† Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul
(15 septembrie)

Trimte prietenilor tăi

Sfântul Mare Mucenic Nichita, cunoscut și sub numele de "Nichita Daco-Romanul", "Nichita Romanul" sau "Nichita Gotul", este serbat în calendarul ortodox în data de 15 septembrie.

Viața pe scurt - Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul (sinaxar)

Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul s-a născut pe teritoriul actual al țării noastre, într-un sat din Câmpia Dunării, în secolul al IV-lea, atunci când, peste toată creștinătatea domnea marele împărat Constantin cel Mare. Familia Sfântului Mare Mucenic Nichita Romanul era originară din Asia Mică, părinții săi provenind din Cilicia, teritoriul Greciei zilelor noastre, aceștia, cel mai probabil fiind aduși la nord de Dunăre împotriva voinței lor, de către colonizatorii goți.

Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul 15 septembrie

În vremea aceea, în țara noastră pe numele ei Dacia în acele timpuri, poporul got, care stăpânea acest teritoriu, era condus de doi regi: Atanaric, care domnea asupra celor din răsăritul Goției (Daciei) fiind un rege barbar și păgân, purtând o ură de moarte creștinilor; și Fritigern, care stăpânea asupra celor din apusul țării, fiind un creștin evlavios. Așadar, zona în care viețuia Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul se afla sub stăpânirea păgânului Atanaric. Astfel, în anul 370 regele necredincios, pornind o prigoană împotriva creștinilor pe care îi ura profund, a așezat un idol într-o căruță, mergând din cetate în cetate, poruncind tuturor să se închine acestuia. Totodată, în nebunia lor, păgânii ardeau bisericile creștinilor, urmărindu-i pe aceștia, ca, în cazul în care s-ar fi adunat undeva la rugăciune să fie prinși și siliți să treacă la credința păgână. În acele vremuri zbuciumate și-a aflat mucenicia și Sfântul Sava de la Buzău împreună cu alți credincioși.

Încă de mic, Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul a învățat tainele credinței în Hristos de la episcopul Teofil al Sciției și Goției (Daciei) fiind în același timp și botezat de acesta. Călugărindu-se la una din mănăstirile din sudul Dunării sau poate în Munții Buzăului, unde era o mică așezare monahală cunoscută, tânărul Nichita, a fost hirotonit preot de același Teofil ajungând prezbiter misionar prin sate, aducând la dreapta credință și botezând mulți daco-romani și goți.

Mucenicia Sfântului Mare Mucenic Nichita Romanul

Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul 15 septembrie

Cu sufletul plin de harul ceresc Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul îi îmbărbăta pe creștinii din jurul său încurajându-i să treacă peste toate obstacolele vieții cu gândul la cele veșnice întru Hristos. Aflând mai marii goților despre activitățile creștine ale Sfântului Nichita, despre creștinarea localnicilor în ciuda persecuțiilor pornite împotriva lor, în anul 372, fericitul preot Nichita a fost prins de ostași în biserică, chiar în timpul slujbei. Chinuit de aceștia, refuzând categoric a se lepăda de credința cea sfântă a Mântuitorului Hristos, Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul își va săvârși mucenicia fiind ars de viu. Prin voia lui Dumnezeu, trupul său a rămas însă nevătămat de flăcări fiind iluminat cu o minunată strălucire.

Surse: orthodoxwiki, Radio Renasterea, calendar-ortodox, pemptusia.

Floare 02 Bun

Unde se găsesc moaștele Sfântului Mare Mucenic Nichita Romanul

La adăpostul nopții, un prieten al mucenicului, un creștin pe nume Marian, a recuperat trupul Sfântului Mare Mucenic Nichita Romanul și l-a așezat într-o raclă spre închinare. Mai târziu, în anul 451, sfintele sale moaște au fost duse de creștini în Cilicia, provincia de obârșie a strămoșilor Sfântului, fiind așezat într-o biserică din orașul Mopsuestia, într-o zi de 15 septembrie. O parte din moaștele Sfântului Mare Mucenic Nichita au fost mai târziu mutate la mănăstirea Vysokie Decani din Serbia. Cinstindu-se ca "mare mucenic" în toată Biserica Creștină, Sfântul Mare Mucenic Nichita este prăznuit în fiecare an pe 15 septembrie spre slava lui Dumnezeu.

Floare 02 Bun

Etimologia / semnificația numelui Nichita

În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Mare Mucenic Nichita Romanul!

NICHITA - (gr. Νικήτας) sau Niceta (greacă: "nikê",) este un nume bărbătesc, din ce în ce mai rar folosit cu acest statut, provine, potrivit cercetătorilor lingviști, de la forma de origine greceasca Niketas, în componenta căreia recunoaștem cu ușurință elementul "nike-", ce înseamna "victorie", aceasta fiind, de altminteri, și semnificația numelui Nichita. Un aspect extrem de interesant, referitor la acest prenume, este faptul ca Nichita era folosit, chiar înainte să ajungă la popoarele vecine, de către populația daco-romană, ceea ce ne îndreptățește să afirmam că este unul dintre cele mai vechi nume de persoana din onomastica noastră. În prezent numele Nichita este popular în Grecia și în Rusia.

Derivate ale numelui Nichita

Nechita, Niceta, Michita, Nichitus, Chita, Chitu, Chitila.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Nichita?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 15 septembrie când este pomenit Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul, pe data de 3 aprilie atunci când este sărbătorit Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul, pe data de 28 mai când sărbătorim pe Sfântul Ierarh Nichita Mărturisitorul, Episcopul Calcedonului și pe data de 24 iunie când îl prăznuim pe Sfântul Niceta de Remesiana.

Floare 02 Bun

Icoana Sfântului

Dionisie din Furna în "Erminia picturii bizantine" nu ne furnizează detalii despre felul în care trebuie să fie pictat Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul.

Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine

Floare 02 Bun

Rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul

Sfinte Mare Mucenice Nichita, cel ce te-ai născut pe meleagurile țării noastre, fiind de neam asemeni Sfântului Apostol Pavel, bucură-te căci acum viețuiești în ceruri, alături de Dumnezeu și de toate Puterile Cerești. Roagă-te pentru noi, cei ce suntem acum urmași ai tăi, pentru sănătate trupească, fericire sufletească și bunăstare zilnică. Roagă-te, Sfinte Mucenice Nichita, lui Dumnezeu, neîncetat, pentru tot poporul creștin. Sfinte Mare Mucenice Nichita, cel ce asemeni Sfântului Mucenic Sava de la Buzău ai viețuit și ai pătimit, suferind mucenicia, aici, pe pământul patriei noastre, te rog, ca împreună cu acesta, prin calde și neîncetate rugăciuni, să obțineți pentru noi, prin mijlocirea voastră, de la Stăpânul și Dumnezeul nostru harurile dorite și împlinirea dorințelor noastre cele bune, pe care cu toată încrederea și dragostea vouă le încredințam. Amin.

Floare 02 Bun

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul, glasul 1

Purtătorule de chinuri, biruind mai întâi năvălirile barbarilor cu Puterea Crucii cea nebiruită, pe urmă ai surpat mândria demonilor, împotrivindu-te cu vitejia ta, înțelepte; și biruind-o, Sfinte Mucenice Nichita, ai luat daruri vrednice de biruință. Slavă lui Hristos, Cel Ce te-a întărit; Slavă Celui Ce te-a încununat; Slavă Celui Ce a mărit pururea cinstită pomenirea ta.

Condac - Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul, glasul al 2-lea

Tăind tăria înșelăciunii cu împotrivirea ta și luând cununa biruinței prin nevoința ta, te veselești împreună cu îngerii, Mărite Mucenice Nichita, cel cu nume de biruință, împreună cu dânșii neîncetat rugându-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi toți.

Floare 02 Bun

Viața completă - Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul (Viețile Sfinților)

Dând semnul biruinței, cinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului ridicându-se la înălțimea Sa, îndată sub semnul acesta a alergat cel ce numele biruinței purta, numindu-se Sfântul Nichita. Pentru că ieri am prăznuit înălțarea Sfintei Cruci, care este lumii neclintită biruință, azi pe sfântul Nichita îl cinstim, al cărui nume se tâlcuiește "biruitor".

Acesta, bun ostaș al lui Iisus Hristos, a stat ca sub un steag sub Sfânta Cruce, ca să se lupte împotriva vrăjmașilor Sfintei Cruci, pentru cinstea Celui răstignit pe Cruce. Unul se războiește pentru împăratul pământesc, altul pentru a sa întregime și slavă deșartă, iar altul pentru vremelnicile bogății. Sfântul Nichita nu s-a războit pentru nici una din acestea, ci a luptat numai pentru unul Dumnezeu Iisus Hristos, care este Împărat a toată zidirea, slavă a feții noastre și bogăție necheltuită niciodată. Să ascultăm unde și în ce fel acest ostaș s-a luptat pentru Hristos:

