† Sfântul Ierarh Leon cel Mare, episcopul Romei
(18 februarie)

Sfântul Ierarh Leon cel Mare a salvat în nenumărate rânduri Roma din calea invadatorilor, a fost un important apărător al dreptei credinței împotriva ereziilor și a lăsat moștenire nenumărate scrieri. Este serbat în calendarul ortodox în data de 18 februarie.

Viața pe scurt - Sfântul Ierarh Leon cel Mare, episcopul Romei (sinaxar)

Sfântul Ierarh Leon cel Mare (n. 390, Toscana, Italia – d. 461, Roma) s-a născut în Italia într-o familie de creștini. După ce și-a urmat studiile (literare și teologice), datorită dragostei sale pentru Hristos, a fost hirotonit diacon al Sfântului Chiril al Alexandriei, apoi arhidiacon sub Episcopul Sixt al III-lea. După moartea acestuia din urmă, Leon a fost numit episcop al Romei (din 440 până în 461).

Sfântul Leon cel Mare a avut o viață curată și plăcută lui Dumnezeu conducând turma lui Hristos spre mântuire cu dragoste și cu multă răbdare. A trăit în post și în rugăciune, s-a rugat cu lacrimi pentru lumea rătăcită cerând sprijinul Sfinților Apostoli Petru și Pavel pentru a-și duce la îndeplinire misiunea pământească.

Sfântul Leon a fost unul dintre inițiatorii celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic de la Calcedon, din anul 451, în cadrul căruia a fost citită și epistola sa în care susținea cu tărie cele două lucrări și cele doua voințe în Hristos (cea omenească și cea divină).

Leon cel Mare a avut un rol important nu doar în plan religios, ci și politic, fiind o figură marcantă atât în istoria creștinismului occidental, cât și în cea a creștinismului oriental. A luptat împotriva ereziilor, pentru redobândirea păcii și a disciplinei în Biserică și în societate. La toate acestea, trebuie adăugată în mod special grija sa față de păstrarea unității Bisericii lui Hristos prin menținerea comuniunii universale de credință.

Sfântul Ierarh Leon cel Mare, episcopul Romei 18 februarie - a

Deși Sfântul Ierarh Leon cel Mare avea o atitudine solemnă, adesea severă, totuși acestea nu au îndepărtat căldura umană și entuziasmul, dragostea și mila pentru cei aflați în suferință și, mai presus de toate, iubirea de Dumnezeu.

Sfântul Ierarh Leon cel Mare salvează Roma de invazii

Sfântul Leon a fost primul ierarh căruia posteritatea i-a acordat titlul de "cel Mare", deoarece a condus Biserica din Roma o lungă perioadă de dificultăți pe plan intern și externe. În pofida tuturor acestor situații grele el reușit de fiecare dată să apare dreapta credință. În anul 452, Attila, supranumit "Biciul lui Dumnezeu", s-a îndreptat, împreună cu hoardele de huni, spre Roma cu gândul să o distrugă. El nu cunoștea nici mila față de oameni, nici dragostea și respectul pentru cele sfinte. Cu toate acestea, datorită înțelepciunii sale, Sfântul Ierarh Leon cel Mare a reușit să-l convingă pe temutul atacator să cruțe Roma și să părăsească Italia.

Cetatea Eternă și-a recăpătat liniștea pentru scurt timp, fiindcă peste numai trei ani, în 455, vandalii au ajuns până aproape de porțile orașului, hotărâți să nu lase în urma lor decât un morman de ruine. Având darul blândeții, Sfântul Ierarh Leon l-a convins pe conducătorul vandalilor, Genseric, să renunțe la planul său. Astfel, toate lăcașurile de cult, biserici, mănăstiri, catacombe, cavouri, cimitire, au devenit pentru câțiva ani adăposturi pentru cetățenii îngroziți de furia cotropitorilor. Deși orașul a fost distrus aproape în întregime, casele au fost prădate sau arse, totuși o mare parte din populația Romei a fost salvată, și asta datorită înțelepciunii și dragostei Sfântului Leon.

Sfântul Ierarh Leon cel Mare trece la cele veșnice

Sfântul Ierarh Leon cel Mare, episcopul Romei 18 februarie - c

Ajungând la bătrânețe, Sfântul Ierarh Leon cel Mare a petrecut patruzeci de zile lângă mormântul Sfântului Apostol Petru în post și rugăciune, ca să mijlocească la Bunul Dumnezeu ca să apere turma sa după trecerea s-a la cele veșnice. A trecut la Domnul în pace în anului 461 în data de 18 februarie și a fost înmormântat în Biserica Sfântul Petru din Roma.

Surse: Creștin Ortodox, Ziarul Lumina Link 1 Link 2, Wikipedia.

Floare 02 Bun
Floare 02 Bun

Unde se găsesc moaștele Sfântului Ierarh Leon cel Mare

În prezent sfintele sale moaște se găsesc în Italia la Roma, Basilica di San Pietro in Vaticano, sub altarul Sfântului Ierarh Leon I, cel Mare.

Floare 02 Bun

Etimologia / semnificația numelui Leon

În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Ierarh Leon cel Mare!

LEON - derivat din greaca λέων (leon) care înseamnă "leu". În timpul erei creștine, acest nume grecesc a fost fuzionat cu înrudirea latină Leo ("leon", "leontos"), astfel încât cele două forme sunt folosite oarecum interschimbabil în limbile europene. În Anglia, în timpul Evului Mediu, acesta era un nume comun în rândul evreilor. O altă versiune destul de cunoscută la noi în țară este cea de Leontie. Varianta feminină a numelui este Leona.

Sunt foarte puține nume care au ca bază o specie de animal și au rămas în uz în zilele noastre. Mai întâlnim nume ca Lupu, Ursu, Vulpe, însă ca nume de familie nu ca prenume.

Leul, regele animalelor nu a încetat să fie un simbol al puterii și a avut șansa să pătrundă și în onomastica creștină, în Biblie fiind un simbol al puterii lui Dumnezeu.

Leon a fost și numele a 6 împărați bizantini și a 13 papi.

Derivate ale numelui Leon

Leo, Leonard, Leonardo, Leontie, Leona, Leonte, Leontin.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Leon?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 18 februarie când este pomenit Sfântul Ierarh Leon cel Mare, episcopul Romei. Mai sunt și alți sfinți care au purtat acest nume cum ar fi Sfântul Leon, făcătorul de minuni, Episcopul Catanei, serbat pe data de 20 februarie, Sfântul Mucenic Leontie, serbat pe data de 18 iunie.

Sursă: Behindthename.

Floare 02 Bun

Icoana Sfântului Ierarh Leon cel Mare

Icoana Sfântului Ierarh Leon cel Mare, episcopul Romei 18 februarie
Icoana Sfântului Ierarh Leon cel Mare, episcopul Romei 18 februarie

Sfântul [sfințitul] Leon [episcopul Romei, fiind bătrân, s-a dus către Domnul].

Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine.

Floare 02 Bun

Basilica di San Pietro in Vaticano

Floare 02 Bun

Scrierile Sfântului Ierarh Leon cel Mare

Sfântul Leon cel Mare s-a pronunțat în numeroase chestiuni teologice. S-au păstrat 96 de predici ("sermones") în care a clarificat unele probleme dogmatice fundamentale, a fost elevat în rândul sfinților, fiind recunoscut atât în Occident, cât și în Orient pentru opiniile sale teologice.

De la el avem până astăzi și 143 de scrisori care, la fel ca și omiliile sale, ni-l înfățișează ca pe unul dintre cei mai mari apărători ai Bisericii, preocupat cu părintească dragoste de binele sufletesc al fiilor săi, cărora le vorbește într-un limbaj foarte accesibil.

Sfântul Ierarh Leon scrie epistola dogmatică ad Flavianum

Cea mai cunoscută dintre operele sale este scrisoarea pe care Leon I i-a trimis-o Patriarhului Flavian, având un rol esențial pentru discuțiile hristologice (despre cele două firi ale lui Hristos) ale timpurilor acelora. În această scrisoare, Sfântului Ierarh Leon îl combate pe Eutihie și susține ortodoxia. Documentul, scris în 13 iunie 449, a fost citit de trimișii săi la Sinodul de la Calcedon, Paschasius, episcop din Lilibe, Lucențiu, Episcop d’Ascoli și Bonifaciu, preot din Roma.

Predici ale Sfântului Ierarh Leon

Sfântul Ierarh Leon cel Mare, episcopul Romei 18 februarie - d

Sfântul Ierarh Leon este cunoscut și pentru cele 96 de cuvântări care s-au păstrat până astăzi. Este vorba despre cuvântări susținute la praznicele împărătești și la sărbătorile de peste an, precum și în Săptămâna Mare. În primele cinci, ținute la aniversarea suirii sale pe scaunul episcopal din Roma, vorbește despre primatul papal, iar în celelalte tratează dogma hristologică.

Alte scrieri ale Sfântului Ierarh Leon

Dintre cele 143 de scrisori, ele tratează probleme administrative și disciplinare din Biserică.

Sfântului Ierarh Leon îi mai este atribuit un liturghier, Sacramentarium Leonianum.

Surse: Creștin Ortodox, Ziarul Lumina Link 1 Link 2, Wikipedia.

Floare 02 Bun

Disputele doctrinare din timpul Sfântului Ierarh Leon cel Mare

Odată cu răspândirea scrierilor sale, erezia lui Nestorie a început să genereze îngrijorare în întreaga Biserică. Primele reacții au venit din Alexandria, acolo unde se afla Sfântul Chiril al Alexandriei, cel mai înverșunat combatant al ereziei nestoriene. Biserica din Roma a înțeles de îndată această problemă și Episcopul Celestin (10 septembrie 422 și 27 iulie 432) l-a susținut pe Sfântul Chiril împotriva lui Nestorie. Astfel, în vara anului 429, sfântul a trimis prin legarul Posidonius (trimis al Bisericii sau al împăratului într-o provincie a Imperiului Roman) o documentare completă asupra ereziei nestoriene, cuprinzând: scrisorile sale, predicile lui Nestorie și alte extracte, îndemnând să fie traduse în limba latină spre binele poporului. Înainte de a primi această corespondență, ajunsă la Roma în jurul anului 430, Celestin aflase despre erezia nestoriană din alte surse.

Sfântul Ierarh Leon cel Mare, episcopul Romei 18 februarie - b

În acest context apare ultima lucrare de referință a Sfântului Ioan Casian, "Despre Întruparea Domnului, contra lui Nestorie, șapte cărți" (De incarnatione Domini contra Nestorium Libri VII). Scrisă integral în limba latină, lucrarea a fost alcătuită la cererea Sfântului Leon cel Mare, pe când era arhidiacon, ajuns mai târziu papă al Romei. În cele șapte capitole ale acestei scrieri, Sfântul Ioan Casian construiește o apologie completă a învățăturii ortodoxe de credință, luând atitudine împotriva celor mai importante erezii ale timpului său, pe care le enumeră și le combate. Marele aport al lucrării este acela de "a arăta pentru prima dată Apusului doctrina lui Nestorie și de a fi supus-o unei critici severe, subliniind totodată prestigiul operelor Părinților Bisericii, valoarea ideilor creștine și a argumentelor pe care le cuprind. O asemenea scriere reprezintă încă un însemnat pas în teologia de limbă latină a secolului V".

Lucrarea trebuia să aibă în principal un caracter informativ, cu lămuriri concise referitoare la noua tulburare care apăruse în Biserica de Răsărit. Despre acest lucru Sfântul Ioan Casian vorbește în prefața lucrării, unde menționează că a alcătuit textul la rugămintea Sfântului Leon cel Mare. Începutul scrierii se leagă oarecum de luna iunie a lui 429, când Celestin primește "Contestațiile" lui Eusebiu de Dorilea și de asemenea "Epistola fraternală" a lui Nestorie. Mai mult, lucrarea Sfântului Ioan Casian s-a dovedit a fi cea mai de încredere, dat fiind faptul că, după cele arătate mai sus, informațiile pe care Celestin le aștepta de la Marius Mercator au ajuns la Roma abia în 433. În acest sens, nu numai că se bucura de autoritatea Abației (mănăstire catolică cu regim special) "Saint Victoire" în Biserica Latină, ci venea mai cu seamă cu o bogată experiență orientală, legată în mare parte de Constantinopol. De îndată el "l-a avertizat pe Celestin de pericolul opoziției doctrinare a lui Nestorie și a făcut cunoscută latinilor această erezie".

Implicarea în combaterea ereziei nestoriene a fost totală. În virtutea argumentării doctrinare, tratatul său de hristologie (învățătura despre cele două firi ale lui Hristos) adună laolaltă o valoroasă apologie a învățăturii ortodoxe, pe deplin moștenită de la marele său dascăl, Sfântul Ioan Hrisostom (Ioan Gură de Aur). Încă din prefața lucrării sale, Sfântul Ioan Casian dezvăluie modul în care a luat naștere această mărturisire. Înțelesese întru totul rugămintea Sfântului Leon de a "purta lupta cea bună pentru credința amenințată de o nouă erezie". Departe de a fi fost un spirit polenizator, monahul daco-roman nu era dispus să cedeze în fața nimănui "când era vorba despre apărarea credinței ortodoxe".

În privința Epistolarului Leonin, cele mai vechi scrisori oglindesc lupta pontifului împotriva ereziilor prisciliană ( erezia lui Priscilian din Avila, care adăuga autonomie și magie în cultul creștin), pelagiană (erezie legată de antropologia și soteriologia creștină) și maniheistă (implicațiile religiei Maniheiste în creștinism). Probabil cea mai importantă epistolă este celebra "Epistola dogmatică/Tomus ad Flavianum", adresată patriarhului Flavian al Constantinopolului - adevărat tratat de teologie, ce precizează cu exactitate distincția dintre unitatea persoanei și cele două naturi ale lui Hristos; tomosul (cartea - manuscrisul) este însoțit și de o serie de dovezi extrase din cei mai importanți părinti greci și latini, cu ajutorul lui Prosper de Aquitania.

Sfântul Ierarh Leon cel Mare, episcopul Romei 18 februarie - f

Sfântul Ierarh Leon cel Mare, primul episcop al Romei, care primește apelativul de "Cel Mare", acest titlu nemaifiind acordat decât unui singur papă, Grigorie, a învățat pe credincioșii săi, și învățăturile sale rămân valabile și astăzi, că Liturghia creștină nu este doar comemorarea unor evenimente trecute, ci actualizarea unor realități nevăzute care lucrează în viața fiecăruia, așa cum menționează într-o predică legată de sărbătoarea Paștilor, "Învierea nu este doar un eveniment trecut, ci și unul prezent".

Deși gândirea sa teologică nu aduce ceva nou, Sfântul Leon are o mare contribuție în a impune linia ortodoxă și tradițională a Bisericii - putând sta oricând alături de alți mari apărători ai credinței și unității Bisericii dreptcredincioase.

Surse: Creștin Ortodox, Ziarul Lumina Link 1 Link 2, Wikipedia.

Floare 02 Bun

Rugăciune către Sfântul Ierarh Leon cel Mare, episcopul Romei

Făclie Dumnezeiască dobândindu-te pe tine Biserica lui Hristos, cu luminile faptelor tale bune Sfinte Leon și ale minunilor tale, din destul se luminează, Înțeleptule Leon.
Îndreptător credinței și chip blândețeilor, învățător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Leon, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Viața ta fiind luminată cu strălucirea faptelor bune și cu fulgerele minunilor fiind înfrumusețată, înaintea tuturor te-ai făcut vestit, de Dumnezeu purtătorule.
Ca să te fericim cu glasuri Dumnezeiești, fiindcă ai viețuit cu cuviință și umbli întru cele cerești veselindu-te, cu rugăciunile tale izbăvește-ne pe noi de patimi, de necazuri și de primejdii, ierarhe și păstoru-le, vrednicule de laudă.
Soare măreț ai răsărit lumii, cu strălucirea bunătăților tale; și cu lumina minunilor, povățuind la lumină adunările credincioșilor și pierzând întunericul patimilor, Cuvioase Leon, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă. Amin!

Floare 02 Bun

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Ierarh Leon cel Mare, episcopul Romei, glasul al 8-lea

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Leon, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac - Sfântul Ierarh Leon cel Mare, episcopul Romei, glasul al 3-lea

Pe scaunul arhieriei șezând, slăvite, și gurile leilor celor cuvântători astupându-le cu dogme de Dumnezeu insuflate, lumina cunoașterii de Dumnezeu a cinstitei Treimi ai luminat-o turmei tale. Pentru aceasta ai fost preamărit ca un dumnezeiesc tăinuitor al harului lui Dumnezeu.

Floare 02 Bun

Viața completă - Sfântul Ierarh Leon cel Mare, episcopul Romei (Viețile Sfinților)

Acest mare arhiereu și păstor al Bisericii lui Dumnezeu, Leon, era de neam din Italia. Tatăl său era Chintian. Din tinerețe a fost crescut în învățătura cărții, întru înțelepciunea cea din afară și în faptele cele bune creștinești. Alegând duhovniceasca viață mai mult decât cea mirenească, mai întâi a fost arhidiacon la papă Sixt al III-lea. Apoi, pentru multa lui înțelepciune și curăție, după moartea lui Sixt, prin alegerea tuturor, a luat scaunul Romei și păștea bine cuvântătoarele oi ale lui Hristos, ca un bun păstor, punându-și sufletul său pentru dânsele.

Când Atila, stăpânitorul hunilor și tiranul cel cumplit, care se numea "biciul lui Dumnezeu", biruind multe țări, a mers și asupra Italiei, vrând să o pustiască cu foc și sabie, papa Leon, văzând că nimeni nu putea să se împotrivească aceluia, s-a rugat cu dinadinsul lui Dumnezeu cu postire și cu lacrimi, cerând de la El apărare și chemând în ajutor pe Sfinții marii Apostli Petru și Pavel. Apoi a mers singur la acel tiran ca să-l roage să se potolească, gata fiind să moară pentru oile sale. Și vorbind către dânsul cu dulci cuvinte de Dumnezeu insuflate, l-a prefăcut din lup în oaie. Pentru că, a ascultat tiranul cuvintele plăcutului lui Dumnezeu, cu blândețe și cu smerenie, minunându-se de arhierească să îmbrăcăminte și înspăimîntându-se de cinstitași sfânta lui față. Deci a făcut toate după dorirea lui și s-a dus din hotarele Italiei la locul său.

Boierii și voievozii lui Atila, mirându-se de neobișnuita și grabnica lui schimbare în blândețe, îl întrebau pe dânsul: "Pentru ce s-a temut de un roman, care fără de arme venise la dânsul și l-a ascultat și ca un biruit a fugit, lăsând atâta pradă în pământul Italiei?". Atila le-a răspuns: "N-ați văzut voi ceea ce am văzut eu. Am văzut doi bărbați, în chip de îngeri, pe Sfinții mari Apostoli Petru și Pavel, de amândouă părțile papei, iar în mâini ținând săbii, cu moarte mă îngrozeau pe mine, de nu voi asculta pe arhiereul lui Dumnezeu". Astfel, era înfricoșat marele și plăcutul lui Dumnezeu Leon, nu numai celor nevăzuți, ci și celor văzuți vrăjmași. Apoi era preaiubit de oile sale, că pentru dânsele nu s-a temut a merge la tiranul care năvălea și chiar de i-ar fi fost lui a pătimi, nu se înspăimântă.

Sfântul Ierarh Leon cel Mare, episcopul Romei 18 februarie - i

În timpul arhieriei lui, după eresul lui Nestorie, veni Eutihie, arhimandritul monahilor din Constantinopol, și Dioscor, patriarhul Alexandriei, hulitorii cei fără de rușine, care pe cele două firi ale lui Hristos, Domnul nostru, adică cea dumnezeiască și omenească, le amestecau într-una și cu acel eres tulburau Biserica lui Dumnezeu foarte mult. Adunând al lor sobor în Efes, pe Sfântul Flavian, patriarhul Constantinopolului, apărătorul credinței, cu nedreptate l-au judecat și l-au ucis și multă răutate făceau celor dreptcredincioși.

Atunci Sfântul Leon, papa, a arătat mare sârguință ca să îndrepteze și să pocăiască Biserica cea tulburată de eretici, scriind către împărați, mai întâi lui Teodosie, apoi lui Marchian, ca să rânduiască să fie sobor din toată lumea. Deci, s-a adunat sfântul și a toată lumea al IV-lea sinod în Calcedon, al Sfinților Părinți în număr de 630, pe vremea împărăției lui Marchian și a Pulheriei, contra lui Eutihie și Dioscor, care ziceau că în Hristos Domnul este o fire și o lucrare și o voie. La acel sinod, deoarece era cu neputință că prea sfințitul Leon să fie, pe de o parte pentru lungimea drumului și pentru neputințele bătrâneții, iar pe de alta, pentru nelesnicioasa trecere, din pricina deselor năvăliri barbare ce se făceau atunci asupra Italiei; pentru aceea, a trimis pe episcopul Pascasie și Luchentie și pe presbiterii Bonifacie și Vasilie.

Fiind la sinodul acela ceartă cu ereticii și îndoire multă, atunci, după porunca Sfinților Părinți, pentru învingerea ereticilor, s-a citit epistola acestui Sfânt Leon, papă al Romei, scrisă către cel ce a fost mai înainte patriarh al Constantinopolului, adică Sfântul Flavian, care adunase în Constantinopol sinod local contra ereticilor. Despre epistola aceea se povestește că a îndreptat-o chiar Sfântul și marele Apostol Petru, de care lucru adeverește Sfântul Sofronie al Ierusalimului, scriind așa: "Ne-a spus ava Mina, părintele chinoviei, care se numea Salamana, ce este aproape de Alexandria, că a auzit pe ava Evloghie, patriarhul Alexandriei, spunând: "Când am mers în Constantinopole, am găzduit cu domnul Grigorie, arhidiaconul Bisericii Romei, bărbat cu adevărat ales și îmbunătățit. Vorbind cu dânsul, mi-a spus de prea sfințitul și fericitul Leon, papă al Romei, povestindu-mi ceea ce este scris în Biserica Romei".

Sfântul Ierarh Leon cel Mare, episcopul Romei 18 februarie - e

Scriind Sfântul Leon epistola către Sfântul Flavian, episcopul Constantinopolului, împotriva rău-credinciosului Eutihie și Nestorie, a pus-o pe mormântul mai marelui Apostol Petru și cu rugăciuni și cu privegheri și cu postiri se ruga lui, zicându-i: "De am greșit întru ceva ca un om, tu, căruia de la Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos ți s-a încredințat apostolia, mântuiește-mă". După 40 de zile i s-a arătat apostolul, pe când se ruga, și i-a zis: "Am citit și am îndreptat". Apoi, luând Leon epistola sa de pe mormântul fericitului Apostol Petru, a deschis-o și a aflat-o îndreptată de apostoleasca mână.

Acea epistolă a Sfântului papă Leon, când s-a citit la cel de-al patrulea sinod, toți Sfinții Părinți au strigat: "Petru, Apostolul, prin gura lui Leon grăiește". Sfântul sinod s-a întărit prin acea scrisoare a Sfântului Leon, rușinând pe eretici. Dar nu numai atunci, ci și după aceea, epistola aceea ce întărea credința și astupa gurile eretice, în mare cinste era la Sfinții Părinți, precum și la fericitul Evloghie, patriarhul Alexandriei, cel sus pomenit, care răspundea ereticilor, celor ce o huleau, împotrivindu-se cu tărie pentru dânsa. De aceea, era și iubit Sfântul Leon și după ce se dusese din cele de aici, fiind cu sfinții înaintea lui Dumnezeu.

De acest lucru, același sfânt, Sofronie povestește: "Sfântul Teodor, episcopul cetății Darnia, din Likia, ne-a spus nouă: "Când eram postelnic la Sfântul Evloghie, patriarhul Alexandriei, am văzut în vis un bărbat cu sfințită cuviință și luminat, care mi-a zis: "Să spui pentru mine lui Evloghie patriarhul". Iar eu i-am zis: "Cine ești tu, stăpâne? Cum voi spune de tine?". El mi-a răspuns: "Eu sunt Leon, papă al Romei". Și, intrând eu am spus Sfântului Evloghie, zicând: "Prea sfințitul și prea fericitul papă Leon, întâiul șezător al scaunului Romei, voiește să intre la tine". Auzind de aceasta patriarhul Evloghie și sculându-se, degrabă a ieșit în întâmpinarea lui, și, făcând rugăciune, s-au sărutat și au șezut.

Sfântul Ierarh Leon cel Mare, episcopul Romei 18 februarie - j

Atunci dumnezeiescul Leon a zis Sfântului Evloghie, patriarhul: "Știi pentru ce am venit la voi?". El a răspuns: "Ba nu". Leon i-a zis: "Am venit să vă mulțumesc că bine și cu vitejie sufletească ați răspuns la epistola mea, astupând cu dânsa gura ereticilor. Această epistolă am scris-o fratelui meu Flavian, patriarhul Constantinopolului, pentru mustrarea păgânescului eres al lui Nestorie și Eutihie. Să știi, frate, că nu numai mie mi se cuvine laudă pentru dumnezeiasca osteneală și sârguință, ci și marelui Apostol Petru, care a citit și a îndreptat epistola mea. Iar mai întâi de toți se cuvine laudă Adevărului celui propovăduit de noi, care este Hristos, Dumnezeul nostru. Acestea, zice episcopul Teodor, le-am văzut nu numai o dată, ci și de două ori și de trei ori că, adunându-se, au vorbit despre aceea între dânșii și am spus vedenia aceasta Sfântului Evloghie. El a lăcrimat și, ridicându-și mâinile spre cer, a dat mulțumire lui Dumnezeu, zicând: "Mulțumesc Ție, Stăpâne, Hristoase, Dumnezeul nostru, că m-ai învrednicit pe mine, nevrednicul, ca să fiu propovăduitorul adevărului Tău și cu rugăciunile robilor Tăi, Petru și Leon, acea puțină îndrăzneală a noastră, ca pe cei doi bani ai văduvei, a voit s-o pomenească negrăita Ta bunătate".

Vedenia aceasta a fost după mulți ani de la moartea lui Leon. Sfântul Evloghie a viețuit mai pe urmă, pe vremea împărăției lui Iraclie. Iar Sfântul Leon s-a sfârșit mai înainte de el, pe vremea împărăției celui de un nume cu sine, împăratul Leon cel Mare. Sosind prea sfințitul Leon la adânci bătrânețe și apropiindu-se de sfârșitul său, s-a încredințat pentru iertarea neputințelor sale cele omenești. A petrecut 40 de zile lângă mormântul Sfântului Apostol Petru în rugăciune și în post, rugând pe Sfântul Apostol să se roage lui Dumnezeu pentru el și să-i ierte greșelile lui. După sfârșitul celor 40 de zile i s-a arătat Sfântul Apostol Petru și i-a zis: "M-am rugat pentru tine și iertate îți sunt păcatele, afară de hirotonii, pentru că de acelea vei fi întrebat, de ai hirotonisit pe cineva bine și legiuit, sau nu".

După această înștiințare, Sfântul Leon a îndesit rugăciunile sale, postirile și milosteniile, strigând în zdrobirea inimii până ce a luat ușurarea cea desăvârșită. Astfel, mai înainte pregătindu-se precum i se cădea spre ieșire, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Apoi s-a dus la sfinții cei mai dinainte, mari ierarhi și învățători, stând cu dânșii înaintea scaunului lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel slăvit și închinat, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, în veci. Amin.

pravila - Floare Ornamentala

Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților

Floare 02 Bun

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 18 februarie

În această lună, ziua a optsprezecea, pomenirea celui între sfinți părintelui nostru Leon cel Mare, episcopul Romei;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Leon și Parigoriu, care s-au nevoit în Patarele Liciei;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Agapit, episcopul cetății Sinau, mărturisitorul și făcătorul de minuni;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Piuliu, care prin sabie s-a săvârșit.

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 19 februarie

În această lună, ziua a nouăsprezecea, pomenirea sfinților apostoli Arhip, Filimon și Apfia;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Maxim, Teodot, Isihie și Asclepiodota;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ravula;
Tot în această zi, pomenirea preacuvioșilor părinților noștri și mărturisitorilor Eugeniu și Macarie;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Conon;
Tot în această zi, pomenirea cuvioasei maicii noastre Filoteia, cea din Atena, a cărei viață e arătată în Noul Limonariu.

Floare 02 Bun

Pe Sfântul Ierarh Leon cel Mare, episcopul Romei să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Ierarhe Leon roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro, facebook.

Recomandări

† Sfântul Sfințit Mucenic Foca, Episcopul de Sinope
(22 septembrie)

FB Mess WA Like Sfântul Sfințit Mucenic Foca, Episcopul de Sinope, pentru smerenia, nevoințele și dragostea lui față de oameni a primit de la Dumnezeu darul de a alunga pe diavolii din oameni și cel […]

† Așezarea cinstitului brâu al Maicii Domnului în raclă
(31 august)

FB Mess WA Like Așezarea cinstitului brâu al Maicii Domnului în raclă este sărbătoarea care ne amintește de aducerea cinstitului brâu în cartierul Halkopratia din Constantinopol, în zilele împăratului bizantin Justinian cel Mare. Maica Domnului […]

† Sfântul Ioan cel Milostiv (12 noiembrie)

FB Mess WA Like Sfântul Ioan cel Milostiv a fost patriarh al Alexandriei la începutul secolului al VII-lea. A primit apelativul de "cel milostiv" pentru dărnicia de care a dat dovadă, împărțind o mare parte […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2022 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram