;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților Apostoli Marcu, Aristarh și Zinon;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Epiharis;
Tot în aceasta zi, pomenirea preacuviosului Părintele nostru Ignatie, ce a fost egumen la Mănăstirea Mântuitorului Hristos, ce se cheamă Valea-Adânca;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Tarii Românești;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților Mucenici Filimon, episcopul Fortunianu și a Sfintei Mucenițe Gaiani;
Tot în aceasta zi, pomenirea celor cincisprezece Mucenici, care au fost băgați în corabie și aprinzând corabia cu foc, s-au înecat în mare.
În aceasta luna, în ziua a douăzeci si opta, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Hariton mărturisitorul;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Proroc Baruh;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Marcu pastorul; a Sfinților Mucenici si buni frați Alexandru, Alfiu (Alfeu) si Zosima; a Sfântului Mucenic Pimen, a Sfintilor Mucenici Nicon, Neon, Eliodor (Heliodor) si celelalte fecioare si fii;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților Mucenici Calinic si Eustatie Romeul;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Alexandru, si a celor împreuna cu dânsul treizeci de mucenici;
Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului mucenic Eustatie de la Lavra Peșterilor din Kiev;
Tot în aceasta zi, facem pomenirea aflării moaștelor Sfântului Cuvios Neofit Zăvorâtul din Cipru.
Pe Sfântul Mucenic Calistrat să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Mucenice Calistrat roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
Sursă: pravila.ro, facebook.
