Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei este primul dintre ierarhii români care a vorbit despre viața Sfintei Parascheva, după ce moaștele Sfintei au fost aduse în Moldova, și cel care a tipărit pentru prima oară Acatistul Maicii Domnului. Este serbat în calendarul ortodox în data de 13 decembrie.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Sfântul Ierarh Dosoftei s-a născut pe 24 octombrie 1624 la Suceava, în familia Barilă, primind la botez numele Dimitrie. Părinții săi, Leontie și Maria Misira (Egipteanca), binecredincioși creștini, români de neam, aveau rudenii în Transilvania și în ținutul Liovului, din Polonia.
Tânărul Dimitrie Barilă a învățat carte de la cei mai renumiți dascăli din Moldova și la școala Frăției Ortodoxe de la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Liov. Dăruit de Dumnezeu cu o deosebită agerime a minții, și-a agonisit încă din anii copilăriei și ai tinereții multă știință de carte.
A cercetat cu multă râvnă dumnezeieștile Scripturi și învățăturile Sfinților Părinți ai Bisericii și a deprins cu mult drag meșteșugul tâlcuirii scrierilor sfinte în limba română, pentru că învățase și alte limbi: greacă, latină, slavonă, polonă și ucraineană.
Pe lângă învățătura adunată cu migală de la mulți dascăli, la școala Mănăstirii Probota a deprins și învățătura duhovnicească: rugăciunea, ascultarea, smerenia și nevoințele monahale. A primit îngerescul chip al călugăriei în această sfântă mănăstire la anul 1649, odată cu numele de Dosoftei.
În anul 1658 a fost ales episcop de Huși la vârsta de 34 de ani, datorită calităților sale cărturărești. Între anii 1660-1671 a fost episcop de Roman, iar între anii 1671-1686 a fost mitropolit al Moldovei.
Toată viața mitropolitului s-a pus în slujba poporului și a limbii române. În vremea mitropolitului slujbele erau oficiate în greaca veche sau în slavona bisericească, pe care mulți dintre credincioși nu le puteau înțelege. Acesta a fost motivul pentru care Sfântul Ierarh Dosoftei s-a îngrijit toată viața de traducerea cărților de cult, pentru ca slujbele să poată fi ținute în limba poporului: „să-nțăleagă tot spășenia lui Dumnedzău cu întreg înțeles”.
Sfântul Ierarh Dosoftei al Moldovei a fost unul dintre cei mai mari cărturari români din secolul al XVII-lea, fiind cunoscut ca primul poet național, primul traducător în limba română al cărților de slujbă, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător în românește al unor cărți din literatura dramatică și istorică universală, primul cărturar român care a copiat documente și inscripții. Mai este cunoscut drept o personalitate a vieții culturale și spirituale românești și pentru traducerile sale din literatura patristică și pentru contribuția sa la formarea limbii literare românești.
În 1686 regele polon Jan Sobieski (1674-1696), în campania sa antiotomană, a intrat în Moldova pentru a-l atrage de partea sa pe voievodul Constantin Cantemir (1685-1693). Dar, neobținând ajutorul Domnului moldovean, a fost nevoit să se retragă. La retragere îl ia ostatec pe Dosoftei, care pleacă cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava și arhiva mitropoliei Moldovei. Dosoftei a rămas în Polonia, fără a se mai putea reîntoarce vreodată.
Aici a continuat lucrarea sa cărturărească și a păstrat mereu legătura cu ierarhii ortodocși de la Moscova și de la Kiev. Pentru a aplana conflictele teologice privind „Epicleza Euharistică”, adică momentul pogorârii Sfântului Duh la Dumnezeiasca Liturghie, mitropolitul moldovean a tradus din grecește în slavo-rusă scrieri ale Sfinților Părinți: Ioan Gură de Aur, Efrem Sirul, Gherman al Constantinopolului, Simeon al Tesalonicului, argumentând astfel dreapta învățătură a Bisericii Ortodoxe.
A fost un ierarh mărturisitor. A murit departe de țară, fiind înmormântat în Biserica Nașterea Domnului din Jovkva (în poloneză Żółkiew), astăzi în Ucraina. A trecut la Domnul pe 13 decembrie 1693, la puțin timp după ce a slujit Sfânta Liturghie în biserica în care i se acordase un loc, de către regele de atunci al Poloniei, spunând ucenicilor săi: „Iată unde am ajuns noi a muri”. S-a întins pe o laviță, a închis ochii și în câteva clipe și-a dat sufletul lui Dumnezeu. El rămâne primul poet național, primul traducător din literatura dramatică universală, primul traducător al cărților de slujbă în românește în Moldova, având un prețios aport la dezvoltarea limbii literare române.
Surse: Creștin Ortodox Link 1, Link 2.
După trecerea sa la cele veșnice din 13 decembrie 1693, Sfântul Ierarh Dosoftei a fost înmormântat la Biserica Nașterea Domnului din Jovkva (Ucraina), unde se află și astăzi.
În anul 1975, în semn de omagiu față de marele cărturar, unul dintre primii care au promovat tipărirea de cărți în limba română, în fața Casei Dosoftei din Iași a fost dezvelită o statuie din bronz înfățișându-l pe mitropolitul Moldovei, lucrarea fiind realizată de către sculptorul ieșean Iftimie Bârleanu.
Canonizarea Sfântului Ierarh Dosoftei a fost aprobată de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane în ședința de lucru din 5-6 iulie 2005, la propunerea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, a avut loc în data de 14 octombrie 2005, la Catedrala mitropolitană din Iași.
În tomosul sinodal de canonizare putem citi următoarele: „De acum înainte și în veci, ierarhul Dosoftei, mitropolitul Moldovei, să fie numărat între sfinții Bisericii și să fie pomenit și cinstit cu cântări de laudă în ziua de treisprezece a lunii decembrie. Viața, slujba și icoana sfântului să fie primite cu evlavie de preoții, monahii și credincioșii ortodocși.”
Surse: Creștin Ortodox Link 1, Link 2, Radio România.
În primul rând „La mulți ani!” tuturor celor care poartă numele Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei!
DOSOFTEI - provine din greaca veche și este format din două cuvinte: din δόσις (dosis) care înseamnă dăruire și θεός (theos) care înseamnă Dumnezeu. Se traduce prin: dăruire lui Dumnezeu, darul lui Dumnezeu sau darul făcut lui Dumnezeu.
Acest nume are o traducere apropiată de Teodor, Tudor, Bogdan, Matei și Maria. Mai multe detalii aici.
Dositei, Dorotei, Doroftei.
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 13 decembrie când este pomenit Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei.
ION NECULCE scria în Letopiseț despre Sfântul Ierarh Dosoftei: „Acest Doroftei nu este om simplu de felul lui. Neam de mazil, prea învățat, multe limbi știa, deplin călugăr și cucernic și blând ca un miel. În țara noastră pe această vreme nu este om ca acela.”
Pe mitropolitul Dosoftei îl putem considera un biograf al sfinților deoarece în „Viața și petrecerea sfinților” i-a pomenit, pe lângă sfinții cunoscuți ai întregii ortodoxii, pe sfinții autohtoni din Moldova. A scris despre Sfinții Partenie și Rafael de la Agapia Veche, despre sfinții de la Tazlău, de la Bisericani sau din alte zone, ale căror sfinte moaște le-a văzut cu ochii lui. Unele dintre acestea, povestește mitropolitul Dosoftei, erau adăpostite în sicrie săpate în trunchiuri de brad, în fața cărora oamenii se închinau cu multă evlavie. În canonizarea acestor sfinți de către Biserica Ortodoxă Română, un rol fundamental l-au avut descrierile făcute de mitropolitul Dosoftei. De asemenea, Sfântul Dosoftei este unul dintre primii ierarhi români care au vorbit despre Sfânta Parascheva și căreia i-a închinat câteva pagini în lucrarea sa „Viața și petrecerea sfinților”, la puțini ani după ce sfintele sale moaște au fost aduse în Moldova, în anul 1641. Așadar, mitropolitul Dosoftei este autorul unei importante opere de pionierat în domeniul versificării, în tipărirea textelor religioase în limba română, precum și a vieții sfinților.
Mitropolitul Dosoftei a fost un ierarh pilduitor, un om legat de tradiție și un apărător al ortodoxiei. A fost, de asemenea, prin opera sa de pionierat, un deschizător de drumuri pentru numeroșii oameni de cultură din ținutul Fălticenilor: Creangă, care s-a legat de Fălticeni, Sadoveanu, Labiș și familia Lovineștilor.
În cei 25 ani de păstorire a fost cel mai mult preocupat de problemele cărturărești: traduceri, prelucrări ș.a.
Sfântul Ierarh Dosoftei începe munca de introducere a limbii române în cadrul cultului în locul limbii slavone, pentru care a înființat tipografie la biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași.
O, preaînțelepte, Sfinte Ierarhe Dosoftei, ai fost trimis de Dumnezeu, la vreme de strâmtorare, să fii pavăză Bisericii Moldovei. Pentru credința, blândețea, răbdarea și milostenia ta, chipul îngeresc ai primit și vrednic te-ai făcut de înălțimea chemării arhierești. Înțelept tâlcuitor al dreptei credințe, luminător și sfințitor al limbii române, mare iubitor al Sfinților și al Sfintei Liturghii te-ai arătat, Sfinte Ierarhe Dosoftei. Întrucât te-ai învrednicit să stai în preajma Sfintei Treimi, te lăudăm, cântăm și fericim viața ta curată și multa ta osteneală pentru credința și lucrarea Bisericii lui Hristos. Acum, te rugăm, păstor luminat al Bisericii și împreună liturghisitor cu îngerii în ceruri, ajută-ne cu mijlocirile tale, rugând pe Dumnezeu să dăruiască poporului nostru tăria dreptei credințe, bucuria vieții sfinte și rodirea faptelor bune; să ocrotească pe părinți și pe copii, să vindece pe cei bolnavi și să mângâie pe ce întristați; să sporească dragostea noastră, a tuturor, pentru cei săraci, singuri și neajutorați; să ne ajute pe toți să împlinim poruncile Evangheliei lui Hristos, spre slava Sfintei Treimi și mântuirea noastră. Amin.
Apărătorule al Ortodoxiei și învățătorule al sfințeniei, păstor blând ca un miel și mare dascăl al Sfintei Liturghii, Părinte Ierarhe Dosoftei, roagă pe Hristos-Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!
Te-ai arătat bun lucrător în via lui Hristos, folosind cuvântul Evangheliei Domnului la povățuirea dreptcredincioșilor pe calea mântuirii, ca un adevărat păstor duhovnicesc al Bisericii și slujitor al oamenilor. Credința păzind-o și pe credincioși către Dumnezeu îndreptându-i, întărești nădejdea în sufletele celor care te cinstesc, fericite ierarhe.
Sfântul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava în familia Barilă. Părinții săi Leontie și Maria Misira (Egipteanca), binecredincioși creștini, români de neam, aveau rudenii în Transilvania și în ținutul Liovului. La botez, pruncul a primit numele Dimitrie, pentru că se născuse în preajma zilei de 26 octombrie, când Biserica sărbătorește pe sfântul martir din cetatea Tesalonicului de la începutul veacului al IV-lea.
Tânărul Dimitrie Barilă a învățat carte de la cei mai renumiți dascăli din Moldova și la școala Frăției Ortodoxe de la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Liov. Dăruit de Dumnezeu cu o inteligență deosebită și-a agonisit încă din anii copilăriei și ai tinereții multă știință de carte. A studiat cu multă râvnă Sfintele Scripturi și învățăturile dumnezeieștilor Părinți ai Bisericii și a deprins cu mult drag meșteșugul tâlcuirii textelor sfinte în limba română, pentru că învățase a vorbi și a scrie în alte limbi ca să transmită tezaurul sfintei Ortodoxii: greacă, latină, slavonă bisericească, polonă și ucraineană.
Pe lângă învățătura adunată cu migală de la mulți dascăli, la școala mănăstirii Probota a deprins și învățătura duhovnicească: rugăciunea, ascultarea, smerenia și nevoințele ascetice. A primit îngerescul chip în această sfântă mănăstire la anul 1649, cu numele de monah Dosoftei. Iubitor de înțelepciune și vrednic împlinitor al nevoințelor călugărești, Cuviosul Dosoftei a sporit în dragoste și rugăciune, devenind părinte duhovnicesc și începător al obștii de la Probota. Într-o însemnare în limba română el scrie la 14 septembrie 1649: „Ieromonah Dosoftei de la Pobrata, feciorul lui Leontar Barilovici”, iar alături, în limba greacă: „Dositheos, ieromonah, fiul lui Leontar Barila și al Misirei”.
Timp de mai mulți ani învățatul egumen a călăuzit pe monahi la Hristos, întărindu-i în buna nevoință și în cunoașterea Sfintei Scripturi. A dezvoltat mult școala mănăstirii Probota și a crescut mulți ucenici luminați, aducând în obștea sa o adevărată înnoire duhovnicească.
Datorită prestigiului său de cărturar și virtuților care îi luminau chipul și faptele, ieromonahul Dosoftei este chemat de Dumnezeu la slujirea arhierească. În anul 1658 este episcop de Huși, după un an trece în scaunul vlădicesc de la Roman, iar în 1671 este ales mitropolit al Moldovei. Blând și smerit, înaltul ierarh uimea pe toți prin înțelepciune și bunătate: Cronicarul Ion Neculce îl descrie astfel: „Acest Dosoftei mitropolit nu era om prost (simplu) de felul lui. Și era neam de mazil. Prea învățat, multe limbi știa: elinește, slovenește, și altă adâncă carte și-nvățătură. Deplin călugăr și cucernic, și blând ca un miel. În țara noastră, pe ceasta vreme nu este om ca acela.”
Iubitor și trăitor al dreptei credințe, purtător de grijă față de păstoriții săi în vremuri „nepașnice pentru țară”, cu dese schimbări de domnii, sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei și-a împlinit misiunea pastorală prin punerea în lucrare a darurilor pe care i le-a dat Dumnezeu din belșug: traducerea și tipărirea de carte sfântă în limba română. În liniștea chiliei sale din patria natală sau aflat în pribegie, sfântul a dăruit Bisericii și neamului românesc lucrări de mare valoare. Primele cărți tipărite au fost Psaltirea în versuri și Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (Uniev, 1673). Înțelegând în Duhul Sfânt poezia psalmilor, i-a transpus în versuri românești, ca să apropie tot mai mult de sufletul poporului comoara de lumină și de har a cuvântului dumnezeiesc. Recunoscut ca autoritate teologică, a revizuit traducerea făcută de spătarul Nicolae Milescu la Vechiul Testament, text care va fi inclus în Biblia de la București, din 1688.
În toamna anului 1673 a plecat în pribegie în Polonia, din cauza schimbărilor de domn în țară și a convingerilor sale antiotomane. În 1674 a fost înlocuit în scaunul mitropolitan de la Iași cu Teodosie, episcopul de Roman. În anul următor, Mitropolitul Dosoftei este readus în demnitatea sa chiriarhală, iar Teodosie se retrage la mănăstirea Bogdana și peste puțină vreme va cunoaște moarte martirică.
După refacerea tipografiei de la Iași, Mitropolitul Dosoftei a tipărit noi cărți de slujbă și de învățătură în limba română: „Dumnezăiasca Liturghie” (1679 și 1683), „Psaltirea de-nțăles” (1680), cu text paralel în română și slavonă, „Molitvănicul de-nțăles” (1681). Între anii 1682-1686 a tradus după izvoare grecești și slavone și a tipărit în limba română „Viața și petrecerea sfinților”, în patru volume. Lucrarea a rămas neterminată datorită plecării forțate în Polonia. Această carte deosebit de necesară pentru misiunea Bisericii arată darul de mare cărturar al mitropolitului Dosoftei dar și dragostea sa pentru sfinți și pentru sfințenie. De aceea, el scrie despre sfinți cuvioși români pe care i-a cunoscut personal și despre alții pe care poporul îi venera cu multă evlavie: „Dară tocma și din rumâni mulți sfinți sunt, carii am și vădzut viața și traiul lor, dară nu s-au căutat, fără numai Daniil de Voroneț, și Rafil de Agapia, i-am sărutat și svintele moștii. Apucat-am în dzâlele noastre părinț nalț la bunătăț și-n podvig, și plecaț la smerenie adâncă. Părintele Chiriac de Beserecani, gol și ticăloșit în munte 60 de ani. Și Chiriac de Tazlău, Epifanie de Voroneț, Partenie de Agapia. Dară Ioan de Râșca, arhiepiscopul acel svânt și minunat, Inochentie de Pobrata și Istatie!”
În 1686 regele polon Jan Sobieski, în campania sa antiotomană, a intrat în Moldova pentru a-l atrage de partea sa pe voievodul Constantin Cantemir. Fiind nevoiți să se retragă, polonii au luat cu ei mulțime de pietre scumpe, odoare din aur și argint. Luat ostatec împreună cu tezaurul Mitropoliei și cu moaștele Sf. Ioan cel Nou, Mitropolitul Dosoftei a trăit ultimii ani ai vieții sale pământești departe de țară. Aici a continuat lucrarea sa cărturărească și a păstrat mereu legătura cu ierarhii ortodocși de la Moscova și de la Kiev. Pentru a aplana conflictele teologice privind epicleza euharistică mitropolitul moldovean a tradus din elinește în slavo-rusă scrieri ale Sfinților Părinți Ioan Gură de Aur, Efrem Sirul, Gherman, patriarhul Constantinopolului, Simeon al Tesalonicului, argumentând astfel dreapta învățătură a Bisericii. Păstor dreptcredincios și jertfelnic, sfântul ierarh a îndurat cu demnitate asprimile și lipsurile, purtând de grijă comunității sale ortodoxe care se afla în Polonia. Sfințenia vieții lui strălucea nu numai asupra fiilor duhovnicești, chiar regele Jan Sobieski venea adesea la castelul de la Stryi, unde locuia sfântul mitropolit al Moldovei, ca să participe la slujbe cu familia și să îi dea cinstire cuvenită.
În ciuda presiunilor care s-au făcut asupra lui, sfântul ierarh Dosoftei a refuzat trecerea la uniație și a rămas ortodox până la trecerea sa la veșnicie, la 13 decembrie 1693. Din mărturiile monahilor care l-au însoțit în exil aflăm că sfântul și-a cunoscut vremea chemării sale la veșnicie de către Domnul. Blândul ierarh Dosoftei a fost înmormântat la Biserica Nașterea Domnului din Jovkva (în poloneză Żółkiew), astăzi în Ucraina.
Pătimind încercări și multe necazuri în această viață trecătoare, sfântul mitropolit Dosoftei al Moldovei rămâne peste veacuri un teolog al întregii Ortodoxii, ierarh cu viață sfântă și neîntrecut învățător al dreptei credințe în limba poporului său. Luminat de harul Duhului Sfânt, el a slujit cu dragoste Biserica Mântuitorului Hristos, cu smerenie și fapte minunate, iar acum se roagă în ceruri pentru mântuirea sufletelor noastre.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!
Sursă: Doxologia.
În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei;
Tot în această zi, pomenirea pătimirii Sfinților Mucenici ai lui Hristos: Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie și Orest;
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Lucia fecioara;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Arsenie cel din Latro;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Arie, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Gavriil, arhiepiscopul Serbiei;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului Gherman din Alaska;
În această Duminică, dinaintea Nașterii Domnului, se prăznuiește pomenirea Sfinților Strămoși.
În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea pătimirii Sfinților Mucenici Tirs, Levchie și Calinic;
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Filimon, Apolonie, Arian și cei dimpreună cu ei;
Tot în această zi pomenirea celor patru ostași din garda împărătească, ce au pătimit împreună cu Sfântul Arian.
Pe Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Ierarhe Dosoftei, roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
Sursă: pravila.ro, facebook.