În vremilecând, întocmai cu Apostolii, Sfântul marele Împărat Constantin a început a lăți sfânta credință prin toată lumea, atunci și în țara goților, de partea stângă a râului Dunărea, bunăcredință sfântă a răsărit ca o lumină din întunerec. Deci, într-acea țară a fost nașterea, creșterea și luminarea Sfântului Nichita, pentru că Teofil, episcopul goților, care a fost și la întâiul sinod din Niceea (325) și a întărit dogmele dreptei credințe, cu limba și cu mâna, acela și pe Nichita l-a luminat cu lumina sfintei credințe și întru mărturisirea Sfintei Treimi l-a botezat. Nu după multă vreme, răutatea cea veche, diavolul, nesuferind să vadă lățirea sfintei credințe și înmulți-rea neamului creștinesc în mijlocul pământului barbar cel întunecat cu îndrăcirea idolească, a ridicat război și prigonire mare asupra celor care mărturiseau numele lui Hristos și credeau într-însul, pentru că a îndemnat pe conducătorul țării aceleia, cel cu numele Atanaric, ca să ucidă pe creștini și să piardă pomenirea lor din pământul său.

Folare Separare 1

În vremea aceea s-a întâmplat o dezbinare a goților având război între dânșii, că despărțindu-se în două, o parte avea un povățuitor, anume Fritigern (369-380), iar altă pe Atanaric (367-381), barbarul păgân.

Deci, când amândouă taberele de un neam și de o seminție s-au lovit una cu alta la războiul cel dintre dânșii și s-a făcut mare tăiere, atunci Atanaric, având mai mare putere și vitejie, a biruit pe Fritigern, și i-a înfrânt pe ostașii lui, punându-i pe goană. Drept aceea, fiind biruit Fritigern, a fugit în părțile grecești la împăratul Valens, împărat semiarian (364-378); aici, Fritigern a cerut ajutor de la dânsul. Iar Valens a poruncit la toată oastea ce era în Tracia ca să meargă în ajutorul lui Fritigern, împotriva lui Atanaric. Deci, adunând Fritigern puterea sa care îi mai rămăsese și luând oastea cea greacă din Tracia, a mers asupra vrăjmașului său și, trecând râul Dunărea, a făcut semnul Sfintei Cruci și a început să-l poarte înaintea taberelor sale și așa a năvălit asupra lui Atanaric. Și făcând război mare, cu puterea Crucii au biruit creștinii pe Atanaric și toată oastea lui a zdrobit-o, pe unii i-au tăiat cu săbiile, pe alții i-au prins vii, iar Atanaric cu puțini tovarăși abia au scăpat.

Din acea vreme a început a se înmulți mai mult între goți dreapta credință, cea creștină, pentru că văzând puterea cea nebiruită a crucii cu care se izbândea în războaie, mulți au crezut în Domnul cel răstignit pe cruce.

Folare Separare 1

Murind episcopul Teofil, s-a urcat la scaunul episcopal Ulfila († 383). Acela a tălmăcit goților Scriptură și a tradus multe cărți din limba greacă în limba goților. Și creștea la barbari, din zi în zi, sfânta credință cea în Hristos și i-a ajutat în sârguința aceea și Sfântul Nichita, pentru că fiind de neam mare și slăvit în pământul acela, pe mulți i-a adus la Hristos prin chipul dreptei sale credințe și prin cuvintele cele de Dumnezeu insuflate.

După câtăva vreme, necuratul Atanaric iar s-a întors la locul său. Luând stăpânirea și puterea, îndemnându-l pe el diavolul, a ridicat asupra creștinilor cumplită prigonire în cuprinsul stăpânirii sale, răzbunându-și rușinea ce suferise; că de creștini fusese biruit și rușinat în război.

Atunci, Sfântul Nichita, aprinzându-se cu râvna cea după Dumnezeu, a ieșit la război împotriva amândurora vrăjmașilor, împotriva celui nevăzut și a celui văzut. Se luptă împotriva vrăjmașului celui nevăzut aducând pe cei necredincioși la credință, iar pe cei credincioși întărindu-i spre mucenicească nevoință, iar împotriva vrăjmașului celui văzut se lupta când mustra pe prigonitorul Atanaric și îl înfrunta pentru o așa nedumnezeire și neomenie, căci da la felurite munci mulțimea cea fără de număr a credincioșilor. Și i-a biruit pe amândoi: și pe diavol a călcat, și cruzimea prigonitorului a dovedit-o, pentru că prigonitorul a rămas în nepricepere cu toate felurile de chinuri cu care se sârguia ca să-l întoarcă de la Hristos pe pătimitorul cel bun. Cu toată puterea sa, n-a putut pe un rob al lui Hristos să-l plece la păgânătatea sa, pentru că era ca un stâlp tare și nemișcat. Și ce a făcut nelegiuitul? A poruncit ca să-l omoare cu foc pe acesta, pe care nici multele bătăi, nici ruperea trupului și chiar zdrobirea mădularelor n-a putut să-l ucidă. Dar ce a câștigat din aceasta păgânul? Nimic altceva decât că pe sine s-a aprins mai mult cu mânia, iar mucenicul, deși se afla în focul cel mare, n-a fost mistuit cu trupul, iar cu sufletul, ca și pasărea Fenix, din cenușă a răsărit spre cea mai bună, nouă și fără de moarte viață zburând. Iar prigonitorul, chiar și fără foc, prin ne-dumnezeire ars, a murit cu sufletul și în cenușă și-a gătit în iad a i se risipi oasele. Așa Sfântul Nichita, sub semnul crucii s-a luptat pentru Hristos și s-a arătat biruitor și cu numele, și cu lucrul.

Folare Separare 1

Iar trupul lui cel nevătămat de foc, rămăsese neîngropat și zăcea pe câmp aruncat și necinstit. Deci, un bărbat, anume Marian, de neam din părțile Ciliciei, din cetatea Mopsuestia, creștin bine-credincios, a venit în pământul goților pentru niște biruinți ale sale, și zăbovind într-însul multicel, se cunoscuse cu Sfântul Nichita și legase cu dânsul dragoste prietenească. Iar mai ales atuncea-l iubise pe dânsul, când l-a văzut răbdând cu tărie schingiuiri până la sânge pentru credința lui Hristos. Și zăcând aruncat sfântul lui trup, cugeta Marian cum ar putea să ia trupul iubitului său prieten, mucenicul lui Hristos, și să-l ducă pe el la moșia sa, dar de frica celui mai mare nu putea, pentru că poruncise tiranul să nu îndrăznească cineva să îngroape trupul mucenicului.

Deci, a chibzuit Marian ca în taină să-l ia pe el noaptea. Dar când a înnoptat și s-a pregătit să-și ducă la îndeplinire lucrul de care gândea, calea îi era foarte grea, pentru că noaptea era foarte întunecoasă și ploua; din această pricină se afla în mare mâhnire și nu știa unde să meargă și unde să afle pe cel dorit sufletului său. Fiind foarte mâhnit de aceasta, Dumnezeu cel a toată mângâierea, care oarecând pe magi prin stea i-a povățuit la Bethleem, acela și pe Marian l-a mângâiat în necaz și i-a arătat cale lesnicioasă spre aflarea mucenicescului trup; a trimis oarecare putere cerească în chip de stea, care răsărind înaintea lui Marian, l-a dus pe el unde avea trebuință. Deci steaua aceea mergea înaintea lui Marian, luminându-i lui întunericul cel de noapte, iar el urma după dânsa cu bucurie. Și venind la trupul sfântului mucenic, steaua a stat dea-supra, iar Marian, învelind trupul sfântului cu pânză subțire, curată și luându-l pe el, l-a dus în casa în care era de gazdă, iar steaua ce se arătase, petrecând pe Marian la întoarcere până la poarta casei, s-a făcut nevăzută.

Așa Marian, câștigând comoara cea căutată, a ascuns-o la sine cu pază și degrabă s-a întors la moșia sa ducând cu sine trupul sfântului mucenic. Și ajungând la cetatea Mopsuestia l-a îngropat pe el cu cinste în casa sa. Deci, a binecuvântat Dumnezeu casa lui Marian pentru Sfântul Nichita, răbdătorul său de chinuri, cu multe bogății, precum a binecuvântat oarecând casa lui Putifar pentru Iosif și casa lui Abiadar pentru Chivot. Și era îndestulată casa lui Marian cu bogăție îmbelșugată, și material și duhovnicește, pentru că multe daruri se dădeau tuturor bolnavilor; celor ce aveau trebuință le izvorau tămăduiri de la mormântul sfântului. Deci, se adunau toată cetatea și locuitorii cei dimprejur la mormântul sfântului, încât nu mai încăpea casa lui Marian pe credincioșii cei ce se adunau; pentru aceea, s-au sfătuit cu toții să zidească o biserică în numele sfântului și într-însa să pună sfintele moaște; au și făcut-o degrabă, multă sârguința adăugând la aceasta. Iar după ce zidiră biserica, o și înfrumusețară cu podoaba cea cuviincioasă și frumoasă. Au deschis mormântul mucenicului și, luând racla, au dus-o în biserica cea zidită din nou și acolo l-au pus pe el în pământ.

Folare Separare 1

Iar Marian, spre binecuvântarea casei lui, a luat din moaștele sfântului un deget și îl păstra la sine cu cinste, dar altcineva n-a mai putut să ia ceva din moaștele lui.

Fericitul Auxențiu, episcopul cetății aceleia, când a zidit biserica Sfinților Mucenici Taruh, Prov și Andronic, a trimis o scrisoare a sa la cetatea care se numea Anabarza, în care se odihneau sfintele moaște ale acelor sfinți, poftind pe cetățeni ca să-i dea lui o parte din moaștele sfinților mucenici, la sfințirea bisericii cea zidită din nou. Atunci l-au rugat pe el acei cetățeni ca să le dea cu împrumutare o parte din moaștele Sfântului Nichita, spre binecuvântarea cetății lor; drept aceea a poruncit episcopul ca să descopere moaștele sfântului mucenic și îndată piatra cea de marmoră care era pe mormânt s-a desfăcut în două, neavând nici o pricină de acea despicare a sa. Iar unul din cei ce a descoperit mormântul s-a atins cu îndrăzneală cu mâna sa de sfintele moaște și îndată i s-a uscat mina, și l-a cuprins frica. Apoi s-a făcut tunet mare și fulgere din cer au pogorât încât toți se înfricoșară. Și a cunoscut episcopul că nu binevoiește Dumnezeu ca să se împartă moaștele sfântului și se căia de îndrăzneala ce avusese. Iar mâna cea uscată a omului acela care fără de temere se atinsese de sfânt, luând-o, a lipit-o pe ea iar de sfânt, zicând: "Sfinte Mucenice Nichito! Mai lesne este ție a tămădui decât a vătăma, pentru că bun ești și următor al Celui bun și de ai vrut ca puțin să-l pedepsești pe acesta, apoi oare nu cu mult mai ales îl vei milui pe el?". Acestea grăindu-le episcopul, s-a tămăduit mâna cea uscată a omului aceluia și toți s-au mirat de minunea Sfântului Mucenic Nichita și au slăvit pe Dumnezeu. Iar episcopul nemaicutezând de-aci înainte să se mai atingă de moaștele sfântului, cântând pe deasupra îndestulate cântări, au acoperit iar mormântul cu cinste, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe unul în Treime Dumnezeu, căruia se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea în veci. Amin.

Folare Separare 1

Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților Septembrie

Floare 02 Bun

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 15 septembrie

În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea pătimirii Sfântului Marelui Mucenic Nichita Gotul;
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Filotei (Filoteu) preotul;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Porfirie, cel dintre îngânători (actorul / comicul);
Tot în această zi, pomenirea aflării moaștelor Sfântului Acachie, episcopul Melitinei;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Maxim, care de sabie s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea a două sfinte fecioare, care prin sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea aflării moaștelor Sfântului întâiului Mucenic și arhidiacon Ștefan;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Gherasim, ctitorul sfintei Mănăstiri a Sfintei Treimi, ce se numește Survia, care se află aproape de Macrenița cea din Zagora, și care cu pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Ioan Criteanul (Cretanul), care a mărturisit în Efesul cel nou, la anul 1811;
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți Părintelui nostru Visarion, arhiepiscopul Larisei, făcătorul de minuni;
Tot în această zi, pomenirea celui între Sfinți Părintelui nostru Iosif cel Nou, mitropolitul Timișoarei și a tot Banatul, făcătorul de minuni.

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 16 septembrie

În această lună, în ziua a șaisprezecea, pomenirea Sfintei Marii Mucenițe și Prealăudatei Eufimia cea din Calcedonia;
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Meletina;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ciprian de Cartagina.

Floare 02 Bun

Pe Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Mucenice Nichita roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro, facebook.

Recomandări

† Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul
(23 septembrie)

Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul este serbată în calendarul ortodox în ziua de 23 septembrie. Zămislirea s-a petrecut cu șase luni înainte de Întruparea Fiului lui Dumnezeu (Buna Vestire).

† Sfântul Cuvios Serghie de la Radonej
(25 septembrie)

Încă din timpul vieții sale Sfântul Cuvios Serghie de la Radonej a făcut mai multe minuni, devenind foarte cunoscut și căutat de ceilalți oameni care aveau diferite boli sau alte suferințe, dăruind sănătate sufletului și […]

† Sfântul Cuvios Siluan Athonitul
(24 septembrie)

Sfântul Cuvios Siluan Athonitul prin prezenta sa, prin viata și scrierile sale, ne pune în prezenta lui Hristos, nu printr-o învățătură, un sistem teologic sau un discurs, ci printr-o experiență nemijlocita a lui Dumnezeu, trăită […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

One comment on “† Sfântul Mare Mucenic Nichita Romanul
(15 septembrie)”

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram