† Sfântul Ierarh Andrei Criteanul
(4 iulie)

Trimte prietenilor tăi

Sfântul Ierarh Andrei Criteanul, este cunoscut de către credincioși mai ales datorită canonului său de pocăință care se citește în prima și a cincea săptămână din Postul Mare. Sfântul Andrei Criteanul sau Cretanul se numește așa după scaunul episcopal în care a slujit, anume în Gortina, metropola insulei Creta.

Viața pe scurt - Sfântul Ierarh Andrei Criteanul (sinaxar)

Sfântul Ierarh Andrei Criteanul s-a născut în Damasc în anul 660. Din viața sa, aflăm că micuțul Andrei nu a vorbit până la vârsta de 7 ani, când într-o duminică, după ce a primit Sfânta Împărtășanie, a început să vorbească cu o abilitate extraordinară. La vârsta de 15 ani merge la Ierusalim unde devine călugăr la Biserica Sfântului Mormânt. După numai câțiva ani devine secretar al patriarhului de Ierusalim. Știm că a intrat în monahism în celebra mânăstire Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai. Pentru faptul că avea o minte sclipitoare și o viață duhovnicească îmbunătățită, a fost chemat să slujească în administrația patriarhală de la Ierusalim.

În această calitate a fost trimis la Constantinopol la cel de-al șaselea Sinod Ecumenic. Aici a avut un rol important datorită cunoașterii sale în profunzime a tradiției patristice anterioare lui și a învățăturilor de credință. Nu mult timp după Sinod a fost rechemat la Constantinopol fiind numit arhidiacon al Catedralei Sfânta Sofia. În timpul împăratului Iustinian al II-lea a fost hirotonit episcop al Gortinei din Creta. Aici a avut o slujire pastorală bogată.

Calitățile care l-au făcut însă cu adevărat vestit pe Sfântul Ierarh Andrei Criteanul au fost cele inspirate, cele poetice. Sfântul Andrei Cretanul a fost un mare orator și un mare imnograf deopotrivă. El a pus bazele unei noi forme de imnografie liturgică, anume canonul. Un canon celebru compus de Arhiepiscopul cretan este marele canon de pocăință pe care Biserica îl rostește în Postul Mare. Tot lui îi sunt atribuite și alte canoane, cel la praznicul nașterii Domnului, cântări de la Duminica Stâlpărilor și din zilele săptămânii patimilor. Tradiția inițiată de Sfântul Andrei a fost continuată de marii cântăreții bisericești (melozi) bizantini.

De asemenea se păstrează de la Andrei Cretanul o colecție de 22 de omilii (predici) deosebit de frumoase în stilul retoric și bogate teologic. Un alt merit al Sfântului Andrei a fost evlavia sa deosebită pentru Maica Domnului. Dintre autorii bizantini el este vestit pentru teologia sa cu privire la persoana Născătoarei de Dumnezeu.

A trecut la Domnul în pace pe data de 4 iulie 740.

Surse: Trinitas TV, Ziarul Lumina, ZiarulLumina.

Floare 02 Bun

Unde se găsesc moaștele Sfântului Ierarh Andrei Criteanul

Sfantul Ierarh Andrei Criteanul 4 iulie a

Sfintele moaște ale Sfântul Ierarh Andrei Criteanul au fost duse la Constantinopol. În cel de-al paisprezecelea secol avem mărturia faimosului pelerin rus Ștefan din Novgorod care mărturisește în scrierile sale faptul că a văzut sfintele moaște ale Sfântului Andrei Cretanul într-o mânăstire constantinopolitană dedicată acestuia.

Floare 02 Bun

Etimologia / semnificația numelui Andrei - Andreea

Andrei și Andreea - sunt nume de origine greacă și semnifică “bărbat, luptător”, “masculin". Numele grecesc de proveniență, Andreas (Ανδρεας), este derivat din ανηρ (aner), adică “bărbat”, cu genitivul ανδρος (andros), însemnând “al /aparținând bărbatului, bărbătesc / masculin”.

Acest nume a fost comun în lumea creștină devenind foarte popular în Evul Mediu. Sfântul Andrei este considerat ca protectorul Scoției, Rusiei, Greciei și al României. Numele a fost purtat de trei regi ai Ungariei.

Cum se pronunța numele „Andei” în diverse alte limbi: "Andre", "Deandre" (afro-americană), "Andreas" (daneză, olandeză, germană, greacă, norvegiană, suedeză, galeză), "Anders" (daneză, norvegiană, suedeză), "Andreu" (catalana), "Andro" (croată, georgiană), "Andrej" (croată, sârbă, macedoniană, cehă, slovenă, slovacă), "Andrija" (croată, sârbă), "Andrey" (bulgară, rusă), "Andria" (corsicană, georgiană), "Andries" (olandeză), "Andres", "Andrus" (estoniană), "Andrejs", "Andris" (letona), "Andrius" (lituaniană), "Ondřej" (cehă), "Antero", "Antti", "Atte", "Tero" (finlandeză), "André" (franceză, portugheză), "Andor", "Endre", "Andris", "Bandi", "András" (maghiară), "Aindréas", "Aindriú" (irlandeză), "Andrea" (italiană), "Andrzej", "Jedrzej" (poloneză), "Aindrea", "Dand" (scotiana), "Ondrej" (slovacă), "Andraž" (slovenă), "Andrés" (spaniolă), "Andriy" (ucrainiană), "Andre", "Andie", "Andy", "Drew", "Andrew" (engleză).

Cum se pronunța numele „Andreea” în diverse alte limbi: "Andra", "Andrea", "Andi", "Andie", "Andrina", "Andy", "Drea", "Malandra" (engleză), "Andrea", "Ea" (daneză, norvegiana, suedeză), "Andrea", "Andreja", "Andrijana" (croată), "Andrea" (cehă, germană, maghiară, olandeză, slovacă, spaniolă), "Andrée" (franceză), "Andreina" (italiană), "Andreina", "Andréa", "Andréia" (portugheză), "Andrea", "Andrijana" (sârbă), "Andreja" (slovenă).

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Andrei?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 30 noiembrie când îl sărbătorim pe Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României, sau pe data de 4 iulie când este pomenit Sfântul Ierarh Andrei Criteanul.

Floare 02 Bun

Icoana Sfântului Ierarh Andrei Criteanul

Dionisie din Furna în "Erminia picturii bizantine" nu ne furnizează prea multe detalii despre felul în care trebuie să fie pictat Sfântul Ierarh Andrei Criteanul, ne spune doar că: "Sfințitul Părinte Andrei, arhiepiscopul Critului [bătrân, asemenea cu apostolul Matei], cel ce a făcut Canonul Cel Mare și multe alte cântări."

Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine, p. 157

Floare 02 Bun

Scrierile Sfântul Ierarh Andrei Criteanul

Sfântul Ierarh Andrei Criteanul 4 iulie

Sfântul Ierarh Andrei Criteanul - predicator iscusit și compozitor

Sfântul Andrei Criteanul este cunoscut ca mare predicator, până la noi ajungând aproape 60 de predici la duminici și sărbători, dintre care 30 sunt tipărite, dar cel mai mult el este cunoscut în calitate de melod, în sensul că a compus multe imne liturgice, tropare, irmoase și stihiri. De numele Sfântului Andrei Criteanul este legat genul liturgic de Canon cu nouă cântări, dintre care cel mai cunoscut este, bineînțeles, Canonul cel Mare de pocăință, alcătuit din 250 de tropare și 11 irmoase și care relatează despre căderea omului în păcate și întoarcerea lui prin pocăință. Pe lângă acest canon, Sfântul Andrei a mai compus canoane la marile praznice împărătești (Nașterea Domnului, Boboteaza, Întâmpinarea Domnului, Buna Vestire, Florii, Învierea Domnului, Schimbarea la Față, Nașterea Maicii Domnului, Zămislirea Sfintei Ana, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul și la unii sfinți).

Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul - reflexie a nevoii de pocăință

Ce este un canon?

Cuvântul „canon“ este foarte des întrebuințat în limbajul bisericesc, cu diferite sensuri. În imnografie, el este o înlănțuire de cântări, compuse după anumite reguli, în ceea ce privește numărul și măsura lor, alcătuind un întreg de sine stătător, folosit ca atare în cult. Forma desăvârșită a acestui gen de creație imnografică este alcătuită din nouă grupuri de cântări. Numărul a fost inspirat de cele nouă cântări pe care le întâlnim în Sfânta Scriptură (cum ar fi cântarea lui Moise, a lui Isaia sau cântarea Sfintei Fecioare Maria, din cap. I al Evangheliei după Luca), care erau folosite în cultul Bisericii primelor veacuri. Totodată, amintește și de cele nouă cete îngerești. În majoritatea canoanelor, cea de a doua lipsește, fiind chip al cetei îngerilor căzuți.

Canonul cel Mare

Profesorul Olivier Clement de la Institutul „Sfântul Serghie“ din Paris spunea despre Canonul Sfântului Andrei Criteanul că „descrie nestatornicia și fragilitatea vieții noastre, în timpul căreia nu reușim să facem nimic, dar și lipsa de consistență a timpului, pentru că timpul trece ca un vis, iar viața se scurtează; omul este cuprins de repulsie și disperare în fața faptelor săvârșite, a tulburărilor și grijilor care-l cuprind atunci când vrea să evite meditația asupra propriei efemerități… Părinții pustiei scriu despre unul din cele mai mari păcate, uitarea de Dumnezeu, adică a propriei persoane și a tainei celuilalt, care este adevărul lucrurilor; aceasta este asemenea visării cu ochii deschiși, plină de lucruri goale care risipesc sufletul“.

Profesorul de teologie liturgică al Universității „Sfântul Tihon“ din Moscova, M. S. Krasovițkaia, spune despre Canonul cel Mare că reprezintă „o minune a imnografiei bisericești, un text de o forță și frumusețe ieșite din comun. Cuvintele sunt uimitoare: avem în canon și antropologie creștină și ascetică: trupul trebuie să participe la pocăință, ca parte integrantă a ființei omului. Canonul este o convorbire a celui care se pocăiește cu propriul lui suflet și aceasta încă de la primele cuvinte, apogeul atingându-se la Condacul cântat după cântarea a șasea: «Suflete al meu!»“.

O particularitate a Canonului cel Mare constă în utilizarea largă a imaginilor și persoanelor biblice, atât din Vechiul, cât și din Noul Testament. Prin aceste exemple sufletul este atenționat să-și amintească de oamenii drepți care i-au bineplăcut lui Dumnezeu și să le urmeze pilda, chiar dacă până atunci a făcut contrariul.

Pătruns de un sentiment profund de pocăință, Canonul Sfântului Andrei corespunde pe deplin spiritului Postului Mare. În canon sunt prezentate și evenimente din istoria vetero (din vechiul testament) și neotestamentară (din noul testament), începând de la căderea protopărintelui Adam și până la Înălțarea Domnului Hristos. Sfântul Andrei aplică într-un mod cu totul personal fiecare eveniment biblic relatat unei stări a sufletului păcătos, influențându-l spre îndreptare și sfințire.

În săptămâna a cincea din post, la Denia specială se citește și viața Sfintei Maria Egipteanca, a cărei pomenire se face pe 30 martie și în a cincea duminică din Postul Sfintelor Paști. Aceasta a constituit, prin pocăința arătată, unul din cele mai grăitoare exemple ale înnoirii sufletului omului păcătos.

Citirea Canonului Sfântului Andrei Criteanul a atras întotdeauna un mare număr de credincioși. Canonul este lung, corul cântă lin, iar preoții intonează foarte impunător troparele. Toate acestea îi fac pe creștinii ortodocși să nu observe trecerea timpului, concentrându-se asupra problemelor duhovnicești pe care le trezește acest minunat canon în sufletul lor.

Întregul Canon este un apel la suflet să se trezească la realitatea duhovnicească și să trăiască în curăție. Domnul a venit să-i cheme pe cei păcătoși, nu pe cei drepți la pocăință. Forța și sinceritatea pocăinței nu sunt legate de adâncimea căderii spirituale. Dimpotrivă, forța pocăinței, capacitatea de a vedea ne curăția din adâncul sufletului și de a o scoate cu bărbăție la lumină reprezintă tot atâtea semne de înălțime a spiritului care mărturisește faptul că omul a început și continuă lupta duhovnicească.

Floare 02 Bun

Rugăciune către Sfântul Ierarh Andrei Criteanul

Pe cal și pe călăreț i-a înecat în Marea Roșie Hristos, Cel Ce a sfărâmat războaiele cu braț înalt și a mântuit pe Israel, care cânta cântare de biruință.
Scuturând somnul de la genele tale, te-ai gătit pe tine însuți locaș luminat prin virtute, descoperitorule de cele dumnezeiești. Pentru aceasta, te-ai și arătat dumnezeiesc locaș Stăpânului.
Fiind învățat de dumnezeiescul dar al Preasfântului Duh, împlinindu-ți canonul tău, ai luminat Biserica lui Hristos, lăudând-o cu vers bine întocmit, dumnezeiescule Andrei.
Stih: Sfinte Părinte Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înțelepțește plecându-te legii celei scrise de Dumnezeu, patimile trupului le-ai omorât și hăstrește, prin dragostea ta cea tare, ai cântat cântări dumnezeiești, Preînțelepte Andrei.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-n pe noi.
Fiul tău și Dumnezeu este cu adevărat Dorire și Dulceață și Plinirea bunătăților, Preacurată. Pe Acela roagă-L să mântuiască pe cei ce cu credință aleargă acum către tine.e

Floare 02 Bun

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Ierarh Andrei Criteanul, glasul al 4-lea

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției, și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Andrei, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac - Sfântul Ierarh Andrei Criteanul, glasul al 4-lea

Întru tine maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Marta, duhul tău.

Floare 02 Bun

Viața completă - Sfântul Ierarh Andrei Criteanul (Viețile Sfinților)

Dumnezeiescul părinte Andrei își avea patria în vestitul Damasc, care acum se numește de turci Siam. El s-a născut din părinți cinstitori de Dumnezeu și îmbunătățiți, care se numeau Gheorghe și Grigoria. Până la vârsta de șapte ani pruncul era fără de glas, neputând să grăiască nicidecum, încât și părinții lui se întristau foarte mult pentru aceasta, gândind că totdeauna va fi mut. Dar, după ce au trecut cei șapte ani, ducându-se împreună cu părinții săi să se cuminece cu Preacuratele Taine, adică cu Trupul și Sângele Domnului, s-a făcut o minune, că, îndată ce s-a cuminecat, i s-a dezlegat limba și grăia fără de împiedicare.

După aceea, părinții lui l-au dat la școală să învețe Sfintele Scripturi. Iar bunul Andrei, fiind foarte ascuțit la minte, se îndeletnicea la teme cu multă osârdie și sârguință. Deci, nevoindu-se cu dor covârșitor la fiecare învățătură, a sporit cu mare pricepere la filosofie. Și, ca să spun pe scurt el având dascăli iscusiți, deprinsese cele mai bune învățături. Într-acest chip, el și-a curățit limba ca să vorbească cu meșteșug și prea dulce, și și-a făcut sufletul iscusit spre câștigarea faptei bune și a adevărului, iar mintea ca să sporească la privirile cele mai înalte. Apoi cugetând cu știință dumnezeieștile și sfințitele Scripturi și luminându-se dintr-însele cu socoteala minții, s-a făcut îndrăgitor fierbinte al adevărului și al dumnezeieștii înțelepciuni, și năzuia cu totul spre aceea.

Deci socotind că nu poate în alt chip a se uni cu dumnezeiasca înțelepciune decât numai dacă se va depărta de lucrurile cele pământești și materiale, a rugat pe părinții săi să-l afierosească lui Dumnezeu, fiindcă nu avea nici o plecare sau dragoste spre lucrurile lumii. Iar părinții lui, pornindu-se de Dumnezeu cu adevărat, l-au luat și s-au dus de l-au afierosit la Mormântul Domnului, cel făcător de viață, ca pe un prinos bine primit. Pe atunci era patriarh al Ierusalimului un om foarte sfânt și îmbunătățit, numit Teodor, care l-a primit cu multă bucurie pe tânăr și l-a făcut fiul său duhovnicesc, căci cei ce se aseamănă, totdeauna se iubesc. Apoi, îmbrăcându-l în chipul monahicesc, l-a hirotonit diacon, având grijă cu totul de sporirea lui. Astfel se sârguia patriarhul să-l crească cu fapte bune, să-l facă bărbat desăvârșit și să-l suie la măsura de vârstă a plinirii lui Hristos.

Folare Separare 1

Drept aceea, nimerind și pământ bun pe sufletul tânărului, patriarhul avea nădejdi bune că, prin dumnezeiescul cuvânt al învățăturii sale și cu pilda cea bună a faptei bune, are să secere rod însutit. Dar mai înainte de a se îndulci desăvârșit de dânsul, patriarhul s-a dezlegat de trup. Și, murind cu bucurie pe mâinile duhovnicescului său fiu, s-a dus către Stăpânul Hristos, ca să ia cununile luminate pentru buna iconomie ce a făcut în Biserica Sa. El a lăsat ocarmuitor și epitrop al lucrurilor bisericești pe dumnezeiescul Andrei, împreună cu iconomul bisericii, căci tinerețea sfântului nu-l lăsa să-l facă moștenitor al scaunului sau. Insă deși sfântul era tânăr cu vârsta, dar cu fapta bună, cu purtarea de grijă cea de obște și cu folosul Bisericii nu era mai prejos decât nici un alt ocrotitor al Bisericii, căci el era în Biserica Ierusalimului și părinte, și dascăl, și iconom, și slujitor și pildă strălucită de toată știința binelui.

În vremea aceea, din porunca dreptcredinciosului împărat Constantin, nepotul lui Eraclie, s-a adunat în Constantinopol al VI-lea Sfânt Sinod a toată lumea, care a surpat luminat eresul monoteliților și a scris într-un sfințit tom dogmele dreptei credințe. Și se trimiteau la fiecare Biserică scrisori împărătești, care întăreau și pecetluiau tomul cel sobornicesc și îndemnau pe toți dreptcredincioșii să-i urmeze lui. Scrisorile acelea au ajuns și la Biserica Ierusalimului și au umplut-o de bucurie duhovnicească, căci vedea cum dreapta credință, care mai înainte era hulită de eretici, se întărise iarăși luminat. De aceea, toți cei mai întâi din Ierusalim socotind cu toții ca trebuie să trimită un om la Constantinopol, care să spună că și ei primesc dogmele Sfântului Sinod, au judecat, cu alegere de obște, să trimită cu această solie pe marele Andrei, împreună cu alți doi clerici, ca unul ce era iscusit în dogmele dreptei credințe și ca unul ce era mai învățat la unele ca acestea decât oricare altul, cu puterea cuvântului și a Sfântului Duh.

Deci luând Sfântul Andrei cu sine doi clerici cuvântăreți, pe care el i-a ales, s-a dus la Constantinopol; dar n-a găsit viu pe împărat, ci a aflat pe fiul său, Iustinian, moștenitorul împărăției și, dându-i lui în mâini mărturisirea Bisericii Ierusalimului, cele ce lipseau la mărturisire le-a împlinit Andrei cu limba lui cea bună. Deci, toți minunându-se de sfințenia și înțelepciunea lui, și povățuind el bine solia, pe cei doi clerici ai săi i-a trimis înapoi la Ierusalim, ca să spună celorlalți ce sfârșit a luat solia lor. Iar el a rămas în Constantinopol, ca să se libereze de pricinile bisericești și să petreacă viață liniștită și monahicească.

Folare Separare 1

Drept aceea, strângându-se din toate părțile și lipsindu-se de toată grija cea cu cale și fără de cale, s-a dat cu totul la dumnezeiasca cugetare și privire, nevoindu-se cu postiri, cu privegheri și cu lacrimi. Deci în acest chip s-a curățit cu trupul, s-a lămurit cu sufletul și s-a luminat cu mintea, și făcându-se din toate părțile asemenea lui Dumnezeu, se unea tăinuit cu Dânsul și dobândea arvuna bunătăților ce aveau să fie. Și stând multă vreme la liniște, a ajuns la măsurile cele desăvârșite ale faptei bune și astfel pricinuia mult folos la cei ce se duceau la dânsul. Dar, fiindcă unul ca acesta - luminat la lucruri și la cuvinte - nu era cu putință să se ascundă de cei mulți și să se tăinuiască până la sfârșit sub obrocul liniștii, pentru aceasta s-a făcut arătat atât împăratului, cât și Bisericii și, despărțit fiind cu sila de viața cea liniștită, a fost rânduit, deși nu voia, la diaconia Bisericii celei mari.

Apoi i s-a încredințat și iconomia și povățuirea ospătăriei de sărmani, la care, arătându-se cu bunăvoință, s-a făcut părinte și hrănitor al sărmanilor și scăpătaților, și purta grijă cu mare cuviință de amândouă ospătăriile de scăpătați ale Constantinopolului. Și nu numai a crescut chivernisirea lor în bucate, dar și strâmtorarea de mai înainte, care o aveau casele lor, a prefăcut-o în lărgime, cu zidirile mari care le-a făcut. De aceea, ca un vrednic de toate, a luat și mai mare iconomie, căci s-a suit la scaunul mai înalt al arhieriei și a fost făcut mitropolit în vestita insulă a Cretei, sau, ca să zic mai adevărat, printr-o insulă s-a făcut păstor și dascăl la toată Biserica lui Hristos.

Deci, ducându-se în eparhia sa, a început a face lucrul său și a purta grijă fără de pregetare de povățuirea eparhiei sale, dându-se cu totul spre creșterea și mântuirea turmei celei cuvântătoare. Mai întâi a pus cu înțelepciune pe cei sfințiți în rânduiala foarte încuviințată, glăsuindu-le un cuvânt foarte dulce despre rânduiala Sfintei Liturghii, prin care arăta cum se cuvine a fi preotul care s-a învrednicit nu numai a se apropia el însuși de întâia și neapropiata lumină, adică de Dumnezeu, ci să lumineze și pe alții și să-i împrietenească cu Dumnezeu; că, adică se cade ca preotul să fie luminat și curat, precum este oglinda, ca să poată primi într-însul razele dumnezeieștii lumini, și printr-însul să dea lumină și celorlalți. Apoi a pus în bună rânduială pe fecioare, iar mănăstirilor de monahi și monahii le-a dat legi, cum să viețuiască.

Folare Separare 1

Apoi a purtat grijă de mireni, învățându-i să aibă dragoste și râvnă către Dumnezeu, iar nu către trup și către lume; să defaime dezmierdările cele lumești, iar poruncile lui Dumnezeu să le păzească și să se nevoiască pentru mântuirea lor. Pe cei tineri îi învăța ca pe niște copii, iar pe cei bătrâni îi înțelepțea. Pe cei păcătoși îi întorcea la pocăință și dădea nădejde de mila lui Dumnezeu celor ce se pocăiau, îndemna la nevoințele faptelor bune pe cei ce se nevoiau. Pe cei ce erau luptați, îi ajuta; pe cei ce se primejduiau să cadă în păcate, îi sprijinea; pe cei căzuți îi ridica; celor neputincioși le dădea putere; celor întristați, mângâiere; celor leșinați, răsuflare; văduvelor le era părtinitor; sărmanilor, tată; scăpătaților, vistierie; flămânzilor, hrană; celor goi, îmbrăcăminte; și ce să spun mai mult? Tuturor s-a făcut toate, ca să mântuiască pe toți. Și precum Domnul se va face în veacul ce va să fie și lumină sfinților, și viață, și slavă, și hrană, și îmbrăcăminte, și bucurie și orice alt bine al fericirii, în acest fel era eparhioților săi acest mare Andrei, care le făcea tot binele, nu numai sufletesc, ci și trupesc, cu care poate cineva să treacă fără întristare viața aceasta de față.

Încă a deschis și vistieria cea bună a inimii sale și scotea dintr-însa cuvinte bune, și lărgind gura socotelii minții sale, a umplut-o de darul Sfântului Duh. De aceea, cu înțelepciune, cu pricepere și cu dumnezeiască insuflare, a alcătuit cărți prin care se arată ritor iscusit și sfințit cuvântător insuflat de Dumnezeu. Cu cuvintele lui, Sfântul Andrei a lăudat strălucit pe Preacurata Maică a Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, la deosebitele ei sărbători. A lăudat și Sfânta și de viață făcătoarea Cruce a Mântuitorului, pe care Dumnezeu cel fără de patimă răbdând fericitele patimi și moartea cea de voie, ne-a făcut părtași ai împărăției și slavei Sale. A lăudat încă și alte stăpânești praznice și, pe lângă acestea, a lăudat și pe unii sfinți și, prin laudele lui a făcut ca și cum mărturiile lor ar fi ale sale. Dar mai cu osebire a lăudat pe marele Mergător Inainte Ioan.

El a alcătuit cu mult meșteșug în versuri și muzică multe canoane și tropare, cu care nu numai că luminează praznicele și îndeamnă pe creștini la dumnezeiasca veselie și bucurie, ci le pricinuiește și umilință și îi face pe cei ce le cântă și le citesc să verse șiroaie de lacrimi. Iar pe lângă celelalte, a alcătuit și Canonul cel Mare și vrednic de laudă din întâia și a cincea săptămână a marelui post al Sfintelor Paști, care nu numai că pricinuiește pocăință și umilință, dar și multă învățătură, căci învăță pe creștini cu ce așezare se cade a citi sfințitele istorii ale dumnezeieștii Scripturi, și cum se cade a le folosi pe dânsele ca materie și pricină de mai înalte priviri. Dar sfântul nu numai cu cuvintele sale a împodobit păstoria sa și a veselit orice Biserică a creștinilor, ci și cu lucruri și cu isprăvi de mare cuviință, pentru că el a înnoit bisericile cele dărăpănate ale lui Dumnezeu și le-a tocmit cu ajutor bogat și cinstit. Și a zidit din temelie o biserică foarte frumoasă, în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, numind-o pe dânsa Vlaherna.

Folare Separare 1

Încă a zidit din temelie și casele primitoare de străini, spre odihna bătrânilor, spre vindecarea bolnavilor și spre acoperământul străinilor și scăpătaților, cărora le dădea tuturor cu îmbelșugare nu numai toate cele de nevoie și de hrană, cheltuind banii lui Dumnezeu înțelepțește și cu plăcere de Dumnezeu, ci și, după cum la celelalte urma pe Stăpânul și dascălul său, Hristos, așa și la aceasta Îl urma și slujea la primirea străinilor și bolnavilor cu însăși mâinile sale, încingându-și fota la mijloc și spălând mâinile lor și picioarele și capetele, și curățind rănile bolnavilor, aproape lingând și cu limba sa puroaiele cele urât mirositoare și sângerările lor, într-atât îl învăpăia dragostea către Dumnezeu și către aproapele.

Nu este deci afară de cuviință a spune una sau două minuni ale sfântului, ca să arătăm sfințenia și îndrăzneala pe care dumnezeiescul Andrei o avea către Dumnezeu.

O flotă de barbari s-a dus odată în Creta, ca să supună și să pustiască păstoria sfântului. Deci, înconjurând-o pe ea, au uneltit tot felul de meșteșuguri de război împotriva ei; dar sfântul, cu rugăciunile sale cele bineprimite, nu numai că și-a păzit păstoria sa mai presus de primejdie, ci și în inimile barbarilor atât de mare frică a băgat, încât i-a făcut să fugă singuri, fără a-i izgoni cineva. Iar din fuga lor cea fără rânduială și grabnică, mulți au pierit, atât de valurile mării, cât și de creștinii care îi luptau.

Folare Separare 1

Altădată, pe la începutul verii, soarele ardea pământul și ploaie nu era deloc. Așa că semănăturile toate se veștejiseră și erau în primejdie să se usuce desăvârșit. Iar oamenii, de frică mare ce aveau ca să nu se facă foamete, pentru că nu ploua, erau slabi și deznădăjduiți de viață. Deci, într-o primejdie ca aceea aflându-se ei, ce a făcut sufletul acela împreună pătimitor și milostiv al sfântului? Nu cumva a trecut cu vederea păstoria sa, care era în primejdie să piară? Nu! Ci, înălțând mâinile și ochii la cer, a rugat pe Dumnezeu din sufletul său, ca să dea ploaie pământului. Și, o, minune! Indată s-a umplut cerul de nori și a plouat atâta ploaie, încât semănăturile s-au udat și au făcut rod mult, iar oamenii au luat răcorire și mângâiere.

Și altădată, întâmplându-se ciumă în eparhia lui și murind mulți, sfântul a oprit molima cu rugăciunile lui cele către Dumnezeu și cu lacrimile sale.

Sfântul Andrei a făcut și multe alte minuni, pe care de le voi povesti, nu-mi va ajunge toată viața; căci având pe Dumnezeu sălășluit în sufletul său, totdeauna pricinuia eparhioților săi cele bune de la Dumnezeu, izbăvindu-i de tot răul; iar lui Dumnezeu aducea sufletele cele mântuite ale eparhioților săi, ca pe un prinos bineprimit și vrednic pentru toată lumea.

Folare Separare 1

Și întâmplându-se oarecare trebuință, sfântul a fost nevoit să se ducă la Constantinopol. Deci, ajungând acolo, a fost primit cu toată cinstea și cucernicia, atât de toată sfințita adunare a Bisericii, cât și de împăratul și de toți boierii. Și petrecând acolo puțină vreme, împărțea flămânzilor pâinea cea cerească, adică cuvântul învățăturii, și adăpa pe cei însetați din apa cea făcătoare de viață a Sfântului Duh. Și nu numai aceasta, ci și trupește sătura pe cei flămânzi, ajuta celor nedreptățiți, apăra pe văduve, ocrotea pe sărmani și mângâia pe cei necăjiți.

Apoi, mai pe urmă de toate, se pregătea să se întoarcă la eparhia sa, și deși a cunoscut dinainte că nu va mai vedea păstoria sa, însă s-a dat pe sine Sfântului Duh, care-l mișca pe dânsul și, intrând într-o corabie, a plecat spre Creta. Dar corabia, venind până la Mitilina, a stat acolo. Iar sfântul, întrebând cum se numește locul acela și înștiințându-se că se numește Erecos, a răspuns: „Aici trebuie să dau chipul lui Dumnezeu, Celui ce mi l-a dat”. Adică „aici am să mor!”. Așa s-a și întâmplat. Deci s-a dezlegat din legătura trupului și s-a dus cu bucurie către doritul său Dumnezeu, unde, fiind strălucit de neapropiata lumină a dumnezeirii Lui, se îndulcește de bunătățile împărăției Sale celei negrăite. Iar sfințitele lui moaște s-au așezat în biserica Sfintei, bunei și biruitoarei Mucenițe Anastasia, ca o vistierie nejefuită și izvor pururea curgător de minuni, întru slava Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.

Folare Separare 1

Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților Iunie

Floare 02 Bun

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 4 iulie

În aceasta luna, în ziua a patra, pomenirea celui dintre sfinți Părintelui nostru Andrei din Ierusalim, arhiepiscopul Cretei;
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuvioasei Marta, maica Sfântului Simeon, celui din muntele minunat;
Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului Andrei Rubleov, iconograful;
Tot în aceasta zi, pomenirea chinuirii Sfântului sfințitului Mucenic Teodor, episcopul Chirinei.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teodot.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Donat, episcopul Leviei.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Chiprila, care, strujită fiind, s-a săvârșit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintelor Aroa si Luchia, care de sabie s-au săvârșit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Asclipia, făcătoarea de minuni, care cu pace s-a săvârșit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Teofil, care de sabie s-a săvârșit.
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Menighi, care cu pace s-a săvârșit.

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 5 iulie

În aceasta luna, în ziua a patra, pomenirea celui dintre sfinți Părintelui nostru Andrei din Ierusalim, arhiepiscopul Cretei;
T

În aceasta luna, în ziua a cincea, pomenirea Cuviosului si de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Atanasie cel din Aton, si cei împreuna cu dânsul, șase ucenici ai lui;
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Lampadie;
Tot în aceasta zi, pomenirea nevoinței Sfântului Mucenic Vasile, si a celor împreuna cu dânsul 70 de mucenici, ce au mărturisit în Schitopoli;
Tot în aceasta zi, pomenirea târnosirii bisericii Sfântului Mucenic Iulian, ce este lângă târg;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noului cuvios Mucenic Chiprian, care în Constantinopol la anul 1679 de sabie s-a săvârșit.

Floare 02 Bun

Pe Sfântul Ierarh Andrei Criteanul să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Ierarhe Andrei roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro, facebook.

Recomandări

† Sfântul Sfințit Mucenic Apolinarie, episcopul Ravenei
(23 iulie)

Sfântul Sfințit Mucenic Apolinarie, episcop și mucenic al Bisericii lui Hristos, a fost ucenic al Sfanțului Apostol Petru. El a fost primul episcop al Bisericii din Ravenna. Este prăznuit în calendarul ortodox în ziua de […]

† Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul
(14 iulie)

În data de 14 iulie a fiecărui an, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe unul dintre marii ei părinți, Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul (1749-1809), prin a cărui dăruire duhovnicească au fost deslușite multe dintre tainele greu […]

† Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum
(18 iulie)

Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum este pomenit în calendarul creștin ortodox la 18 iulie. Sfântul Mucenic Emilian a suferit martiriul în timpul persecuției dezlănțuite de împăratul Iulian (361-363), supranumit „Apostatul” din cauză că-și părăsise […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

One comment on “† Sfântul Ierarh Andrei Criteanul
(4 iulie)”

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram