† Sfântul Ioan Rusul
(27 mai)

Trimte prietenilor tăi

Sfântul Ioan Rusu este serbat în calendarul ortodox pe data de 27 mai. El este ocrotitorul călătorilor și doctorul celor bolnavi, vindecând pe mulți suferinzi de boli grele și săvârșind multe minuni.

Viața pe scurt - Sfântul Ioan Rusul (sinaxar)

Sfântul Ioan Rusul s-a născut în Mica Rusie (originar din Malorosia, Ucraina de astăzi) în jurul anului 1690, într-o familie bine-credincioasă, fiind crescut în evlavie și dragoste pentru Biserica Domnului. La maturitate a fost chemat în armată unde a fost simplu soldat în armata lui Petru I și a luat parte la războiul ruso-turc. În timpul Campaniei din Prutsk în 1711 el împreună cu alți soldați au fost capturați de tătari și au fost predați comandantului cavaleriei turcești. Acesta i-a dus pe prizonierii ruși în Asia Mică, în satul Prokopion. Avea la vremea aceea numai 21 de ani.

Turcii au încercat să-i convertească pe soldații creștini la credința musulmană prin flatări și amenințări iar cei care nu au primit au fost bătuți și torturați. Alții, însă au renunțat la Hristos și au devenit musulmani, în speranța că-și vor îmbunătăți soarta. Sfântul Ioan Rusul nu a fost cucerit de promisiunile bunătăților lumești, suferind cu curaj umilințele și bătăile.

Stăpânul său îl tortură frecvent în speranța că sclavul va ceda și va acceptă islamismul. Sfântul Ioan Rusul a fost neînduplecat în hotărârea sa spunând stăpânului: "Nu mă vei putea întoarce de la credința mea prin amenințări sau cu promisiuni de bunătăți și bogății. Am să mă supun ordinelor tale de bunăvoie dacă mă lași să-mi urmez liber credința. Mai degrabă îți dau capul meu decât să-mi schimb credința. M-am născut creștin și am să mor creștin."

Sfântul Ioan Rusul 27 mai

Cuvintele înălțătoare și credința tare, precum și smerenia și umilința Sfântul Ioan Rusul au îmblânzit în cele din urmă inima sălbatică a stăpânului său. Acesta l-a lăsat în pace și nu l-a mai forțat să renunțe la creștinism. În timpul robiei sale, tânărului Ioan i s-a dat sarcina de a se îngriji de grajd și de animalele de aici și a fost pus să doarmă între ele. Sfântul Ioan Rusul nu s-a tulburat peste măsură nici de gălăgia și mizeria în care a fost pus să slujească și să doarmă, nici de loviturile copitelor vitelor, ci și-a întors din nou ochii spre Mirele Ceresc, descoperind că i s-a oferit un nou prilej de a se asemăna cu Acesta, căci și Domnul Dumnezeul Său S-a născut între dobitoace, într-o peșteră. Într-atât s-a bucurat de această asemănare și și-a asumat nevoința grea, încât rugăciunile pe care le făcea aici toată noaptea au devenit tot mai puternice și în loc de duhoarea animalică, grajdul se umplea de bună mireasmă. Dar nu numai în încercările trupești L-a urmat Sfântul Ioan Rusul pe Mântuitorul, ci și în cele duhovnicești, și în cea mai grea poruncă, aceea a iubirii dușmanilor. Chiar dacă stăpânul său s-a purtat urât cu el la început, încercând să-l silească să se lepede de Hristos, bătându-l și umilindu-l, și chiar dacă era de altă credință, Sfântul Ioan nu l-a urât, ci dimpotrivă, l-a purtat în rugăciunile sale, ocrotindu-l și aducând binecuvântare asupra casei lui în așa măsură, încât însuși stăpânul a înțeles că pricina bogăției care se aduna la casa lui erau rugăciunile robului său, care atrăgeau milostivirea Dumnezeului celui Viu.

De dimineața până seara muncea pentru stăpânul său turc, îndeplinind toate ordinele. Fie că era iarnă sau vară, sfântul umbla desculț și cu puține haine pe el. Alți sclavi își râdeau de el, vizându-l atât de râvnitor dar Ioan nu s-a supărat niciodată pe ei, dimpotrivă, îi ajută și pe ei cum putea, ușurându-le neputințele.

Blândețea sfântului și bunătatea sa au sensibilizat sufletele sclavilor și al stăpânului său, astfel încât aga și soția lui au ajuns să-l îndrăgească și au hotărât să-i dea o cameră lângă podul de uscat fânul. Sfântul Ioan Rusul nu a acceptat, preferând să rămână în grajd cu animalele. Acolo se culca pe fân și se acoperea cu o haină veche. Astfel grajdul a devenit locul său de pustnicie, unde se ruga și cânta psalmi, umplând locul de bună mireasmă.

Prin simpla lui prezență în casa turcului, sfântul i-a adus numai binecuvântări. Ofițerul de cavalerie s-a îmbogățit și a devenit în scurt timp unul dintre cei mai influenți oameni din Prokopion. El era conștient de ce i s-a schimbat atât de mult soarta și nu se ferea să spună și altora despre asta.

Uneori sfântul pleca seara la biserica Sfântului Mucenic Gheorghe unde priveghea în pronaos. În duminici și sărbători se împărtășea cu Sfintele Taine.

În tot acest timp a continuat să-și slujească stăpânul ca și până acum, și, în ciuda sărăciei sale, întotdeauna ajuta pe nevoiași și pe neputincioși, împărțind hrană sa puțină cu aceștia.

Minunea farfurie de pilaf săvârșită de Sfântul Ioan Rusul

Sfântul Ioan Rusul 27 mai

Într-una din zile, ofițerul a plecat în pelerinaj la Mecca. Soția lui a făcut un banchet peste câteva zile la care și-a invitat rudeniile și pe prietenii soțului ei, rugindu-i să pună o rugăciune pentru întoarcerea cu bine acasă a stăpânului. Sfântul Ioan Rusul servea la masă și a luat o farfurie cu pilaf, mâncarea preferată a stăpânului său și a pus-o pe masă. Soția amintindu-și de mâncarea preferată a soțului i-a spus lui Ioan: "Ce bucuros ar fi stăpânul tău dacă ar putea fi aici să mănânce cu noi din acest pilaf!" Atunci sfântul i-a cerut o farfurie cu pilaf spunând că o va trimite stăpânului său la Mecca. Musafirii au râs la auzul acestor cuvinte iar soția a pus să i se pregătească o farfurie plină ca să o mănânce el sau ca să o dea săracilor. Primind farfuria s-a dus cu ea în grajd și s-a rugat la Dumnezeu să-i trimită farfuria stăpânului său, fiind convins că Dumnezeu va găsi o cale să-i îndeplinească rugăciunea. Numaidecât farfuria dispăru din fața lui și atunci Ioan a intrat în casă să-i spună stăpânei că farfuria a fost trimisă.

După câtva timp stăpânul s-a întors acasă cu farfuria de cupru în care a fost pilaful, povestind tuturor cum într-o zi (chiar în ziua când s-a ținut banchetul), întorcându-se de la moschee la locul unde era cazat, deși nu era nimeni acasă, a intrat și a găsit pe masă o farfurie aburindă plină cu pilaf. Neînțelegând cum ar fi putut intră cineva cu farfuria dacă ușa era încuiată, s-a uitat mai atent la farfurie și a văzut numele său gravat pe ea. Uimit, a mâncat totuși mâncarea cu mare plăcere.

Când familia și servitorii au auzit povestea s-au minunat foarte. Atunci soția i-a spus că Ioan a fost cel care i-a trimis mâncarea și că toți au râs de el când le-a spus că a reușit să o trimită la Mecca. Atunci au înțeles că ce le spusese sfântul s-a adeverit.

Trecerea la cele veșnice a Sfântului Ioan Rusul

Sfântul Ioan Rusul 27 mai

Spre sfârșitul vieții sale grele Sfântul Ioan Rusul s-a îmbolnăvit, simțind că i se apropie sfârșitul. A chemat preotul ca să-l împărtășească dar acestuia i-a fost frică să vină direct cu Sfânta Împărtășanie în casă musulmanului, așa că le-a băgat într-un măr și așa le-a dus lui Ioan.

Sfântul Ioan Rusul a slăvit pe Dumnezeu, a primit Trupul și Sângele Domnului și apoi a răposat, ducându-se la Domnul pe care L-a iubit în 27 mai 1730. Când stăpânul său a fost anunțat că a murit Ioan, acesta a chemat preoții și le-a dat trupul neînsuflețit pentru a-l îngropa creștinește. Aproape toți locuitorii creștini din Prokopion au mers la înmormântare, petrecând trupul sfântului până la cimitirul creștin.

Surse: Ziarul Lumina, Ziarul Lumina, Radio Renașterea, impantokratoros, Orthodoxwiki.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Unde se găsesc moaștele Sfântul Ioan Rusul

Sfântul Ioan Rusul 27 mai

După trei ani și jumătate preotului i s-a descoperit în mod miraculos că rămășițele trupești ale sfântului s-au făcut moaște. La scurt timp, moaștele sfântului au fost transferate la biserica Sfântului Mucenic Gheorghe și puse într-o raclă specială. Noul sfânt al lui Dumnezeu a început să fie slăvit pentru nenumăratele sale minuni despre care s-a dus vorba până în cele mai îndepărtate orașe și sate. Credincioși din toate locurile veneau la Prokopion să se închine sfintelor moaște ale Sfântul Ioan Rusul, primind tămăduire prin rugăciunile lui. Pe lângă creștini veneau la el și armeni și turci care se rugau sfântului să nu-i disprețuiască.

În anul 1832, într-o înfruntare dintre sultanul Mahmud al doilea și Ibrahim al Egiptului, Osman Pașa, trecând prin Procopie – că trimis al sultanului, aruncă în foc sfintele moaște, după ce jefuise biserica, vrând a se răzbuna pe creștini. Văzând însă trupul Sfântului mișcându-se în mijlocul flăcărilor ca și cum ar fi fost viu, turcii au fugit îngroziți, lăsând odoarele bisericii și povestind tuturor musulmanilor minunea pe care o văzuseră. După plecarea turcilor, în cealaltă zi, creștinii au împrăștiat cărbunii și cenușa și au găsit trupul sfântului întreg; nu pățise nimic, era tot mlădios și înmiresmat ca și mai înainte. I-a rămas numai o negreală de la jar și de la fum, negreală ce o păstrează până astăzi spre aducere aminte de minunea petrecută atunci.

În anul 1881 o parte a sfintelor moaște au fost mutate la Mănăstirea Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, din Rusia, de către călugării Muntelui Athos, după ce aceștia fuseseră salvați de sfânt în vremea unei călătorii periculoase.

Din cauza deteriorării serioase a vechii biserici unde se aflau sfintele moaște ale Sfântul Ioan Rusul, s-a început construcția unei noi biserici în anul 1886, cu ajutorul mănăstirii și a locuitorilor din Prokopion. În 15 august 1898, nouă biserică cu hramul Sfântului Ioan Rusul a fost sfințită de Mitropolitul Ioan al Cezareei, cu binecuvântarea Patriarhului Ecumenic Constantin al V-lea.

