Sfântul Ierarh Teotim, episcopul Tomisului (Constanța actuală) era cinstit chiar și de necredincioșii din vremea lui, pentru viața lui îmbunătățită și pentru minunile săvârșite de el. Este serbat în calendarul ortodox în data de 20 aprilie.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Sfântul Ierarh Teotim I Scitul era originar din Dacia Pontica și a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea și la începutul celui următor, păstorind cetatea de la Marea Neagră, în jurul anilor 380 - 395.
Acest episcop urcă pe scaunul Eparhiei Tomisului pe la anii 385-390, după trecerea la cele veșnice a episcopului Gherontie al Tomisului. Ca episcop al Tomisului este amintit pentru prima dată în anul 392, de Fericitul Ieronim, în celebra sa lucrare „De viris illustribus”, despre care spune că era păstor strălucit, cu mare dragoste de Dumnezeu și de oameni, teolog învățat și scriitor talentat și neobosit. El afirmă că „a scris scurte tratate sub formă de dialoguri, în stilul vechii elocințe”, ceea ce dovedește vasta sa cultură în retorică și filosofia antică, greacă și latină.
Unele fragmente din scrierile Sfântului Teotim se păstrează în lucrarea Sfântului Ioan Damaschin (†749) „Paralele sfinte”, din care reiese că a scris omilii la unele texte Evanghelice. Istoricul Sozomen scrie despre el că era „scit” (daco-roman) de neam, că „traiul îi era modest” și că era un taumaturg (vindecător de boli). Iar Socrate, alt istoric paleocreștin, spune că fericitul episcop Teotim I era cunoscut de toți – împărați, episcopi, călugări, credincioși și barbari (adică păgâni) –, pentru evlavia și corectitudinea vieții sale. Prin scrierile sale patristice, Sfântul Ierarh Teotim este considerat creatorul Filocaliei românești fiind contemporan cu un alt Sfânt român, și anume Sfântul Ioan Casian. În gândirea sa Sfântul Ierarh Teotim a fost, desigur, influențat de Sfântul Ioan Gură de Aur și de părinții capadocieni. Deseori, sfântul Teotim amintește în scrierile sale despre liniștea minții și a inimii.
Sub păstoria Sfântului Teotim mănăstirile și sihăstriile din Dobrogea secolului IV, renumite prin asceză și isihie (liniște), au trăit o epocă de aur, devenind în secolele V-VI cunoscute în întreg imperiul prin vestiții „călugări sciți”, răspândiți atât la nord de Dunăre până în Carpați, cât și la sud până la Ierusalim, Constantinopol, Roma și Africa. Bisericile înălțate de el, ale căror ruine se pot vedea și astăzi, erau mari, ornamentate cu mozaicuri, ceea ce dovedește numărul impresionant de credincioși, precum și frumusețea cultului și arhitecturii secolelor IV-V.
Ca misionar, Sfântul Teotim I era tot atât de râvnitor pentru Hristos ca și înaintașii săi. El avea mult de suferit din partea „barbarilor” migratori, pe care reușea să-i îmblânzească cu greu prin daruri, prin rugăciuni și prin sfințenia vieții sale. Din această pricină păgânii îl numeau „zeul romanilor”.
Sfântul Teotim „Scitul” era binecunoscut împăratului Arcadie și mai ales Sfântului Ioan Gură de Aur, căruia îi era prieten devotat. În anul 399, marele patriarh i-a trimis fericitului Teotim călugări misionari pentru nomazii sciți de la Istm, adică pentru huni. În anul 400, Sfântul Teotim ia parte la un sinod local în Constantinopol, convocat de Sfântul Ioan Gură de Aur, împotriva învățăturii eretice a episcopului Antonin al Efesului. În anul 403, Sfântul Teotim era din nou în Constantinopol și lua apărarea marelui patriarh și dascăl a toată lumea, Sfântul Ioan Gură de Aur, împotriva acuzațiilor aduse de Sfântul Epifanie al Ciprului, dovedind prin aceasta adânca legătură duhovnicească dintre sfântul episcop Teotim și Sfântul Ioan Gură de Aur. Lui Epifanie avea să-i răspundă ferm Teotim că nu acceptă „să necinstească pe acela care a adormit demult (Sfântul Ioan Gură de Aur), atât de frumos - adică în credință și ca martir -, și nu îndrăznesc ceva nelegiuit, osândind lucruri pe care cei dinaintea noastră nu le-au înlăturat“. Luarea cuvântului într-o problemă atât de delicată și autoritatea cu care se adresa sinodului dovedește încă o dată prestigiul de care se bucura ierarhul dobrogean în rândul celorlalți episcopi. Istoricul paleocreștin Socrate reproduce întocmai cuvintele sale cu privire la opera lui Origen, încheind relatarea despre Teotim prin cuvintele: „Acesta este bărbatul foarte strălucit prin cucernicia și sfințenia vieții sale“.
Pe la sfârșitul primului deceniu al secolului V, Sfântul episcop Teotim s-a strămutat cu pace la cele veșnice. Pentru viața sa curată, pentru opera sa misionară și pentru credința cu care a mărturisit pe Hristos, Biserica Ortodoxă l-a trecut în rândul sfinților, pomenirea lui făcându-se la 20 aprilie. În „Acta Sanctorum” se spun următoarele despre Sfântul Teotim I: „La Tomis, în Scithia, se face pomenirea Sfântului Teotim (Theotimos) episcopul, pe care l-au cinstit chiar barbarii necredincioși, pentru sfințenia și minunile lui”.
Acest lucru le-a creat hunilor impresia ca el este foarte bogat și de aceea unul dintre barbari a vrut să-l ia prizonier. În încercările de a-l prinde se manifestă darul facerii de minuni al sfântului. Sozomen relatează că „barbarul, pregătindu-și o funie cu laț, s-a sprijinit în scut, cum obișnuia când stătea de vorbă cu dușmanii, a ridicat mâna dreaptă vrând să arunce lațul asupra lui Teotim, spre a-l trage spre sine și spre cei de un neam cu el; dar, odată cu această încercare, brațul său i-a rămas înțepenit în aer. A fost nevoie de intervenția celorlalți barbari pe lângă Sfântul Teotim ca să-l elibereze din cătușele (lanțurile) nevăzute. Și Sfântul Teotim s-a rugat lui Dumnezeu salvând pe barbar”. Aceasta este una din numeroasele minuni pe care le-a făcut acest episcop.
Într-o zi, călătorind Sfântul aproape de locul în care se așezaseră barbarii, cei care erau împreună cu dânsul au văzut o ceată mare de păgâni venind în fuga cailor spre Tomis, și s-au speriat crezând că acolo aveau să-și găsească sfârșitul. Dar Sfântul Ierarh Teotim, cunoscând marea milă a lui Dumnezeu pentru zidirea Sa, se coborî de pe cal și se așeză la rugăciune întinzând mâinile către cer și cerând izbăvire pentru el și ceilalți. Așadar, numai el, ci și pe toți cei împreună cu dânsul se făcură nevăzuți ochilor păgânești, căci barbarii trecură printre ei fără să-i vadă.
Dionisie din Furna în „Erminia picturii bizantine” nu ne furnizează detalii despre felul în care trebuie sa fie pictat Sfântul Ierarh Teotim.
Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Dionisie din Furna - Erminia picturii bizantine
Teotim – acesta este un nume de origine greacă Theotimos (Θεότιμος), și este este un nume foarte rar întâlnit în onomastica românească, fiind cu precădere folosit în viața monahală. El se traduce prin „cel care Slăvește pe Dumnezeu”.
Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Teotim? Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 20 aprilie când se face pomenirea Sfântului Ierarh Teotim, episcopul Tomisului.
În cadrul celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic de la Calcedon, din anul 451, arhimandritul Carasos din Constantinopol invoca numele lui Teotim ca fiind o autoritate de prim rang în apărarea și păstrarea credinței Sfinților Părinți de la Niceea: „Când Sfântul Teotim m-a botezat la Tomis, el mi-a poruncit să nu am alte simboluri de credință“ (în afara de cel de la Niceea).
Peste veacuri, Sfântul Ioan Damaschin avea să reproducă, în lucrarea „Sfintele paralele“, câteva povățuiri morale date de Sfântul Teotim în unele omilii la textele evanghelice: „Cel ce păcătuiește cu gândul, prin însăși iuțeala gândului, săvârșește păcatul complet, pe când faptele trupului pot fi întrerupte de multe piedici“; „Lucrul grav nu este să suferi aspru, ci să suferi pe drept“; „A-ți aminti cu adevărat de Dumnezeu înseamnă a-ți aminti de viață, iar a-L uita înseamnă a muri“.
Surse: sfintiromâni.ro
O, Sfinte Ierarhe Teotim, cel prieten și asemenea prin dumnezeiasca viețuire marelui Ioan Gură de Aur, veșnicule locaș al sălășluirii Sfintei Treimi, ajută-ne pe noi, cei căzuți în robia patimilor, în marea învolburată a ispitelor și în cumplite neputințe. Nu ne lăsa pradă pierzării în iadul deznădejdii, spre batjocura vrăjmașului, ci ascultă săracă rugăciunea noastră pe care o aducem acum cu umilită și înfrântă inimă, că mult poate mijlocirea dreptului înaintea Preabunului Dumnezeu. Dezleagă-ne din legăturile nevăzute, tămăduiește-ne și ne călăuzește la raiul smereniei, cu darul de sus și rugăciunile tale către Domnul. Acoperă-ne mintea de năvălirile păgâne și pierzătoare, alinându-ne cu o picătură din roua dumnezeieștii isihii, și ne deschide inima cu razele înțelegerii duhovnicești, ca să ne gătim cum se cuvine a-L primi pe Mântuitorul Hristos. Păzește țara și poporul acesta de meșteșugitele curse ale nevăzutului vrăjmaș, ferește-ne de toată înșelarea și de apăsarea duhului lumesc, potrivnic credinței și iubirii dumnezeiești. Ajută-ne să ne lepădăm de toți idolii văzuți și nevăzuți și de toată aplecarea egoistă împotrivitoare Crucii iubirii lui Hristos. Întărește-ne a ne purta cu mulțumire crucea încercărilor și suferințelor îngăduite de milostivul Dumnezeu spre curățirea și tămăduirea rănilor de moarte ale păcatului. Sprijină-ne la tot pasul, îndemnându-ne și ridicându-ne din multele căderi, în urmarea lui Hristos. Treci peste nevrednicia noastră și, cu iubirea ta de părinte, iartă-ne și ne primește, ajutându-ne să regăsim în noi, prin pocăință și cu darul lui Hristos, icoana chipului dumnezeiesc. Ca, lepădând orice necurată pornire sau pătimașă deprindere, să nu scârbim cu nimic și să alungăm pe Duhul Cel Sfânt Care lucrează în noi asemănarea cu Dumnezeu. Acoperă-ne cu haina iubirii părintești, ridică-ne și fii împreună cu noi pe cărarea cea strâmtă și necăjită ce duce spre Viață. Atinge-te de noi, cei bolnavi sufletește și trupește, și oprește cu harul dat ție de sus curgerea patimilor, ca să putem găti în inima noastră lăcaș Preasfintei Treimi. Cheamă peste noi suflarea harului lui Hristos ce alungă poftele și nălucirile spurcate, de zi și de noapte, și ne curățește simțirile spre a-L vedea pe Hristos strălucind. Așa, Sfinte Ierarhe Teotim, ajută-ne nouă să aducem prescura rugăciunii și vieții noastre la altarul preacurat al Domnului, ca să primim și noi de la Duhul Cel Sfânt prefacerea duhovnicească și viața Trupului lui Hristos. Și așa, la sfârșitul acestei petreceri pământești, să putem și noi intra întru bucuria binecuvântată a Tatălui Ceresc. O, dumnezeiască Iubire care în sfinți strălucești și ne descoperi nouă Chipul mântuitor al Sfintei Treimi, vino și te sălășluiește întru noi, cei ce ne închinăm ție. Amin.
