Sfântul Miron, Episcopul Cretei, a fost contemporan cu Sfântul Antonie cel Mare și, datorită evlaviei și vieții sale curate, a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni. El este serbat în calendarul ortodox la data de 8 august.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Sfântul Miron, Episcopul Cretei s-a născut în satul Avrachi din insula Creta (Marea Mediterană), într-o familie de credincioși creștini. În ciuda faptului că erau vremuri de prigoană a creștinilor, educația religioasă primită i-a întărit credința în Dumnezeu și i-a înmulțit harurile. În tinerețe, căsătorit fiind, Sfântul Miron era un agricultor harnic, admirat în comunitate pentru viața sa virtuoasă, fiind un exemplu de bun creștin, înțelept, altruist și iubitor de oameni. Pentru că din roadele sale împărțea săracilor, ostenelile lui erau binecuvântate de Dumnezeu, căci, pe cât dădea el din roade, pe atât ele se înmulțeau, și era milostiv mai mult decât ceilalți oameni.
Odată a găsit în aria sa pe niște tâlhari furând, care își umpluseră sacii de grâu și nu puteau să-i ridice de pe pământ. Iar el, în loc să-i bată sau să le facă vreun rău, le-a ridicat sarcinile, le-a pus pe umerii acelora cu mâinile sale și le-a poruncit să nu spună la nimeni lucrul acela.
După moartea soției sale, credincioșii din sat l-au îndemnat să accepte hirotonirea ca preot, lucru pe care, din smerenie, l-a acceptat cu greu. A învăța popoarele sfânta bună credință și le întărea spre nevoințele cele mucenicești, fiind atunci prigonire a păgânului împărat Deciu.
După moartea lui Deciu și după încetarea prigonirii, a fost ridicat la scaunul episcopal al Gortysului (capitala provinciei romane Creta, la acea vreme) și al Knossosului - și, de aici, numele sub care Biserica Ortodoxă îl pomenește astăzi, de Episcop al Cretei.
A cinstit pomenirile sfinților mucenici care au pătimit pentru Hristos în vremea prigonirii, și făcea multe minuni. El a oprit curgerea unui râu; căci râul umflându-se, și un bărbat slăvit, anume Triton (actualul Kerteros), având mare nevoie să treacă râul, sfântul episcop a oprit repejunea râului și nu l-a lăsat să curgă până ce acel bărbat, trecând dincolo, s-a întors iarăși înapoi. După ce s-a întors acela, Sfântul Miron a trimis toiagul său, poruncind râului ca iarăși să curgă în calea sa.
Ajungând trimișii, când au tulburat apa cu toiagul sfântului, spunându-i ei porunca arhiereului, îndată a curs râul cu mare pornire și s-a îndreptat în curgerea sa ca mai înainte.
Sfântul Miron a trăit o sută de ani, până în jurul anului 350, ducând o viață retrasă în chilia ascunsă într-o grotă, puțin mai jos de biserică și fiind binecuvântat de Dumnezeu cu harul de a face minuni, chiar și după moartea sa.
Surse: Crestin Ortodox, Basilica.
La 12 mai 2014, în urma unor revelații ale localnicilor și slujitorilor bisericii, a fost descoperit, cu mare emoție, mormântul Sfântului conținând peste 200 de fragmente osoase, vechi de peste 16 secole, protejate de o placă de marmură. Exhumarea a avut loc în prezența Episcopului Irineu al Cretei, la decizia Coliliului eclesiastic, evenimentul fiind înregistrat video.
În fiecare an, pe 8 august, conform calendarului ortodox, este cinstit Sfântul Miron, Episcopul Cretei, făcătorul de minuni. Biserica cu moaștele Sfântului și schitul cu izvorul vindecător din satul Agios Myron devin loc de pelerinaj și rugăciune, atrăgând credincioșii ortodocși din Creta și Grecia, dar și vizitatorii străini, pasionați de istorie, cultură și spiritualitate.
Un fragment din moaștele Sfântului Ierarh Miron, Episcopul Cretei, este prezent în Biserica Parohiei "Miron Patriarhul", Protopopiatul Sector 1 Capitala.
Menționăm că moaștele Sfântului Ierarh Miron au fost descoperite pe 12 mai 2014, fiind scoase din mormânt și așezate într-o raclă, în prezenta Arhiepiscopului Irineu al Cretei.
Pe 24 martie 2016, a fost primit la București un fragment din moaștele Sfântului Ierarh Miron, iar doi ani mai târziu, a fost mutat într-o raclă nouă, special confecționată la Atelierele Patriarhiei Române de la Mănăstirea Pasărea.
După slujba de sfințire, racla a fost depusă și o puteți vedea la Parohia Sfânta Maria Miron Patriarhul, lăcaș de cult fondat în 1934 cu sprijinul reginei Maria și a enoriașilor din sectorul IV al Bucureștiului.
Sursă: Creștin Ortodox.
La 20 km sud-vest de Heraklion, pe un traseu ce șerpuiește pe colinele cu podgorii și livezi de măslini, se află satul Agios Myron/ Sfântul Miron, așezat la 440 m altitudine, într-un cadru geografic superb. Satul are o istorie străveche și o importantă semnificație pentru Biserica Creștin - Ortodoxă greacă, fiind locul în care s-a născut și a trăit, în sec III-IV, cel ce avea să fie ridicat în vremea vieții sale la rang de Episcop al Cretei și mai târziu, canonizat ca Sfântul Miron, făcătorul de minuni.
Localitatea, ridicată pe ruinele anticului oraș Rauko/Rafko, a fost atestată pentru prima dată sub numele de Agios Myron în documente venețiene din 1281, de atunci apărând cu același nume în diverse acte oficiale și recensăminte, până în zilele noastre.
Pe o colină terasată, se află Biserica Agios Myron, monument istoric din sec al XI-lea (unele surse spun că și mai vechi, datând din perioada bizantină timpurie), în incinta căreia se găsesc, alături de icoana Sfântului Miron, mormântul și moaștele.
Din curtea bisericii, coborând pe o alee, se ajunge la chilia Sfântului, o grotă naturală în stânca de granit, din care șiroiește un izvor de apă minerală, tămăduitoare.
Coborând pe aleea din curtea bisericii către vest, se ajunge la chilia-grotă, încorporată astăzi într-o frumoasă capelă. În interior, găsim două icoane mari ale Maicii Domnului și Sfântului Miron, tavanele pictate cu apostoli și sfinți, candelabre sofisticate și un vitraliu reprezentându-l pe sfânt, care luminează vesel interiorul capelei. Înaintea icoanelor, credincioșii agață "jertfe", niște plăcuțe argintate (să zicem, echivalentul acatistelor, la noi) care reprezintă părți ale corpului, persoane sau obiecte, fie în semn de recunoștință și mulțumire, fie ca rugăciune pentru ajutor și nădejde, însoțite de aprinderea unei lumânări.
În peretele de granit opus intrării în capelă, se deschide o arcadă, urmată de trei trepte care coboară în grotă. Într-un spațiu umed și răcoros, în care nu încap mai mult de trei persoane, se află un pat de piatră - de fapt o scobitură de lungimea unui om, un mic altar cu o candelă care arde tot timpul lângă icoana Sfântului Miron - și, într-un colț, un puț adânc de un metru în care se adună apa ce șiroiește pe perete. Un polonic cu coada lungă și o cană mare cu toartă sunt de ajutor celor care doresc să bea pe loc sau să-și umple o sticlă pentru acasă. Credincioșii o numesc Izvorul Tămăduitor al Sfântului Miron.
Traversând secolele de ocupații străine și de prigoană a creștinilor ortodocși, biserica Agios Myron a suferit numeroase distrugeri, asemeni întregii așezări. Multe din clădirile istorice și construcțiile impozante ce au fost ridicate în perioada înfloritoare venețiană au fost puse la pământ într-un puternic cutremur din 1856. La scurt timp, în perioada Marii Revoluții Cretane (1866-1869), datorită poziției sale strategice și a fortificațiilor care adăposteau rebelii creștini, satul a fost incendiat de către trupele otomane ale lui Reșid Pașa, iar Biserica, împreună cu mormântul Sfântului Miron pe care îl adăpostea, profanată.
În perioada modernă, biserica a fost reconstituită și renovată, bucurându-se să găzduiască icoana Sfântului Miron, ce a supraviețuit, miraculos, tuturor încercărilor.
Fie că vă numărați sau nu printre aceștia, dacă ajungeți în vacanță prin Creta, nu ratați acest reper important din patrimoniul istoric și spiritual al națiunii grecești și al Bisericii Ortodoxe!
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Miron, Episcopul Cretei!
Miron - este varianta romanească a numelui Myron ce provine din limba greacă (Mύρων, μύρον). Semnificația numelui Miron este "mirt, ulei parfumat". Myrrh este și rășina parfumată obținuta de la un copac din zona Arabiei.
De la acest nume vin și denumirile de mire, mireasă, deoarece parteneri trebuie să aibă un comportament care să aducă bucuria în cuplu ca cu un bun miros.
De asemenea, Miron este folosit în onomastică și în Israel, numele provenind de la denumirea celui mai înalt munte din Israel, Muntele Meron. Este și numele unui sat de pe versanții săi, gândit să fie pe același loc cu vechiul oraș canaanit Merom.
În onomastica românească este mai rar folosit, cel mai des însă este întâlnit ca nume de familie ca Miron sau Mirea, sau în mai găsim folosit în onomastica monahală.
Miron, Mirion, Mironcu, Mire, Mirea, Mira, Miru, Mirca, Mircan, Mirșu zis și Merșu, Mirodon, Miroslov,
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 8 august când este pomenit Sfântul Miron, Episcopul Cretei.
Dionisie din Furna în "Erminia picturii bizantine" nu ne furnizează detalii despre felul în care trebuie să fie pictat Sfântul Miron, Episcopul Cretei.
Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine.
Sfântul Miron s-a născut și a crescut în insula Creta. La începutul vieții sale a luat femeie și lucra pământul, mâncându-și pâinea sa din sudoarea feței sale și hrănind și pe alții; pentru că din roadele care îi creșteau împărțea săracilor, și astfel ostenelile lui erau binecuvântate de Dumnezeu, căci, pe cât dădea el din roade, pe atât ele se înmulțeau, și era milostiv mai mult decât ceilalți oameni. Odată a găsit în aria sa pe niște tâlhari furând, care își umpluseră sacii de grâu și nu puteau să-i ridice de pe pământ. Iar el, în loc să-i bată sau să le facă vreun rău, le-a ridicat sarcinile, le-a pus pe umerii acelora cu mâinile sale și le-a poruncit să nu spună la nimeni lucrul acela.
Pentru o viață îmbunătățită ca aceasta a fost pus preot al sfintei biserici a lui Dumnezeu și învăța popoarele sfânta bună credință și le întărea spre nevoințele cele mucenicești, fiind atunci prigonire a păgânului împărat Deciu. Ir după moartea lui Deciu și după încetarea prigonirii, a fost ridicat la scaunul episcopiei. Și cinstea pomenirile sfinților mucenici care au pătimit pentru Hristos în vremea prigonirii, și făcea multe minuni și puteri.
El a oprit curgerea unui râu; căci râul umflându-se, și un bărbat slăvit, anume Triton, având mare nevoie să treacă râul, sfântul episcop a oprit repejunea râului și nu l-a lăsat să curgă până ce acel bărbat, trecând dincolo, s-a întors iarăși înapoi. Iar după ce s-a întors acela, Sfântul Miron a trimis toiagul său, poruncind râului ca iarăși să curgă în calea sa. Și ajungând trimișii, când au tulburat apa cu toiagul sfântului, spunându-i ei porunca arhiereului, îndată a curs râul cu mare pornire și s-a îndreptat în curgerea sa ca mai înainte. Acest mare plăcut al lui Dumnezeu a făcut și alte minuni ca acestea și petrecând toată viața lui cu iubire de Dumnezeu și cu cuvioșie, s-a mutat la Domnul, având vârsta de 100 de ani.
Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților Iunie
În aceasta luna, în ziua a opta, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Emilian Mărturisitorul, episcopul Cizicului;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Miron, făcătorul de minuni, episcopul Cretei;
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teodor, egumenul de la Oronon;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților Mucenici Elefterie si Leonid, si a Sfinților prunci, care prin foc s-au săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților zece pustnici din Egipt, care cu pace s-au săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților doi Mucenici din Tir, care s-au săvârșit fiind târâți pe pământ;
Tot în acesta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Stirachie, care de sabie s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului nou Mucenic Anastasie bulgarul, care a mărturisit în Tesalonic, la anul 1794 si, suferind chinurile, s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului nou Mucenic Triandafil Zagoeul, care a mărturisit în Constantinopol la anul o 1680.
În aceasta luna, în ziua a noua, pomenirea Sfântului Apostol Matia;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților zece Mucenici, care au mărturisit pentru sfânta icoana a Mântuitorului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos, cea din poarta de arama, și anume: Iulian, Marchian, Ioan, Iacov, Alexie, Dimitrie, Fotie, Petru, Leontie și Maria Patrichia;
Tot în aceasta zi, pomenirea pătimirii Sfântului Mucenic Antonin;
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Psoe, care, făcând rugăciune, s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea aflării icoanei celei nefăcute de mâna de om și cinstite din Camoliane, a cărei povestire s-a scris de cel între sfinți Parintele nostru Grigorie, episcopul Nisei;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului Gherman din Alaska.
Pe Sfântul Miron, Episcopul Cretei să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Ierarhe Miron roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
Sursă: pravila.ro, facebook.
