Sfântul Ierarh Patrick este numit "Apostolul" sau "Luminatorul" Irlandei deoarece prin propovăduirea lui locuitori Irlandei au fost încreștinați. De la Sfântul Patrick ne-a rămas o rugăciune foarte frumoasă, care se numește Platoșa Sfântului Patrick, pe care Sfântul și ucenicii lui o foloseau pentru a se apăra de oamenii care doreau să îi ucidă și de duhurile necurate atunci când călătoreau prin Irlanda (această rugăciune foarte puternică se află mai jos, după scrierile Sfântului APĂSAȚI AICI pentru a o citi). Este serbat în calendarul ortodox pe data de 17 martie.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Puțini sfinți au o viață mai mișcătoare și mai plină de îmbărbătare decât a Sfântul Ierarh Patrick. Cunoașterea ei o datorăm Mărturisirilor scrise de Sfântul însuși, una din rarele autobiografii ale unui sfânt.
Sfântul Patrick este cel mai iubit și mai cunoscut sfânt al Irlandei. Sfântul Patrick, numit și Luminătorul, ocrotitorul și apostolul Irlandei, s-a născut în jurul anului 381, într-un sat numit Bannaven Taberniae situat pe coastele de apus ale Marii Britanii, din părinți britano-romani (celți romanizați). Se trăgea dintr-o familie preoțească: tatăl lui era diacon, iar bunicul său fusese preot. Însă, în ciuda acestui fapt, încă de tânăr Patrick s-a îndepărtat de credința în Dumnezeu și de Biserică.
Pe când Sfântul Patrick avea doar 16 ani, pirații irlandezi păgâni, cu care romanii erau în război, au năvălit pe coastele Britaniei pustiind totul în cale. Întreaga familie a sfântului Patrick a fost ucisă sub ochii lui, iar el a fost dus rob în Irlanda. "Am fost vrednici de această soartă", avea să spună el mai târziu, "pentru că ne îndepărtasem de Dumnezeu; nici nu țineam poruncile Lui, nici nu-i ascultam pe păstorii noștri care ne vorbeau despre mântuire". Însă cu toate acestea, robia avea să-i schimbe hotărâtor viața. A început pentru el o perioadă de mari greutăți și lipsuri. A fost vândut rob unui druid (preot păgân irlandez), om foarte aspru, care l-a trimis păstor la oi în munți. "Încă din copilărie nu am crezut în Dumnezeul cel viu", spunea Sfântul Ierarh Patrick, "ci am rămas în moarte și în necredință până când am fost aspru pedepsit. Într-adevăr, am fost smerit cumplit de foame și de goliciune, precum și de faptul că în fiecare zi cât am fost în Irlanda a trebuit să umblu, împotriva voinței mele, până cădeam jos de istovire".
Însă tocmai în aceste amare greutăți I s-a descoperit Dumnezeu alesului Său și ceea ce părea a-i fi o pedeapsă spre moarte s-a dovedit a fi însuși începutul vieții sale de slujire a lui Hristos. Pe Cel pe Care-l părăsise când trăia lipsit de griji, a început să-L caute cu lacrimi când ajunsese în necaz și durere. "Din ce în ce mai mult dragostea și cinstirea mea pentru Dumnezeu creșteau. Credința mea s-a întărit și râvna mea a ajuns atât de mare, încât în timpul unei singure zile ziceam câte o sută de rugăciuni și aproape tot atâtea și noaptea. Stăteam prin păduri și în munți, și, chiar și când era zăpadă sau îngheț sau ploaie, mă trezeam înainte de răsărit pentru a mă ruga. Iar în aceasta nu m-am simțit vreodată bolnav sau leneș, pentru că, după cum îmi dau acum seama, eram plin de înflăcărare". Tocmai de aceea, întreaga sa viață Sfântul Ierarh Patrick avea să păstreze o mare smerenie și un adânc simțământ al nevredniciei lui, însă și o recunoștință fără margini față de Dumnezeu, Care-l ridicase din păcat și îl alesese tocmai pe el să-I fie slujitor și apostol.
Prin urmare, plecarea în robie i-a schimbat desăvârșit viața sfântului. Din tânărul bogat și lipsit de griji ajunge păstor de oi pe muntele Slemish, în Antrim County, capabil să rostească cel puțin o sută de rugăciuni noaptea și tot atâtea ziua. După șase ani petrecuți în robie, în urma unui vis, sfântul a fugit de la stăpânul său și, trecând marea, ajunge pe coastele Galiei. Știm puține despre următoarea perioadă a vieții sale. Este cunoscut că în călătoriile sale a vizitat multe din mănăstirile Galiei, în care Sfântul Ioan Casian așezase rânduiala călugărească din pustiul Egiptului și că a petrecut, de asemenea, mai mulți ani ca ucenic al Sfântului Gherman, episcop de Auxerre.
Sfântului Gherman i-a cerut sfat în privința visului avut, iar acesta, pentru că se rugase lui Dumnezeu să-i dăruiască o persoană care să-l înlocuiască pe Sfântul Paladie, a văzut în acest vis un răspuns al lui Dumnezeu. Sfântul Paladie părăsise Irlanda după mai puțin de un an de la hirotonirea sa, din cauza cruzimii irlandezilor.
În vis, Sfântul Patrick primește de la un bărbat pe nume Victor, care venise din Irlanda, o mulțime nenumărată de scrisori. Pe prima dintre acestea a citit următoarele cuvinte: "vocea irlandezilor". Fiind nedumerit de acest vis, Patrick l-a vizitat pe episcopul Gherman.
Auzind în somn voci dinspre Irlanda care-i ziceau plângând: "Te rugăm, băiete, vino și umblă încă o dată printre noi!" și la îndemnul Sfântului Gherman, Sfântul Patrick decide să se întoarcă în Irlanda pentru a-L propovădui pe Hristos. În scurt timp Sfântul Gherman l-a hirotonit pe Patrick diacon, preot și episcop și, în jurul anului 435, sfântul a pornit, însoțit de câțiva tovarăși, spre Irlanda, la mănăstirea din Auxerre. Trecuseră mai bine de 20 de ani de când părăsise insula. Înconjurat de păgâni, Sfântul Ierarh Patrick a avut parte de multe încercări.
Interpretând prezența Sfântului Ierarh Patrick ca pe o amenințare, druizii l-au trimis pe Dichu să-l omoare însă acesta înțepenește în momentul în care ridică sabia asupra lui. Sfântul Patrick îl dezleagă de puterea nevăzuta care îl ținea în loc. Drept răspuns pentru minunea săvârșită, Dichiu i-a oferit sfântului un adăpost în care să săvârșească Sfânta Liturghie. După această minune, mulți irlandezi au primit credința în Hristos. Mai târziu, împreună cu ucenicii săi a botezat întreaga țară.
Dumnezeu a rânduit ca Sfântul Patrick să nu primească nici un ajutor de la frații săi britani, care îl invidiau și nici nu puteau pricepe cum de acesta voia să-i încreștineze tocmai pe irlandezi, dușmanii lor de moarte, și care uciseseră însăși familia sfântului. Astfel, sfântul Patrick a fost nevoit să hirotonească chiar de la început preoți dintre irlandezi. Prin acest fapt credința creștină s-a răspândit cu o repeziciune uluitoare în întreaga insulă. El însuși cutreiera țara, propovăduind oamenilor cuvântul lui Dumnezeu, hirotonind preoți și zidind peste tot biserici. "Sunt nespus de îndatorat lui Dumnezeu" – povestește el – "Care mi-a dat atâta har, încât prin mine mulți oameni au fost născuți din nou și apoi unși cu Sfântul Mir, cărora și preoți le-au fost hirotoniți pretutindeni. Și toate acestea pentru un popor nou venit la credință, pe care Domnul l-a luat chiar de la capătul pământului, după cum făgăduise cu mult timp înainte prin profeții Săi". Sfântul Ierarh Patrick vorbea oamenilor simplu și din inimă, pe înțelesul tuturor. Se spune de pildă că, pentru a le tâlcui taina Sfintei Treimi, se folosea de un trifoi: după cum trifoiul are o singură tulpină și trei frunze – spunea el –, la fel și Dumnezeu este Unul în ființă, dar întreit în Persoane. Până astăzi, acest trifoi reprezintă stema Irlandei și Patrick este pictat în icoane ținând unul în mână.
Pe lângă bisericile ce le-a zidit în întreaga țară, sfântul a întemeiat și o mulțime de mănăstiri. Iată cum scrie – neascunzându-și mulțumirea – despre irlandezele care lepădaseră lumea pentru a se face mirese ale lui Hristos: "Părinții lor nu le îngăduie, așa că de multe ori pătimesc prigoană și nedreptate din partea lor; însă cu toate acestea numărul lor crește mereu, încât nici nu se poate socoti câte sunt fecioarele dintre cei întorși la credință".
Cu toate acestea episcopul a întâmpinat și o mulțime de greutăți și împotriviri, mai ales la început și mai cu seamă din partea druizilor. Cu vrăjile și descântecele lor, aceștia au încercat în fel și chip să împiedice lucrarea apostolului. Viețile mai târzii ale Sfântului Patrick ne prezintă și câteva astfel de lupte între el și druizi, și se păstrează până azi o minunată rugăciune, numită Platoșa, pe care sfântul o rostea pentru a se apăra de puterile vrăjmașe.
Un mare avantaj pentru Sfântul Patrick a fost faptul că-n tinerețe învățase limba irlandeză, ceea ce i-a permis să comunice cu localnicii în limba lor. Patrick este cel care a distrus un stâlp uriaș de sare din ținutul Connaught și unde propovăduind, 6.000 de oameni au primit botezul.
Ucenicii Sfântului Patrick au continuat activitatea sa, convertindu-i pe toți irlandezii la Ortodoxie. După ce a propovăduit mai mult timp în ținutul Saul, Patrick însoțit de ucenicii săi a slujit pe un deal din apropierea localității Tara (astăzi localitatea Slane) slujba Învierii. Pe acest deal, regele Leoghaire dorea să țină o adunare. După ce a terminat slujba Învierii, însoțit de prietenii săi și cântând imnul "Hristos a înviat", Sfântul Patrick s-a îndreptat spre Tara, ajungând să predice Evanghelia chiar în fața regelui, cu toată opoziția druizilor. Atunci s-a convertit la creștinism și fratele regelui, Conall. Regele i-a permis atunci lui Patrick să predice și să boteze pe întreg teritoriul său. Sfântul Ierarh Patrick le-a convertit la creștinism și pe fiicele regelui Leoghaire, Ethne și Fedelm. Întregul succes s-a bazat în primul rând pe viața aspră de înfrânare și sfințenie pe care a trăit-o, petrecând mereu în post și rugăciune.
El a hirotonit preoți și a construit bisericile pentru comunitățile înființate de pe întreg teritoriul Irlandei. Sfântul Patrick a ridicat nu mai puțin de 365 de biserici pe teritoriul irlandez.
Datorită dragostei fața de aproapele Sfântul Ierarh Patrick ajunsese să se identifice în întregime cu fiii lui, să simtă bucuriile și necazurile lor ca pe ale lui proprii. Aceasta mai ales se poate limpede vedea dintr-o scurtă scrisoare ce ni s-a păstrat, adresată unui general romano-britan, Coroticus, care năvălise pe coastele Irlandei, pustiise insula și luase cu el mulțime de robi creștini.
Deși sfântul însuși fusese dus în robie de irlandezi în tinerețe și familia lui fusese ucisă, Patrick îi scrie compatriotului său în cuvinte tunătoare, cerându-i să-i elibereze de îndată pe toți pe care-i ținea robi. "Cu mâna mea am scris aceste cuvinte ca să fie date ostașilor lui Coroticus; nu spun: celor de un neam cu mine, nici: celor de un neam cu romanii, ci: celor de un neam cu dracii, din pricina faptelor lor rele. Asemenea dușmanilor noștri, ei trăiesc în moarte. Înmuiați în sânge, se bălăcesc în sângele creștinilor nevinovați, pe care eu i-am născut pentru Dumnezeu."
Atât de pătruns ajunsese sfântul de datoria pe care o primise de la Însuși Dumnezeu, încât, deși aprins de dorul de țară, nu și-a îngăduit nici măcar să părăsească Irlanda până la moartea sa: "Nu este folositor pentru mine să mă gândesc să-i părăsesc pe irlandezi și să mă duc în Britania. Cum nu mi-ar plăcea să mă duc, ca un om mergând în țara sa și la rudeniile sale! Singur Dumnezeu știe cât am tânjit după aceasta, însă sunt legat de Duhul. El mi-a arătat că dacă aș face asta m-ar socoti răspunzător, și mi-e teamă să nu stric munca pe care am început-o. De fapt, nu eu am început-o, ci Hristos Domnul, Care mi-a spus să vin aici și să stau cu ei tot restul vieții mele".
Prin dragostea și dăruirea lui, sfântul și-a văzut împlinit dorul de a-i naște pe irlandezi la Hristos. Deși nu întreaga insulă a fost încreștinată de el, ucenicii săi aveau să-i ducă la bun sfârșit munca. Iar această lucrare nu a fost neînsemnată, pentru că Irlanda avea să ajungă "insula sfinților", unul dintre cele mai binecuvântate pământuri din Apus. Irlanda a născut sute de sfinți prin care dreapta credință a putut fi salvată în Apus de năvălirile barbare. Și toate acestea s-au datorat și marii jertfe a Sfântului Patrick, care, înainte de moarte, a primit de la Dumnezeu darul de a judeca la Înfricoșata Judecată poporul irlandez.
După ce s-a rugat din suflet pentru a nu se stinge flacăra credinței pe insulă, s-a spovedit și s-a împărtășit cu Sfintele Taine, predându-și sufletul în mâinile lui Hristos, pe care-L slujise cu atâta ardoare.
Sfântul Patrick a plecat la Domnul pe 17 martie 492. Muirchu spune că nu se știe sigur locul în care a fost îngropat.
Surse: Creștin Ortodox, Ziarul Lumina, Orthodoxwiki, SfioanEvanghelistul, ViataCurata.
Sfântul Ierarh Patrick dobândise și darul facerii de minuni, însă ceea ce-i mișca cel mai mult pe oameni și îi făcea să-l asculte și să creadă în Hristos era dragostea nemăsurată, blândețea și bunătatea lui pe care o avea față de toți oameni, chiar și față de cei care îl prigoneau.
Cu câteva zile înainte de sfârșitul său, Patrick a trebuit să biruie ultimă mare ispită: un ultim atac al puterilor demonice. Astfel după multă rugăciune Sfântul Patrick a reușit să biruiască cu puterea lui Dumnezeu, binecuvântând insula și izgonind pentru totdeauna șerpii de pe ea.
Deși în viața sfântului Patrick nu se spune nimic despre locul de îngropare, Sfântul Columba din Iona (521 - 9 iunie, 597) spune că Duhul Sfânt i-a descoperit că Sfântul Patrick a fost îngropat la Saul, locul primei sale biserici.
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Ierarh Patrick, Luminătorul Irlandei!
PATRICK - acest nume provine din latinescul "Pătrĭcĭus", care înseamnă "nobil, patern, părintesc, cel care are grijă de ai lui ca un tată, patrician, de descendență nobilă, nobil", de la "patres" nominativ plural al lui "Pătĕr", care, la rândul său, derivă din proto-italic "*patēr", adică "tată, cap de familie". Termenul "Patrician" se referea inițial la un grup de familii de elită din Roma Antică, incluzând atât membrii lor naturali, cât și cei adoptați. La sfârșitul Imperiului Roman, clasa a fost lărgită pentru a include înalții oficiali ai consiliului, iar după căderea Imperiului de Vest, a rămas un înalt titlu onorific în Imperiul Bizantin.
În Anglia și în alte părți ale Europei în timpul Evului Mediu, acest nume a fost folosit în cinstea sfântului. Cu toate acestea, în general nu a fost folosit în Irlanda înainte de secolul al XVII-lea, deoarece era considerat prea Sfânt pentru uzul de zi cu zi. După secolul al-XVII-lea el devine foarte comun în Irlanda.
Patric, Patricia, Patri.
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 17 martie când este pomenit Sfântul Ierarh Patrick, Luminătorul Irlandei.
Sursă: Name-Doctor.
Sfântul Ierarh Patrick, Luminătorul Irlandei este deseori înfățișat ținând în mână un trifoi sau cu șerpi care fug de la el.
Episcop într-un ținut ostil religiei păgâne, dar apropiat practicilor agricole, Sfântul Patrick a căutat în natură un exemplu prin care nordicii să înțeleagă învățătura creștină despre Sfânta Treime. Modul în care noi slăvim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh – Sfânta Treime, singurul Dumnezeu, a fost asemănat de către Sfântul Patrick cu o plantă întâlnită mai la tot pasul în ținuturile nordice – trifoiul. Precum cele trei frunze ale trifoiul sunt unite și își trag seva din aceeași tulpină, la fel vorbim despre un singur Dumnezeu întreit în persoane. La fel mărturisesc și dogmele stabilite la sinoadele ecumenice: "Urmând Sfintele Scripturi și învățătura Sfinților Părinți, Biserica Ortodoxă mărturisește că Sfânta Treime înseamnă trei Persoane, care împărtășesc aceeași substanță sau natură. Toate cele trei Persoane sunt consubstanțiale Una cu Cealaltă, Ele sunt de aceeași esență și coeterne. Nu a existat niciodată un timp în care Una dintre Persoanele Treimii să nu fi existat. Dumnezeu este dincolo și înainte de timp și totuși lucrează înăuntrul timpului, mișcându-Se și vorbindu-ne în cadrul istoriei".
Sursă: Doxologia.
Sărbătoarea Sfântului Patrick era celebrată de irlandezi ca un soi de zi națională încă din secolele IX-X,. În 1903, Ziua Sfântului Patrick a devenit sărbătoare națională în Irlanda, iar în anii 90 a apărut și Festivalul Sfântul Patrick.
Focul lui Patrick de pe insula Sees Lough Derg este astăzi un loc foarte vizitat de către pelerini și turiști. Ziua de pomenire a Sfântului Patrick este prăznuită și ca zi națională a Irlandei. În Dublin are loc o procesiune în cinstea Sfântului Patrick, iar timp de patru zile toată lumea este liberă. Atunci sunt purtați pe străzi șerpi din plastic cu limbile de culoare roșie, în amintirea minunilor săvârșite de sfântul ocrotitor al insulei. Sfântul Ierarh Patrick este prăznuit nu numai de către irlandezii de pe insulă, ci în toate colțurile lumii unde există comunități puternice de irlandezi: din Canada și SUA până în Australia și din Noua Zeelandă până în Africa de Sud.
Toate obiceiurile legate de această sărbătoare se învârt în jurul culorii verzi, deși, inițial, culoarea asociată Sfântul Patrick era albastru. Toată lumea poartă haine verzi, trifoi și pentru că este vorba de Irlanda. Și diaspora irlandeză din toată lumea sărbătorește această zi, cele mai importante activități având loc în America. De 40 de ani, orașul Chicago – cu un important segment de populație de origine irlandeză – își manifestă spiritul de sărbătoare prin transformarea râului Chicago în verde (cu ajutorul unei vopsele vegetale).
Sursă: Historia.
În scrierile sale, putem citi despre conștientizarea chemării sfântului de către Dumnezeu, precum și hotărârea și smerenia sa în îndeplinirea misiunii. El se considera "un păcătos", cel mai neștiutor dintre toți, și cel mai disprețuit dintre toți. El mulțumește lui Dumnezeu pentru reușitele sale și nu se bazează pe propriile puterile. "Datorez totul lui Dumnezeu pentru că din mila Lui atâția oameni s-au născut din nou întru El."
Sfântul Ierarh Patrick, Luminătorul Irlandei este cel care a comparat Sfânta Treime cu trifoiul irlandez, spunând că așa cum trifoiul are trei părți dar rămâne unul și Sfânta Treime are trei persoane dar este un singur Dumnezeu.
Cartea sa autobiografică "Confessio", tradusă prin "Confesiuni", cuprinde multe din încercările și dezamăgirile pe care acesta le-a trăit de-a lungul misiunii sale. Sfântul Patrick a scris această lucrare semi-autobiografică ca un efort dedicat lui Dumnezeu, explicând povestea vieții lui pentru a-i inspira și pe alți credincioși să-și ducă viața în Dumnezeu. Pe lângă acestea, a dorit să răspundă grijilor clerului său apropiat privitor la păstrarea de către el a scaunului episcopal. Sfântul Ierarh Patrick i-a mărturisit odată unui prieten că era tulburat de un anumit păcat pe care l-a comis înainte de a împlini 15 ani. Prietenul l-a asigurat că Dumnezeu se va îndura de el și îl va milostivi, susținându-l în numirea lui ca episcop. Mai târziu, însă, prietenul l-a trădat dezvăluind secretul lui Patrick, în încercarea de a-l opri să devină episcop. Mulți ani de atunci, Sfântul Ierarh Patrick încă mai plângea pentru prietenul său care l-a umilit public.
Epistola sfântului către Coroticus este o lucrare autentică. Sfântul Patrick a scris această scrisoare soldaților regelui Coroticus pentru a-i pedepsi că au capturat creștini din turma lui Patrick ca sclavi.
Lorica înseamnă pavăză pentru piept în latinește – Platoșa Sfântului Patrick (rugăciunea integrală o găsiți mai jos). Se știe despre această rugăciune deosebit de frumoasă că Sfântul Patrick și ucenicii săi o foloseau pentru a se apăra de oamenii care doreau să îi ucidă și de duhurile necurate pe când călătoreau prin Irlanda. Mai este numită și Strigătul cerbului (Fáed Fíada) pentru că inamicii săi vedeau cerbi, nu oameni când Sfântul Ierarh Patrick și ucenicii săi treceau prin fața vrăjmașilor lor.
Lucrarea lui Muirchu, Viața Sfântului Patrick, scrisă în jurul anului 683 (două secole după moartea Sfântului Ierarh Patrick), este cea mai veche lucrare existentă, cunoscută despre Sfântul Patrick.
Mă leg astăzi
cu vârtutea cea tare a chemării Treimii:
cred în Treimea în Unime,
făcătorul a toate.
Mă leg astăzi
cu vârtutea Întrupării lui Hristos și a Botezului Său,
cu vârtutea Răstignirii Sale și a Îngropării,
cu vârtutea Învierii Sale și a Înălțării,
cu vârtutea Venirii Sale în Ziua Judecății.
Mă leg astăzi
cu vârtutea dragostei serafimilor,
în ascultarea îngerilor,
în nădejdea învierii spre răsplată,
în rugăciunile Patriarhilor,
în prorociile Profeților,
în propovăduirea Apostolilor,
în credința Mărturisitorilor,
în nevinovăția sfintelor fecioare,
în faptele oamenilor drepți.
Mă leg astăzi
cu puterea Cerului,
cu lumina soarelui,
cu strălucirea lunii,
cu frumusețea focului,
cu scânteierea fulgerului,
cu iuțimea vântului,
cu adâncimea mării,
cu trăinicia pământului,
cu tăria pietrelor.
Mă leg astăzi
pentru ca Puterea lui Dumnezeu să mă povățuiască,
tăria lui Dumnezeu să mă sprijine,
înțelepciunea lui Dumnezeu să mă învețe,
ochiul lui Dumnezeu să vegheze asupra mea,
Urechea lui Dumnezeu să mă audă,
cuvântul lui Dumnezeu să-mi dea grai,
mâna lui Dumnezeu să mă povățuiască,
calea lui Dumnezeu să rămână în fața mea,
scutul lui Dumnezeu să mă acopere,
oastea lui Dumnezeu să mă apere,
împotriva curselor diavolilor,
împotriva ispitei patimilor,
împotriva poftelor firii,
împotriva tuturor celor ce gândesc să mă vatăme,
fie ei aproape sau departe,
fie ei mulți sau puțini.
Chem astăzi toate aceste virtuți
împotriva oricărei puteri vrăjmașe și fără de milă
care ar putea să atace trupul și sufletul meu,
împotriva descântecelor prorocilor mincinoși,
împotriva legilor negre ale păgânătății,
împotriva legilor mincinoase ale ereziei,
împotriva înșelăciunilor idolatriei,
împotriva vrăjilor femeilor, făurarilor sau druizilor,
împotriva oricărei științe care leagă sufletul omului.
Hristoase, apără-mă astăzi
de toată otrava, de foc,
de înec, de rană de moarte,
ca să pot primi răsplată bogată.
Hristos cu mine, Hristos în fața mea,
Hristos în spatele meu, Hristos înlăuntrul meu,
Hristos dedesubtul meu, Hristos deasupra mea,
Hristos la dreapta mea, Hristos la stânga mea,
Hristos în cetate, Hristos în căruță, Hristos în corabie,
Hristos în inima tuturor celor care se gândesc la mine,
Hristos în gura tuturor celor ce vorbesc cu mine,
Hristos în fiecare ochi care mă vede,
Hristos în fiecare ureche care mă aude.
Mă leg astăzi,
cu vârtutea cea tare a chemării Treimii:
cred în Treimea în Unime,
făcătorul a toate.
Sfinte Ierarhe Patrick, făcătorule de minuni întocmai cu Apostolii, luminătorule al Irlandei, roagă-L pe Milostivul Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre iertare de greșale.
Arătatu-te-ai a fi adevărat pescar de oameni, căci aruncând mrejele bunei vestiri a Evangheliei, ai tras pe păgâni în Împărăția lui Hristos, luminându-i cu botezul pe cei care zăceau în întunericul idolatriei și făcându-i fii ai Dumnezeului Celui Viu. Pentru aceasta, te rugăm cu umilință și cu stăruință, Sfinte Ierarhe Patrick părintele nostru: roagă-te pentru noi, care cinstim sfântă pomenirea ta.
În această lună, în ziua a șaptesprezecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Alexie, omul lui Dumnezeu;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Pavel, care, pentru sfintele icoane, în foc s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Teostirict Mărturisitorul, care în pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Marin, care de sabie s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Patrick, Episcopul și Iluminătorul Irlandei (383-461).
În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenirea celui între sfinți părintelui nostru Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului.
Tot în această zi, pomenirea celor zece mii de mucenici, care s-au săvârșit tăindu-li-se capetele;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Trofim, Evcarpion și cei împreună cu dânșii;
Tot în această zi, pomenirea Mariei, sora lui Lazăr, care a uns picioarele Domnului cu nard și le-a șters cu părul capului ei.
Pe Sfântul Ierarh Patrick, Luminătorul Irlandei să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Ierarhe Patrick roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
Sursă: pravila.ro, facebook.
