Sfântul Grigorie al Nyssei (Nissei) este fratele mai mic a Sfântului Vasile cel Mare. Este recunoscut de teologii moderni drept "cel mai mare cuget patristic al Răsăritului". El este pomenit în calendarul ortodox în data de 10 ianuarie.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Sfântul Grigorie al Nyssei s-a născut în jurul anului 335 în Cezareea Capadociei. Tatăl, pe nume Vasile, era originar din provincia Pont, iar mama Sfântului Grigorie, Emilia, era din Cezarea Capadociei. Sfântul Grigorie al Nyssei era unul din cei 10 frați, dintre care trei vor fi episcopi: Vasile, Petru de Sevasta, Grigorie; cinci vor fi monahi: cei trei dinainte, plus Naucratios și Macrina cea tânără. Șase dintre membrii acestei familii sunt recunoscuți ca Sfinți în calendarul ortodox: Sfânta Macrina cea Bătrână (bunica lui serbată pe 30 mai), Sfânta Emilia (mama lui serbată pe 8 mai), Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nyssa (serbat pe 10 ianuarie), Sfântul Petru (Episcopul Sevastiei - serbat pe 9 ianuarie) și Sfânta Macrina cea Tânără (sora lui - serbată pe 19 iulie).
Bunica Macrina a crescut pe copii în duh creștin, împreună cu mama lor, Emilia, și sora lor, Macrina cea Tânără.
Aproape întreaga educație moral creștina o primește de la sora lui, Macrina, de la fratele său mai mare, Vasile, pe care îl va numi apoi "tatăl și invadatorul meu". Sub aceasta înrâurire, Grigorie este atras de viața eclesiastică și intra în cler, unde ajunge la rangul de citeț.
În timpul lui Iulian Apostatul este atras spre cultura filosofică profană, citind mai ales pe Platon, dar și pe retorii Libanus și Stagirius. Astfel influențat, Sfântul Grigorie al Nissei va ajunge profesor de retorică. Aceasta perioadă a fost denumită de unii patrologii drept "o criza de conștiință", sau în orice caz o perioadă de depărtare a lui Grigorie de Nyssa de Biserică. Îndemnurile lui Vasile și ale prietenilor săi l-au întors însa la calea de slujitor al Bisericii.
Cei mai mulți dintre exegeții Sfântului Grigorie susțin că acesta a trăit pentru o vreme viața de căsătorie. La anul 385 Sfântul Grigorie de Nazianz îl mângâie pe Sfântul Grigorie de Nyssa pentru moartea soției sale, Teosevia (pomenită împreună cu sfântul pe 10 ianuarie), "soție de preot cu adevărat sfântă". Nu există însă documente care să ateste hirotonirea lui Grigorie de Nyssa înainte sau după moartea soției sale. Dar se pare că cei doi soți se despărțiseră cu mult înainte, prin buna înțelegere, îmbrățișând amândoi viața monahală. Încă în scrierea sa "Despre feciorie," alcătuita la 370 sau 371 la îndemnul fratelui său Vasile, Sfântul Grigorie al Nyssei își exprimă regretul că n-a rămas necăsătorit că să poată ajunge "la culmea fecioriei". La această convingere și la hotărârea pentru viața de monah trebuie să fi ajuns amândoi soții cu destul timp înainte de alcătuirea scrierii "Despre feciorie".
În 370-371, Grigorie s-a retras la o mănăstire întemeiată de fratele său Vasile, pe malul răului Iris, în Pont, și unde se retrăsese dinainte de 358.
În 371 a fost numit episcop al Nyssei de către Vasile. Din cauza naivității și firii sale mai mult contemplative, este condamnat de arieni și depus din treapta într-un sinod local, în 376. În 378, după moartea împăratului arian Valens, este primit triumfal de către enoriașii săi.
După moartea fratelui său Vasile în 379, Sfântul Ierarh Grigorie al Nyssei devine un înfocat luptător pentru cauza creștinismului ortodox și împotriva ereziilor. În toamna anului 379 participă la Sinodul de la Antiohia, unde se remarcă prin cultura sa deosebită. Din însărcinarea sinodului făcu după aceea o vizită canonica în eparhiile Pontului (Pont, Palestina și Arabia). În acest timp, aproape fără voia lui, a fost numit episcop de Sevasta, în Armenia, unde a stat doar careva luni.
La Sinodul II ecumenic, din 381 (Constantinopol), Sfântul Grigorie participă ca unul din teologii de mare autoritate. În scopul îndeplinirii hotărârilor Sinodului, un decret al Împăratului Teodosie, din 30 iulie, 381, dispunea ca toți ereticii din eparhiile Pontului, care nu se aflau în comuniune cu episcopii Heladie din Cezareea, Otreius din Melitine și Grigorie de Nyssa, să fie expulzați.
Pentru a citi mai mult despre Sfântul Vasile Cel Mare APĂSAȚI AICI.
Deoarece în zilele sinodului s-a întâmplat să moară împărătesele Flacilla și Pulheria, Sfântul Grigorie al Nyssei a fost chemat să rostească necrologurile (Rugăciunile de înmormântare). Tot în Constantinopol, în 394, ia parte la alt sinod.
Sfântul Grigorie de Nyssa a trecut la cele veșnice la data de 10 ianuarie 395.
Sursă: Creștin Ortodox.
Moaște ale Sfântului Grigorie de Nyssa se găsesc în Mănăstirea Visoki Decani din Serbia, în Biserica Sfântul Eustatie din Peissos, Grecia.
O parte din moaștele Sfântului Grigorie de Nyssa se află și la Biserica "Domnița Bălașa" din Capitală (în prezent această părticică se află Biserica Sfânta Ecaterina, deoarece Biserica Domnița Bălașa este în renovare). Ele au fost aduse aici din Grecia în urmă cu mai bine de patru decenii. Și așa cum spun părinții slujitori ai Bisericii și cum reiese din mărturiile epitropilor testamentari, moaștele au fost primite de familia Mosco, care are legătură directă cu familia Sfântului Voievod Martir Brâncoveanu și, implicit, cu domnița Bălașa. Această familie se trăgea din Sparta, din Peloponez. Socrul academicianului Bălăceanu Stolnici, Emanoil Hagi-Mosco, care a fost epitrop o perioadă îndelungată a acestui așezământ, împreună cu Constantin Sturdza și cu Grigore Brâncoveanu, alți mari bărbați ai acestei familii, au donat bisericii moaștele Sfântului Grigorie de Nyssa, înainte de moarte, prin 1970. Pe racla sub formă de mască facială, în care erau păstrate aceste sfinte moaște, probabil o părticică din partea frontală a capului Sfântului Grigorie de Nyssa, se afla inscripționat anul 1792 și cuvintele "acestea aparțin Sfântului Grigorie de Nyssa"
Surse: Creștin Ortodox, Ziarul Lumina.
GRIGORIE – acest nume provine din greacă veche Γρηγόριος (Grigórios) < compus din γρήγορος (grḗgoros, „cel treaz“, „veghetorul“, „vigilent, atent, alert”, „a fi/sta treaz“, „a priveghea“) +-ιος (-ios).
În etimologia folclorică, numele a devenit asociat cu elementul latin "grex" care înseamnă "turma". Astfel, acest cuvânt era în conștiința celor care îl foloseau asociat cu un un cioban care își conduce turma, fapt care a contribuit la popularitatea numelui printre călugări și suverani Bisericii dea lungul veacurilor.
Limba bisericească păstrează forma veche Grigorie, dar în limba modernă s-a impus forma Grigore (de unde și prescurtarea Gore). Deși purtat de numeroși sfinți, astăzi numele este tot mai rar. Diminutivele curente sunt Grigoras și, sub influența occidentală, Grig (uneori dezvoltat autohton în Griguță). Derivatele feminine – Grigoriță, Grigorina – se întâlnesc încă și mai puțin.
"Grigor", "Krikor" (armeniană), "Grigor" (bulgară, galeză), "Grugur", "Grga" (croată), "Řehoř" (cehă), "Gregers" (daneză, norvegiană), "Gregory", "Greg", "Gregg" (engleză), "Reijo", "Reko" (finlandeză), "Grégoire" (franceză), "Grigol" (georgiană), "Gregor" (germană, slovacă), "Gregorios" (greacă), "Gergely", "Gergő" (maghiară), "Gréagóir" (irlandeză), "Gregorio" (italiană), "Grigorijs" (letonă), "Grigor", "Gligor" (macedoniană), "Grzegorz" (poloneză), "Grigori", "Grigoriy", "Grigory", "Grisha" (rusă), "Gregor", "Grigoari", "Greig" (scoțiană), "Grega", "Gregor" (slovenă), "Gregorio", "Goyo" (spaniolă), "Gerger" (suedeză), "Hryhoriy" (ucrainiană).
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 10 ianuarie când este pomenit Sfântul Grigorie al Nyssei cunoscut si sub numele de Sfântul Ierarh Grigorie Nissei.
Mai sunt și alți sfinți care au purtat acest nume cum ar fi:
Sfântul (ierarh) Grigorie, episcopul Nyssei, fratele marelui Vasile; la toate asemenea sfântului Vasile, numai căutătura mai veselă și mai bătrân.
Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine, p. 100
Filozof creștin, Părinte al Bisericii și scriitor care a dus la apogeu teologia Capadocienilor, Sfântul Grigorie de Nyssa a trăit experiența vie a Duhului, mărturisită în mii de pagini ce se constituie în tot atâtea picături de har date nouă spre luminarea minții și a inimii.
Multe dintre scrierile sale sunt comentarii la cărțile Scripturii. Un devotat admirator al lui Origen, Grigorie a aplicat constant principiile hermeneuticii ale școlii alexandrine. El este în permanență în căutarea interpretărilor alegorice și a înțelesurilor mistice. Ne-au rămas de la el opt omilii la cartea Eclesiastului, unde afirmă că sufletul trebuie să se ridice deasupra simțurilor și că adevărata pace poate fi găsită numai disprețuind slava lumii. Este autorul și a 15 predici la Cântarea Cântărilor, cinci cuvântări semnificative despre Rugăciunea Domnească și opt omilii la Fericiri.
Lucrările sale cu caracter teologic au fost elaborate în a doua parte a vieții sale, când a urmat pas cu pas învățătura celorlalți doi capadocieni, Vasile și Grigorie de Nazianz. Ca și ei, episcopul Nyssei apără unitatea Ființei divine și Treimea Persoanelor.
Cea mai importantă operă teologică rămâne "Marele Cuvânt Catehetic", o apărare argumentată în 40 de capitole a învățăturii creștine împotriva evreilor, necredincioșilor și ereticilor. Dar cea mai vastă dintre scrierile care mai există de pe urma lui este "Contra lui Eunomie", o apologie a crezului niceean împotriva ereziei ariene, această lucrare fiind una de referință în lupta dusă pentru păstrarea adevăratei credințe. Grigorie l-a combătut și pe Apolinarie de Laodiceea, care învăța că "Logosul Însuși S-a făcut trup, dar n-a avut rațiune omenească, suflet rațional, ci în persoana Lui, rațiunea era neschimbătoare, cerească". Prin această concepție eronată, Apolinarie distrugea integritatea sau deplinătatea firii umane a Mântuitorului, primită la Întrupare, și punea, astfel, în primejdie întreaga Sa operă mântuitoare. Grigorie a scris și împotriva altor eretici, Sabelie, Macedonie, care negau dumnezeirea Sfântului Duh. În lucrarea "Despre destin", el apără libertatea umană de fatalismul astrologilor. O altă carte, "Despre copii", dedicată prefectului Capadociei, Hieros, conține explicații la întrebarea de ce Providența divină îngăduie moartea prematură a copiilor.
În învățătura lui Grigorie de Nyssa, omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, ca un reflex al desăvârșirii și, în mod special, al libertății dumnezeiești. Căzut în stricăciune și corupție, îmbrăcat de acum în "hainele de piele" ale mortalității și patimilor prin folosirea rea a libertății, omul nu a putut fi restaurat în condiția sa primară decât prin Întruparea lui Hristos. Aderând prin botez la corpul lui Hristos, Biserica, și crescând neîncetat prezența în suflet a Domnului prin virtuți și Sfintele Taine, el poate progresa la infinit în unirea cu Dumnezeu, antrenând în aceasta neamul omenesc și universul întreg. Este învățătura despre epectază (aspirație permanentă spre desăvârșire), a urcușului neîntrerupt spre Dumnezeu. "Astfel, în eternitatea veacului fără sfârșit, cel care aleargă spre Tine devine întotdeauna mai mare și mai înalt decât el însuși, crescând prin bogăția harului. Dar cum ceea ce este căutat nu comportă limite în sine, capătul a ceea ce este găsit devine pentru cei care urcă punctul de plecare în descoperirea unui bine mai înalt. Iar cel care urcă nu se oprește niciodată de a merge din început în început prin începuturi care n-au sfârșit."
"Nu dumnezeirea a suferit!"
Restaurarea firii umane se realizează prin restaurarea real-istorică a "pârgăi asumate din natura umană și în potență a tuturor inșilor umani" și prin restaurarea concret-istorică a "tuturor inșilor umani prin integrarea lor în noua creație a lui Hristos: Biserica". "Regăsim la Sfântul Grigorie ideile recapitulării, a ascultării și a împăcării, ideea jertfei răscumpărătoare, precum și tema îndumnezeirii naturii umane asumate. După Sfântul Grigorie al Nyssei, moartea lui Hristos era necesară, dar nu a fost o pedeapsă impusă de Dumnezeu (ca la Origen). Hristos nu este victima morții, ci Se supune morții prin iconomie (pentru a distruge pe diavol acolo unde acesta era mai puternic - în moarte)."
Bogata lui activitate de scriitor cuprinde scrieri sau omilii cu caracter exegetic, dogmatic sau ascetic-duhovnicești ("Despre crearea omului", "Tâlcuire apologetica la Hexameron", "Despre viata lui Moise sau despre desăvârșirea prin virtute", "La titlurile psalmilor"), scrieri dogmatice ("Marele culant catihetic", "Cuvânt despre suflet și înviere" sau "Macrinia", "Către Eustatie, despre Sfânta Treime"), cuvântări ascetice ("Despre feciorie") și epistole. Dar aproape toate scrierile Sfântului Grigorie al Nyssei au un accentuat caracter ascetic-duhovnicesc. Întotdeauna explicarea textelor din Sfânta Scriptura îi dă prilejul de a descrie condițiile și modul înaintării credincioșilor în viata duhovnicească, iar expunerile dogmatice îi dau de asemenea prilejul de a le arata ca temeiuri pentru viața duhovnicească.
O spiritualitate mai profundă și mai angajată se manifestă în două mari opere din perioada de deplină maturitate creatoare a Capadocianului: ne referim la cele cincisprezece Omilii la Cântarea Cântărilor și la Viața lui Moise. Omiliile la Cântarea Cântărilor constituie fără îndoială punctul de vârf al exegezei Sfântului Grigorie. Noutatea lui Grigorie de Nyssa constă în sublinierea mistică a fiecărei particularități a Cântării, în reunirea într-un singur context a tuturor experiențelor spirituale la care a făcut mereu referire, precum aceea a viziunii extatice, a "beției sobre" care învăluie sufletul răpit în extaz, a ascensiunii către Dumnezeu, a înaintării neîncetate a sufletului către obiectul iubirii sale (este doctrina epektasis-ului, de origine paulinică), a continuei deziluzii produse de faptul că iubitul este infinit, în timp ce iubitorul este o creatură limitată. Aceleași motive mistice le întâlnim și în Viața lui Moise: evenimentele vieții lui Moise sunt, în conformitate cu regulile exegetice nysseniene, expuse la început conform istoriei și apoi interpretate spiritual. Totul este îndreptat către o interpretare mai profundă, care nu este morală, nici numai spirituală, este mistică: neîncetata asceză a sufletului, aici simbolizată de Moise, care primește de la Dumnezeu manifestările prezenței Sale de importanță mereu crescândă, de la aceea a rugului în flăcări la aceea a înmânării tablelor Legii. Se descrie viziunea mistică, care este una înțesută de sensuri, simbolizată de întunericul în care Moise s-a adâncit pentru a-L vedea pe Dumnezeu pe Sinai. De asemenea, alături de puternica reliefare mistică este și interesul ascetic: orice amănunt se poate spune, al vieții lui Moise, este funcțional pentru perfecționarea morală a creștinului, perfecțiune care culminează cu faptul de a deveni "prieten cu Dumnezeu".
Surse: Basilica Link 1 Link 2, Ziarul Lumina Link 1 Link 2 Link 3, Orthodoxwiki, Autori Citatepeia.
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Adâncul înțelepciunii fiind, Vistierie a cunoștinței și a desăvârșitei bunătăți, Hristoase, dă-mi a lăuda cu cântări pe Sfântul Grigorie, luminătorul Slăvitei Tale Biserici.
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Părinte Grigorie, podoabă a învățătorilor, primește lauda cea neputincioasă, care se aduce din dragoste pomenirii tale; întru care fă-ne nouă binevoitor pe Domnul Hristos.
Stih: Sfinte Părinte Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu cuvânt călăuzitor în Taine, îndestulat și înțelept, cinstita Biserică ai învățat-o a teologhisi o Unire Întreită în număr și o Treime de Un Scaun și o Cinste, Sfinte Părinte Grigorie.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Numai credința, iar nu dovedirea, să întâmpine minunile tale, cele mai presus de minte, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, pe Cel Necuprins cu gândul, Îmbrăcat în Trup omenesc.
Pentru a citi Acatistul Sfântului Grigorie de Nyssa APĂSAȚI AICI.
Dumnezeul părinților noștri Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.
Insuflatul de Dumnezeu ierarh al Bisericii și cinstitul scriitor de cântări al înțelepciunii, mintea cea priveghetoare a Nissei, Sfântul Grigorie, dănțuind și desfătându-se cu îngerii întru Dumnezeiasca Lumină, se roagă neîncetat pentru noi toți.
Cu ochiul sufletului priveghind, ierarhe, te-ai arătat lumii ca un păstor priveghetor și cu toiagul înțelepciunii tale, preafericite cuvioase, ai alungat pe toți rău voitorii credinței, ca pe niște lupi, păzindu-ți turma nevătămată, Preaînțelepte Părinte Grigorie.
Acest Grigorie era frate după trup cu Sfântul Vasile cel Mare și a străbătut din tinerețe toată învățătura cărții desăvârșit; el a fost retor slăvit și filosof ales, ca și Vasile, fratele lui. Apoi s-a căsătorit cu fericită Teozva, pe care Sfântul Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu (Teologul), a cinstit-o mai pe urmă cu multe laude, numind-o podoaba Bisericii, înfrumusețarea lui Hristos, cu adevărat soție sfântă a celui sfințit și vrednică de tainele cele mari. Pentru că bărbatul ei fiind hirotonit prezbiter, soția sa viețuia cu sfințenie în curățenie și cu mintea întreagă, slujind bolnavilor, îngrijind de cei săraci și strălucind cu bunătățile.
Apoi s-a învrednicit de slujba diaconiei; pentru că a sfințit-o diaconiță și de aceea cuvântătorul de Dumnezeu zice că este vrednică de mari taine. Apoi, placând Domnului, a răposat și s-a numărat în cetele sfinților.
Bărbatul ei, Sfântul Grigorie, a fost ridicat la rânduiala episcopiei, în ostrovul Nissei și păstorea bine Biserica lui Hristos. Împărățind în acea vreme Valens (364-378), arienii se întăriseră, având ajutor pe împăratul cel orbit cu același eres, care a izgonit pe Sfântul Grigorie de Nissa de pe scaunul său; atunci a umblat sfântul din loc în loc, opt ani, până la moartea împăratului, străbătând cetățile și țările și întărind pe cei dreptcredincioși.
În vremea împărăției marelui Teodosie (379-395), fiind al doilea sobor a toată lumea în Constantinopol (381), contra lui Macedonie, luptătorul contra Sfântului Duh, se afla acolo și Sfântul Grigorie cu Sfinții Părinți, ca ajutător al dreptei credințe, înfruntând și rușinând pe potrivnici cu puterea adevărului celui arătat din dumnezeiasca Scriptură și, șezând pe scaunul său mulți ani, a ajuns la adânci bătrânețe, apoi a adormit întru Domnul, lăsând după sine multe scrieri folositoare Sfintei Biserici. El era cu chipul cel trupesc asemenea fratelui său Vasile, însă cărunt și puțin mai vesel.
Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților
În această lună, în ziua a zecea, pomenirea celui între sfinți părintelui nostru Grigorie (Grigore), episcopul Nissei;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Dometian, episcopul Meletinei;
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți părintelui nostru Marchian, preotul și iconomul marii Biserici de la Constantinopol;
Tot în această zi, pomenirea sfântului Amonie, care în pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Antipa de la Calapodești.
În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea cuviosului părintelui nostru Teodosie, începătorul vieții de obște și dascălul pustiului;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Teodosie cel din Antiohia;
Tot în această zi, soborul celor zece mii de sfinți îngeri;
Tot în această zi, pomenirea sfântului Ștefan cel din Plachidiane, a sfântului Teodor și a arhimandritului Agapie;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Mal, care, bătut fiind, s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului Vitalie, care în pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului Teodosie egumenul sfintei Mănăstiri Filoteu din Muntele Athos, care a fost și episcop de Trapezunt și care în pace s-a săvârșit.
Pe Sfântul Grigorie al Nyssei să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Ierarhe Grigorie roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
Sursă: pravila.ro, facebook.
