Sfântul Ierarh Teofilact Mărturisitorul, Episcopul Nicomidiei, a pus în practică, în viața sa, cuvântul rostit de Mântuitorul: "Adevăr vă spun, întrucât ați făcut [bine] unuia dintr-acești foarte mici frați ai Mei, Mie Mi-ați făcut", ajutându-i și slujind personal celor săraci, bătrâni sau bolnavi. A fost totodată și un vrednic apărător al cinstirii sfintelor icoane. Este serbat în calendarul ortodox în data de 8 martie.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Sfântul Ierarh Teofilact Mărturisitorul s-a născut în Asia Mică în anul 765. A studiat la Constantinopol sub îndrumarea viitorului patriarh al Constantinopolului, Sfântul Tarasie, cu care a devenit foarte bun prieten, secretarul împărătesei Irina (780-802) și cu Mihail, viitorul episcop al Sinadelor.
După alegerea sa, patriarhul Tarasie a prezidat al VII-lea Sinod Ecumenic de la Niceea (787), ultimul dintre sinoadele ecumenice, care a condamnat iconoclasmul (cei care refuzau închinarea la Sfintele Icoane) ca erezie (rătăcire) și a restabilit cultul sfintelor icoane.
După terminarea studiilor, Sfântul Teofilact, împreună cu Sfântul Mihail al Sinadelor, lăsând lumea, a intrat în monahism și a fost trimis de patriarhul Tarasie la o mănăstire care era zidită la gura mării Euxinului (Marea Neagră), pe malul european al Bosforului, numită "mânăstirea lui Tarasie" în zona numită astăzi Defterburnu.
În jurul anului 800, pentru râvna și vrednicia de care a dat dovadă, Teofilact a fost numit episcop al Nicomidiei. Om al credinței și al faptei, noul episcop a început o misiune socială anevoioasă, dar binecuvântată.
A construit și întreținut un celebru spital, așezat sub ocrotirea Sfinților Doctori fără de arginți Cosma și Damian, pe care l-a dotat cu toate cele necesare. Pentru acest spital a susținut formarea și plata unui personal medical bine pregătit. În fiecare joi seara, Sfântul Ierarh Teofilact Mărturisitorul, încins cu un șorț, venea și ajuta bolnavii. Îi spăla el însuși, inclusiv pe cei ce sufereau de lepră.
În același timp Sfântul Ierarh Teofilact Mărturisitorul a fost un mare apărător al credinței. Ucenic al Sfântului Tarasie, a mărturisit dreapta credință împotriva ereziei iconoclaste, adică a celor ce refuzau cinstirea sfintelor icoane.
În jurul anului 815, împăratul Leon al V-lea Armeanul, a convocat la palat o serie de episcopi și stareți pentru a lua în discuție problema iconoclastă. Marii ierarhi ai bisericii de atunci, în frunte cu patriarhul Nichifor, urmașul lui Tarasie, printre care și Teofliact al Nicomidiei s-au dus la împărat cu rugămintea de a înceta tulburarea apărută în Biserică, având în vedere că cinstirea sfintelor icoane a fost hotărâtă de Sinodul VII Ecumenic, de la Niceea, în anul 787.
Sfântul Ierarh Teofilact Mărturisitorul i-a cerut împăratului să păstreze credința creștină nealterata, inclusiv cinstirea sfintelor icoane, dar văzând că împăratul nesocotește adevărul, i-a prorocit: "O, împărate, vei cădea cu cădere năprasnică și mare, și nu vei găsi pe nimeni care să te scape de ea!".
Întâlnirea aceea a avut repercusiuni severe pentru apărătorii icoanelor. Toți au fost exilați, iar cel mai îndepărtat loc a fost ales pentru Sfântul Teofilact, anume cetatea Strobilon de pe țărmul turcesc al Mării Negre, la extremitatea sud-vestică a Asiei Mici.
Moartea îpăratuluilui Leon al V-lea Armeanul nu i-a adus amnistia (scoaterea de sub sancțiune) pentru că următorul împărat Mihail al II-lea Bâlbâitul a interzis întoarcerea episcopilor ortodocși din exil în eparhiile lor.
Chiar în exil fiind, Sfântul Ierarh Teofilact Mărturisitorul a continuat să sprijine pastoral credincioșii, contribuind în continuare la edificarea operei sociale și filantropice începută în eparhia sa.
A trecut la cele veșnice în la data de 8 martie 845 după 30 de ani de exil.
Surse: Trinitas TV, Basilica Link 1 Link 2, calendar-ortodox.
La un an după trecerea sa la cele veșnice, pierind cu totul erezia iconoclastă, trupul Sfântului Ierarh Teofilact Mărturisitorul a fost dus în Nicomidia, în timpul împărătesei Teodora (842-867) și îngropat cu cinstea cuvenită. Apoi, trupul său a fost așezat în biserica ctitorită de el.
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Ierarh Teofilact Mărturisitorul, Episcopul Nicomidiei!
Teofilact - acest nume derivă din numele grecesc antic "Theophýlaktos (Θεοφύλακτος)", compus din două elemente: "theós (θεός)" (divin, o zeitate, un zeu, Dumnezeu) plus "phúlax (φύλαξ) phulássō (φυλάσσω)" (păzește, santinelă, protejează, apăra, pândă, veghea, aștepta, întreține, păstrează, prețuiește). La rândul său, numele înseamnă "păzitorul lui Dumnezeu, păzit de Dumnezeu, vegheat de Dumnezeu".
Filat, Teolfilactus, Feofilakt.
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 8 martie când este pomenit Sfântul Ierarh Teofilact Mărturisitorul, Episcopul Nicomidiei.
Sursă: Name-Doctor.
Viața aceasta este o mare; negustorii sunt aceia, care călătoresc pe marea aceasta și se străduiesc să dobândească anumite științe. Părerile multor înțelepți conțin în ele multe mărgăritare; însă există un singur mărgăritar prețios, căci există un singur Adevăr, care este Hristos și singurul mărgăritar prețios este adevărata credință. Și așa cum stăpânul mărgăritarului, care îl ține deseori în mână, știe ce bogăție are, iar ceilalți nu știu acest lucru, tot așa și propovăduirea adevăratei credințe este tăinuită față de cei ce sunt nepăsători și nu vor să o caute. Însă trebuie ca toți să caute și să aibă acest mărgăritar adevărat și să îl dăruiască altora.
Sursă: Doxologia.
Neștiut ai trăit, preafericite, dar Iisus te-a arătat pe tine tuturor, luminând ca un astru, punându-te ca pe o lumină înțelegătoare în sfeșnic. Și ți-a înmânat tablele dogmelor Duhului, cu care luminează-ne și pe noi.
Să cântăm Domnului, Celui Ce a povățuit pe poporul Său, prin Marea Roșie, ca Singur cu Slava S-a preaslăvit.
Stând înaintea Scaunului Stăpânului, purtătorule de Dumnezeu Părinte Teofilact, păzește pe cei ce cu credință săvârșesc sfânta pomenirea ta.
Te-a uns pe tine, după vrednicie, harul Duhului, preafericite, pentru adevăr și pentru bunătatea obiceiurilor tale.
Slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Ca să dobândești cele cerești, fericite, ai călcat în picioare toate cele pamântești și ai urmat lui Iisus. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Neștiut ai trăit, preafericite, dar Hristos te-a arătat pe tine tuturor, luminând ca un astru, punându-te ca pe o lumină înțelegătoare în sfeșnic. Și ți-a înmânat tablele dogmelor Duhului, cu care luminează-ne și pe noi.
Luminător marginilor te-ai arătat, Sfințite Părinte Teofilact, propovăduind Cuvântul Cel de o ființă cu Tatăl și cu Duhul și ceata Dumnezeieștilor părinți ai luminat-o, arătându-te plăcut Preasfintei Treimi, înaintea Căreia stând, roagă-te neîncetat pentru noi toți.
În zilele tulburării Bisericii de eresul luptătorilor de icoane acest binecredincios bărbat, Teofilact, a mers din părțile Răsăritului la Constantinopol și s-a împrietenit cu marele luminător al Bisericii, adică cu Sfântul Tarasie, încă fiind mirean și senator întru împărăteștile palate, fiind mai întâi dregător al lucrurilor de taină. Iar după ce a murit împăratul Leon, luptătorul împotriva icoanelor (717-740), împărățind Constantin, fiul său (741-775), împreună cu maica sa Irina și patriarhul Pavel, cel numit milostiv, lăsând scaunul de a sa voie s-a ridicat Sfântul Tarasie în locul lui la patriarhie.
Sfântul Tarasie, adunând Sinodul al șaptelea a toată lumea (787), a anatematizat eresul iconoclast; atunci fericitul Teofilact, împreună cu Sfântul Mihail al Sinadelor, lăsând lumea, a primit viața monahicească și a fost trimis de prea sfințitul Tarasie la o mănăstire care era zidită la gura mării Euxinului (Marea Neagră). Acolo, nevoindu-se mult în ostenelile monahicești, a sporit în faptele bune și a câștigat îndrăzneală către Dumnezeu în rugăciunile sale. Căci oarecând, la o vreme de seceriș, întâmplându-se zăduf mare și din lipsa apei slăbind de sete, s-a rugat lui Dumnezeu și, fiind acolo un vas de aramă, l-a făcut de a izvorât apă destulă spre trebuință; pentru că Domnul face voia celor ce se tem de El și ascultă rugăciunile lor.
Deci a fost această minune asemenea cu aceea ce s-a făcut de demult în pustie când, poporului lui Israil cel însetat, Dumnezeu i-a scos apă din piatră. Și alta asemenea, când Samson era aproape să moară de sete și a izvorât apă vie dintr-un os uscat, dintr-o falcă de măgar. Cu această viață îmbunătățită, strălucind ca o lumină de stele, preasfințitul Patriarh Tarasie a judecat ca acei cuvioși părinți să fie vrednici de rânduiala arhierească cea înaltă. Astfel, pe sfințitul Mihail l-a trimis la Sinad, iar pe fericitul Teofilact l-a ales episcop în Nicomidia. Și câtă sârguință a arătat Sfântul Teofilact în Nicomidia pentru turma cea cuvântătoare a lui Hristos și câtă purtare de grijă avea pentru săraci, scăpătați și văduve, au spus despre aceasta dumnezeieștile locașuri zidite de dânsul, bolnițele și casele de străini, cum și milostenia cea nenumărată care se făcea de el în toate zilele. Căci singur slujea bolnavilor, orbilor, șchiopilor și neputincioșilor; și umblând pe la locuințele săracilor și pe ulițele cetății, purta un vas cu apă caldă și, unde afla răniți, îi spăla și-i curăța cu mâna sa, neîngrețoșându-se de loc.
După aceea, preasfințitul Tarasie mutându-se din viața aceasta și primind după dânsul scaunul Bisericii Constantinopolului Nichifor cel preaînțelept, s-a ridicat iarăși furtuna eresului luptării contra sfintelor icoane, care s-a scornit de urâtul de Dumnezeu împărat Leon Armeanul. Și a adunat prea sfințitul Patriarh Nichifor arhierei aleși - pe Emilian al Cizicului, Eftimie al Sardicei, Iosif al Tesalonicului, Eudoxie al amoreilor, Mihail Sinadul și pe acest fericit Teofilact, Episcopul Nicomidiei -, și s-a dus cu dânșii la răucredinciosul împărat. Și, învățând mult din dumnezeieștile Scripturi, acei sfinți părinți sfătuiau pe împărat să nu facă tulburare Bisericii lui Hristos cu acel eres care s-a anatematizat de al șaptelea sinod a toată lumea. Dar n-au putut îndupleca pe nebunul împărat, cel umplut de veninul balaurului, care sufla asupra lor cu iuțime și mânie.
După aceea, Sfinții Părinți tăcând, fericitul Teofilact a zis către împărat: "Știu că, nebăgând în seamă îndelunga răbdare a lui Dumnezeu și neîngrijindu-te de mântuirea ta, te împotrivești învățăturilor celor vechi ale Sfinților Părinți și tulburi Biserica; dar va veni asupra ta o pierzare cumplită și neașteptată, o primejdie asemenea cu viforul și nu vei afla pe acela care să te izbăvească dintr-însa".
Împăratul, auzind aceea, s-a umplut de mai mare mânie și, pe toți izgonindu-i de la sine cu necinste, i-a osândit la surghiun în deosebite locuri, adică: pe preasfințitul Patriarh Nichifor în insula Proconis, pe Sfântul Mihail, episcopul Sinadului, la Evdochiad, pe alții pe aiurea, iar pe Sfântul Teofilact al Nicomidiei la cetatea Strovil, care este lângă mare, în Chivereoti. Și acolo, mărturisitorul lui Hristos și ajutătorul cel mare al dreptei credințe, și-a petrecut cealaltă vreme a vieții sale în strâmtorare și mare chinuire și s-a mutat către Domnul.
Apoi a pierit și împăratul Leon Armeanul, cu rea și neașteptată moarte, după prorocia sfântului. Căci în ziua Nașterii lui Hristos a fost tăiat cu săbiile de ostașii săi în biserică, la vremea Utreniei. Iar după dânsul, sfârșindu-se împărații iconoclaști – adică Mihail, care se numea Valvos, apoi Teofil, fiul lui Mihail –, împărăteasa Teodora împreună cu fiul său Mihail, care a fost al treilea cu acel nume, au luat sceptrul împărăției. Iar Sfântul Metodie fiind ridicat la patriarhie și eresul cel fără de lege pierind cu totul, iar dreapta credință strălucind, cinstitul trup al Cuviosului Părintelui nostru Teofilact a fost adus în Nicomidia și așezat în biserica cea zidită de dânsul, spre apărarea cetății Nicomidia, întru cinstea și slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.
Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților
În această lună, în ziua a opta, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Teofilact Mărturisitorul, episcopul Nicomidiei;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Pavel Mărturisitorul, cel din Plusaida;
Deci bine și cu bărbăție nevoindu-se, cu pace și-a dat duhul lui Dumnezeu;
Tot în această zi, pomenirea sfântului apostol Ermis, despre care amintește apostolul Pavel în Epistola către Romani;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Dion, care de sabie s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Dometie, care de sabie s-a săvârșit.
În această lună, în ziua a noua, pomenirea sfinților patruzeci (40) de mucenici, cei ce au mărturisit și au fost chinuiți în cetatea Sevastiei;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Urpasian;
Tot în această zi, pomenirea sfântului Cezarie, fratele sfântului Grigore Teologul;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici: un bunic, o bunică, un tată, o mamă și doi copii, care de sabie s-au săvârșit.
Pe Sfântul Ierarh Teofilact Mărturisitorul, Episcopul Nicomidiei să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Ierarhe Teofilact roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
Sursă: pravila.ro, facebook.