Pentru a citi Acatistul Sfântului Ierarh Teotim, Episcopul Tomisului APĂSAȚI AICI
Îndreptător credinței și chip blândețelor, învățător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Teotim, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Ca cel ce ești stâlp al Bisericii lui Hristos, ai surpat eresul lui Arie, Înțelepte Teotime; pentru aceasta Dumnezeu nostru te-a împodobit pe tine, Preafericite Ierarhe Teotim. Cu rugăciunile tale păzește, preasfinte, întreaga turmă și cetatea tomitană.
Fericitul episcop Teotim I era de neam daco-roman, autohton din Dacia-Pontică. El este considerat cel dintâi dascăl și părinte duhovnicesc al sfinților Ioan Cassian și Gherman, cu care era contemporan, format în tinerețe în aceeași mănăstire din „hotarele Cassienilor și ale peșterilor”. Această mănăstire, care a dat călugări cărturari și sporiți în fapte bune, era o adevărată vatră monahală de sfințenie, de trăire și de profundă teologie din eparhia Tomisului, confirmată de înaltul nivel spiritual, teologic și literar la care au ajuns cei trei sfinți daco-romani contemporani, Ioan Cassian, Gherman și Teotim I, supranumit de istoricii paleocreștini „Scitul” și „Filosoful”.
Acest episcop urcă pe scaunul eparhiei Tomisului, pe la anii 385-390, după mutarea din viață a episcopului Gherontie. Ca episcop al Tomisului este amintit pentru prima dată în anul 392, de fericitul Ieronim (t 420), în celebra sa lucrare: De viris illustribus (Despre bărbați iluștri), care spune că era păstor strălucit, cu mare dragoste de Dumnezeu și de oameni, teolog învățat și scriitor talentat și neobosit. El afirmă că a scris scurte tratate (cărți) sub formă de dialoguri, în stilul vechii elocințe, ceea ce dovedește vasta sa cultură în retorica și filosofia antică, greacă și latină. Apoi, fericitul Ieronim încheie cu aceste cuvinte despre Teotim: „Aud că scrie și alte lucrări”.
Unele fragmente din scrierile Sfântului Teotim se păstrează în lucrarea Sfântului Ioan Damaschin (t 749) „Paralele sfinte”, din care reiese că a scris omilii la unele texte Evanghelice. Istoricul Sozomen scrie despre el că era „scit” (daco-roman) de neam, că „traiul îi era modest” și că era un taumaturg (vindecător de boli). Iar Socrate, alt istoric paleocreștin, spune că fericitul episcop Teotim I era cunoscut de toți – împărați, episcopi, călugări, credincioși și barbari (adică păgâni) –, pentru evlavia și corectitudinea vieții sale. Prin scrierile sale patristice, Sfântul Teotim este considerat creatorul Filocaliei românești. În gândirea sa a fost, desigur, influențat de Sfântul Ioan Gură de Aur și de părinții capadocieni. Sfântul Teotim vorbește foarte frumos despre liniștea minții și a inimii.
Sub păstoria Sfântului Teotim mănăstirile și sihăstriile din Dobrogea secolului IV, renumite prin asceză și isihie (liniște), au trăit o epocă de aur, devenind în secolele V-VI cunoscute în întreg imperiul prin vestiții „călugări sciți”, răspândiți atât la nord de Dunăre până în Carpați, cât și la sud până la Ierusalim, Constantinopol, Roma și Africa. Bazilicile înălțate de el, ale căror ruine și astăzi se văd, erau mari și frumos ornamentate cu mozaicuri, ceea ce dovedește numărul impresionant de credincioși, precum și frumusețea cultului și arhitecturii secolelor IV-V.
Ca misionar, Sfântul Teotim I era tot atât de râvnitor pentru Hristos ca și înaintașii săi. El avea mult de suferit din partea „barbarilor” migratori, pe care reușea să-i îmblânzească cu greu prin daruri, prin rugăciuni și prin sfințenia vieții sale. Din această pricină păgânii îl numeau „zeul romanilor”.
Sfântul Teotim „Scitul” era binecunoscut împăratului Arcadie și mai ales Sfântului Ioan Gură de Aur, căruia îi era prieten devotat. În anul 399, marele patriarh i-a trimis fericitului Teotim călugări misionari pentru nomazii sciți de la Istm, adică pentru huni. în anul 400, Sfântul Teotim ia parte la un sinod local în Constantinopol, convocat de Sfântul Ioan Gură de Aur, împotriva învățăturii eretice a episcopului Antonin al Efesului. în anul 403, Sfântul Teotim era din nou în Constantinopol și lua apărarea marelui patriarh și dascăl a toată lumea, Sfântul Ioan Gură de Aur, împotriva acuzațiilor aduse de Sfântul Epifanie al Ciprului, dovedind prin aceasta adânca legătură duhovnicească dintre sfântul episcop străromân Teotim și Sfântul Ioan Gură de Aur. Pe la sfârșitul primului deceniu al secolului V, Sfântul episcop Teotim s-a strămutat cu pace din viața aceasta, la cereștile locașuri. Pentru viața sa curată, pentru opera sa misionară și pentru credința sa dreaptă cu care a mărturisit pe Hristos, Biserica Ortodoxă l:a trecut în rândul sfinților și pomenirea lui se face la 20 aprilie. În „Acta Sanctorum” se spun următoarele despre Sfântul Teotim I: „La Tomis, în Scithia, se face pomenirea Sfântului Teotim (Theotimos) episcopul, pe care l-au cinstit chiar barbarii necredincioși, pentru sfințenia și minunile lui”.
Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Viețile Sfinților pe tot anul.
În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Teodor Trihina;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Victor, Zotic, Zinon, Achindin, Chesarie, Severian, Hristofor, Teona și Antonin;
Tot în această zi, pomenirea sfântului sfințitului mucenic Anastasie al Antiohiei;
Tot în această zi, pomenirea sfântului apostol Zaheu;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Atanasie care a zidit Manastirea Meteora în Tesalia și care în pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Iosaf, ce a sihăstrit împreună cu pomenitul cuvios Atanasie din Meteora, și care în pace s-a săvârșit.
În această lună, în ziua a douăzeci și una, pomenirca sfântului sfințitului mucenic Ianuarie episcopul, și cei împreună cu dânsul Procul, Soson și Faust diaconii, Dezidcriu citețul, Eutihie și Acution;
Tot în această zi, pomenirca pătimirii sfântului sfințitului mucenic Teodor cel din Perga Pamfiliei și a celor împreună cu el;
Tot în această zi, pomenirea sfintei mucenițe Filipia maica sfântului Teodor, care de sabie s-a săvârșit;
Sfanta mucenita AlexandraTot în această zi, pomenirea sfintei mucenițe Alexandra împărăteasa și a slugilor ei Apolo, Isachie și Codrat;
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți părintelui nostru Maximian, patriarhul Constantinopolului;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Atanasie Sinaitul.
Pe Sfântul Ierarh Teotim să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Ierarhe Teotim roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
Sursă: pravila.ro
[…] În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Teodor Trihina;Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Victor, Zotic, Zinon, Achindin, Chesarie, Severian, Hristofor, Teona și Antonin;Tot în această zi, pomenirea sfântului sfințitului mucenic Anastasie al Antiohiei;Tot în această zi, pomenirea sfântului apostol Zaheu;Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Atanasie care a zidit Manastirea Meteora în Tesalia și care în pace s-a săvârșit;Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Iosaf, ce a sihăstrit împreună cu pomenitul cuvios Atanasie din Meteora, și care în pace s-a săvârșit;Tot în această zi se face pomenirea Sfântului Ierarh Teotim, episcopul Tomisului. […]