În 1924 a avut loc un schimb între populația Greciei și cea a Turciei, adică mulți musulmani s-au mutat din Grecia și mulți creștini s-au mutat din Turcia. Oamenii din Prokopion, mutindu-se și ei pe insula Euboia, au luat cu ei și o parte din sfintele moaște ale Sfântul Ioan Rusul.

Timp de câteva zeci de ani moaștele au stat în biserica Sfinților Constantin și Elena din Noul Prokopion de pe insula Euboia, iar în 1951 au fost mutate într-o biserică nouă, cu hramul sfântului. Mii de pelerini s-au adunat acolo din toate părțile Greciei, mai ales de hram, în 27 mai.

Moaștele Sfântului Ioan Rusu în prezent

Sfântul Ioan Rusul 27 mai

În prezent, moaștele Sfântului Ioan se găsesc pe insula Evvia, în orașul Procopie, de unde nu încetează să săvârșească minuni și să tămăduiască trupurile și sufletele celor care vin aici cu credință și i se roagă cu sinceritate.

Pe insula Evvia, în orașul Procopie „cel nou", Sfântul Ioan Rusul îi adună pe toți în jurul moaștelor sale. La raclă, de dimineață până seara, se aude murmur de rugăciune. Până și copiii își mai temperează zburdălnicia, apropiindu-se de el ca de un prieten.

Aici, grecii i-au ridicat o biserică impunătoare Sfântului Ioan Rusul, cel care a trăit toată viața ca un rob, în grajd, împreună cu animalele. S-au chinuit timp de 21 de ani (1930-1951) să o zidească. Este în formă de navă, zugrăvită cu fresce bizantine și îmbrăcată în marmură. Impresionantă este și catapeteasma prin filigranele în marmură albă.

Cu toate că este înconjurat de bogății, primite în semn de mulțumire de la credincioșii care i-au simțit ajutorul, sfântul îi întâmpină pe toți în picioarele goale și cu fața întoarsă spre cei care îi șoptesc printre lacrimi și frânturi de rugăciuni necazurile.

După ce și-au descărcat inima, credincioșii merg la micul paraclis de lângă biserică, unde se încing cu centura și se acoperă cu camilafcă sfântului, și apoi se închină, fac metanii și plecăciuni în fața icoanelor Sfinților Siluan Aghioritul și Serafim de Sarov, prieteni și împreună-rugători cu Sfântul Ioan Rusul. Din tindă paraclisului, de la niște robinete special amenajate, credincioșii își iau acasă ulei sfințit de la candelă care arde neîncetat la racla sfântului tămăduitor și făcător de minuni. Ultima oprire este la agheasmatarul cu apă sfințită, aflat la câțiva pași de paraclis.

Sfântul Ioan Rusul este la mare cinste în Muntele Athos, mai ales la mănăstirea rusă a Sfântului Pantelimon (Rusicon).

Moaștele Sfântului Ioan Rusu în România

În România, credincioșii au început să aibă evlavie la Sfântul Ioan Rusul mai ales după 1989, când au putut apărea cărți și broșuri care au redat viața și minunile săvârșite de Dumnezeu prin mijlocirea Sfântului Ioan Rusul. Cu trecerea timpului și datorită pelerinajelor românilor în insula Evia, unde aceștia s-au putut închina la moaștele Sfântului Ioan, la noi în țară au început să fie zidite noi biserici care să-l aibă ca ocrotitor pe acest sfânt mărturisitor și vindecător. Alte biserici, mai vechi, din evlavia credincioșilor pentru Sfântul Ioan, au primit al doilea hram în cinstea sa, iar unele păstrează părticele din sfintele sale moaște. Cele mai multe biserici care-i poartă numele sunt în incinta spitalelor, având în vedere faptul că Sfântul Ioan Rusul este grabnic vindecător al celor bolnavi.

Astfel, în București sunt mai multe biserici care au hramul „Sfântul Ioan Rusul": paraclisul Maternității Polizu, biserica Parohiei Brâncuși din cartierul bucureștean cu același nume, biserica Parohiei „Sfântul Dimitrie" din Pipera, biserica din incinta Spitalului de Psihiatrie „Eftimie Diamandescu" și biserica Parohiei „Sfânta Parascheva" din sectorul 5.

În țară, biserici care au hramul „Sfântul Ioan Rusul" sunt la Cluj, în cartierul Gheorgheni, la Iași, în incinta Spitalului de Neurochirurgie, la Sibiu, în incinta Spitalului de Pneumoftiziologie, în județul Vâlcea, la Mănăstirea Mălaia, în Teleorman, la Mănăstirea Adămești, iar în Giurgiu - biserica de lemn a Mănăstirii Comana.

Părticele din moaștele Sfântului Ioan Rusu se păstrează în biserica paraclisului Maternității Polizu din București, în biserica mănăstirii din comună Florești, Cluj, în paraclisul mănăstirii din comună Slobozia, Giurgiu, în biserica de lemn a Mănăstirii Comana, în Paraclisul „Sfinții Ioachim și Ana" al Mănăstirii Sihăstria, în biserica Spitalului de Pneumoftiziologie din Sibiu, în biserica Spitalului Județean Suceava și la Mănăstirea Adămești, Teleorman.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Minunile Sfântului Ioan Rusu

Sfântul Ioan Rusul 27 mai

Despre viața Sfântului Ioan, prea puține lucruri au rămas în scris. Dar nevoințele și minunile sale au rămas întipărite nu pe hârtie care se fărâmițează, arde în foc și nu mai este, ci în conștiințele nemuritoare ale celor care l-au cunoscut. Și mai mult decât atât, sfântul se face cunoscut oamenilor chiar și astăzi, într-un mod foarte personal, apropiindu-se de fiecare dintre cei care îl cheamă și ajutându-l acolo unde îi este mai greu. Lucrarea sa acoperă o mulțime de necazuri omenești. Câteva dintre minunile pe care le-a făcut sfântul după mutarea sa la Domnul, prin mijlocirea lui înaintea lui Dumnezeu, sunt amintite în acatist. Sfântul din Rusia nu a avut copii, dar ajută familiile creștine să dobândească fii (Condacul 7), niciun om nu l-a ocrotit și nu l-a salvat din robie, dar el păzește atât viața trupească a pruncilor (Icosul 6), cât și pe cea sufletească (Condacul 9), mijlocind pentru întoarcerea la credință a tinerilor rătăciți. Nevoințele sale i-au adus boli și suferințe în trup și i-au atras moartea prematură, dar el este un vindecător al bolilor și al durerilor. Dreptate nu i s-a făcut pe pământ, dar el ajută oamenilor, să nu rămână păgubiți și nedreptățiți (Condacul 10). Mai mult decât atât, prigonit fiind, îi ajută pe cei prigoniți. Sfintele sale moaște au fost alinarea, nădejdea și întărirea grecilor care au fost nevoiți să plece din Asia Mică, după conflictul dintre Turcia și Grecia din anul 1922.

Închinându-și tinerețea Mântuitorului Hristos, Sfântul Ioan Rusul a dobândit darul de a fi sprijinitor al tinerilor, călăuză și păzitor al credincioșiei acestora. Lipsit de libertatea exterioară, vremelnică, el ne arată drumul spre adevărata libertate, veșnică: aceea de a rămâne credincios Domnului nostru Iisus Hristos. Totodată, Sfântul Ioan Rusul ne ajută să înțelegem prin viața sa cum pot fi astâmpărate și cele mai aprige suferințe și așteptări. Atunci când a căzut prizonier era foarte tânăr și cu siguranță avea dorințe și aspirații firești, cum au toți oamenii la vârsta tinereții. La fel, trebuie să fi suferit mult, despărțit de părinți și de apropiați, de cei dragi lui, neputând să le spună măcar că e încă în viață sau să afle dacă ei mai trăiesc. Dar toate aceste dureri ale sfântului au rămas necunoscute. Ele s-au curățat și s-au desăvârșit acoperite fiind de smerenie, jertfă și încredințare în mâinile Dumnezeului Celui Viu.

Întâlnirea pelerinilor cu smeritul Sfânt Ioan Rusul îi reamintește fiecăruia că este robul lui Dumnezeu, în care trebuie să ne punem nădejdea. Iar minunile pe care le face Dumnezeu prin robul său, Sfântul Ioan Rusul, sunt grăitoare în acest sens. Oameni care și-au pierdut orice speranță s-au rugat sfântului și, lăsându-se cu totul în voia lui Dumnezeu, au trăit cu adevărat starea de robie întru Hristos care i-a mântuit.

Rugăciunea Ateului

Doctorul Matzuros din orașul Limni, situat pe insula Evvia, este printre cei care și-au pus ultima speranță în ajutorul Sfântului Ioan Rusul. Toată viața a fost ateu, având încredere doar în știință. Și, conform științei, s-a dovedit că este bolnav de cancer în metastază. În timp ce era întins pe patul de spital, s-a rugat pentru prima oară lui Dumnezeu - Cel în care nu crezuse până atunci - să-l vindece prin moaștele Sfântului Ioan Rusul. La scurt timp, este vizitat de un doctor tânăr. Din una în altă, acesta îi spune că nu o să moară, pentru „că o să iau eu tot ce ai rău înăuntru". Doctorul a crezut abia atunci când sfântul i-a spus că este acela pe care „l-ai cerut mai înainte". Următoarele analize au demonstrat limitele științei, cancerul dispăruse complet.

Vindecarea de paralizie

Altă dată, îmbrăcat tot în doctor, sfântul chiar și-a spus numele, „Ioan Rusul", atunci când soția lui Constantin Polihronie l-a întrebat cine este și i-a cerut să îl ajute pe soțul ei paralizat de zece ani. După ce sfântul l-a vindecat, soțul povestea că a simțit cum niște mâini invizibile îl ridicau din pat.

Copii vindecați de leucemie

„Sfinte Ioane, fă-mi copilașii bine. Nu pot să rabd atâta suferință. Sfinte Ioane, vino și în casa noastră, intră aici în această seară și caută măcar puțin spre durerea noastră", se rugau sfântului părinții a doi copii bolnavi de leucemie. Dimineața, știința a fost iar înfrântă, copiii erau vindecați. Drept mulțumire, familia de ciprioți a adus la raclă sfântului două statuete din ceară de mărimea celor doi copii.

Fata dependentă de droguri

Sfântul Ioan Rusul este și grabnic ajutător. Părinții unei studente dependente de droguri, care nu mai era de găsit de mult timp, nu s-au mai clintit de la racla sfântului și au ținut post negru toată Săptămâna Patimilor a anului 1980. În Sâmbăta Mare, au plecat în satul lor pentru slujba Învierii Domnului. A doua zi, la Vecernie - „A doua Înviere", familia întregită se ruga la moaștele sfântului. „Săptămâna această am dus o luptă între viață și moarte. Alegeam întotdeauna moartea. O putere nevăzută însă, mai presus de om, m-a răpit din drumul către moarte și m-a readus la viață, acasă, aici", a spus față adusă în sânul familiei de Sfântul Ioan Rusul.

Dăruirea de prunci

„De ce mă urăști, Sfinte Ioane?"
„Mare Sfinte Ioane, te rog, te implor, mijlocește către Domnul nostru și roagă-L să mă învrednicească să devin și eu mamă", se ruga săraca Arhondula, căsătorită de opt ani. Într-o noapte, Arhondula izbucnește în lacrimi: „Ce ți-am făcut eu, Sfinte Ioane, de ce mă urăști? De ce Dumnezeu nu vrea să-mi dea această bucurie?" În următoarea noapte, bate cineva la ușă. Femeia vede afară o lumină având chipul Sfântului Ioan, care i-a spus: „Arhondula, ce rugăciune a fost aceea pe care ai făcut-o aseară? Sfinții nu urăsc pe nimeni. Nu este însă voia lui Dumnezeu să dobândești acum copii. Vor mai trece doi ani și va veni și această bucurie". În urmă rugăciunilor, familia a fost binecuvântată cu trei copii care au umplut de fericire casă și inimile părinților.

Un prieten drag

Spuneam că Sfântul Ioan Rusul este perceput de copii ca un prieten drag. Așa îl considera și moșulețul Nicolae. „De ani de zile suntem prieteni! Și cum să nu fie așa, dacă îmi împlinește imediat tot ceea ce îi cer?", spunea tuturor bătrânul. Dar într-un an a venit la sfântul cu o adâncă mâhnire în suflet. Cu o zi înainte tot auzea o voce care spunea: „Așa sunt uitați prietenii?" Nedumerit de unde vine vocea, a intrat într-o băcănie, unde se auzeau niște cântări bisericești. După ce a aflat de la vânzător că se transmitea în direct la radio slujba de la sărbătoarea Sfântului Ioan Rusul, a plecat acasă într-un suflet. A două zi era la raclă sfântului, cerându-i iertare. „Puțin lucru este să-ți spună un sfânt că l-ai uitat? Pot să-i mai zic acum prieten?", se văita el, în curăția inimii sale. Dar sfântul îl chemase tocmai pentru că îl considera un prieten drag al său.

Sfântul Ioan Rusul îi ajută și pe cei care nu îi cer ajutorul

Însă sfântul îi ajută și pe cei care nu sunt prietenii lui, care nu se roagă lui. După moartea prematură a soțului, Areti și fiica ei Hrisa au fost alungate de frații soțului din casa lor. După multe procese care au fost în favoarea fraților, Areti a hotărât să renunțe. Însă, în noaptea de dinaintea ultimului proces, văduvei îi spune în vis un tânăr cu față senină: „Casa e a ta. De proces o să am eu grijă. La orice necaz și primejdie cereți ajutorul lui Dumnezeu și nouă, celor ce-I slujim Lui. Eu sunt Ioan din Rusia. Mergeți mâine la judecătorie liniștite." După ce judecătorul le-a dat dreptate, au venit direct la sfântul ca să-i mulțumească, uimite că sfinții lucrează printre noi și ne știu toate necazurile, chiar dacă noi nu îndrăznim să le spunem.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Nădejdea pe care trebuie să o avem văzând viața Sfântului Ioan Rusu

Sfântul Ioan Rusul 27 mai

Privind la viața Sfântului Ioan Rusul, avem motive să ne umplem de nădejde că Dumnezeu nu îi lasă singuri pe robii Săi nici în cele mai cumplite situații. Chiar și în miezul amărăciunii robiei și al suferințelor, Dumnezeu i-a rânduit tânărului Ioan cetate de scăpare: o biserică a Sfântului Gheorghe, situată în apropierea casei ofițerului turc. Aici își petrecea Sfântul Ioan nopțile în priveghere și rugăciuni, aici își găsise un duhovnic și aici se împărtășea în fiecare sărbătoare. Din Taina Sfintei Euharistii își lua sfântul puterea care minunează sufletele peste veacuri, tocmai pentru că nu e omenească, ci dumnezeiască: puterea de a rămâne singur și de a rezista. Și pentru că a înțeles puterea ei și a râvnit să se întărească și să se îndulcească cu Sfânta Împărtășanie, Dumnezeu nu l-a lăsat lipsit pe robul Său de unirea cu El nici în cele de pe urmă clipe ale vieții sale pământești, Sfântul Ioan primind într-un măr Sfintele Taine. Totodată, viața Sfântului Ioan ne conștientizează cu privire la roadele pe care trebuie să le aducem dacă mâncăm Trupul Mântuitorului și ne adăpăm cu Sângele Lui și ce jertfă trebuie să fim gata oricând să ne asumăm.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Etimologia / semnificația numelui Ioan, Ioana

ION / IOANA – Acest nume provine din cuvântul ebraic "יוֹחָנָן" (Jōħānān), care la traducerea în greacă a Vechiului Testament a devenit „Ιωαννης” (Iōánnēs), care la rândul lui în latină devine „Iohannes”, care înseamnă „Dumnezeu este milostiv”. Popularitatea acestor nume însă a fost dată de noul testament, deoarece ele sunt purtate, de Sfântul Ioan Botezătorul și de sfântul Apostol Ioan autorul celei de-a patra Evanghelii și al Apocalipsei din Sfânta Scriptură.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Ion, Ioana?

Conform cu calendarul ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 7 ianuarie în ziua de prăznuire a Sfântului Ioan Botezătorul.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Icoana Sfântului Ioan Rusu

Sfântul Ioan Rusul 27 mai

Dionisie din Furna în „Erminia picturii bizantine” nu ne furnizează detalii despre felul în care trebuie să fie pictat Sfântul Ioan Rusu.

Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Dionisie din Furna - Erminia picturii bizantine, (p. 151)

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Rugăciune către Sfântul Ioan Rusu

O, Sfinte Ioane, întru tot lăudate și de minuni făcătorule, primește această umilă rugăciune de la noi, nevrednicii tăi robi, căci către tine ca la un grabnic folositor alergăm noi, chemându-te cu evlavie: vino, Sfinte, și vezi rănile și durerile noastre. Ia aminte la suspinele noastre, că știm, Sfinte al lui Dumnezeu că deși ai pătimit greu pentru dragostea lui Hristos, dar prin viețuirea ta ai aflat dar de la Dumnezeu, fiindcă ne-am încredințat că și după mutarea ta la viața cea veșnică cine a năzuit la ajutorul tău și ți s-a rugat cu credință nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat și tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine s-a rugat ție și nu l-ai auzit?
Minunile și ajutorul tău, Sfinte, ne-au făcut și pe noi, păcătoșii, să alergăm la ajutorul tău. Am auzit de minunea pe care ai făcut-o trimițând prin rugăciune o farfurie de mâncare din Procopie până la Mecca. Am aflat de vindecările tale minunate, de mulțimea de bolnavi care au aflat izbăvir din suferințele lor. Credem că Dumnezeu te-a proslăvit prin minuni fără de număr. Oare pe noi ne vei lăsa fără ajutor? Să nu fim noi lepădați de la dragostea ta, Sfinte, chiar dacă viețile noastre sunt pline de fărădelegi.
Aducându-ne aminte de mijlocirile tale binecuvântate, credem că tu același ești, Sfinte, astăzi ca și atunci, și că nimeni din cei ce se roagă ție nu rămâne fără ajutor. Pentru aceea și noi, fiind scârbiți și în pagube, alergăm la tine cu credință și lacrimi, îngenunchind, și ne rugăm ție, Sfinte Ioane, să te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui Ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea jertfelnică, ci te-a ascultat și te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri. Roagă-L să depărteze de la noi dreapta Sa mânie, să apere orașele, satele și toată țara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli și răni aducătoare de moarte, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri și de războiul cel dintre noi.
Mijlocește, Sfinte Ioane, păstorilor noștri râvna fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a păstoriților, înțelepciune în purtare și învățătură, cucernicie și tărie în ispite; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă față de supuși, iar supușilor îndeplinirea cu sârguință a tuturor îndatoririlor lor, ca astfel, în pace și cu cucernicie, să petrecem veacul acesta, să ne învrednicim de împărtășirea bunătăților celor veșnice în Împărăția Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste și închinăciune, împreună cu Tatăl Cel fără de început și cu Preasfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Ioan Rusul, glasul al 4-lea

Cel ce te-a chemat pe tine de pe pământ la lumea cea cerească, ține și după moarte, neschimbat, trupul tău, Sfinte. Căci tu în Asia ai fost dus prizonier și acolo te-ai unit cu Hristos, Ioane. Deci pe Acela roagă-l să mântuiască sufletele noastre.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Viața completă - Sfântul Ioan Rusul (Viețile Sfinților)

Sfântul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, la sfârșitul veacului al șaptesprezecelea, pe timpul împărăției lui Petru cel Mare. Anul cel mai probabil al nașterii sale este 1690, și aceasta deoarece sfântul a participat ca soldat la războiul pe care îndrăznețul țar l-a întreprins împotriva turcilor în 1711.

Luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azovului, Sfântul Ioan a fost vândut unui ofițer superior turc care era eparh în Procopie (actualul Ürgüp (Urgup) – Capadocia – Turcia), Asia Mică, aproape de Cezareea Capadociei. Întorcându-se în ținutul său, aga l-a luat cu sine și pe Ioan. Turcia se umpluse de nenumărate mulțimi de robi ruși care suspinau sub jugul greu al mahomedanilor și cei mai mulți dintre ei, pentru a li se ușura puțin suferința, s-au lepădat de Hristos și s-au făcut musulmani.

Sfântul Ioan, însă, făcea parte dintre acei tineri pe care îi înțelepțește cunoașterea lui Dumnezeu, precum a spus Soomon: „Bătrânețile cinstite nu sunt cele de mulți ani, nici cele ce se măsoară cu numărul anilor; înțelepciunea este la om adevărata căruntețe și vârsta bătrâneților – o viață fără prihană”. Împodobit, deci, cu înțelepciunea pe care o dăruiește Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, fericitul Ioan răbda cu smerenie robia cu toate batjocurile din partea otomanilor ce-l numeau „ghiaur”, adică „necredincios”.

Bătut, lovit, scuipat, devenit ținta disprețului ienicerilor din tabăra militară ce se afla în Procopie, Sfântul răspundea celor ce-l îndemnau să-și lepede credința că ar prefera să moară decât să cadă în acest înfricoșător păcat. Agăi turc i-a spus: „Dacă mă lași liber în credința mea, îți voi împlini cu sârguință poruncile; dacă mă silești să-mi schimb credința, mai degrabă îți predau capul decât credința. Creștin m-am născut și creștin voi muri”.

Folare-Separare

Rânduit să îngrijească de vite, fericitul Ioan își întindea într-un colț al staulului trupul obosit, mulțumind lui Dumnezeu că l-a învrednicit a se face următor al smereniei lui Hristos, Cel ce a primit a Se naște într-o iesle săracă, lângă Bethleem.

Dumnezeu, văzând credința robului Său și mărturisirea sa, a înmuiat inima împietrită a stăpânului său și, cu timpul, acesta a început să-l îndrăgească, ajutând la aceasta și smerenia și blândețea ce-l împodobeau pe Ioan. După o vreme i-au rânduit pentru viețuire o cămăruță apropiată de grajd, pe care la început cuviosul a refuzat-o, continuând să doarmă în staulul său iubit, pentru a-și chinui trupul cu traiul greu și nevoința în mirosul greu al dobitoacelor și loviturile lor de picioare. Cu rugăciunile sfântului, noaptea grajdul se umplea de bună mireasmă duhovnicească, căci acesta devenise locașul de nevoință unde el urma poruncile Sfinților Părinți: ceasuri nesfârșite de rugăciuni și îngenuncheri; puțin somn, ghemuit, pe podeaua goală și acoperit cu o pânză veche, postind multe zile cu puțină pâine și apă și rostind adesea psalmii Proorocului David, pe care îi zicea în limba în care îi învățase de la mama sa – în limba rusă: „Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălășlui. Către Tine, Doamne, Cel ce locuiești în cer, am ridicat ochii mei; iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, așa sunt ochii noștri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi…”. Câteodată, noaptea, mergea pe ascuns la o biserică a Sfântului Gheorghe ce era zidită într-o râpă nu departe de casa stăpânului său și făcea priveghere, stând în picioare în pridvorul bisericii. Tot aici mergea în fiecare sâmbătă și se împărtășea cu Preacuratele Taine.

Căutând asupra robului Său cel credincios, Domnul, Cel ce cercetează inimile și rărunchii, a făcut să înceteze batjocurile din partea celor ce erau împreună cu el robi și a celor de altă credință. A dat Domnul și multă bogăție stăpânului său turc, iar acesta a cunoscut de unde venise această binecuvântare peste casa sa și propovăduia tuturor despre virtuțile slugii sale.

Folare-Separare

După vreme, aga a hotărât să facă un pelerinaj la Mecca, cetatea sfântă a mahomedanilor. Nu la multe zile după plecarea sa, soția acestuia a pregătit un ospăț la care a invitat rudele și prietenii soțului pentru a prăznui și a se ruga pentru buna întoarcere a acestuia acasă. La masă a fost rânduit să slujească fericitul Ioan. Printre mâncărurile așezate înaintea oaspeților se afla și un fel de pilaf care îi plăcea foarte mult agăi. Amintindu-și de soțul ei, stăpâna a zis lui Ioan: „Cât de bucuros ar fi fost, Ivan, stăpânul tău, dacă ar fi fost aici împreună cu noi și ar fi gustat din acest pilaf!”. Sfântul Ioan a cerut atunci de la dânsa o farfurie plină cu pilaf, spunând că o va trimite la agă, în Mecca. La auzul acestor cuvinte toți invitații au râs; stăpâna, însă, a poruncit bucătăresei să-i dea fericitului Ioan farfuria cu pilaf cerută, gândind că poate vrea să o mănânce el însuși sau să o dea vreunei familii creștine sărace, precum obișnuia să facă adesea, dăruind altora partea sa de mâncare ce i se cuvenea.

Sfântul a luat farfuria și, mergând în staul, a îngenuncheat și s-a rugat din adâncul inimii, cerând lui Dumnezeu să trimită farfuria cu mâncare stăpânului său, la Mecca, cu oricare mijloc va rândui Domnul în atotputernicia Sa. A cerut aceasta cu smerenie și simplitate, cu nimic îndoindu-se, după cuvântul Domnului, și Acesta i-a ascultat dorința: farfuria a dispărut din ochii săi, iar fericitul Ioan s-a întors la masă, spunând stăpânei că a trimis mâncarea la Mecca. Crezând că vrea să ascundă faptul că a mâncat pilaful el însuși, invitații au râs de cuvintele fericitului Ioan ca de o glumă bună.

Peste puține zile s-a întors din pelerinaj aga, aducând cu sine și farfuria de aramă, spre marea uimire a casnicilor săi. Numai Sfântul Ioan nu s-a mirat de aceasta. Aga le-a povestit atunci cele ce i se întâmplaseră: „În cutare zi (era ziua în care stăpâna pregătise acel ospăț), întorcându-mă de la geamia cea mare, am găsit în camera mea pe care o lăsasem încuiată această farfuria plină cu pilaf. M-am umplut de mirare, neștiind cine a adus mâncarea și cum a intrat în camera încuiată. Neștiind cum să-mi explic acest lucru ciudat, tot uitându-mă la farfuria cu pilaful cald din care ieșeau aburi, am zărit, cu și mai mare mirare, numele meu bătut pe marginea farfuriei, așa cum avem pe toate vasele casei noastre. Așa încât, cu toată nedumerirea și zbuciumul meu, m-am așezat și am mâncat cu mare poftă pilaful, și, iată!, am adus farfuria cu mine și văd că este într-adevăr a noastră. Dar, pe Allah, nu pot să înțeleg cum a ajuns la Mecca și cine a adus-o”.

Folare-Separare

Auzind acestea, casnicii eparhului au fost cuprinși de teamă și uimire, iar soția i-a povestit acestuia cum a cerut Ioan farfuria cu mâncare pentru a o trimite la Mecca și cum toți l-au luat în râs pentru aceasta.

Vestea despre minunea săvârșită de sfântul s-a răspândit repede în tot ținutul și toți îl priveau cu teamă și respect, ca pe un om drept și plăcut lui Dumnezeu, nemaiîndrăznind nimeni să-l supere cu ceva. Stăpânul și soția sa se sârguiau să-i poarte de grijă cât mai mult și l-au rugat să se mute în cămăruța ce se afla lângă grajd, pe care până atunci o refuzase. Fericitul Ioan și-a continuat mai departe felul ascetic de viață, îngrijind de animale și împlinind cu sârguință poruncile eparhului, iar nopțile petrecându-le cu rugăciuni și cântări de psalmi. Toate acestea le făcea împlinind cuvântul Domnului: „Dați cezarului cele ce sunt ale cezarului și lui Dumnezeu cele sunt ale lui Dumnezeu”.

După puțini ani, însă, pe care i-a trăit în post și rugăciune, apropiindu-se sfârșitul vieții sale pământești, fericitul s-a îmbolnăvit și a cerut să fie culcat pe paie în staulul pe care îl sfințise cu rugăciunile sale și cu reaua pătimire îndurată pentru numele și dragostea lui Hristos, Cel ce S-a făcut om pentru noi și S-a răstignit pentru marea Sa iubire către toți. Cunoscând mai dinainte ceasul ieșirii din trup, a trimis să fie chemat preotul pentru a se împărtăși cu preacuratul Trup și cu scumpul Sânge al Mântuitorului. Preotul, temându-se de fanatismul turcilor, i-a adus sfintele taine într-un măr pe care îl scobise, și astfel fericitul Ioan s-a putut împărtăși și îndată și-a predat sfântul suflet în mâinile Domnului pe care atât de mult îl iubise. Acestea s-au petrecut pe 27 mai, 1730.

Cu învoirea turcilor, preoții și creștinii cei mai de vază din Procopie au luat trupul sfântului, pregătindu-l de înmormântare. La îngroparea sa au venit nu numai creștinii, ci și mulți musulmani și armeni: cel până mai ieri rob și sclav a fost îngropat ca un stăpân. Au ridicat pe umeri cu lacrimi de adâncă emoție și cucernicie mult truditul trup și, cu lumânări și tămâieri, cu atenție și evlavie l-au dus la cimitirul creștin, la mormântul ce-i fusese pregătit, întorcând astfel trupul pământului mamă.

Folare-Separare

Descoperirea sfintelor moaște

Bătrânul preot care în fiecare sâmbătă îi asculta suferința și torturile și care îl împărtășea cu Sfintele Taine, a văzut în vis pe Sfântul Ioan în noiembrie 1733. Acesta i-a spus că trupul său a rămas, cu harul lui Dumnezeu, intact, întreg, neputrezit, așa precum îl îngropaseră; să-l scoată din pământ și să-l aibă ca binecuvântare veșnică a lui Dumnezeu. După șovăielile preotului, cu îngăduința lui Dumnezeu, o lumină cerească a strălucit deasupra mormântului, asemeni unui stâlp de foc. Creștinii au deschis mormântul și o, minune! – trupul sfântului se găsea intact, neputrezit înmiresmat cu acel parfum dumnezeiesc pe care continuă să-l aibă până astăzi. Cu mare bucurie sufletească și evlavie l-au ridicat, au luat în brațele lor acest dar dumnezeiesc - sfintele moaște, și l-au dus în biserica Sfântului Gheorghe unde obișnuia să privegheze fericitul Ioan.

În anul 1832, într-o înfruntare dintre sultanul Mahmud al doilea și Ibrahim al Egiptului, Osman Pașa, trecând prin Procopie – ca trimis al sultanului, aruncă în foc sfintele moaște, după ce jefuise biserica, vrând a se răzbuna pe creștini. Văzând însă trupul Sfântului mișcându-se în mijlocul flăcărilor ca și cum ar fi fost viu, turcii au fugit îngroziți, lăsând odoarele bisericii și povestind tuturor musulmanilor minunea pe care o văzuseră. După plecarea turcilor, în cealaltă zi, creștinii au împrăștiat cărbunii și cenușa și au găsit trupul sfântului întreg; nu pățise nimic, era tot mlădios și înmiresmat ca și mai înainte. I-a rămas numai o negreală de la jar și de la fum, negreală ce o păstrează până astăzi spre aducere aminte de minunea petrecută atunci.

După conflictul dintre Turcia și Grecia din anul 1922, când Asia Mică a intrat sub stăpânirea turcilor, grecii din această regiune au fost nevoiți să plece, luând cu ei sfintele moaște, odoarele bisericii și puține lucruri personale. După multe peregrinări, moaștele Sfântului Ioan au ajuns pe insula Evvia, în actualul oraș Procopie. Aici s-a ridicat o nouă biserică, a cărei construcție s-a terminat în anul 1951 și care adăpostește astăzi racla cu Sfintele moaște ce izvorăsc tuturor celor ce aleargă cu credință la ajutorul Sfântului nesecat râu de tămăduiri și alinări ale suferințelor celor trupești și sufletești.

Folare-Separare

Sursă: Doxologia

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de astăzi - 27 mai

În această lună, în ziua a douăzeci și șaptea, pomenirea sfântului sfințitului mucenic Eladie;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Terapont, episcopul Sardiei;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Evsevlot, care prin foc s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Alipie, care s-a săvârșit zdrobindu-i-se capul de piatră;
Tot în această zi, pomenirea sfântului sfintiului Beda Venerabilul (Anglia, + 735);
Tot în această zi, pomenirea sfântului Ioan Rusul, marturisitorul si facatorul-de-minuni (+ 1730).

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de mâine - 28 mai

În această lună, în ziua a douăzeci și opta pomenirea sfântului sfințitulul mucenic Eutihie, episcopul cel din Melitina;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Nichita (Niceta) Mărturisitorul, episcopul Calcedonului (sec. IX);
Tot în această zi, pomenirea sfintei mucenițe Eliconida;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Crescent, Pavel și Dioscorid;
Tot în această zi, pomenirea sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos, care cu pace s-a săvârșit.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Sursă: pravila.ro

Facebook

Floare Final

Pe Sfântul Ioan Rusul să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Ioane roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

autor: Urdă Mihai

Recomandări

† Sfântul Ioan Rusul
(27 mai)

Sfântul Ioan Rusu este serbat în calendarul ortodox pe data de 27 mai. El este ocrotitorul călătorilor și doctorul celor bolnavi, vindecând pe mulți suferinzi de boli grele și săvârșind multe minuni. Sumar Articol cu […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram