† Sfântul Iachint Mitropolitul Țării Românești
(28 octombrie)

Sfântul Iachint Mitropolitul Țării Românești, a fost ultimul conducător al Mitropoliei de Vicina și primul Mitropolit al Ungro-Vlahiei. Este serbat în calendarul ortodox în dat de 28 octombrie.

Viața pe scurt - Sfântul Iachint Mitropolitul Țării Românești (sinaxar)

Sfântul Iachint Mitropolitul Țării Românești, s-a născut la sfârșitul veacului al XIII-lea, și a urmat înaltele școli ale vremii, desăvârșindu-și cunoașterea teologică la Constantinopol, unde a apărat învățătura ortodoxă a isihasmului alături de Sfântul Grigorie Palama.

Pentru vrednicia sa a fost ales mitropolit al Vicinei, după moartea mitropolitului Chiril, în 1358. Sfântul Iachint Mitropolitul Țării Românești a fost unul dintre cei mai străluciți mitropoliți care a sfârșit șirul ierarhilor ce au păstorit de-a lungul veacurilor creștine la Vicina, în Dobrogea.

În această parte de țară, locuită de strămoșii noștri geto-daci, s-a păstrat credința adevărată în Mântuitorul Hristos și s-a trăit după cuvântul Evangheliei propovăduit aici de Sfântul Apostol Andrei.

Situația Vicinei și a Țării Românești din secolul al-XIV-lea

Sfântul Iachint Mitropolitul Țării Românești 28 octombrie

Era o vreme de mare criza politica și economica, fiindcă cetatea Vicina, protejata până atunci de puterea Bizanțului, rămâne acum fără aceasta protecție. Bizantinii mult slăbiți de războaie interne nu pot împiedica stabilirea pentru prima oara a turcilor în Europa, care cuceresc în 1352 fortăreața Tzimpe, așezată în strâmtoarea Dardanelelor (Helespontul), iar doi ani mai târziu în 1354 în aceeași zonă, cetatea Galipoli. Anul 1352 este nefast pentru bizantini și pentru faptul că flota lor este distrusă într-un război cu genovezii, iar apărarea Vicinei și a altor cetăți de la gurile Dunării - Kilia și Lykostmion - nu se putea face fără ajutorul ei. Puțin mai înainte, prin anii 1337-1338, Vicina fusese cucerită și prădată de tătari încât mitropoliții și populația, în general, făceau cu greu față acestei situații.

Înainte de Iachint, scaunul mitropolitan al cetății fusese ocupat de personalități de seamă, al căror nume îl cunoaștem parțial: Teodor (1285), Luca (1303), Macarie (1340-1343) și Kiril. Sfântul Iachint Mitropolitul Țării Românești succede acestuia din urma și putem aprecia începutul păstoririi lui prin anii 1349-1350. Nu știm cât a putut armane în scaun, caci după 1352 Vicina intră, sub ocupație genoveză. Este posibil ca Iachint să se fi retras la curtea domnitorului Basarab I (1330-1352) și a fiului sau Alexandru Basarab (1352-1364). Profitând de slăbirea puterii militare a tătarilor, Tara Romanească își lărgise mult teritoriul spre răsărit, ajungând să aibă în stăpânire sudul Moldovei până la Chilia și Marea Neagră. Teritoriul Basarabiei de astăzi își trage numele de la cei doi basarabi, tată și fiu, adevărați ctitori ai Tarii Romanești. În acest vast teritoriu își exercitau activitatea pastoral-misionara mitropoliții Vicinei, precum și ai altor centre urbane importante de pe malul drept al Dunării, ca Durostorum (Silistra) și Vidinul.

În secolul al XIII-lea, populația romanească din vastul teritoriu nord-dunărean era îndrumată spiritual de episcopi și preoți aflați în strânsă legătură cu mitropoliile de pe malul drept al Dunării. Ei sunt amintiți în documente papale. Clerul acesta episcopal și preoțesc asigura slujirea religioasă a populației autohtone, ferind-o de atragerea ei spre credințe eterodoxe, ca aceea a cumanilor ori cea catolică. Este ceea ce rezultă dintr-un document emis de papa Grigorie al IX-lea în noiembrie 1234 și un altul dat de regele Bela al Ungariei în 1247. Activitatea aceasta pastoral-misionară condusă la romani din Vicina și alte centre sud-dunărene i-a apropiat pe ierarhii ortodocși de șefii formațiunilor politice romanești, ajutându-i pe aceștia să-și creeze structuri organizatorice bisericești, necesare cultului și statorniciei în credință.

În 1359 îl găsim pe Sfântul Iachint în Tara Romaneasca la curtea voievodului Alexandru Nicolae Basarab, ca mitropolit al Ungro-Vlahiei. Actul patriarhal din mai 1359, prin care este aprobata mutarea lui, menționează ca domnitorul "l-a chemat la sine acum câtva timp, pe cel care se afla în vecinătatea lui", făcând aluzie la apropierea teritoriala dintre ei. Din același document reiese că Iachint era prieten al domnitorului, fiindcă în scrisorile repetate adresate de acesta patriarhului Calist al Constantinopolului și Sinodului îl "cere numai pe el, nu pe altul, cu multe rugăminți, fiind foarte agreat de marele voievod". Dorința voievodului era ca Sfântul Iachint "sa fie arhiereu, pastor și dascăl al locului".

Sfântul Iachint Mitropolitul Țării Românești 28 octombrie

Sinodul Constantinopolitan, patriarhul Calist și împăratul Ioan al V-lea Paleologul aprobă cererea voievodului Nicolae Alexandru Basarab, numindu-l pe Iachint "păstor legiuit a toată Ungrovlahia cu rangul de mitropolit preacinstit (hypertimos), spre binecuvântarea și îndreptarea duhovnicească a domnitorului, copiilor lui și a întregii sale domnii". Aluzia la îndreptarea duhovnicească a domnitorului și a casei lui sugerează influentele eterodoxe care se exercitau asupra lui de către regele maghiar Ludovic cel Mare (1342-1382), cunoscut ca zelos slujitor al prozelitismului catolic. Același lucru îl indică referirea la grija pe care trebuia s-o aibă mitropolitul de a îndruma poporul nu numai spre "împlinirea preceptelor mântuitoare ale lui Hristos, ținându-l departe de faptele cele neîngăduite ale păcatului, ci și de la orice dogmă dinafară și străina Bisericii lui Hristos, intru păstrarea fermă a credinței noastre".

Când patriarhul se adresează direct domnitorului într-o scrisoare din luna mai 1359, el nu uită să-i recomande "să se păzească de adunările eretice și de dogmele dinafara și străine credinței". Referirile constante la pericolul ereziilor și al dogmelor străine de credința ortodoxă trebuie înțelese în contextul istoric al timpului, când romanii de la oamenii simpli până la capetele încoronate și la nobili erau supuși unor presiuni prozelitiste puternice.

Mutarea Sfântului Iachint Mitropolitul Țării Românești la Curtea de Argeș

Această lipsă a împlinit-o fiul marelui Întemeietor, Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364), care a făcut demersuri la Patriarhia de Constantinopol pentru venirea Mitropolitului Iachint de Vicina la Curtea domnească de la Argeș. În luna mai 1359, cu îngăduința Sfântului Patriarh Calist I al Constantinopolului (1350-1354; 1355-1363) și la stăruințele voievodului Nicolae Alexandru Basarab, Sfântul Iachint Mitropolitul Țării Românești s-a mutat în capitala de atunci a Țării Românești, la Curtea de Argeș.

Astfel, locul Vicinei a fost luat, în șirul mitropoliilor Patriarhiei de Constantinopol, de Mitropolia Ungrovlahiei sau a Țării Românești, care de atunci înainte s-a îngrijit și de credincioșii ortodocși din Dobrogea. Mutarea Sfântului Iachint Mitropolitul Țării Românești a fost lesne de înfăptuit, deoarece, încă de la începutul secolului al XIV-lea, Țara Românească a lui Basarab I se întindea până la Gurile Dunării, la Chilia.

Sfântul Iachint Mitropolitul Țării Românești 28 octombrie

În scrisoarea prin care Sfântul Patriarh Calist I întărește mutarea Sfântului Iachint în Țara Românească, se arată că "toți clericii din țară și ceilalți sfințiți călugări și laicii trebuie să asculte și să se supună lui ca unui adevărat păstor și părinte al lor", că arhiereul trebuie să-i învețe pe toți "calea Evangheliei, depărtându-i și împiedicându-i de la faptele oprite ale păcatului și de la toată dogma străină de Biserica lui Hristos", de vreme ce și în Țara Românească erau în vremea aceea unii care încercau să ademenească poporul, fie la Biserica papală, fie la erezia bogomilică.

De aceea patriarhul Constantinopolului îl încredințează pe acest minunat ierarh poporului român evlavios, știindu-l pe Iachint cuvios, rugător, râvnitor în săvârșirea celor sfinte, bun chivernisitor al lucrării Bisericii, precum și mare apărător și mărturisitor al dreptei credințe.

Sfântul Iachint Mitropolitul Țării Românești a întărit în mărturisirea Ortodoxiei, prin cuvânt și faptă, pe voievod și pe dregători, care erau ispitiți să-și schimbe credința pentru dobândirea unor trecătoare foloase lumești făgăduite de străini.

Acest ierarh, ajutat de domnul țării, Vladislav I (Vlaicu Vodă, urmașul lui Nicolae Alexandru), a încurajat și susținut mult monahismul românesc. El l-a adus în țară pe Sfântul Nicodim de la Tismana, care venea din Muntele Athos, pentru a organiza câteva mânăstiri-lavre după modelul athonit. El a trimis numeroși călugări "vlahi" la Mănăstirea Cutlumuș (Muntele Athos), unde au ajuns monahi vestiți. Iar în țară a organizat mai multe mănăstiri la Tismana, Curtea de Argeș, Câmpulung-Muscel, Cozia, Snagov, Târgoviște, Bolintinul din Deal și din Vale, Tânganu, Cotmeana și altele.

Viața Duhovnicească a Sfântului Iachint Mitropolitul Țării Românești

Sfântul Iachint Mitropolitul Țării Românești ducea o viață sfântă și era pildă pentru creștinii ortodocși din acele timpuri. El învățase rugăciunea inimii de la monahii din preajma Sfântului Grigorie Palama și-i învăța pe călugării din mânăstirile eparhiei sale să dobândească starea de rugăciune neîncetată. De sfințenia vieții lui auzise însuși Voievodul Basarab I Întemeietorul (1310-1352), dar în timpul domniei lui nu este atestată existența unei autorități bisericești în Țara Românească recunoscute de Constantinopol.

Trecerea la cele veșnice a Sfântului Iachint Mitropolitul Țării Românești

În ultimii ani ai vieții, Sfântul Iachint a îndurat, cu răbdare și rugăciune, povara multor neputințe și boli, și a suferit felurite clevetiri nedrepte din pricină că slăbiciunea bătrâneții îl împiedica să mai meargă la Constantinopol. Spre sfârșitul vieții, nu mai ajungea la ședințele Sinodului patriarhal din Constantinopol. De aceea, a fost trimis în țară Daniil Critopulos, dicheofilaxul - un fel de avocat sau jurist al Patriarhiei de la Constantinopol - ca să cerceteze activitatea bătrânului mitropolit. Venit în țară, delegatul Patriarhiei, Daniil, este trimis cu o scrisori către patriarhul Filotei al Constantinopolului. Mitropolitul se dezvinovățea de acuzele ce i se aduceau. Îi scria că este greu bolnav și că la suferințele trupești se mai adăuga una, sufletească, pricinuită de "puțina prețuire" din partea patriarhului, care îi stă "ca o săgeată în inima" și îi "roade neîncetat sufletul". Îi arăta apoi că n-a participat la ședințele sinodului patriarhul, fiind oprit și de domnul țării, Viadislav I (1364-1377), având în vedere "lungimea drumului și frica de a nu fi ucis", dar și pentru că era cuprins de o "covârșitoare slăbiciune trupească", fiind "slăbit cu totul și fără putere". Prin aceeași scrisoare, mitropolitul Iachint a încunoștiința pe patriarh că domnul și boierii țării au trimis pe dicheofilaxul Daniil Critopol "ca să fie sfințit, dăruit și binecuvântat ca arhiereu a toată Ungrovlahia", având pentru aceasta "voia, îngăduința și iertarea" sa. Rezultă din scrisoare că mitropolitul Iachint dorea în chip sincer să se retragă de la conducerea Mitropoliei. Nu după mult timp, Sfântul Iachint Mitropolitul Țării Românești pleacă la Domnul în anul 1372. A fost îngropat lângă biserica mitropolitană de la Argeș, în care slujise pe parcursul păstoririi sale.

Surse:

Floare 02 Bun

Canonizarea Sfântului Iachint Mitropolitul Țării Românești

Sfântul Iachint Mitropolitul Țării Românești a murit la Curtea de Argeș în anul 1372, după ce a păstorit cu râvnă, a sfătuit cu înțelepciune și a pătimit cu răbdare și smerenie. Pentru credința sa ortodoxă, viața sa sfântă și dragostea sa față de Biserică și neam, mitropolitul Iachint se numără acum printre Sfinții Ierarhi ai lui Dumnezeu, fiind totodată o podoabă de mare preț a neamului românesc.

La 8 iulie 2008 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât proslăvirea Sfântului Ierarh Iachint, cu data de prăznuire la 28 octombrie. Proclamarea oficială a canonizării acestuia a avut loc pe 26 octombrie 2008, la Catedrala patriarhală din București, odată cu proclamarea oficială a canonizării altor doi sfinți români: Sfântul Voievod Neagoe Basarab și Sfântul Dionisie Exiguul.

Floare 02 Bun

Etimologia / semnificația numelui Iachint

IACHINT - este de origine greacă (Ὑάκινθος) și are sensul de "zambilă", mai exact numele unei plante cu flori și culoare care variază de la safir la violet. În secolul al XIX-lea Hyacinth a fost folosit ca nume feminin ca parte a tendinței pentru numele de flori.

Este un nume foarte rar folosit, având o mai mare răspândire în rândul monahală.

Derivate ale numelui Iachint

Iachint, Iachinta.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Iachint?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 28 octombrie când este pomenit Sfântul Iachint Mitropolitul Țării Românești și pe data de 3 iulie când este pomenit Sfântul Mucenic Iachint.

Floare 02 Bun

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Iachint Mitropolitul Țării Românești, glasul 1

Vrednic următor al ierarhilor dobrogeni și întâiule între mitropoliții Țării Românești, Sfinte Ierarhe Iachint, te-ai arătat mărturisitor al dreptei credințe, lucrător al virtuților și rugător pentru sufletele noastre.

Condac - Sfântul Iachint Mitropolitul Țării Românești, glasul al 8-lea

Pe apărătorul dreptei credințe, pe Sfântul Ierarh Iachint de Vicina, cel ce s-a arătat ca un luceafăr strălucitor în zorii Mitropoliei Țării Românești și a împlinit cele duhovnicești ale păstoriților săi, să-l lăudăm cu inimi curate la prăznuirea sa cea de peste an, zicând: Bucură-te, sfinte slujitor al lui Hristos pe pământ românesc.

Floare 02 Bun

Viața completă - Sfântul Iachint Mitropolitul Țării Românești (Viețile Sfinților)

Vicina a fost un oraș important în secolele XIII-XIV, așezat în regiunile de nord ale Dobrogei, cel mai probabil pe o insulă din fața așezării actuale Isaccea (odinioară orașul Noviodunum). Scaunul mitropolitan de la Vicina a fost întemeiat înainte de secolul al XIII-lea, sub jurisdicție bizantină. Perioada de la jumătatea secolului al XIV-lea, când Iachint devine mitropolit, este marcată de criza Imperiului Bizantin, care, slăbit de războaie interne, nu-și mai putea exercita protecția asupra cetății Vicina. Prin anii 1337-1338, Vicina fusese deja cucerită și prădată de tătari, pentru ca din 1352 să intre sub ocupație genoveză.

În acest context, este posibil ca mitropolitul Iachint să se fi retras la Curtea Domnească de la Argeș, sub domnitorii Basarab I (1310-1352) și Nicolae Alexandru (1352-1364). Alungând hoardele tătare ce organizau expediții de jaf în voievodat, domnitorul Țării Românești ajunsese să stăpânească teritorii din sudul Moldovei, până la Chilia și Marea Neagră. Nu avem certitudine cu privire la data când Sfântul Iachint a fost nevoit să părăsească scaunul mitropolitan de la Vicina. Cert este că, în anul 1359, se afla în Țara Românească, la Curtea Domnească a lui Nicolae Alexandru Basarab, ca mitropolit al Ungrovlahiei.

Drept răspuns la stăruințele domnitorului român, în urma unei corespondențe a Cancelariei domnești cu Patriarhia Ecumenică, în mai 1359 un document patriarhal aprobă mutarea ierarhului Iachint, de la Vicina la Curtea de Argeș. Sinodul din Constantinopol, sub președinția patriarhului Calist, în timpul împăratului Ioan V. Paleologul, numea pe Iachint "păstor legiuit a toată Ungrovlahia cu rangul de mitropolit preacinstit, spre binecuvântarea și îndreptarea duhovnicească a domnitorului, copiilor lui și a întregii sale domnii". Aportul ierarhului ortodox la recunoașterea scaunului vlădicesc, deja existent la Argeș, de către Patriarhia Ecumenică este deosebit de important, în contextul politic al vremii. Regele maghiar Ludovic cel Mare (1342-1382), cunoscut pentru prozelitismul său, exercita presiuni asupra voievodului român pentru acceptarea confesiunii catolice în Țara Românească.

Folare Separare 1

Amintita corespondență cu Patriarhia Ecumenică dovedește rodnica misiune a mitropolitului Iachint pe lângă domnul Nicolae Alexandru, care îi cerea patriarhului Calist al Constantinopolului "numai pe el, nu pe altul, cu multe rugăminți, fiind foarte agreat de marele voievod". Domnitorul însuși primea sfat de la patriarhul ecumenic, în scrisoarea din mai 1359, "să se păzească de adunările eretice și de dogmele din afară și străine credinței". Ca arhipăstor al românilor dintre Dunăre și Carpați, Sfântul Iachint a organizat viața bisericească din Țara Românească, hirotonind preoți și construind biserici de mir pentru popor.

Ca prieten și ucenic al Sfântului Grigorie Palama, nu putea neglija monahismul românesc. De la Sfântul Munte Athos a adus pe Sfântul Nicodim de la Tismana, pentru a organiza mănăstirile românești după model athonit. Mănăstirea Cutlumuș din Sfântul Munte a fost gazdă a călugărilor valahi, care se întorceau în țară cu experiență duhovnicească athonită. Mănăstirile Tismana, "Sfântul Nicolae" - Domnesc din Curtea de Argeș sau Negru-Vodă din Câmpulung datorează buna organizare încă de la începuturi Sfântului Ierarh Iachint. Ca "exarh al plaiurilor", mitropolitul purta de grijă românilor transilvăneni, cărora le hirotonea clerici și le trimitea misionari.

În ultimii ani din viață îl găsim la reședința mitropolitană de la Curtea Domnească a lui Vladislav I (1364-1377), cel de-al treilea voievod român în timpul căruia a păstorit. În anul 1370, Iachint trimitea patriarhului ecumenic Filotei o scrisoare prin care justifica absența de la ședințele Sinodului Patriarhal, nu din motive de rea-voință, ci din cauza bătrâneții. Vârsta înaintată și sănătatea precară a mitropolitului Iachint l-au determinat pe domnul Vladislav I să-l oprească de la o așa lungă deplasare. În aceeași scrisoare, mitropolitul Ungrovlahiei se îngrijea de viitorul scaunului vlădicesc de la Argeș, cunoscându-și sfârșitul aproape. Astfel, cerea patriarhului ecumenic ca dicheofilaxul Daniil Critopol - juristul patriarhal trimis în Țara Românească să cerceteze activitatea bisericească - "să fie sfințit, dăruit și binecuvântat ca arhiereu a toată Ungrovlahia". În prima jumătate a anului 1372, mitropolitul Iachint s-a mutat la cele veșnice, fiind înmormântat în complexul mitropolitan de la Curtea de Argeș.

Folare Separare 1

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit în ședința din 8 iulie 2008, a hotărât canonizarea celui dintâi Mitropolit al Țării Românești, Sfântul Iachint Mitropolitul Țării Românești. La data de 26 octombrie 2008 a avut loc proclamarea solemnă a canonizării sale.

Folare Separare 1

Sursă: Doxologia.

Floare 02 Bun

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 28 octombrie

În aceasta luna, în ziua a douăzeci și opta, Sfinții Mucenici Terentie, Neonilla și fiii lor Nita, Sarvil, Ierax, Teodul, Fota, Vil și În aceasta luna, în ziua a douăzeci și opta, Sfinții Mucenici Terentie, Neonilla și fiii lor Nita, Sarvil, Ierax, Teodul, Fota, Vil și Evnichi;
Tot în aceasta zi, Preacuviosul Părinte Ștefan Savaitul;
Tot în aceasta zi, Sfinții Mucenici African, Terentie, Maxim, Pompie și alți treizeci și sase;
Tot în aceasta zi, Preacuviosul Părintele nostru Firmilian, episcopul Cezareii Capadociei și Melhion dascălul și preotul Antiohiei, cel ce a caterisit pe Pavel de Samosata;
Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Chiriac, care a descoperit cinstita Cruce, în zilele lui Constantin cel Mare și a maicii lui Elena;
Tot în aceasta zi, Ana maica Sfântului Chiriac care, fiind arsa cu făclii și fiind strujită, s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, Sfânta Fevronia, fiica împăratului Iraclie care în pace s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Părinte Atanasie Patriarhul Constantinopolului, care a sihăstrit în muntele Atonului (Muntele Athos).
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântul Iachint Mitropolitul Țării Românești.

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 29 octombrie

În aceasta luna, în ziua a douăzeci și noua, Sfânta Preacuvioasa Mare Mucenița Anastasia Romana;
Tot în aceasta zi, Preacuviosul Părintele nostru Avramie și Maria nepoata sa;
Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Chiril;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților Mucenici Min și Mineu;
Tot în aceasta zi, Sfântul Sava Stratilatul, care fiind de toate parțile însulițat și pătruns, s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Maicii noastre Ana, care și-a schimbat portul și numele bărbătește și s-a numit Evfimian;
Tot în aceasta zi, Sfânta Mucenița Melitina;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noului sfințit Mucenic Atanasie celui ce era din Sparta Ataliei, care a mărturisit în Muntania în anul 1653.

Floare 02 Bun

Pentru rugaciunile

Sursă: pravila.ro, facebook.

autor: Pravila

Recomandări

† Sfinții 42 de Mucenici din Amoreea
(6 martie)

FB Like WhatsApp Mail SMS Copy Link Astăzi în calendarul ortodox sărbătorim Sfinții 42 de Mucenici din Amoreea, care deși au pierdut încercarea de a-și salva patria, nu au pierdut lupta pentru sufletele lor. FB […]

† Sfinții Cosma și Damian cei din Asia Mică
(1 noiembrie)

FB Like WhatsApp Mail SMS Copy Link Sfinții Cosma și Damian cei din Asia Mică, numiți și Doctori fără de Arginți sunt doi mari sfinți, sunt protectori ai sfințeniei căsniciilor creștine, precum și dătătorii de […]

† Sfântul Ambrozie de la Optina
(10 octombrie)

FB Like WhatsApp Mail SMS Copy Link Sfântul Ambrozie de la Optina a avut o dragoste nemărginită de oameni pentru care a primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii cu ajutorul căruia a mângâiat și a […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram
Send this to a friend