† Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului
(14 aprilie)

Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului ilustrează echilibrul între rugăciunea vie și preocuparea intelectuală neîncetată. Fost ucenic al Sfântului Dimitrie al Rostovului, Sfântul Ierarh Pahomie face parte din marii duhovnici români ai secolului al-XVIII-lea. Este pomenit în calendarul ortodox în data de 14 aprilie.

Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului (sinaxar)

Sfântul Ierarh Pahomie s-a născut în anul 1674 în satul Gledin, comuna Monor, județul Bistrița Năsăud, primind la botez numele Petru. Provenea dintr-o familie preoțească, crescând încă din primii ani ai vieții într-o atmosferă dedicată dragostei de Dumnezeu. Părinții lui, "popa Iftimie și Ana Pencu" , erau oameni muncitori care duceau viață grea, trudind cot la cot cu sătenii, ca mai toți preoții români ortodocși din acele timpuri.

Condițiile istorice ale acelor vremuri l-au determinat pe tânărul Pahomie să-și părăsească casa părintească și astfel, trece Carpații ajungând pe meleagurile moldovenești. În jurul anului 1700, un mare număr de transilvăneni veneau în ținutul Moldovei din cauza prigonirilor religioase ale habsburgilor și a altor umilințe pricinuite de aceștia.

Cuviosul Pahomie intră în monahism de tânăr, la Mănăstirea Neamț, devenind călugăr la 25 de ani, după o perioadă de ucenicie, în timpul căreia se deprinde cu smerenia și ascultarea. Aici, având privilegiul de a dispune de vaste resurse literare, Sfântul Pahomie își hrănește cu nesaț pofta de cultură, dezvoltând o nemăsurată dragoste de carte.

La nici 30 de ani, este numit stareț al Mănăstirii Neamț în urma trecerii la cele veșnice a părintelui egumen Ioan, rămânând în această demnitate până în anul 1704, când pleacă la Kiev pentru a-l cunoaște pe Sfântul Dimitrie al Rostovului. Devine ucenic al acestuia, iar legătura strânsă dintre cei doi va contribui la luarea deciziei de a se retrage în pustie, fiind încurajat de acesta în a-și urma calea către sihăstrie. Pe paginile cărții primite în dar de la Sfântul Dimitrie al Rostovului, "Rostul de aur", monahul moldovean a notat: "Și m-au întrebat: «Ce dorește inima ta?» Și i-am spus că dorește să petreacă viață cu tăcere în pustie. Și m-au blagoslovit din toată inima și mi-au zis: «Domnul să fie cu tine! Să umple dorul tău!»"

Întors în țară, Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin nu a mai dorit să fie egumen, ci a rugat soborul "să-l lase să se liniștească la liniște, în pustie", după cum îi era dorința. Părinții Bisericii fără aprobarea cărora nu a voit să facă acest pas, l-au înțeles și au fost de acord cu dorința sa.

Însetat de liniște duhovnicească, Sfântul Pahomie a căutat un loc cât mai retras unde să se scufunde într-o pace cât mai profundă. Acest loc l-a găsit într-o pădure deasă, la poalele Muntelui Chiriacu, în apropierea Mănăstirii Neamț, o adevărată "gură de rai", cum nu se putea mai potrivită pentru niște nevoitori întru cele duhovnicești. I-a avut alături pe câțiva ucenici și ei iubitori de liniște: Sofronie, Macarie (care ca schimonah s-a numit Mardarie), Lazăr și Ioanichie. Devine astfel sihastru la adăpostul Muntelui Chiriacu, în tihna chiliilor modeste ridicate cu mâinile lor, unde "culegea cuvinte mântuitoare de suflet și povățuitoare către cărarea cea îngustă pe care o căuta fericitul întru pomenire cuviosul Pahomie; pentru el era cel mai mare izvor de apă vie cu care își adăpa sufletul în toate zilele, în coliba sa cea pustnicească de munte, unde mai târziu a întemeiat schitul de azi."

Sfântul Cuvios Pahomie de la Gledin devine Episcopul Romanului

Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului 14 aprilie - b

Însă, viețuirea departe de lume nu va dura mult timp, deoarece, în urma adormirii Episcopului Lavrentie al Romanului, Cuviosul Pahomie este numit în ciuda rezervelor sale, Episcop al Romanului în data de 17 ianuarie 1707. Deși tradiția spunea că episcopul de la Rădăuți să fie următorul în scaunul de la Roman, harul pe care îl răspândea în jurul său și nu în ultimul rând calitățile sale administrative au dus la propunerea Cuviosului Pahomie în această funcție.

Ca episcop, a fost încă de la început aproape de păstoriții săi, "pe cei săraci miluind, pre cei scârbiți mângâindu-i și tuturor ajutându-le, după cât îi era prin putință." La numai trei zile după hirotonie, a refăcut așezământul "breslei mieilor", de care aparțineau săracii din Roman, pe care Ștefan Vodă cel Mare îi pusese sub administrarea episcopiei. A învățat poporul tainele credinței, i-a sfătuit pe monahi pe calea nevoințelor, l-a uns domn pe Nicolae Mavrocordat, a zidit biserici și a purtat de grijă celor săraci și lipsiți de ajutor.

Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin a reușit să împletească dragostea pentru cele sfinte cu priceperea către cele gospodărești. Mănăstirii sale de metanie i-a purtat o grijă deosebită: "Cu mare cheltuială și la vremile cele cumplite, precum Dumnezeu știe", cum însuși spune în testamentul său, a refăcut acoperișul bisericii și al clopotniței și a înzestrat-o cu o catapeteasmă nouă, cu străni și jilțuri. Totodată și alte sfinte lăcașuri din Moldova și chiar din Transilvania s-au bucurat de ajutorul Cuviosului Episcop Pahomie.

Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin se retrage în pustie

Cuviosul Pahomie a ocupat cu cinste scaunul episcopal până la data de 1 martie 1714, când a luat decizia de a se retrage din nou în pustie: "M-am prostitu de bună voie", a spus el atunci, socotind că "trece lumea și toate ale lumii ca umbra." Deși vremurile dificile în care a fost Episcop ar fi putut reprezenta un motiv de a renunța la această funcție, Cuviosul Pahomie, și-a purtat cu smerenie crucea ce i-a fost dată, așa cum menționează și cronicarul său: "…în vremile cele cumplite el nu și-au lăsat eparhia, ca un fricos și mic la suflet, ci în vreme de pace… văzând și țara ușurată de greutățile ce o cuprinsese".

Întors la sihăstria sa de la Muntele Chiriacu, cu ajutorul ucenicilor s-a apucat de zidirea unui Sfânt locaș pe care l-au întocmit "cu ajutorul lui Dumnezeu… cu multe rugăciuni și lacrimi și cu mare osârdie și cu multe osteneli", alegându-i ca hram Acoperământul (Pocrov în limba slavonă) Maicii Domnului. Sub protecția acoperământului Maicii Domnului, Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin a strâns în jurul lui o mică obște de frați nevoitori în taina rugăciunii neîncetate, în privegheri, în post și în cititul cărților folositoare.

Testamentul Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului

Către sfârșitul anului 1716 s-au iscat iar tulburări la nivelul domniei Moldovei. Lacomii boieri ai țării au adus pe pământul românesc oaste austriacă, iar domnitorul Mihail Racoviță (1715-1726), cu ajutorul tătarilor, i-a învins. Cu această ocazie, tătarii au jefuit cumplit țara, lăsând în urmă prăpăd. Cuviosul Pahomie a fost nevoit să părăsească schitul, să pribegească în Transilvania, apoi în Polonia, unde s-a și îmbolnăvit, motiv pentru care a ajuns la Lvov, la doctor. Ajunge din nou sub protecția Lavrei Pecerska în anul 1716, unde a fost primit cu mare cinste și bucurie, însă dorul de țară și mai ales de schitul său îi va rămâne veșnic în suflet. Sperând mereu că se va întoarce la Schitul Pocrov, deși acest lucru nu s-a mai întâmplat, a păstrat legătura cu locul său de suflet, prin intermediul ucenicilor săi, căruia i-a purtat mereu de grijă, ca de altfel și Mănăstirii Neamțului. Le-a trimis de acolo de departe ajutoare, icoane și mai ales cărți. Mănăstirii Neamțului i-a trimis două Psaltiri, un Triod de Lvov din 1664, și o Liturghie de Lvov din 1664.

În 1724, ultimul an al vieții sale, și-a întocmit testamentul, care cuprindea și indicații pentru schitul ctitorit de el, și pe care l-a trimis în Moldova, "la Pocrov, la sihăstrie".

În acest legământ denumit "Izvod de trebi ce am scris eu cu mâna mea" sunt cuprinse ultimele gânduri ale Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin pentru țara și schimnicia sa, subliniind grija mare pentru cărțile schitului care nu trebuie înstrăinate.

Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului 14 aprilie - a

Pentru protejarea ortodoxiei românești, Cuviosul Pahomie atrăgea atenția asupra eventualei prezențe a preoților străini în trecere pe la schit, față de care ceilalți monahi să fie atenți "foarte să se ispitească", pentru a nu fi dintre cei "hirotoniți de eretici".

Despre viața monahală de la Schitul Pocrov Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin era de părere că aceasta trebuie să se păstreze mai aspră ca în celelalte mănăstiri și schituri din Moldova, cu tăcere, cu post – de la carne să se înfrâneze toată viața -, cu rugăciune neîncetată și slujbe de noapte, cu muncă și deplină ascultare față de egumen. A inclus în acest testament și rugăminți către călugării Mănăstirii Neamț, ierarhilor, domnului Moldovei, precum și "tuturor pravoslavnicilor creștini care sunt acum și care vor fi și de acum înainte până la săvârșitul țării Moldovei", cerându-le: "Mă rog, mă rog cu lacrimi și cu toată smerenia, pentru mila Marelui Dumnezeu, fiți milostivi și voitori de bine și făcători de bine acestui schit" , ilustrând atașamentul său față de acest Sfânt locaș pe care l-a purtat în inima sa pentru totdeauna, lăsat moștenire urmașilor.

Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin trece la cele veșnice

Înveșmântat în rugăciune și nevoințe, Sfântul Pahomie ajunge să îmbrace marea schimă sub numele de Pimen. Așa se face că, pe un tablou cu chipul său, zugrăvit mai târziu – aflat la Pocrov – sunt înfățișați și sfinții săi patroni: ca mirean (Sfântul Petru), ca monah (Sfântul Pahomie) și ca schimonah (Sfântul Pimen).

Trece la Domnul în data de 14 aprilie 1724 la Lavra Pecerska de unde moaștele sale vor fi aduse peste un timp la Schitul Pocrov.

Surse: Creștin Ortodox, Basilica, Mitropolia-Clujului.

Floare 02 Bun
Floare 02 Bun

Minune a Sfinților Pahomie de la Gledin și Ioan cel Nou de la Suceava

Putem spune că sfinții poartă și după trecerea la cele veșnice dulcea osteneală de a alina durerile celor aflați în suferință, prin prezența lor alături de cei bolnavi. Sunt consemnate multe mărturii ale minunilor și arătărilor de sfinți, în special a celor de curând preaslăviți și trecuți în calendare. În spitale, pe lângă ajutorul lui Dumnezeu care se revarsă prin mâna medicilor și a personalului sanitar, mulți i-au întâlnit pe sfinții mângâietori într-o experiență tainică și personală.

Despre o astfel de experiență a prezenței sfinților alături de cei bolnavi dă mărturie o tânără fiică de preot. Aceasta de multe ori ajută la sfintele slujbe cântând și se ține aproape de Tainele Bisericii. Urmând cursuri de canto, la recomandarea profesorului și a medicului, tânăra a trebuit să sufere o intervenție chirurgicală ORL. După o operație destul de dificilă, a fost nevoie de încă o intervenție – pentru a fi oprită o hemoragie proaspăt apărută. După procedurile urmate, i s-a permis tatălui ei să o însoțească în salon, pentru a o supraveghea. Când și-a revenit și deja era conștientă, a observat cu mirare că în salon erau încă două persoane, și i-a atras atenția tatălui.

Acesta i-a cerut să i le descrie: "Este un părinte cu barbă mai lungă și nu prea înalt, dar care e îmbrăcat ca un ierarh. Ține în mâini un potir și se roagă, iar privirea lui e sfioasă. Celălalt are bărbiță și plete pe umeri. Are o îmbrăcăminte de culoare închisă, precum un voievod, iar privirea lui e severă și, la fel, are un potir". Cei doi nu-i transmiteau frică, ci bucurie – iar lumina care îi înconjura arăta sfințenia lor. Timp de două zile, sfinții s-au arătat în salon, rugându-se. Părinții copilei și cei care au auzit de această întâmplare s-au gândit că ierarhul ar fi Sfântul Ioan Maximovici, sfânt iubit de către familie, sau Sfântul Luca al Crimeii, care a fost de profesie medic chirurg.

După ce a ajuns acasă, arătând semne de refacere după operație, tânăra a recunoscut printre multele icoane din casă chipul celor doi sfinți. Sfântul Pahomie de la Pocrov și Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Chiar înainte de a merge la operație, împreună cu părinții și frații ei, trecuse pe la Sfântul Mucenic Ioan de la Suceava, unde s-a închinat, după care a urcat și la Schitul Pocrov, unde s-a spovedit și s-a rugat la Sfântul Ierarh Pahomie.

Sursă: Doxologia.

Floare 02 Bun

Unde se găsesc moaștele Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului

Astăzi moaștele Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului se află în Schitul Pocrov.

Moastele Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului 14 aprilie

Canonizarea Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului

Canonizarea Sfântului Ierarh Pahomie a avut loc la data de 14 aprilie 2007 în satul său natal Gledin, ca urmare a propunerii Mitropolitului Bartolomeu Anania al Clujului.

Floare 02 Bun

Etimologia / semnificația numelui Pahomie

În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului!

PAHOMIE - forma elenizată a numelui antic egiptean Pakhom. De asemenea, trebuie remarcat faptul că există unele surse care afirmă că Pahomios este un nume grecesc autentic, caz în care înseamnă "umăr gros", derivat din greaca παχὺς (pachys) "gras, gros" combinat cu ὦμος (omos) "umăr". Poate că este într-adevăr posibil să existe două tipuri de Pahomios(e), care au apărut separat unul de celălalt: unul o formă elenizată a unui nume egiptean, celălalt un nume grecesc autentic. Cred că este puțin probabil, totuși, deoarece nu văd alte dovezi pentru Pahomios ca nume grecesc autentic. Practic, toate mențiunile pe care le-am văzut despre Pahomios o arată ca o elenizare a unui nume egiptean antic.

Derivate ale numelui Pahomie

Pachomios, Pachomius.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Pahomie?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 14 aprilie când este pomenit Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului sau pe data de 15 mai când serbăm pe Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare.

Sursă: Behindthename.

Floare 02 Bun

Icoana Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului

Icoana Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului 14 aprilie
Floare 02 Bun

Schitul Pocrov

Floare 02 Bun

"Moștenirea" Sfântului Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului

Prin viața sa sfântă, trăind cu credință, curăție și smerenie, cu o aprinsă dragoste pentru Hristos, căutând liniștea deplină a rugăciunii, Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin reprezintă legătura directă cu strămoșii, cu tradițiile sfinte, cu tot ceea ce ne reprezintă mai bun ca neam.

Sub îndrumarea duhovnicească a Cuviosului Ierarh Pahomie, Lavra Pocrov a reprezentat locul de naștere a monahismului românesc trăit după regulile Sfântului Munte. Aici s-au format prin truda minții și harul rugăciunii "stareți vestiți și călugări cu viață îmbunătățită, care au avut rosturi însemnate în viața duhovnicească a Moldovei. Unii dintre ucenicii fericitului Pahomie au ctitorit schituri și sihăstrii cu rânduieli de trăire aspră, ca la Pocrov. Alții, nu puțini, au fost copiști care s-au ostenit «prescriind» cu râvnă și migală vieți de sfinți și cărțile de zidire sufletească ale Sfinților Părinți."

Mare iubitor de lectură și cunoaștere, Sfântul Ierarh Pahomie "și-a agonisit multe cărți de slujbă sau de zidire sufletească, manuscrise sau tipărituri mai vechi, cumpărate sau primite în dar de la diferiți ierarhi. În dorința ca aceste cărți să fie de folos și altora, el le-a dăruit unor biserici sau obști monahale, îndeosebi mănăstirii Neamțu și mai ales sihăstriei sale din muntele Chiriacu. Pe filele unora dintre ele, cuviosul episcop și-a așternut multe din gândurile sale. În "Cheia înțelesului" de la București (1678) aflăm, de pildă, însemnarea: «Citește cuvintele cu minte deșteaptă și cu candela și vei pricepe tainele lui Dumnezeu toate. Lasă-te de toate relele!»". La sfârșitul prefaței, Episcopul Pahomie scrie aceste cuvinte deosebite: "Dumnezeu ce a zis să lumineze lumina adică pe întuneric, Acela a descoperit aceste sfinte scripturi neamului nostru, cela ce ședea întru întunericul neștiinței și în umbra legii și a nepriceperii, iar acum a strălucit soarele dreptății credinței celei bune. Dau laudă lui Dumnezeu, dau numelui Domnului nostru Iisus Hristos. Tot neamul nostru românesc, toată (suflarea) să-L laude pe Domnul Iisus Hristos!"

Mare iubitor de carte, Cuviosul insista ca cititul cărților să fie una din îndeletnicirile pustnicilor de la Pocrov. Dăruindu-le "Cheia înțelesului", își arăta dorința "să fie la cetit părinților (care) s-or afla trăitori acolo de folos sufletelor". El știa ce înseamnă această hrană duhovnicească și nu înceta s-o spună: "O, mila Ta, Doamne, mare este!" (nota el pe filele din "Viața lui Ioasaf și Varlaam" ) "…minunată cartea aceasta este plină toată de învățăturile sfinte". De aceea a dat o mare atenție și muncii de traducere și de copiere a cărților de zidire sufletească. "Lavsaiconul lui Heraclid de Capadocia" (vieți de pustnici) ar fi fost tradus în Moldova de el, de Episcopul Pahomie al Romanului.

O altă carte valoroasă cu care Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin a înzestrat sihăstria din muntele Chiriacului, în 1714, a fost "Mântuirea păcătoșilor" (Amartolon sotiria) tradusă din limba greacă în limba română. Acesteia i se adaugă și alte scrieri deosebite, precum "Viața și petrecerea și spunerea minunilor a preacuviosului părintelui nostru Vasile cel nou", "Minunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu" și "Cuvântul preacuviosului Părintelui nostru Efrem Sirul". De asemenea, Sfântul Pahomie a primit în dar de la însuși Nicolae Mavrocordat o "carte" în legătură cu moșia Piscani, pe care Elena, soția logofătului Neculai Costin și fata lui Duca Vodă, prin mijlocirea lui Pahomie, a dăruit-o Mănăstirii Neamț. La toate aceste comori se mai adaugă un "Antologhion" de Buzău, pe care îl dăruiește Pocrovului la 23 aprilie 1714. Pe "Dumnezeieștile și Sfintele Liturghii", tipărită de Antim Ivireanul în 1713, Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin notează în 1716: "Această preasfântă și dumnezeiască Liturghie rumânească este a mea Pahomie - mi-a dăruit-o sființia sa Antim Mitropolit din Țara Rumănească și eu o dau la Săhăstrie la Pocrov ca s(ă) fie acolo în veci…". Se pare că acest Liturghier i-a fost dăruit prin Mihail, ucenicul său, pe care l-a trimis la București pentru a aduce Mineele și alte cărți dobândite pentru Mănăstirea Neamț, în urma rugăminții sale, de la Nicolae Vodă, din Țara Românească.

Pentru a putea cunoaște cât mai amănunțit viața Sfântului Ierarh Pahomie, în cinstea sa autoritățile competente au dezvoltat un complex religios-turistic care îi va purta numele, cuprinzând: "un Paraclis ocrotit spiritual de Sfântul Ierarh Pahomie, un muzeu, o casă de oaspeți și spații de lucru. Aici vor fi organizate în viitor tabere pentru copii și circuite turistice pentru pelerinii din țară și străinătate."

Floare 02 Bun

Rugăciune către Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului

O, Sfinte Ierarhe Pahomie, care cu darul lui Dumnezeu din tinerețile tale ai ales calea cea sfântă a desăvârșirii, iar Preabunul și Milostivul Dumnezeu a binevoit să te cinstească pe pământ și în cer, plecând genunchii noștri, te rugăm: auzi-ne și pe noi, nevrednicii și păcătoșii, care îndrăznim să venim cu toată evlavia și smerenia către tine, ca să te rogi Preaînduratului Dumnezeu, ca și nouă să ne ajute cu mila și cu îndurările Sale și, prin rugăciunile tale, să mergem pe calea cea sfântă a poruncilor Lui și din toată inima să ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin sfintele tale rugăciuni, să dobândim iertare pentru păcatele, fărădelegile și neputințele noastre, ca să-ți mulțumim după vrednicie și să ne închinăm cu inimă curată Celui ce te-a preamărit în ceruri, Dumnezeu, Cel în Treime lăudat: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului

Doamne Iisuse Hristoase, păzește această sfântă Biserică sub aripile milei Tale, în veci neclătită, nestricată, nearsă, nerisipită. Și o izbăvește de tot omul rău și de toți vrăjmașii trupești și sufletești, cei văzuți și cei nevăzuți, și de diavoli și de toți demonii și de toate lucrurile și primejdiile satanei, și de tot răul. Asemenea și pe noi smeriții și pe toți frații care petrec acum și care vor petrece și de acum înainte până la sfârșitul veacurilor și pe toți ne izbăvește de toate acestea. Ascultă-ne, Doamne și primește rugăciunile noastre ale tuturor. Și trimite oameni care plac Ție, la acest sfânt loc: buni, smeriți, învățați, credincioși. Și trimite, Doamne Iisuse Hristoase, la acest sfânt loc tot și deplin belșug sufletesc și trupesc și ne izbăvește de toate neputințele și bolile sufletești și trupești și ne dăruiește, Milostive, pocăință cu lacrimi, cu viață (neprihănită) până întru adânci bătrâneți să slujim Sfințiri Tale. Amin.

Floare 02 Bun

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului, glasul al 4-lea

Stea mult-luminoasă, răsărită în ținutul Gledinului, ai strălucit ca un semn dumnezeiesc în pământul Moldovei, luminând inimile credincioșilor. Stâlp neclintit al rugăciunii curate, podoabă aleasă a ierarhilor români și ctitor al Schitului Pocrov din lavra Neamțului, Sfinte Ierarhe Pahomie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Condac - Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului

Pe iubitorul de nevoințe sihăstrești și ierarhul preaînțelept al Bisericii lui Hristos, pe Pahomie, floarea cea minunată a pământului Gledinului, să-l lăudăm după vrednicie, ca pe cel ce s-a învrednicit, prin harul lui Dumnezeu, a dobândi lucrarea rugăciunii celei curate și a biruit uneltirile vrăjmașilor. Pentru aceasta, într-un glas, cu bucurie să-i cântăm: Bucură-te, Părinte Pahomie, ierarhe preaînțelepte!

Floare 02 Bun

Viața completă - Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului (Viețile Sfinților)

Părinții săi, preotul Eftimie și prezbitera Ana s-au îngrijit să-i dea o educație aleasă. Pomelnicul schitului Pocrov arată că "încă din tinerețile lui, era iubitor de Hristos, doritor de viață pustnicească, având o fierbinte dragoste către Dumnezeu. Drept aceea, ascultând de porunca cea sfântă a Mântuirotului, cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să urmeze Mie, a lăsat casă, părinți, frați, rude și prieteni, și l-a urmat pe Hristos în viața smerită călugărească, intrând ca frate la Mănăstirea Neamț".A fost hirotonit preot și ales mare eclesiarh, iar în anul 1702 obștea mănăstirii Neamț l-a ales drept îndrumător. Ca egumen la Neamț, nu a stat decât până în primăvara anului 1704. Între 1704-1706 a fost într-un pelerinaj laLavra Pecerska, prilej cu care s-a întâlnit cu Sfântul Dimitrie Mitropolitul Rostovului. Întors în Moldova și retras în loc de liniște în apropierea mănăstirii Neamț după ce a refuzat să-și reia egumenia, la 18 decembrie 1706 a fost ales episcop al Romanului. A fost hirotonit arhiereu în 18 ianuarie 1707 și a păstorit până la 10 aprilie 1714, când s-a retras din scaun. În 1717 a plecat din nou la Kiev, petrecând în rugăciune și osteneli cărturărești până la sfârșitul vieții. A murit la Lavra Pecerska în anul 1724. Canonizarea Sfântului Pahomie a fost aprobată de Sfântul Sinod al BOR în ședința din 14-15 noiembrie 2006, când a fost stabilită ca dată de sărbătorire a lui ziua de 14 aprilie. În ziua de 14 aprilie 2007, Duminica a II-a după Paști, în biserica parohială "Sfânta Treime" din localitatea Gledin, comuna Monor, județul Bistrița – Năsăud, a avut loc proclamarea canonizării.

Personalitatea culturală și duhovnicească a sfântului Pahomie are trăsături bine conturate. Format la mănăstirea Neamț, familiar cu mediul cultural – duhovnicesc din Rusia, bun cunoscător al realităților din țările române, episcopul Pahomie al Romanului a fost un mare iubitor de carte, în folosul obștesc. A legat cu blesteme grele pe toți aceia care vor îndrăzni să înstrăineze cărțile pe care le dăruise mănăstirii Neamț și schitului Pocrov, ctitoria sa. A fost preocupat să formeze ucenici care să-i continue activitatea și a influențat prin concepția și lucrarea sa și alte centre de cultură din Moldova. Activitatea lui Pahomie a fost cunoscută și în Transilvania, mai ales în ținutul natal.

Sfântului Pahomie i-a plăcut să scrie și să citească și a căutat să cultive această dragoste și în sufletul ucenicilor săi. Mărturie despre aceasta dau cărțile primite sau cumpărate de el, față de care a arătat o grijă deosebită.

pravila - Floare Ornamentala

A fost preocupat în primul rând să înzestreze ctitoria sa de la Pocrov, dar și alte biserici, cu toate cărțile necesare cultului, într-o vreme în care raritatea și scumpetea lor le făceau bunuri de neprețuit.

L-au interesat cărțile de folos sufletesc pe care le-a citit cu atenție, recomandându-le și altora. Pe Cheia înțelesului, apărută în 1678 la București, cumpărată la 25 martie 1713 și dăruită anul următor schitului Pocrov, Pahomie îndeamnă "să hie la cetit părinților (ce) ce s-or afla trăitori(i) acolo de folos sufletelor" și pentru a le ușura munca și a le spori atenția a alcătuit un cuprins al lucrării. A adunat în ostenelile sale o bogată bibliotecă pe care a dăruit-o mănăstirii Neamț și schitului Pocrov. O listă pe care a făcut-o în perioada episcopatului la Roman "Izvod de cărți câte am să se știe (7219-1711) martie" cuprinde 52 de titluri. La acestea se adaugă și lucrările cumpărate după această dată. "Izvod de zestre Pocrovul (1711 – 1802)" amintește de 42 de cărți.

După cum arată însemnările de pe ele, cărțile au fost mai întâi studiate atent de Pahomie și apoi lăsate moștenire ucenicilor, cu indicarea folosului pe care îl vor avea de pe urma citirii lor. Pe Cheia înțelesului, în 1714, printr-o reflexie privitoare la cultura neamului românesc invita pe cel în mâinile căruia va poposi cartea să stăruie asupra studiului ei: "Dumnezeu ce a zis să lumineze lumina adică pe întuneric, Acela au descoperit aceste sfinte scripturi neamului nostru acela ce șede(a) întru întunerecul neștiinței și în umbra legii și a nepriceperii, iar acum au strălucit soarele dreptății credința cea bună … dau laudă lui Dumnezeu, dau numelui Domnului nostru Iisus Hristos tot neamul nostru românesc … să-l laude pe Domnul Iisus Hristos". Lectura cărților este pentru Pahomie muncă pentru luminarea prin cultură, dar și exercițiu spiritual: "Cetește cuvintele cu minte deșteaptă și cu candela și vei pricepe tainele lui Dumnezeu toate. Las(ă)te de toate relele" nota el pe aceeași Cheia înțelesului.

Activitatea cărturărească și duhovnicească a lui Pahomie a trecut dincolo de episcopia Romanului, a schitului Pocrov și a mănăstirii Neamț, punându-și amprenta asupra mediului monahal și cultural din Moldova, într-un secol în care relațiile dintre mănăstirile românești erau foarte strânse, circulația călugărilor de la o mănăstire la alta fiind destul de intensă.

pravila - Floare Ornamentala
Floare 02 Bun

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 14 aprilie

În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea celui între sfinți părintelui nostru Martin Mărturisitorul, papă al Romei;
Tot în această zi, pomenirca sfinților mărturisitori episcopi de Apus: Serghie, Pir și Teodor, care au fost împreună cu sfântul Martin;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Ardalion comediantul;
Tot în această zi, pomenirea sfintei mucenițe Tomaida.

Calendar Ortodox - Sfinții de mâine 15 aprilie

În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenirea sfinților apostoli, din cei șaptezeci, Aristarh, Pud și Trofim;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Crescent cel din Mira Lichiei;
Tot în această zi, pomenirea sfințitelor mucenițe Vasilisa și Anastasia;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Leonid episcopul Atenei;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Teodor preotul și Pavsolipic.

Floare 02 Bun

Pe Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Ierarhe Pahomie roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro, facebook.

Floare-Final

Recomandări

† Sfântul Sfințit Mucenic Clement, Episcopul Romei (24 noiembrie)

FB Mess WA Like Sfântul Sfințit Mucenic Clement, Episcopul Romei este unul dintre cei care au intrat în contact direct cu apostoli, fiind ucenic al Sfinților Petru și Pavel. Este serbat în calendarul ortodox în […]

† Sfinții Mucenici Galaction și Epistimia (5 noiembrie)

FB Mess WA Like Sfinții Mucenici Galaction și Epistimia au trăit cea mai curată poveste de dragoste sfântă, o dragoste desăvârșită, dusă până la ultima limită de puritate, dragoste neconsumată în taina nunții, dar neveștejită […]

† Sfânta Mare Muceniță Anastasia - izbăvitoarea de boli (22 decembrie)

FB Mess WA Like Sfânta Mare Muceniță Anastasia a ajuns ca prin puterea rugăciunii să îi tămăduiască pe cei bolnavi. FB Mess WA Like

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2022 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram