† Sfântul Mucenic Bonifatie
(19 decembrie)

Trimte prietenilor tăi

Sfântul Mucenic Bonifatie este cel care ne arată prin viața sa cum Hristos poate transforma viața fiecăruia din noi din una păcătoasa în una plină de virtute.

Viața pe scurt, Sfântul Mucenic Bonifatie (sinaxar)

Sfântul Mucenic Bonifatie 19 decembrie

Pe data de 19 decembrie avem în calandrul ortodox pe Sfântul Bonifatie, care din om păcătos a ajuns Sfântul Mucenic a lui Hristos.

Sfântul Bonifatie (†290) a trăit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305) și era robul unei femei de neam mare, Aglaida, fiica proconsulului Romei, Acachius. Ei erau amândoi păgâni.

Din Sinaxar aflăm că, Bonifatie, viețuia în păcate trupești cu stăpâna sa și era bețiv. Nu pentru defăimarea lui se amintesc acestea, ci pentru a ne arăta puterea pe care o dă Hristos omului care se pocăiește cu adevărat.

Sfântul Bonifatie, avea și calități, fiind milostiv, iubitor de străini și, la fel ca stăpâna lui, avea mare evlavie către sfinții mucenici. De asemenea, îi miluia pe cei lipsiți și îi asculta pe cei suferinzi. Adeseori, Bonifatie și Aglaida se pocăiau, suspinând către Domnul pentru păcatele lor, și de aceea Dumnezeu nu i-a lăsat mai mult să se întineze cu desfrânarea.

Odată, Aglaida voi să aibă în casa sa moaștele unui sfânt, spre a fi ferită de rele și de aceea îl trimise pe slujitorul ei în Orient ca să afle și să dobândească ceea ce voia, spunându-i:

- Mergi în Răsărit, unde mărturisesc Sfinții, ca să-mi aduci moaște de Mucenici, pentru a le avea ajutor și de sufletească mântuire.

Bonifatie spuse către dânsa:

- De nu voi putea afla vreun mucenic și vor aduce la tine în schimb trupul meu muncit pentru Hristos, oare îl vei primi cu cinste, doamna mea?

Ea îl luă în râs, crezând că glumește, zicându-i:

- Bețivule!

Apoi dându-i ultimele sfaturi, s-a rugat pentru el, i-a dat bani și l-a trimis.

Sfântul Mucenic Bonifatie 19 decembrie Sfânta Aglaida

Ajungând Sfântul Bonifatie, însoțit de cei 12 slujitori, în Tarsul Ciliciei (Asia) și văzând mulțime de creștini dați la chinuri, inima lui Bonifatie s-a schimbat, spre pocăință, și a început să plângă pentru viața lui păcătoasă de până atunci.

Apoi a intrat în mijlocul mucenicilor și sărutând-urile picioarele, drept cinstire pentru mucenicia lor, a strigat:

– Și eu sunt creștin!

Judecătorul începu să-l cerceteze și porunci să fie chinuit. După ce a fost biciuit cu cruzime, a fost spânzurat cu capul în jos, iar păgânii i-au tăiat tot trupul, după care l-au împuns cu trestii ascuțite pe sub unghii, i-au turnat plumb topit în gură și l-au băgat cu capul într-un cazan plin cu smoală clocotită.

Prin puterea lui Dumnezeu, din toate chinurile Bonifatie a ieșit însă nevătămat. În cele din urmă judecătorul a cerut să i se taie capul.

Sfântul Mucenic Bonifatie 19 decembrie

Slugile Aglaidei au cumpărat trupul său cu 500 de galbeni, l-au uns cu mir, l-au înfășurat în giulgiuri și l-au dus la Roma.

În vremea aceea, un înger al Domnului i se arătă Aglaidei și îi zise:

– Primește pe acela care odinioară ți-a fost slugă, iar acum este fratele nostru și împreună slujitor. El este păzitorul sufletului tău și apărătorul vieții tale.

Sfanta Aglaida

Aglaida, umplându-se de spaimă, ieși întru întâmpinarea mucenicului și primind cinstitele sale moaște. Astfel Sfântul Bonifatie a împlinit într-adevăr făgăduința ce o dăduse stăpânei sale în momentul în care a plecat. Aglaida, așeză sfintele moaște într-o biserică pe care o ridică în numele Sfântului Bonifatie la roma. Apoi veni la pocăință, împărți averile sale la săraci și, lepădând lumea, viețui încă 15 ani în mare pocăință, până ce și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Pentru aceasta, Aglaida, este cinstită și ea în rândul sfinților, ca cea care odinioară îl avuse slugă în fărădelegi pe Bonifatie.

Basilica Sfântului Bonifatie
This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Troparul Sfântului Mucenic, glasul al 4-lea

Mucenicul Tău, Doamne, Bonifatie întru nevoință sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Condacul Sfântul Mucenic Bonifatie, glasul al 4-lea

Jertfă fără prihană te-ai adus pe tine de voie, Celui rânduit a Se naște din Fecioara pentru tine, sfinte purtătorule de cunună, înțelepte Bonifatie.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Rugăciune către Sfântul Mucenic Bonifatie

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Viața completă, Sfântul Mucenic Bonifatie (Viețile Sfinților)

Era în Roma o femeie oarecare cu numele Aglaida, fata unui tată slăvit, anume Acachie, care fusese mai înainte antipat al aceleiași cetăți a Romei. Aceasta fiind tânăra și frumoasă la față, având multe averi ce-i rămăseseră de la părinții ei și ducând o viață liberă, fără bărbat legiuit, își petrecea zilele sale în desfrâu și în păcate, fiind biruită de patima cea firească a neputinței trupești. Ea avea la dânsa un om, ca slugă credincioasă a casei și a toată avuția ei, cu numele de Bonifatie, tânăr și frumos la chip. Cu acesta viețuia în necurăție. Nu spre rușinare se vorbește aceasta, căci degrabă se va spune fericită și minunata schimbare a acestora. Pentru că, fiind lăudați sfinții lui Dumnezeu, nici păcatele lor cele mai dinainte nu se tac. Ca să se arate aceasta cum că nu toți din tinerețe au fost buni și drepți, ci avându-și firea stricată, asemenea multora, s-au săvârșit cu pocăința cea adevărată și cu schimbarea cea bună, făcându-se mari prin faptele cele bune și slăviți cu sfințenia, precum vom vedea. Că și noi, păcătoși fiind, să nu deznădăjduim de mântuire, ci să ne deșteptăm către ridicarea cea grabnică, știind, că după pocăința păcatelor, putem a fi sfinți, Dumnezeu ajutându-ne, numai noi de vom vrea.

Folare-Separare

Cu adevărat este frumoasă această povestire, prin care se veselește inima și cu urechea care aude, că mai presus de nădejde, păcătosul se face sfânt, ba încă și mucenic al lui Hristos. Așa și acest Bonifatie, care mai înainte se tăvălea în necurăție, ba era și bețiv, s-a arătat apoi mărturisitor al lui Dumnezeu, viteaz nevoitor și slăvit răbdător de chinuri.

Sfântul Mucenic Bonifatie 19 decembrie

Dar în vremea viețuirii sale, cel cu iubire de patimă, deși slujea păcatului, avea și oarecare fapte bune vrednice de laudă: către cei săraci, era milostiv, către cei străini avea dragoste și către cei ce pătimeau în nevoi, avea durere de inimă. Pe unii cu milostivire miluindu-i, pe alții cu dragoste odihnindu-i și altora cu durere de inimă ajutându-le; totdeauna avea în mintea sa dorința ca să-și îndrepteze cândva viața sa. De aceea adeseori suspina către Dumnezeu, că doar o scăpa de cursele diavolului, ca să se facă domn peste poftele și patimile sale. Domnul însă n-a trecut cu vederea zidirea sa și n-a lăsat pe un om ca acesta, care în parte avea și fapte bune, să se cufunde mai mult în poftă cea rea. N-a lăsat mai mult a-și întina cu păcatele cele necurate faptele lui cele de milostenie. Ci a binevoit și i-a rânduit lui ca să-și spele faptele sale cele rele, prin vărsarea chiar a sângelui său, iar cu a lui roșeală să împodobească sufletul său ca și cu o porfiră împărătească și cu cununa muceniciei să se încununeze. Iată cum s-a făcut aceasta:

În acea vreme era încă prigoană asupra creștinilor și adâncul întunericului celui idolesc cuprinsese tot răsăritul, încât mulțime de credincioși erau munciți pentru Hristos. Atunci stăpânei sale Aglaida, i-a venit gând de mântuire și o dorință foarte mare și nebiruită a pătruns în inima ei, ca să aibă în casa sa sfinte moaște mucenicești. Și întrucât socotea că din slugile sale nu este mai credincios și mai cu sârguință spre a împlini acea slujbă decât Bonifatie, l-a chemat și i-a arătat dorința sa. Deci, luându-l la o parte, i-a zis: "Știi, frate, cu câte păcate ne-am îngreunat și nicidecum nu ne îngrijim de cele ce vor să fie! Cum vom sta înaintea înfricoșatei judecăți a lui Dumnezeu, unde avem să primim munci grele după faptele noastre? Eu am auzit de la un oarecare bărbat binecredincios că, dacă cineva are sfinte moaște ale celor ce au pătimit pentru Hristos și le cinstește pe cât se poate, acela mult ajutor află către mântuire și în casa aceluia nu se mai înmulțește păcatul. Apoi, încă și de răsplătire veșnică se învrednicește, pentru că în aceeași fericire veșnică se va îndulci, de care se satură și sfinții mucenici. Și mulți chiar acum, după cum se spune, intră pentru Hristos în nevoințele cele frumoase, dându-și trupurile spre răni și primesc cunună mucenicească.

Folare-Separare

Deci, slujește-mi, tu, la aceasta, căci a venit vremea ca să arăți câtă dragoste ai către mine. Mergi cu sârguință în părțile acelea unde se aude de prigoană și de muncirea creștinilor și te sârguiește a aduce moaștele oricăror sfinți mucenici, ca să le ținem la noi cu cinste și să-i zidim acelui sfânt biserică. Căci îl vom avea pe acela totdeauna nouă păzitor, ajutor și de-a pururea mijlocitor către Dumnezeu".

Sfântul Mucenic Bonifatie 19 decembrie

Zicând acestea, Bonifatie cu bucurie voia să săvârșească lucrul ce i se poruncea și s-a arătat gata spre o cale ca aceea. Deci, i-a dat stăpâna sa mulțime de aur, pentru că în alt chip nu se puteau lua sfintele moaște ale unui mucenic, dacă n-ar fi dat daruri și mulțime de aur. Căci păgânii muncitori, văzând dragostea și osârdia cea mare a credincioșilor către moaștele mucenicilor, nu le dădeau în dar, ci le vindeau cu mare preț și multă avere câștigau ei cu acestea.

Luând Bonifatie de la stăpâna sa mulțime de aur, pe de o parte pentru răscumpărarea moaștelor mucenicești, iar pe de alta spre a da milostenie săracilor, a pregătit și diferite feluri de aromate, pânză curată și toate cele ce se cuvin pentru cinstita înfășurare a trupurilor sfinților. Apoi, a luat caii și robii stăpânei sale ca tovarăși și a plecat la drum.

Folare-Separare

Ieșind din casă, a zis către stăpâna sa, râzând: "Ce va fi, doamnă, de nu voi găsi vreun mucenic acolo unde mă duc și de vor aduce la ține trupul meu muncit pentru Hristos? Oare îl vei primi cu cinste?" Iar ea, râzând și numindu-l bețiv și păcătos, a început a-l dojeni zicând: "Acum nu este vreme de glumit, frate, ci de bună cucernicie. Căci trebuie în calea aceasta a te păzi cu mare grijă, de toată neorânduiala și gluma; și cu cinste și cu bună credință să săvârșești toate, apoi cu blândețe și cu înfrânare să călătorești, că vezi că slujești moaștelor sfinților, de care nu suntem vrednici nu numai a ne atinge, ci nici măcar a căuta spre dânsele. Deci, mergi în pace, iar Domnul Care a primit chipul robului și Și-a vărsat sângele pentru noi, să trimită cu tine pe îngerul Său, neaducându-Și aminte de păcatele noastre, ci să îndrepteze mergerea și întoarcerea ta bine și cu sporire bună".

Sfântul Mucenic Bonifatie 19 decembrie

Bonifatie, punând mustrarea stăpânei sale în inima sa, a mers la drum și cugetă în mintea să cum se va atinge de sfintele moaște, având mâini necurate. Deci se căia de necurăția sa cea mai dinainte și a început a posti, a nu mânca deloc carne și a nu bea vin, a se ruga cu sârguință și des. Astfel, încet, încet a venit întru frica lui Dumnezeu, căci frica era tatăl luării-aminte, iar luarea-aminte era maică a odihnei celei dinăuntru, care naște știința, și face ca sufletul să-și vadă grozăvia sa, ca într-o oarecare apă curată și netulburată. Așa se nasc începuturile și rădăcinile pocăinței, începând de la frică lui Dumnezeu, de la luarea-aminte de sine și de la socotirea conștiinței sale.

Apoi s-a arătat întru dânsul dorința vieții celei desăvârșite, din post, din înfrânare și din rugăciunile cele neîncetate. După ce a ajuns în părțile Asiei și a intrat în Tars, preaslăvita cetate a Ciliciei, în care atunci erau munciți sfinții, pe vremea împărăției lui Dioclețian și Maximian, a lăsat pe ceilalți robi la gazdă, cu caii, poruncindu-le să se odihnească de osteneală. Iar el singur îndată, nici praful scuturându-și, s-a dus să vadă pe cei despre care a auzit că se muncesc; și, venind în priveliște, a văzut mulțime de popor adunat, care privea la muncile ce se făceau sfinților.

Folare-Separare

Deci a văzut pe sfinți în multe feluri de chinuri schingiuiți, cărora, tuturor deopotrivă, o vină le era pusă înainte: credința cea creștinească și viața cea cu derapă credință. Iar muncile cu care erau chinuiți, nu erau deopotrivă. Unul era spânzurat cu capul în jos și dedesubtul lui era foc aprins; altul era întins în patru părți și legat de patru stâlpi; altul zăcea fiind tăiat cu fierăstrăul; altul de mâinile muncitorilor, cu unelte ascuțite se zdrobea; unuia i se scoteau ochii, altuia i se tăiau mădularele; altul era înfipt în țeapă și ridicat de la pământ și intra țeapa până la grumazi, altuia i se frângeau și i se zdrobeau oasele, iar altul era cu mâinile și picioarele tăiate, tăvălindu-se pe pământ ca un ghem. Și toți aveau atâta răbdare și atâta bărbăție, încât pe fețele lor se arăta o veselie creștinească, duhovnicească, pentru că, fiind întăriți cu darul lui Dumnezeu, răbdau cele nesuferite firii omenești.

Sfântul Mucenic Bonifatie 19 decembrie

Văzând acestea fericitul Bonifatie și socotindu-le toate cu sârguință, pe de o parte minunându-se de bărbăția mucenicilor, iar pe de alta poftind și el cunună, s-a aprins cu totul de râvna dumnezeiască. Deci, stând în mijlocul priveliștii și făcându-se tuturor arătat, pe mucenicii care erau douăzeci la număr îi îmbrățișă pe câte unul, apoi a zis cu glas mare, în auzul tuturor: "Mare este Dumnezeul creștinilor, mare este Cel ce ajută robilor Săi și îi întărește întru atâtea munci". Zicând acestea, se apropia de mucenici și le săruta picioarele cu multă dragoste, iar care nu aveau picioare, le cuprindea mădularele rămase din trupurile lor și le punea la pieptul său, numindu-i fericiți, că în puțină vreme, răbdând acele munci cu bărbăție, îndată vor dobândi veșnica ușurare, odihna și bucuria cea fără de sfârșit. Iar pentru dânsul se ruga să le fie tovarăș în acea nevoință și părtaș al cununilor pe care vor să le dobândească de la Hristos, punătorul de nevoințe.

Folare-Separare

Atunci și-a întors tot poporul ochii spre dânsul, dar mai ales judecătorul, care ședea la judecată și chinuia pe sfinții răbdători. Acela, văzând un om străin și necunoscut, întrebă: "Cine și de unde este acesta?" Apoi, îndată porunci să-l prindă și să-l aducă la el, întrebându-l cine este? Iar sfântul a răspuns: "Sunt creștin". Judecătorul a vrut să știe numele lui și de unde este, iar el a răspuns: "Numele cel dintâi cu care iubesc foarte mult a mă numi, este creștin și acum am venit aici din Roma. Iar de voiești a-mi ști și numele cu care m-au numit părinții, iată: Bonifatie mă numesc". Iar judecătorul a zis: "Apropie-te, Bonifatie, mai înainte până nu-ți rup trupul și oasele și jertfește zeilor, ca să-ți mijlocești multe bunătăți; căci și pe zei vei milostivi și de muncile ce au să-ți fie te vei izbăvi, iar de la noi cu multe daruri te vei îmbogăți". La acestea Bonifatie răspunse: "Nu se cuvine nici măcar a răspunde la aceste cuvinte ale tale; însă, zic ceea ce am zis de multe ori: sunt creștin și numai această vei auzi de la mine, iar dacă nici aceasta nu suferi a auzi, atunci fă cu mine ceea ce-ți place". Judecătorul atunci a poruncit să-l dezbrace și să-l spânzure cu capul în jos și să-l bată tare.

Sfântul Mucenic Bonifatie 19 decembrie

A fost bătut cumplit, încât carnea a căzut de pe el, de i se vedeau oasele goale. Iar el ca și cum n-ar fi simțit dureri, nu băga în seamă rănile ce i se făcuseră, ci își întorcea ochii către sfinții mucenici și, având pătimirea acelora pildă, se mângâia că în tovărășia acelora s-a învrednicit a pătimi pentru Hristos.

După aceasta, poruncind muncitorului a-l slăbi puțin, îl ispitea din nou, poate îl va îndupleca: "O! Bonifatie, începuturile muncilor să-ți fie în destul pentru sfătuirea ta, ca să-ți alegi ce este mai bun. Ai gustat acum dureri cumplite, deci miluiește-te acum, ticăloase și apropiindu-te, jertfește zeilor, iar de nu, îndată să începi a pătimi mai mari și mai cumplite munci". Iar sfântul a răspuns: "Pentru ce îmi poruncești a face cele necuviincioase, o! nebunule. Eu nici cu auzul nu pot răbda de pomenirea zeilor tăi și tu îmi poruncești să le jertfesc lor?" Mâniindu-se iarăși, judecătorul a poruncit să-i bage trestii ascuțite pe sub unghiile mâinilor și picioarelor; iar sfântul, ridicându-și ochii și mintea către cer, tăcea răbdând.

Folare-Separare

Apoi a poruncit să topească plumb și să-l toarne în gura lui și, fiind topit plumbul, sfântul, ridicându-și mâinile în sus, se ruga, zicând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Cel ce m-ai făcut mai tare decât muncile, fii și acum împreună cu mine, ușurându-mi durerile, Cela ce Însuți ești mângâierea mea și cu dinadinsul arată că-mi ajuți a birui pe satana, cum și pe acest judecător nedrept, că pentru Tine pătimesc acestea, precum Însuți știi". Zicând acestea, a rugat pe sfinți să-i ajute, cu rugăciunile lor, ca să poată răbda acea muncă înfricoșată. Și apropiindu-se muncitorii, i-au deschis gura cu o unealtă de fier și i-au turnat plumbul, dar nu l-au vătămat pe sfânt.

Sfântul Mucenic Bonifatie 19 decembrie

Poporul, văzând o muncire atât de cumplită, s-a cutremurat și, făcând zgomot, striga: "Mare ești Dumnezeule al creștinilor! Mare ești, Împărate Hristoase și toți credem în Tine, Doamne!" Strigând toți așa, s-au întors către o capiște idolească ce era aproape, vrând s-o risipească. Apoi strigau asupra judecătorului și aruncau cu pietre asupra lui, vrând să-l omoare. Judecătorul, sculându-se de la locul de judecată, a fugit rușinat la casa sa, iar pe Bonifatie a poruncit să-l țină sub strajă.

A doua zi, încetând tulburarea poporului, judecătorul a venit din nou la judecată și, aducând pe Sfântul Bonifatie, hulea numele lui Hristos și batjocorea numele Lui, ca unul ce a fost răstignit. Iar sfântul, nerăbdînd a auzi hulă asupra lui Dumnezeu, a răspuns cu batjocură judecătorului, bătându-și joc de zeii săi cei fără de suflet și ocărând orbirea lor și nebunia celor ce se închină lor. Și, miniind iarăși judecătorul, a poruncit de a fiert un cazan cu smoală și a aruncat pe sfântul mucenic într-însul. Însă, Domnul n-a lăsat pe robul Său, căci, pogorându-se îndată îngerul, a rourat pe mucenic în acel cazan, iar smoala, vărsându-se, s-a aprins și a ars pe mulți din paginii care stăteau împrejur. Sfântul a ieșit sănătos, neavând nici o vătămare de la foc și de la smoală.

Folare-Separare

Atunci muncitorul văzând puterea lui Hristos și temându-se ca să nu pătimească ceva rău, a poruncit să taie îndată cu sabia pe Bonifatie. Deci, luându-l pe el ostașii, l-au scos spre ucidere. Iar sfântul, cerând vreme de rugăciune, s-a întors către răsărit și a zis: "Doamne, Doamne, Dumnezeule, să mă întâmpine pe mine milele Tale și acum fii mie ajutor că vrăjmașul meu să nu-mi împiedice calea văzduhului, pentru păcatele mele cele făcute întru nebunie. Primește sufletul meu în pace și mă rânduiește împreună cu cei ce și-au vărsat sângele pentru Tine și și-au păzit credința până la sfârșit. Iar pe turma cea câștigată cu cinstitul Tău sânge, adică pe poporul Tău, Hristoase, cel de o fire cu mine, izbăvește-l de toată necurăția și rătăcirea păgâneasca, căci bine ești cuvântat în veci, Amin".

Astfel rugându-se, și-a plecat capul sub sabie și a fost tăiat, dar a curs din rană sânge și lapte. Văzând acest lucru, necredincioșii și-au întors privirile la Hristos în număr de cinci sute cincizeci și scuipând pe idolii cei urâcioși, s-au creștinat. Astfel a fost sfârșitul Sfântului Bonifatie. Și ceea ce a zis mai înainte stăpânei sale în glumă, atunci când pornea de acasă, s-a adeverit.

Iar tovarășii, robii Aglaidei, cei ce veniseră cu dânsul spre căutarea sfintelor moaște, ședeau la gazdă, neștiind nimic din cele ce făcuse Bonifatie și îl așteptau. Și văzând că nu se mai întoarce nici seara, nici toată noaptea, la fel și a doua zi nevăzându-l, au început a cugeta despre dânsul lucruri rele (precum singuri au mărturisit mai pe urmă), căci socoteau că el s-a îmbătat undeva și zăbovește cu femeile desfrânate. Apoi ziceau, râzând: "Iată, Bonifatie al nostru a venit spre căutarea sfintelor moaște". Dar văzând că nici în cealaltă noapte nu se mai întoarce la dânșii, au rămas întru nepricepere și au început a-l căuta, umblând prin toată cetatea și întrebând. Din întâmplare sau mai bine zis prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, au întâlnit un om, ce era fratele logofătului, care scrisese la judecată întrebările mucenicilor, cum și răspunsurile cele de moarte asupra lor. Și l-au întrebat pe acela: "N-ați văzut un om străin, care a venit pe aici?" Iar el a zis: "Ieri a venit un străin, pătimind pentru Hristos în priveliște și s-a osândit la moarte, tăiat fiind cu sabia. Nu știu de este acela pe care îl căutați voi, însă spuneți, cum arăta la chip?". Iar ei i-au dat toate câte cerea, că nu era mare de stat, cu părul galben, arătându-i și asemănarea chipului. Acela a zis lor: "Cu adevărat acela este pe care îl căutați". Dar ei nu credeau, zicând: "Nu știi, omule, pe care căutăm noi". Și vorbind între dânșii, pomeneau năravurile lui Bonifatie și râzând ziceau: "Au doară bețivul și desfrânatul va pătimi pentru Hristos?" Iar fratele logofătului întărea zicând: "Cu acel chip precum spuneți voi, un om alaltăieri s-a întrebat la judecată. Dar ce vă oprește pe voi că să mergeți și să-i vedeți trupul zăcând la locul unde este tăiat?".

Folare-Separare

Deci au mers după acel om și ajungând la locul de ucidere, unde era strajă de ostași pentru ca să nu fure creștinii trupurile mucenicilor, le-a arătat pe mucenic, zicând: "Au nu este acesta pe care îl căutați?" Ei, văzând trupul, l-au cunoscut și luând capul lui care zăcea deoparte, l-au lipit de trup. Atunci l-au cunoscut că este Bonifatie, s-au mirat foarte și s-au rușinat de gândurile lor de rău grăite pentru dânsul și se temeau să nu pătimească vreun rău pentru osândirea sfântului cu gândurile lor urâte și pentru că au râs de viața lui, neștiind inima lui cea bună și nici voia lui.

Apoi, căutând ei la fața sfântului cu spaimă au văzut că sfântul câte puțin și-a deschis ochii săi și, privindu-i cu dragoste, le-a zâmbit și, cu fața luminându-se, le-a arătat că le iartă lor greșelile. Iar ei, spăimântându-se și mai mult, lăcrimau zicând: "Nu pomeni, robule al lui Hristos, fărădelegile noastre, căci cu nedreptate osândeam viața ta și nebunește râdeam de tine". Apoi, dând paginilor cinci sute de galbeni, au luat trupul și capul Sfântului Bonifatie și, ungându-l cu aromate, l-au înfășurat în pânza curată care era pregătită pentru aceea și, punându-l în raclă, s-au întors ducând pe mucenicul doamnei sale.

Folare-Separare

Când s-au apropiat de Roma, îngerul Domnului s-a arătat în vis Aglaidei, zicând: "Primește pe acela care odinioară ți-a fost slugă, iar acum este frate al nostru și împreună slujitor. Primește pe acela care ți-era rob, iar acum este stăpân al tău și de acum cu bună cinstire să îl cinstești, căci este păzitor al sufletului tău și apărător al vieții tale". Iar ea, deșteptându-se înspăimântată, a luat pe unii din clericii bisericii, bărbați cinstiți și au ieșit întru întâmpinarea Sfântului Mucenic Bonifatie. Deci acela, pe care îl trimisese în cale ca un rob, l-a primit în casa sa, ca pe un domn al său, cu cinste și cu multe lacrimi de bucurie. Apoi și-a adus aminte de proorocia sfântului când a plecat la drum. Și mulțumea lui Dumnezeu care a rânduit așa. Căci Sfântul Bonifatie s-a făcut jertfă bine primită lui Dumnezeu, pentru păcatele sale și ale ei. Apoi a zidit o biserică prealuminată, în numele Sfântului Bonifatie, într-un sat al său, care era la o depărtare de cincizeci de stadii de Roma. Acolo a dus cinstitele lui moaște cu mare cinste, unde se săvârșeau multe minuni cu rugăciunile mucenicului, căci izvorau tămăduiri celor bolnavi, diavolii se izgoneau din oameni și își câștigau cererile mulți din cei ce se rugau la mormântul acestui sfânt.

După aceasta, fericită Aglaida, împărțindu-și averile sale la săraci și scăpătați, s-a lepădat de lume și a viețuit cincisprezece ani în mare pocăință, a adormit întru Domnul și s-a adăugat către Sfântul Mucenic Bonifatie, fiind pusă lângă mormântul lui. Astfel, această doime, schimbându-și viața cea mai dinainte, cu schimbare minunată, și-a dobândit sfârșit bun; unul, spălându-și păcatele cu sângele s-a învrednicit cununii mucenicești, iar cealaltă, cu lacrimile și cu viața cea aspră și-a curățit viața și așa s-au arătat îndreptați și fără prihană înaintea lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine slavă în veci. Amin.

Sursă: Viețile Sfinților luna Decembrie - Mănăstirea Sihăstria

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de astăzi

În această lună, în ziua a optsprezecea pomenirea Sfântului Mucenic Sebastian și Zoe soția lui și a celor împreună cu el: Tranchilin, Nicostrat, Claudie, Castor, Tiburtie, Castul, Marcelin și Marcu;

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Patermutie, Coprie și Alexandru, pustnici în Egipt;

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Eviot;

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Flor, episcopul Aminsului;

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Foca și Ermil, care de sabie s-au săvârșit;

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Zaheu diaconul și Alfie citețul, care au pătimit în Cezareea;

Tot în această zi, pomenirea Sfintei și făcătoarei de minuni Sofia;

Tot în această zi, pomenirea sfințirii cinstitei biserici a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu din Halcopratia;

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului părintelui nostru Mihail Sincelul, mărturisitorul;

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți Părintelui nostru Modest, arhiepiscopul Ierusalimului;

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Cuviosului Părintele nostru Daniil Sihastrul.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de mâine

În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Ignatie, purtătorul de Dumnezeu (Teoforul);

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Filogonie, patriarhul Antiohiei;

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Ioan cel din insula Tasos, care a suferit mucenicia în Constantinopol, în anul 1652 și s-a săvârșit de sabie;

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Părintele nostru Ioan din Kronstadt (+ 1908);

Duminica Sfinților Strămoși

În această zi, în Duminica dinaintea Nașterii lui Hristos, s-a rânduit de sfinții și de Dumnezeu purtătorii părinți să se facă pomenire de toți drepții părinți care din veac au bineplăcut lui Dumnezeu, de la Adam și până la Iosif, logodnicul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, după neamuri, precum i-a numărat istoricește Evanghelistul Matei. La fel, tot în această zi, se face pomenirea proorocilor și prorocițelor.

Pomenirea celor întâi zidiți, Adam și Eva;

Pomenirea dreptului Abel, fiul lui Adam;

Pomenirea dreptului Set, fiul lui Adam;

Pomenirea dreptului Enos, fiul lui Set;

Pomenirea dreptului Cainan, fiul lui Enos;

Pomenirea dreptului Maleleil, fiul lui Cainan;

Pomenirea dreptului Iared, fiul lui Maleleil;

Pomenirea dreptului Enoh, fiul lui Iared;

Pomenirea dreptului Matusalem, fiul lui Enoh;

Pomenirea dreptului Lameh, fiul lui Matusalem;

Pomenirea dreptului Noe, fiul lui Lameh;

Pomenirea dreptului Sem, fiul lui Noe;

Pomenirea dreptului Iafet, fiul lui Noe;

Pomenirea dreptului Arfaxad, fiul lui Sem;

Pomenirea dreptului Cainan, fiul lui Arfaxad;

Pomenirea dreptului Selah, fiul lui Cainan;

Pomenirea dreptului Eber, fiul lui Selah, de la care și iudeii s-au numit evrei;

Pomenirea dreptului Peleg, fiul lui Eber;

Pomenirea lui Ragav, fiul lui Peleg;

Pomenirea dreptului Serug, fiul lui Ragav;

Pomenirea dreptului Nahor, fiul lui Serug;

Pomenirea dreptului Terah, fiul lui Nahor;

Pomenirea dreptului patriarh Avraam, fiul lui Terah;

Pomenirea patriarhului Isaac, fiul lui Avraam;

Pomenirea patriarhului Iacob, fiul lui Isaac;

Pomenirea patriarhului Ruben, întâiul fiu al lui Iacob;

Pomenirea patriarhului Simeon, al doilea fiu al lui Iacob;

Pomenirea patriarhului Levi, al treilea fiu al lui Iacob, din care este seminția levitică;

Pomenirea patriarhului Iuda, fiul lui Iacob, din a cărui seminție S-a născut Hristos;

Pomenirea patriarhului Zabulon, fiul lui Iacob, a cărui seminție este pe țărmul mării;

Pomenirea patriarhului Isahar, fiul lui Iacob, a cărui seminție lucrează pământul;

Pomenirea patriarhului Dan, fiul lui Iacob, din a cărui seminție sunt judecătorii;

Pomenirea patriarhului Gad, fiul lui Iacob a cărui seminție este furată sau fură;

Pomenirea patriarhului Așer, fiul lui Iacob, a cărui seminție e bogată, cu recolte bogate pe ogoare;

Pomenirea patriarhului Neftali, fiul lui Iacob, a cărui seminție este numeroasă;

Pomenirea patriarhului Iosif, fiul lui Iacob, a cărui seminție este slăvită și vestită;

Pomenirea patriarhului Veniamin, fiul lui Iacob, a cărui seminție din sălbatică a ajuns blând;

Pomenirea lui Fares și Zara, gemenii, fiii patriarhului Iuda; Pomenirea lui Esrom, fiul lui Fares.

Pomenirea lui Aram, fiul lui Esrom;

Pomenirea lui Aminadav, fiul lui Aram;

Pomenirea lui Naason, fiul lui Aminadav;

Pomenirea lui Salmon, fiul lui Naason;

Pomenirea lui Booz, fiul lui Salmon;

Pomenirea lui Obed, fiul lui Booz, care s-a născut din Rut;

Pomenirea lui Iesei, fiul lui Obed;

Pomenirea lui David împăratul, fiul lui Iesei;

Pomenirea lui Solomon împăratul, fiul lui David;

Pomenirea lui Roboam împăratul, fiul lui Solomon;

Pomenirea lui Abia împăratul, fiul lui Roboam;

Pomenirea lui Asa împăratul, fiul lui Abia;

Pomenirea lui Iosafat împăratul, fiul lui Asa;

Pomenirea lui Ioram împăratul, fiul lui Iosafat;

Pomenirea lui Ozia împăratul, fiul lui Ioram;

Pomenirea lui Ioatan împăratul, fiul lui Ozia;

Pomenirea lui Ahaz împăratul, fiul lui Ioatan;

Pomenirea lui Iezechia împăratul, fiul lui Ahaz;

Pomenirea lui Manasi împăratul, fiul lui Iezechia;

Pomenirea lui Amon împăratul, fiul lui Manasi;

Pomenirea lui Iosia împăratul, fiul lui Amon;

Pomenirea lui Iehonia împăratul, fiul lui Iosia;

Pomenirea lui Salatiel, fiul lui Iehonia;

Pomenirea lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, care a ridicat templul din Ierusalim ce fusese ars;

Pomenirea lui Abiud, fiul lui Zorobabel;

Pomenirea lui Eliachim, fiul lui Abiud;

Pomenirea lui Azor, fiul lui Eliachim;

Pomenirea lui Sadoc, fiul lui Azor;

Pomenirea lui Ahim, fiul lui Sadoc;

Pomenirea lui Eliud, fiul lui Ahim;

Pomenirea lui Eleazar, fiul lui Eliud;

Pomenirea lui Matan, fiul lui Eleazar;

Pomenirea lui Iacob, fiul lui Matan;

Pomenirea lui Iosif, logodnicul, fiul lui Iacob;

Pomenirea dreptului Melhisedec;

Pomenirea dreptului Iov;

Pomenirea Proorocilor Moise, Or, și Aaron, preoți;

Pomenirea lui Isus, fiul lui Navi;

Pomenirea Sfântului Prooroc Samuel;

Pomenirea Proorocului Natan;

Pomenirea Sfântului Prooroc Daniel;

Pomenirea Sfinților trei Tineri;

Pomenirea dreptei Sarra, femeia lui Avraam;

Pomenirea dreptei Raveca (Rebeca), soția lui Isaac;

Pomenirea dreptei Lia, întâia soție a lui Iacob;

Pomenirea dreptei Rahila, a doua soție a lui Iacob;

Pomenirea dreptei Asineta, soția lui Iosif cel prea frumos;

Pomenirea dreptei Mariam, sora lui Moise;

Pomenirea dreptei Debora, care a judecat pe Israel;

Pomenirea dreptei Rut;

Pomenirea dreptei Saraftia, la care a fost trimis Ilie;

Pomenirea dreptei Sumanitida, care a găzduit pe Elisei;

Pomenirea dreptei Iudita, care a ucis pe Olofern;

Pomenirea dreptei Estera, care a izbăvit pe Israel de moarte;

Pomenirea dreptei Ana, mama Proorocului Samuel;

Pomenirea dreptei Suzana;

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mânuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro

Facebook

Floare Final
autor: Urdă Mihai

Recomandări

† Sfântul Mucenic Bonifatie
(19 decembrie)

Sfântul Mucenic Bonifatie este cel care ne arată prin viața sa cum Hristos poate transforma viața fiecăruia din noi din una păcătoasa în una plină de virtute. Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇ Viața […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram