Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolitul Țării Românești, a fost un slujitor râvnitor și erudit al Bisericii. A tradus el însuși nenumărate texte grecești și le-a publicat, prin contribuția lui tipărindu-se pentru prima dată în limba română "Viețile sfinților", pe tot anul. Ca mitropolit a lăsat o vastă moștenire teologică, dar și duhovnicească. De asemenea, prin moaștele sale, aflate la Mănăstirea Căldărușani, Dumnezeu revarsă harul vindecător. Este serbat în calendarul ortodox în data de 22 iunie.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul s-a născut la București în 1765 "din părinți de bun neam". A fost încă din primii ani ai copilăriei o minte strălucită între ceilalți copii de vârsta sa. Numele său de mirean era Gheorghe Miculescu. Părinții săi l-au îndrumat către o educație aleasă, atât în științele clasice, cât și în cele duhovnicești. Urmând cursurile Colegiului "Sfântul Sava", a studiat cu drag limbile clasice: latina, greaca, dar și teologie, gramatică și alte științe. Se spune că era cel mai bun dintre cei 75 de elevi înscriși în acel moment la "Sfântul Sava", preferând oricând compania cărților, în locul jocurilor cu care își petreceau timpul ceilalți copii. Considera pierderea timpului un păcat, deoarece timpul pe care nu îl dai muncii se transformă într-un început de trândăvie.
Începutul lungului său drum duhovnicesc se înfiripă încă din timpul studiilor sale la Colegiul "Sfântul Sava", când Sfântul Ierarh Grigorie i-a cunoscut pe monahii Dorotei și Gherontie, ucenici ai Sfântului Paisie de la Neamț. Aceștia fuseseră trimiși la studii în București de povățuitorul lor duhovnicesc, pentru a învăța limba greacă necesară traducerii scrierilor Sfinților Părinți.
Simțind un foc lăuntric, Sfântul Grigorie înțelege că drumul său este alături de acești ucenici, astfel încât, după terminarea studiilor în anul 1790, a luat calea vechii Mănăstiri a Neamțului. Aici "s-a dat spre ucenicie la preafericitul părinte Paisie Velicikovski și cu a lui părintească alegere s-a hirotonit ierodiacon, schimbându-i-se numele în Grigorie, alegându-și ca stareț și părinte duhovnicesc pe Gherontie." Alături de acesta, mai târziu, vor fi desemnați să traducă din limba greacă scrierile Sfinților Părinți.
Dornic de desăvârșire, la îndemnul Sfântului Paisie, tânărul monah Grigorie poposește pentru o perioadă, departe de țară, pe tărâmul Sfântului Munte Athos, alături de duhovnicul Gherontie. Aici, în liniștea pustiei, Sfântul Grigorie așează piatră cu piatră zidurile desăvârșirii sufletești, prin cercetarea în amănunt a marilor nevoitori duhovnicești neștiuți de lume ale acelor locuri sfinte.
Pe drumul de întoarcere însă, Cuviosul Gherontie este ucis de tâlhari, în apropiere de Dunăre, în orașul Plovdiv din Bulgaria. Sfântul Grigorie, întristat de acest eveniment, l-a îngropat pe Cuviosul Gherontie cu ajutorul unui alt călugăr, la Mănăstirea Anarhiri din apropiere, revenind apoi, după șapte ani, pentru a-i lua osemintele și a-l reînhuma la Mănăstirea Neamț.
Revenind în țară, Sfântul Grigorie se stabilește pentru o vreme, la Mănăstirea Antim, din București, iar mai apoi la Mănăstirea Căldărușani, așezământ monahal reorganizat de Sfântul Cuvios Gheorghe, starețul Mănăstirilor Cernica și Căldărușani, continuând procesul de traducere a cărților duhovnicești, pe care îl începuse înainte de plecarea sa la Muntele Athos.
După o lungă perioadă de timp în care Provinciile Românești fuseseră conduse de domni străini, în anul 1822 este ales spre bucuria poporului, un domn român în persoana lui Grigore Ghica.
Din cauza complicațiilor existente la acel moment cu mitropolitul Dionisie Lupu, care refuza să se întorcă la slujirea sa, domnitorul a hotărât să aleagă un alt mitropolit în funcție. Au fost propuse trei nume: Grigorie arhimandritul, Teoclit ieromonahul și Grigorie ierodiaconul, iar pentru că domnitorul dorea ca viitorul mitropolit să fie român și să aibă știință de carte, a fost ales mitropolit al Țării Românești ierodiaconul Grigorie. Era pentru prima oară când mitropolitul nu fusese ales dintre episcopii de la Buzău sau Râmnic, însă calitățile deosebite ale Sfântului Grigorie îl desemnau ca fiind cel mai potrivit pentru această îndatorire. Așadar, în anul 1823, Sfântul Grigorie a fost chemat la București de către domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica, pentru a fi instalat ca mitropolit al Țării Românești. În cadrul "Tomosului de canonizare", găsim scris: "Fiind iubitor de înțelepciune, a primit îngerescul chip al călugăriei, de care nu s-a despărțit până la moarte. Pentru aceasta, Dumnezeu l-a chemat la treapta arhieriei, spre a fi pildă vrednică de urmat pentru mulți, ca aceia, văzând faptele noastre cele bune, să slăvească pe Tatăl nostru cel din ceruri."
La 11 ianuarie 1823, domnitorul Grigore D. Ghica, înmânând Mitropolitului Grigorie cârja de Mitropolit al Ungrovlahiei, i‑a spus că ea se dă "nici celui care a alergat, nici celui ce s‑a rugat, ci celui care a binevoit Dumnezeu" (Părintele Niculae M. Popescu, "Viața și faptele părintelui Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești").
Domnitorul Grigore IV Ghica l-a anunțat la 30 ianuarie 1823 pe Patriarhul ecumenic Antim III de alegerea ieromonahului Grigorie ca Mitropolit al Ungrovlahiei, iar acesta, recunoscându‑i vrednicia, i‑a trimis Sfântul și Marele Mir. Trebuie menționat că în acea perioadă istorică, una dintre greutățile cu care se confrunta Biserica Ortodoxă Română era lipsa Sfântului și Marelui Mir, din acest motiv mulți copii rămânând nemiruiți după Sfânta Taină a Botezului. Până în 1882, Sfântul Mir era adus cu mari cheltuieli de la Patriarhia din Constantinopol și uneori din Rusia de către mitropolitul Provinciilor Românești.
Ca arhipăstor, mitropolitul Grigorie Dascălul a desfășurat o neobosită activitate pastoral-misionară și social-culturală, numind ierarhi în scaunele episcopale de la Argeș, Râmnic și Buzău, întemeind școli teologice în fiecare dintre aceste centre eparhiale, zidind noi biserici, hirotonind preoți devotați, organizând și gospodărind cu înțelepciune bunurile Mitropoliei.
Întreaga viață și lucrare a Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul în slujba Bisericii a fost un exemplu de dedicare și de iubire jertfelnică pentru cei pe care îi păstorea. Îi ajuta cu cele necesare vieții de zi cu zi pe mulți nevoiași, văduve și orfani, oferindu-le hrană și adăpost dar în același timp îi sprijinea și moral oferindu-le numeroase cărți de învățătură. Punând mare preț pe importanța educației, la moartea sa au fost găsite o mulțime de cărți pregătite pentru a fi oferite în dar școlarilor.
Din cauza contextului istoric dificil al acelor vremuri, odată cu instaurarea administrației rusești la București, în urma războiului dintre Rusia și Turcia, izbucnit în anul 1828, activitatea Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul în scaunul de mitropolit al Țării Românești a fost întreruptă. Deoarece nu a fost de acord cu instituirea de noi taxe, mitropolitul a intrat în conflict cu noua stăpânire, fiind trimis în exil timp de peste patru ani, mai întâi la Chișinău (ianuarie 1829 – septembrie 1832), apoi la Buzău (septembrie 1832 – aprilie 1833) și în cele din urmă la Mănăstirea Căldărușani (aprilie – august 1833), încredințându-se cu totul în mâna lui Dumnezeu și rostind asemenea Sfântului Ioan Gură de Aur: "Slavă lui Dumnezeu pentru toate!"
La întoarcerea sa din exil, în data de 22 august 1833, reluându-și scaunul de mitropolit, Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul a primit cu mare bucurie vestea începerii lucrărilor de renovare a bisericii Mitropoliei din București, acestea încheindu-se la câțiva ani după mutarea sa la Domnul.
Sfântul Grigorie a trecut la cele veșnice în data de 22 iunie 1834, fiind înmormântat lângă zidul bisericii Mănăstirii Căldărușani, în partea de nord. După șapte ani, osemintele sale au fost strămutate în gropnița Mănăstirii Căldărușani, iar mai târziu așezate în pridvorul bisericii.
Cu doar câteva ceasuri înainte de a-și încredința sufletul în mâinile Părintelui Ceresc, Sfântul Grigorie cerea celor din preajmă, ca o dorință arzătoare, continuarea fără oprire a tipăririi "Vieților Sfinților", "atât de folositoare pentru zidirea duhovnicească și luminarea sufletelor credincioșilor."
Surse: Creștin Ortodox, Basilica, Orthodoxwiki.
Moaștele Sfântului Grigorie Dascălu se află la Mănăstirea Căldărușani, loc în care a trăit timp de cinci ani, între 1818 și 1823.
Cinstitele sale moaște sunt așezate la loc de cinste într-o raclă de argint aurit cu medalioane ce reprezintă scene din viața Sfântului. Pe cinstitul său cap stă scris: "Acest cap este al preasfințitului nostru mitropolit Grigorie al III-lea. La anul 1829, din porunca Rusiei, s-au dus în Basarabia, iar după slobozenie s-au întors în București, la scaunul său și au răposat în Domnul, cu pace, la leatu 1834."
Alături de Sfintele sale Moaște găsim aici și traducerile sale, lăsate moștenire lăcașului de cult. Aflată la mică distanță de municipiul București, pe malul lacului Căldărușani, pe teritoriul comunei Gruiu, în județul Ilfov, Mănăstirea a fost zidită între anii 1637-1638, fiind înzestrată cu multe daruri de către domnitorul Matei Basarab.
La propunerea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat în sesiunea de lucru din octombrie 2005, trecerea în rândul sfinților a Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul în data de 21 mai 2006, fixându-i-se ca zi de pomenire ziua de 22 iunie. Astfel a fost încununată o întreagă viață dăruită Bisericii și nu în ultimul rând poporului român creștin, recunoscând importanța culturală și duhovnicească a unuia dintre cei mai importanți ierarhi români.
În cadrul "Tomosului de canonizare", găsim scris următoarele: "Ca păstor de suflete, s-a nevoit, ostenindu-se cu traducerea și tâlcuirea sfintelor cărți, iar după ce a suferit mai multe încercări și necazuri în această viață trecătoare, s-a mutat către Domnul ca un adevărat apărător al celor asupriți și mărturisitor al credinței ortodoxe."
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul!
GRIGORIE – acest nume provine din greacă veche Γρηγόριος (Grigórios) < compus din γρήγορος (grḗgoros, "cel treaz", "veghetorul", "vigilent, atent, alert", "a fi/sta treaz", "a priveghea") + -ιος (-ios).
În etimologia folclorică, numele a devenit asociat cu elementul latin "grex" care înseamnă "turmă". Astfel, acest cuvânt era în conștiința celor care îl foloseau asociat cu un cioban care își conduce turma, fapt care a contribuit la popularitatea numelui printre călugări și suverani Bisericii dea lungul veacurilor.
Limba bisericească păstrează forma veche Grigorie, dar în limba modernă s-a impus forma Grigore (de unde și prescurtarea Gore). Deși purtat de numeroși sfinți, astăzi numele este tot mai rar. Diminutivele curente sunt Grigoras și, sub influența occidentală, Grig (uneori dezvoltat autohton în Griguță). Derivatele feminine – Grigoriță, Grigorina – se întâlnesc încă și mai puțin.
"Grigor", "Krikor" (armeniană), "Grigor" (bulgară, galeză), "Grugur", "Grga" (croată), "Řehoř" (cehă), "Gregers" (daneză, norvegiană), "Gregory", "Greg", "Gregg" (engleză), "Reijo", "Reko" (finlandeză), "Grégoire" (franceză), "Grigol" (georgiană), "Gregor" (germană, slovacă), "Gregorios" (greacă), "Gergely", "Gergő" (maghiară), "Gréagóir" (irlandeză), "Gregorio" (italiană), "Grigorijs" (letonă), "Grigor", "Gligor" (macedoniană), "Grzegorz" (poloneză), "Grigori", "Grigoriy", "Grigory", "Grisha" (rusă), "Gregor", "Grigoari", "Greig" (scoțiană), "Grega", "Gregor" (slovenă), "Gregorio", "Goyo" (spaniolă), "Gerger" (suedeză), "Hryhoriy" (ucrainiană).
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 22 iunie când este pomenit Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul. Mai sunt și alți sfinți care au purtat acest nume cum ar fi Sfântul Grigorie Teologul serbat în data de 25 ianuarie, Sfântului Grigorie cel Mare - Dialogul - Dialogul serbat pe 12 martie sau Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul Armeniei serbat pe data de 30 septembrie.
În perioada de început a vieții sale monahale, alături de Gherontie, Sfântul Grigorie a dus la desăvârșire numeroase proiecte editoriale de importanță majoră.
Pentru viața, activitatea și strădania sa duhovnicească, Sfântul Ierarh Grigorie a rămas în istoria Bisericii și a poporului român drept cel mai de seamă întâistătător al scaunului mitropoliei Țării Românești din secolul al XIX-lea, fiind cunoscut cu supranumele de "Dascălul".
În cadrul "Tomosului de canonizare", găsim scris: "Părintele nostru Grigorie Dascălul, împlinitor al virtuților evanghelice, tâlcuitor al dumnezeieștilor Scripturi și povățuitor cucernic al faptelor bune, încă din fragedă vârstă, cu mintea luminată și de o viață curată, a deprins învățătura Duhului pe care, apoi, a desăvârșit-o, la școala Sfântului Paisie de la Neamț."
Mitropolitul Dositei Filitti al Ungrovlahiei i-a cerut Sfântului Paisie de la Neamț să-i trimită "doi părinți procopsiți la tâlcuirea sfintelor cărți scrise în greacă". Acești doi părinți au fost ieromonahul Gherontie și ierodiaconul Grigorie. Ajunși în București, cei doi au tradus și tipărit două lucrări: "Carte folositoare de suflet", editată pentru prima dată în anul 1799, și "Chiriacodromion la Evangheliile duminicale, al învățatului arhiepiscop grec Nichifor Teotochis", tipărită în anul 1801, prima carte fiind un fel de îndreptar pentru Taina Spovedaniei. În paralel cu lucrarea de traducere, Sfântul Grigorie a fost numit de mitropolitul de atunci și bibliotecar al Mitropoliei din București.
În anul 1802, la cererea vrednicului Mitropolit al Moldovei Veniamin Costachi, cei doi călugări cărturari de la Neamț, vor explica multe alte cărți de folos sufletesc, precum: "Întrebări și răspunsuri oarecare bogoslovești" a Sfântului Atanasie (Iași, 1803 - reprezentând un catehism pentru seminarul de la Socola); "Taina credinței noastre cei pravoslavnici" (1803); "Tâlcuire la cele Patru Evanghelii" a Sfântului Teofilact al Bulgariei" cu însemnări de la Evthimie Zigabinos (1805); "Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin" (1806); "Viețile Sfinților. Luna septembrie" (1807) etc.
Mitropolitul Grigorie Dascălul al Țării Românești a tipărit "Tetraevangheliarul" în limba bulgară vorbită, răspândindu‑l printre preoții și credincioșii bulgari. În 1806 a apărut și traducerea Dogmaticii Sfântului Ioan Damaschin, o carte esențială a teologiei.
Începând cu 1807, tipografia Mitropoliei Moldovei se mută la Neamț ca urmare a izbucnirii conflictului ruso‑turc. Aici vor apărea "Viețile Sfinților" pe luna septembrie, "Apologia Sfântului Dimitrie al Rostovului", "Tâlcuirea pe scurt a antifoanelor celor opt glasuri" a Sfântului Calist Xanthopol și "Adunare pe scurt a dumnezeieștilor dogme ale credinței", lucrare aparținând lui Atanasie din Paros.
Sfântul Grigorie a publicat trei dintre cărțile traduse de Gherontie, rămase încă în manuscris: "Chegragarion" de Fericitul Augustin, "Convorbiri cu sine însuși - Soliloquia", adăugând și o prescurtare a "Psaltirii" realizată tot de Fericitul Augustin (1814); "Apologia" (în 1816, retipărită la București, în 1819) și "Tâlcuire pre scurt .. la antifoanele celor 8 glasuri", de Nichifor Calist Xantopol (1819), la care ierodiaconul Grigorie a adăugat trei traduceri proprii despre purcederea Sfântului Duh.
Moștenirea sa culturală cuprinde și prima traducere în limba română a "Tratatului despre preoție" a Sfântului Ioan Gură de Aur, tradus sub numele de "Șase cuvinte pentru preoție." În 1821 va traduce și "Cuvânt pentru preoție" a Sfântului Grigorie Teologul.
Sfântul Ierarh Grigorie s-a îngrijit printre altele și de restaurarea catedralei mitropolitane din București după întoarcerea sa din exil, precum și de traducerea și tipărirea în limba română a "Vieților Sfinților" în doisprezece volume, după ediția de la Mănăstirea Neamț (1807-1815), pe care le considera "atât de folositoare pentru formarea duhovnicească și luminarea sufletelor credincioșilor".
Absorbind fiecare învățătură a Sfinților Părinți, Sfântul Grigorie Dascălul a știut să își manifeste dăruirea față de cei din jurul său, nefiind doar un om al literelor ci și unul al devotamentului în cinstea binelui.
Pe fiii săi duhovnicești îi învăța astfel: "Cât avem vreme, să lucrăm cele bune. Să viețuim după cum zice Apostolul, cu înfrânare, cu dreptate și cu bună-credință. Că după ce ne vom duce de aici, nici un cuvânt de îndreptare nu ne va fi nouă către Cel ce ne va lua seama. Precum nici cârmaciului, după ce se va îneca corabia, nici doctorului, după ce va muri bolnavul. «Ce vom face dar?» va zice cineva. Să chemam doctori iscusiți și care nu mint, pe Sfinții Părinți. Și auzind sfaturile lor, să ne plecăm lor și primind plasturii lor, să le punem la rănile noastre. Mai ales că și rețetele se dau în limba noastră și în dar." Iar despre cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, pe care însuși le-a tradus și le-a tipărit, spunea: "Cât este de dulce vorba Sfântului și cât folos poate să pricinuiască cititorilor, singuri cei ce le vor citi vor mărturisi. Că eu nu îndrăznesc a zice ceva, ca să nu micșorez cu gângăvia mea ființa lor sau a dulceții sau a folosului. Iar dacă Dumnezeu mă va ține sănătos în surghiun, ajutând El, cu rugăciunile Sfântului, voi mai scrie." (Patericul românesc)
Veniți toți credincioșii, cu cununi de laudă să încununăm pe Grigorie, podoaba arhiereilor și lauda călugărilor, ajutătorul săracilor și ocrotitorul orfanilor, nădejdea păcătoșilor, tămăduirea bolnavilor și darul lui Hristos pentru neamul românesc, pe mitropolitul și dascălul cel de Dumnezeu insuflat căruia să-i zicem: Bucură-te, Sfinte Grigorie, ierarhul lui Hristos, cel ce te rogi pentru mântuirea sufletelor noastre.
Bucură-te, Sfinte Mitropolit, pildă a înfrânării și chip al blândeții! Bucură-te, întărire a dreptei credințe și izvor al înțelepciunii, vas al dumnezeiescului Duh și reazem neclintit al Ortodoxiei, trâmbiță cea vrednică de laudă a Bisericii și icoana adevăratei viețuiri, de trei ori fericite Grigorie, roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Arhiereu al Lui Hristos, fericite dascăl al dreptei credințe, dumnezeiască bucurie a călugărilor, părinte Grigorie, nu înceta a te ruga pentru biruințele binecredincioșilor creștini, pentru pacea lumii, pentru iertarea de greșeli și pentru mântuirea celor ce săvârșesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, preaînțelepte.
Apărător neînfricat al dreptei credințe și mijlocitor milostiv poporului celui asuprit te-a avut pe tine Biserica Țării Românești, Sfinte Ierarhe Grigorie, că pe preoți și credincioși i-ai povățuit, pe tineri i-ai învățat și pe orfani i-ai ocrotit, iar scrierile tale și înțeleptele învățături au rămas tezaur neprețuit Bisericii noastre dreptmăritoare.
Prin truda rugăciunii, înțeleptule părinte, te-ai arătat ca un pom răsărit din ogorul Țării Românești și udat de apele Duhului Sfânt. Pentru aceea fără prihană ai slujit lui Dumnezeu, ierarhe Grigorie, înfruntând povara pribegiei și mustrând pe cei fără de lege. Roagă-te Lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greșeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Poporului ales al Lui Dumnezeu grabnic ajutător te-ai arătat, părinte Grigorie, cu povețele, cu minunile și cu icoana vieții tale celei sfințite. Pentru aceasta, cererile noastre nu le trece cu vederea și nădejdile ni le adeverește, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Slavă pentru toate!
Închinându-ne cinstitelor tale moaște, Sfinte Ierarhe Grigorie, lăudăm ostenelile tale, ca pe un cărturar luminat te cinstim, ca pe un arhiereu cuvios te fericim și ca pe un părinte duhovnicesc te rugăm să mijlocești înaintea lui Hristos Dumnezeu să dăruiască pace Bisericii Sale și mântuire sufletelor noastre.
O, întru tot lăudate și preacinstite părinte Grigorie, podoaba arhiereilor și coroana preasfințită a Țării Românești, cel ce prin belșugul înțelepciunii și al cunoașterii ne-ai luminat pe toți cu scrierile Sfinților Părinți, pe care le-ai tălmăcit în limba turmei tale, tinde și acum mâna ta cea sfântă și ne binecuvintează pe toți: pe cei bolnavi îi tămăduiește, pe cei îndurerați îi mângâie, pe cei bătrâni îi sprijinește, pe cei tineri înțelepțește-i și tuturor fii mijlocitor înaintea lui Hristos Dumnezeu, ca împreună să cântăm, în Împărăția cea neînserată: Aliluia!
Pentru a citi Acatistul Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul APĂSAȚI AICI.
De dulceața gurii tale celei sfințite se îndulcește Biserica și de focul râvnei tale se minunează cetele cerești, că ostenindu-te în tălmăcirea sfintelor învățături ale părinților celor de demult, ai dăruit turmei tale bucuria cunoașterii lui Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Grigorie.
Preacinstit truditor în ogorul dumnezeieștilor slove, înțelepte următor al Sfinților Părinți, blând povățuitor al Ungrovlahiei, numai cu smerenia ai biruit meștesugul celor potrivnici. Pentru aceasta, Sfinte Ierarhe Grigorie, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace și mare milă.
Apărător neînfricat al dreptei credințe și mijlocitor milostiv poporului celui asuprit te-a avut pe tine Biserica Țării Românești, Sfinte Ierarhe Grigorie, că pe preoți și credincioși i-ai povățuit, pe tineri i-ai învățat și pe orfani i-ai ocrotit, iar scrierile tale și înțeleptele învățături au rămas tezaur neprețuit Bisericii noastre dreptmăritoare.
Apărător neînfricat al dreptei credințe și mijlocitor milostiv poporului celui asuprit te-a avut pe tine Biserica Țării Românești, Sfinte Ierarhe Grigorie, că pe preoți și credincioși i-ai povățuit, pe tineri i-ai învățat și pe orfani i-ai ocrotit, iar scrierile tale și înțeleptele învățături au rămas tezaur neprețuit Bisericii noastre dreptmăritoare".
Frumosul condac al slujbei Sfântului Ierarh Grigorie al IV-lea Dascălu ilustrează în câteva cuvinte virtuțile cu care și-a împodobit viața duhovnicească. Povățuitor, milostiv, ales cărturar, Sfântul Grigorie Dascălu rămâne un adevărat exemplu pentru credincioșii de pretutindeni.
Copiii cuminți se cunosc de mici, iar faptul că învață bine este o dovadă în plus a seriozității lor. Sfântul Grigorie a fost un elev sârguincios, acesta fiind unul dintre puținele amănunte pe care le cunoaștem despre perioada copilăriei și adolescenței sale. S-a născut în București, în anul 1765, "din părinți pământeni și de bun neam". Știm că părinții i-au susținut educația atât în științele clasice, cât și în cele duhovnicești. Sfântul Grigorie a dovedit o inteligență ieșită din comun, reușind să se înscrie la cursurile Colegiului "Sfântul Sava". Aici a studiat limbile clasice: latina și greaca, precum și teologie, gramatică și alte științe. Una dintre pildele vieții lui spune că era cel mai bun dintre cei 75 de elevi înscriși în acel moment la "Sfântul Sava". De mic a preferat compania cărților, în locul jocurilor obișnuite cu care își petreceau timpul ceilalți școlari. Considera pierderea de vreme un păcat, deoarece timpul pe care nu îl dai muncii se transformă într-un început de trândăvie.
În timpul studiilor sale la Colegiul "Sfântul Sava", Sfântul Grigorie i-a cunoscut pe monahii Dorotei și Gherontie, ucenici ai Sfântului Paisie de la Neamț. Aceștia fuseseră trimiși la studii în București de povățuitorul lor duhovnicesc, pentru a învăța limba greacă și a începe traducerile din Sfinții Părinți. Sfântul Grigorie a simțit că trebuie să plece împreună cu ei și, după terminarea studiilor, în anul 1790 a venit la Mănăstirea Neamț. Aici "s-a dat spre ucenicie la preafericitul părinte Paisie Velicikovski și din mâinile lui a primit și chipul îngeresc și cu a lui părintească alegere s-a hirotonit și ierodiacon, schimbându-i-se numele în Grigorie și alegându-și ca stareț și părinte duhovnicesc pe Gherontie" (Pr. Ion Vicovan, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, p.129). Bogăția duhovnicească a starețului Paisie de la Neamț nu consta doar în catehezele sau sfaturile individuale, ci și în tâlcuirea textelor patristice. Prin urmare, fiind un bun cunoscător de limbă greacă, Sfântul Grigorie a fost îndemnat să traducă diverse opere ale Sfinților Părinți.
În 1796, mitropolitul Dositei Filitti al Ungrovlahiei a cerut în mod expres doi traducători pricepuți de la Mănăstirea Neamț. Gherontie și Grigorie au fost aleși pentru această misiune. Veniți în Capitală, au oferit spre tipărire, în 1799, lucrarea "Carte folositoare de suflet", iar în 1801 - "Chiriacodromionul" lui Nichifor Teotochis, care cuprinde tâlcuirea tuturor pericopelor evanghelice ale duminicilor de peste an. În scurtă vreme, faima lor s-a răspândit și în Mitropolia Moldovei. Mitropolitul Veniamin Costachi i-a îndemnat să traducă Taina credinței noastre cei pravoslavnici, tipărită în 1803, și Tâlcuirea la Evanghelii a Sfântului Teofilact al Bulgariei, publicată în 1805. În 1806 a apărut și traducerea Dogmaticii Sfântului Ioan Damaschin, o carte esențială a teologiei. Începând cu 1807, tipografia Mitropoliei Moldovei se mută la Neamț ca urmare a izbucnirii conflictului ruso-turc. Aici vor apărea Viețile Sfinților pe luna septembrie. Tot aici vor vedea lumina tiparului, după 1814, Apologia Sfântului Dimitrie al Rostovului, Tâlcuirea pe scurt a antifoanelor celor opt glasuri a Sfântului Calist Xanthopol și Adunare pe scurt a dumnezeeștilor dogme ale credinței, lucrare aparținând lui Atanasie din Paros.
În 1812, Sfântul Grigorie pleacă împreună cu Gherontie la Sfântul Munte, pentru "a se închina sfintelor mănăstiri celor de acolo și să întâlnească cu părinții cei cuvioși pentru folosul sufletului". Povețele duhovnicești s-au dovedit foarte utile, dar, din nefericire, pe drumul de întoarcere în apropiere de orașul Plovdiv din Bulgaria, au fost atacați de hoți. Puținele lor bunuri au fost prădate, iar Gherontie a murit din cauza bătăii crunte care le-a fost administrată. Sfântul Grigorie l-a îngropat împreună cu un alt călugăr la Mănăstirea Anarghiri, aflată în zonă. După șapte ani se va întoarce pentru a-i lua osemintele, pe care le va îngropa la Mănăstirea Neamț. După o perioadă petrecută la Neamț, Sfântul Grigorie se va retrage la Căldărușani, în obștea formată de Sfântul Gheorghe de la Cernica. Aici va rămâne timp de cinci ani, între 1818 și 1823, până la alegerea sa ca mitropolit al Ungrovlahiei. Va continua să traducă, oferind prima tălmăcire în limba română a Tratatului despre preoție al Sfântului Ioan Gură de Aur, tradus sub numele de Șase cuvinte pentru preoție. În 1821 va traduce și Cuvânt pentru preoție al Sfântului Grigorie Teologul. La Căldărușani trăia "ca un filosof ocupat cu știința, fără a accepta să primească nici o demnitate bisericească" (Mitropolit Serafim Joantă, Isihasmul - tradiție și cultură românească, p. 176). Va fi, însă, silit să accepte, începând cu 1823, demnitatea de mitropolit.
În anul 1822, este ales, după o lungă perioadă de timp, un domnitor pământean în Țara Românească: Grigore Ghica. Cum mitropolitul Dionisie Lupu refuza să se întorcă la slujirea sa, domnitorul a hotărât să aleagă un altul. Au fost propuse trei nume: Grigorie arhimandritul, Teoclit ieromonahul și Grigorie ierodiaconul. Domnitorul dorea ca viitorul mitropolit să fie român și să aibă știință de carte, prin urmare a fost ales ierodiaconul Grigorie. Era pentru prima dată când mitropolitul nu era ales dintre episcopii de la Buzău sau Râmnic.
Era o perioadă grea pentru Mitropolia Ungrovlahiei. Părintele Ion Vicovan precizează: "episcopiile erau văduvite sau păstorite de oameni nu tocmai vrednici; țara se afla într-o situație destul de grea datorită războiului ruso-turc și mișcarea lui Tudor Vladimirescu; Mitropolia avea datorii mari lăsate de predecesorii săi; mănăstirile se aflau sub cârmuirea egumenilor greci; ierarhii greci de peste Dunăre hirotoneau mai mulți preoți decât era necesar; dările pe care trebuiau să le plătească se înmulțiseră mult" (p.131).
Noul mitropolit s-a dovedit foarte hotărât în deciziile sale, echilibrat, plin de înțelepciune. Cu mult tact a încercat să găsească o soluție convenabilă în problema ocupării scaunelor episcopale vacante. Nu a impus pe nimeni, ci a consultat întotdeauna membrii eparhiei respective, pentru a face cea mai bună alegere. Nu era preocupat decât de creșterea duhovnicească a oamenilor, pentru care își dorea păstori pricepuți. Totodată, a reușit să interzică ierarhilor greci de peste Dunăre hirotonirea preoților în afara eparhiei lor. Divergențele au fost depășite în momentul în care Sfântul Grigorie s-a adresat direct patriarhului ecumenic. Școlile au fost înzestrate cu cărți, iar profesorii cei mai buni au fost aduși să predea. Mitropolitul Grigorie cunoștea faptul că progresul cultural și cel duhovnicesc nu se exclud, ci se completează reciproc. A ajutat numeroși elevi săraci și a încercat să construiască seminarii teologice. Mai presus de toate, a pus ordine în viața monahală, încercând să instaureze regulile Sfinților Părinți în mănăstirile române.
După izbucnirea unui nou conflict ruso-turc în 1828, Sfântul Grigorie este nevoit să ia calea exilului. Începând cu 1829, îl regăsim la Chișinău, străduindu-se să își recapete scaunul mitropolitan. În 1831 i se cere demisia, la care Sfântul Grigorie a răspuns demn: "Dumnezeu mi-a dat suflet și eparhie și când îmi va ieși sufletul, atunci voi lăsa eparhia, pentru că acestea sunt lucruri care privesc mântuirea sufletelor" (Patericul românesc, p. 353). De-abia pe 22 august 1833 va putea reveni pe scaunul său, dar nu va mai păstori decât un an, trecând la cele veșnice pe 22 iunie 1834. A fost înmormântat stând în scaun, într-un mormânt boltit, în apropiere de Catedrala mitropolitană din București. Peste șapte ani, osemintele i-au fost mutate la Căldărușani. Un testament literar pe scurt găsim în prefața traducerii lucrării Împărțirea grâului, de Sfântul Ioan Hrisostom. "Numai atâta voiesc să trăiesc, cât să ajutorez pravoslaviei și neamului și fraților ca să poată cu înleznire, prin învățăturile sfinților să dobândească bunătățile cele veșnice" (Pr. Ion Vicovan, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, p.134).
Sfântul Grigorie Dascălu nu a fost doar un traducător al operelor Sfinților Părinți, ci și un om duhovnicesc, care a ascultat sfaturile acestora. "Pe fiii săi duhovnicești îi învăța, zicând: Cât avem vreme, să lucrăm cele bune. Să viețuim după cum zice Apostolul, cu înfrânare, cu dreptate și cu bună-credință. Că după ce ne vom duce de aici, nici un cuvânt de îndreptare nu ne va fi nouă către Cel ce ne va lua seama. Precum nici cârmaciului, după ce se va îneca corabia, nici doctorului, după ce va muri bolnavul. Apoi adăuga: Ce vom face dar, va zice cineva? Să chemăm doctori iscusiți și care nu mint, pe Sfinții Părinți. Și auzind sfaturile lor, să ne plecăm lor și primind plasturii lor, să le punem la rănile noastre. Mai ales că și rețetele se dau în limba noastră și în dar. Iar despre cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, pe care însuși le-a tradus și le-a tipărit, spunea: Cât este de dulce vorba sfântului și cât folos poate să pricinuiască cititorilor, singuri cei ce le vor citi vor mărturisi. Că eu nu îndrăznesc a zice ceva, ca să nu micșorez cu gângăvia mea ființa lor sau a dulceții sau a folosului. Iar dacă Dumnezeu mă va ține sănătos în surghiun, ajutând El, cu rugăciunile Sfântului, voi mai scrie." (Patericul românesc, p. 354)
Sfântul Grigorie Dascălu a fost trecut în rândul sfinților pe 21 mai 2006, fixându-i-se ca zi de serbare ziua de 22 iunie. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat această hotărâre în sesiunea de lucru din octombrie 2005, la propunerea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei. Astfel, a fost recunoscută activitatea pastorală, culturală și duhovnicească a unuia dintre cei mai importanți ierarhi români.
Cu prilejul proclamării canonizării, reprezentantul Patriarhiei Ecumenice, IPS Grigorie, arhiepiscop de Thyateira și Marea Britanie, a transmis mesajul de îndemn al Preafericitului Patriarh Bartolomeu I, către credincioșii ortodocși români: "Vă îndemnăm, iubiți frați, să arătați zel întru credința în Dumnezeu și dreaptă cinstire către Sfântul Grigorie, mitropolitul Țării Românești, care, de acum înainte, va fi un neclintit mijlocitor pentru noi în fața tronului Mielului lui Dumnezeu. Să fiți încredințați că el se va ruga în permanență pentru pacea întregii lumi și pentru propășirea și neclintita statornicie a bisericilor lui Dumnezeu, pentru buna întocmire a văzduhului și pentru iertarea păcatelor noastre, precum și pentru întărirea duhovnicească a binecredinciosului popor din România, a Sfintei noastre Biserici Ortodoxe și a lumii întregi".
Moaștele Sfântului Grigorie Dascălu se găsesc în prezent la Mănăstirea Căldărușani, unde el însuși a petrecut cinci ani, între 1818 și 1823. De aici a plecat pentru a ocupa scaunul mitropolitan al Ungrovlahiei. Aflându-se în trecere la mănăstire, când încă se mai afla în surghiunul său nedrept, Sfântul Grigorie Dascălu a cerut ca tipărirea de carte să nu fie întreruptă. "Precum nu am încetat, mai înainte de a mă sui pe scaunul mitropoliei, să mă silesc spre folosul neamului, după cum mărturisesc cărțile cele tipărite, așa și după ce m-am suit, așa și după ce m-am dus în surghiun. Așa, cu Dumnezeu să se zică, și aici, în Sfânta Mănăstire a Căldărușanilor fiind oprit, mă voi sili ca să se mai dea la lumină acest fel de cărți, spre slava lui Dumnezeu și folosul fraților" (Patericul românesc, p. 354).
Necazurile nu l-au oprit să încredințeze tiparului, în 1833, două lucrări ale Sfântului Ioan Gură de Aur, Împărțirea de grâu și Puțul de aur. La Căldărușani, Sfântul Grigorie a petrecut o importantă perioadă din viața sa. Cu toate că nu a îndeplinit o funcție administrativă importantă în cadrul mănăstirii, i-a oferit ceea ce avea mai de preț: moaștele și traducerile sale. Prin aceste daruri, dar și prin moștenirea Sfântului Gheorghe de la Cernica, Mănăstirea Căldărușani rămâne una dintre cele mai importante așezăminte monahale românești.
Sursă: SfintiRomani.
În această lună, în ziua a douăzeci și doua, pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Eusebie, episcopul Samosatelor (+ 380);
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Zinon și Zinas, sluga lui (+ 304);
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Pombian, care în mare fiind aruncat s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Galation, care în mare fiind aruncat s-a săvârșit;
Iuliana mucenitaTot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenice Iuliani (Iuliana) și Satornin fiul ei, care prin foc s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Paulin, episcop de Nola (Italia - regiunea Campania, provincia Napoli);
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești.
În această lună, în ziua a douăzeci și treia, pomenirea Sfintei Mucenițe Agripina Romana;
Tot în această zi, pomenirea Sfintelor Vasa, Paula și Agatonica, care au dus moaștele sfintei Agripina de la Roma în Sicilia;
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Aristocleu preotul, Dimitrian diaconul și Atanasie anagnostul;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Eustohie preotul și cei împreună cu el, Gaie nepotul său, și fiii săi Lolia (Lulo), Prov și Urban (secolul al IV-lea);
Tot în această zi, facem pomenirea Aducerea Icoanei Maicii Domnului din Vladimir la Moscova.
Pe Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Ierarh Grigorie roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
Sursă: pravila.ro, facebook.
