† Sfântul Efrem Sirul
(28 ianuarie)

Trimte prietenilor tăi

Sfântul Efrem Sirul sau Efrem sirianul, este sărbătorit în calendarul ortodox în data de 28 ianuarie.

Din dragoste de Dumnezeu, Sfântul Efrem Sirul a compus și ne-a lăsat drept moștenire duhovnicească o serie de imne teologice și de cuvinte înțelepte. Cea mai cunoscuta rămâne însă rugăciunea care îi și poarta numele: Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.

„Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în desert nu mi-l da mie;
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, desparte-mi-l mie, slugii Tale!
Așa, Doamne, Împărate, desparte-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.”

Viața pe scurt – Sfântul Cuvios Efrem Sirul (sinaxar)

Efrem s-a născut în jurul anului 306, în orașul Nisibe (actualul Nusaybin, la granița cu Siria). Dovezi cuprinse în imnografia sa sugerează că ambii săi părinți făceau parte din comunitatea creștină. În Nisibe în zilele lui Efrem erau vorbite numeroase limbi, îndeosebi dialecte ale aramaicii, însă comunitatea creștină folosea dialectul siriac. Numeroase religii păgâne, iudaismul și grupările creștine timpurii erau prezente în acea perioadă în această zonă, fiind vremuri de puternice tensiuni religioase și politice. Împăratul roman Dioclețian semnase un tratat cu omologul său persan, Nerses în 298 care trecuse Nisibis în mâinile romanilor. Persecuțiile sălbatice ale lui Dioclețian sunt o parte importantă a moștenirii bisericii Nisibene din perioada creșterii lui Efrem.

Sfântul Efrem Sirul în Nisibe

Sfântul Efrem Sirul a fost crescut sub îndrumarea Sfântului Iacob (Mar Jacob), care a fost ales în 308 ca primul episcop de Nidibe. Sfântul Iacob este cunoscut ca unul din participanții la Primul Sinod Ecumenic din 325.

Sfântul Efrem Sirul a fost botezat de tânăr, și episcopul Iacob i-a fost profesor. A început să compună imnuri și să scrie comentarii biblice ca parte a sarcinilor sale educative. Popular, Efrem este considerat fondatorul Școlii din Nisibe, care în secolele următoare a fost centrul învățăturilor Bisericii Asiriene a Răsăritului.

Sfantul Cuvios Efrem Sirul 28 ianuarie B

În anul 337, împăratul Constantin I cel Mare, care a transformat creștinismul în religie legală în Imperiul Roman, a trecut la cele veșnice. Profitând de această ocazie, Shapur al II-lea al Persiei a inițiat o serie de atacuri în nordul Mesopotamiei care pe atunci era sub administrația romană, atacând Nisibe în 338, 346 și 350. Despre respingerea primului asediu ne-a rămas scrisă mărturia Sfântului Efrem Sirul prin care ne arată că episcopul Iacob a apărat orașul cu rugăciunile sale. Un nor de muște și țânțari s-a abătut asupra trupelor lui Sapor al II-lea, regele Persiei, silindu-le să părăsească provincia.

Episcopul îndrăgit de Efrem a murit curând după acest eveniment, iar Babu i-a luat locul și a condus Biserica în acele vremuri grele. În timpul celui de-al treilea asediu, din anul 350, Shapur a schimbat cursul râului Mygdonius pentru a ocoli zidurile Nisibisului. Nisibisenii au refăcut repede fortificațiile în timp ce cavaleria pe elefanți a perșilor s-a împotmolit în pământul mocirlos de pe fundul râului. Acest lucru este amintit și de Sfântul Efrem Sirul în unul din imnele sale, socotind această salvare ca fiind una miraculoasă.

Sfântul Efrem Sirul în Edessa

Iulian Apostatul a început un marș temerar cu destinația finală capitala persană Ctesiphon, unde, a avut parte de o înfrângere ceea ce a determinat armata să abandoneze înaintarea. Iulian a fost omorât în timp ce asigura retragerea, iar armata l-a ales pe Iovian ca împărat în locul lui, care era creștin. El a fost silit de circumstanțe să încheie pace cu Shapur, și a cedat Nisibisul Persiei, cu condiția ca toți creștinii să poată părăsi liberi orașul.

Sfântul Efrem Sirul s-a alăturat unui grup numeros de refugiați care s-a îndreptat către vest, inițial către Amida (Diyarbakir), și în cele din urmă în Edessa în 363. Având peste șaizeci de ani, pe lângă misiunea de profesor la Școala din Edesa, vrednicul Efrem a primit și nespusul har al Preoției. Edessa fusese dintotdeauna inima lumii vorbitoare de siriacă, iar orașul era plin de filozofii și religii păgâne. Arienii, Marcioniții, Maniheiștii, Bardaisaniștii și diverse mișcări gnostice se autoproclamau ca fiind adevărata biserică. În toată această confuzie, Efrem a scris un mare număr de imnuri în apărarea ortodoxiei. Sfântul Efrem Sirul a fost luminat de Dumnezeu să scrie un număr însemnat de imne în apărarea dreptei credințe.

Într-una dintre călătoriile sale, Sfântul Efrem Sirul l-a întâlnit pe Sfântul Vasile cel Mare, ierarhul din Capadocia. Acest fapt îl apropie pe Efrem Siriacul de Părinții Capadocieni, și constituie un pod teologic important între vederile spirituale ale celor doi, care aveau multe în comun.

Trecerea la cele veșnice a Sfântului Efrem Sirul

În data de 29 ianuarie 373, la vârsta de peste 70 de ani, înconjurat de un număr însemnat de călugări și pustnici, veniți din mănăstiri, din pustie și peșteri, Cuviosul adoarme în Hristos. Celor adunați lângă patul său, Sfântul Efrem le lasă un testament prin care îi roagă insistent să nu îl îngroape cu ceremonii fastuoase, ci simplu, în cimitirul săracilor, iar, în loc de flori și miresme, sa îi dăruiască rugăciunea lor.

„Ceasul judecății pururea mai dinainte văzându-l, ai plâns cu amar, părinte Efrem, ca un iubitor de liniște; și îndemânatic învățător ai fost cu faptele, cuvioase. Pentru aceasta, părinte preafericite, pe cei leneși îi ridici spre pocăință. Harul ce izvorăște din gura ta, cuvioase, a umplut de apele vieții Biserica, și lumii a izbucnit râuri de cucernicie, revărsând asupra noastră apa pocăinței; ci învățându-ne cu cuvintele tale, părinte Efrem, roagă-te lui Hristos, Dumnezeul nostru să se mântuiască sufletele noastre.”

Adormirea Sfantului Cuvios Efrem Sirul 28 ianuarie

Cu toate că Sfântul Efrem nu a fost călugăr, este știut că a practicat o viață ascetică severă, crescând permanent în sfințenie. În vremea sa, monahismul era la începuturile sale în Egipt. Se pare că făcea parte dintr-o comunitate urbană, strâns unită, de creștini care „conveniseră” împreună să slujească și să se abțină de la relații sexuale. Unii dintre termenii siriaci folosiți de Efrem să-și descrie comunitatea au fost ulterior folosiți pentru descrierea comunităților monahale, dar afirmația că a fost călugăr este nefondată.

Sfântul Grigorie de Nyssa ne-a lăsat următorul portret al Sfântului Efrem Sirul: „Efrem este un sârguincios urmaș al primilor apostoli; El poate servi ca exemplu tuturor călugărilor și pustnicilor. El a trăit fără sac, fără băț și nu avea nici argint, nici aur. Mâncarea lui era fulgi de ovăz și legume, iar băutura era apă curată. Corpul lui era ca un schelet din lut.”

Scrierile Sfântului Efrem Sirul

S-au păstrat peste patru sute de imnuri compuse de Efrem. Admițând totuși că unele dintre ele s-au pierdut, nu există nici un dubiu privind productivitatea lui Efrem. Istoricul bisericii Sozomen spune că Efrem ar fi scris peste trei milioane de versuri. Efrem combină în scrierile sale o moștenire triplă: el schițează pe modelele și metodele iudaismului rabinic timpuriu, el folosește strălucit știința și filozofia greacă, și delectează cu simbolismul misterelor în tradiția mesopotamiană/persană.

Efrem a scris exclusiv în limba siriacă, dar există traduceri ale scrierilor sale în armeană, coptă, greacă și în alte limbi. Unele din operele sale există doar în traduceri (majoritatea în armeană). Bisericile siriace încă folosesc multe din imnurile lui Efrem ca parte din ciclul anual de cult.

Sfântul Efrem Sirul a scris peste 80 de imne în cinstea Maicii Domnului, peste 27 de imne închinate Nașterii Domnului, 13 imne închinate Botezului Domnului; a scris de asemenea imne închinate Păresimilor, Azimelor, Răstignirii și Învierii, peste 50 de imne despre Biserică și peste 50 împotriva ereziilor, afirmând dreapta credință a Bisericii.

Sfantul Cuvios Efrem Sirul 28 ianuarie C

Cel mai popular apelativ pentru Efrem este Harpa Duhului (siriacă Kenârâ d-Rûhâ). Mai este cunoscut ca Diaconul din Edesa, Soarele Sirienilor și ca Stâlpul bisericii.

În cadrul tradiției bisericii, Efrem demonstrează că poezia nu este numai un mijloc adecvat pentru teologie, și chiar superior în multe feluri discursului teologic. În plus, el încurajează citirea Sfintei Scripturi într-un mod care își are rădăcinile mai mult în credință decât în analiza critică. Efrem arată un simț adânc al legăturilor dintre toate ființele create, ceea ce face ca unii să vadă în el un sfânt ecologist.

(Sfântul Efrem Sirul este) Cel mai mare poet al epocii patristice și, probabil, singurul poet-teolog de mărimea lui Dante. — Robert Murray.

Cuvinte Duhovnicești

Despre smerenie și ascultare

„Avva mi-a poruncit să merg la brutăria din sat și să fac pâine pentru frații din mănăstire, însă oamenii de acolo sunt lumești, vorbesc ce nu se cuvine și nu-mi va folosi să aud unele ca acestea. De ce trebuie așa ceva?“ Fratele i-a răspuns: „Nu ai văzut tu oare copiii și cum învață aceștia, fiecare pentru el, în caietul lui, și nu pentru altul, știind că îi vor spune învățătorului tema pe care au învățat-o ei, și nu alții? Iar dacă vor începe să te biruiască patimile, să ții minte cele spuse: Toate să le încercați, țineți cele bune! (I Tesaloniceni 5, 20) („Despre cum se dobândește virtutea smereniei“).

„Adu-ți aminte neîncetat de moarte și de mormânt“

Să știi și că dracii se tem de tăcere, post, priveghere, abstinență, smerenie, rugăciune, lacrimi și alte virtuți ale monahului. Dacă vrei ca Dumnezeu să-ți dăruiască lacrimi, zdrobirea inimii și despătimire, adu-ți aminte neîncetat de moarte și de mormânt. („Despre cele opt gânduri păcătoase“)

Așadar, dacă și dracii recunosc, fără voia lor, că sunt neputincioși în fața smereniei și chiar se tem de aceasta, atunci de ce nu luăm în seamă această virtute? („Răspunsuri la întrebări“)

Cum să facem să nu vorbim de rău

Fericit și de trei ori fericit este cel care nu și-a spurcat limba cu vorbirea de rău a aproapelui; cel care nu și-a spurcat inima cu limba, ci înțelege că noi toți suntem sub pedeapsă; cel care nu se bucură de vorbirea de rău, ci urăște această patimă. Pentru că cel care nu vorbește de rău pe aproapele, s-a păstrat fără prihană. Acesta nu se împiedică și cugetul lui nu este spurcat. Cel care alungă duhul vorbirii de rău nu va mai fi aproape de oamenii răi și va birui legiuni de demoni. Cel care nu a vorbit de rău pe aproapele, a dobândit o comoară care nu-i poate fi furată. Cel care nu vorbește de rău a evitat uciderea de frați și alții nu-l vor vorbi pe el de rău. Cel care nu este prins de duhul vorbelor rele a cunoscut cu adevărat că el însuși este om trupesc și s-a păzit de orice pată. Cel care nu este în cârdășie cu vorbitorul de rele va fi împreună locuitor cu îngerii. Cel care nu și-a otrăvit urechile și limba cu cuvinte urâte, acela are buzele lui pline de roadele Duhului Sfânt. De aceea, cu adevărat ferice de omul care s-a ferit de vorbirea de rău. („Cuvânt despre virtuți și patimi“)

Cum să dobândim răbdarea

Fericit este, fraților, acela care a dobândit răbdarea, pentru că răbdarea are nădejde, „iar nădejdea nu se rușinează“ (Romani 5, 5). Cu adevărat fericit și de trei ori fericit este cel care are răbdare. Fiindcă „cel care va răbda până la sfârșit, acela se va mântui“ (Matei 10, 22). Și ce este mai bun decât această făgăduință? „Bun este Domnul; loc de scăpare în zi de strâmtorare, și pe cei ce se încred în El îi știe! (Naum 1, 7). Dar cât prețuiește răbdarea, fraților? Ori și pentru aceasta trebuie să vă zic un cuvânt, spre încredințare? Răbdarea nu poate fi singură, ci împreună cu multe alte virtuți. Cel care are răbdarea dobândește orice fel de virtute. În necazuri, se bucură; în nevoi, nu cârtește; în ispite, se minunează. Este oricând gata să facă ascultare. Este înfrumusețat cu îndelunga răbdare și plin de dragoste. Jignirilor le răspunde cu binecuvântare. În certuri, păzește pacea; în tăcere își arată bărbăția; în cântări de psalmi nu este leneș; este oricând gata să postească; la rugăciune este răbdător; în fapte își arată tăria; este direct în răspunsuri și supus în porunci; în viață e osârduitor; în ajutorarea aproapelui este primul; în convorbire e atrăgător; în viața de chinovie e plăcut; în sfătuiri e ca dulceața; în privegheri nu se supără; în grija pentru străini e săritor; în ajutarea neputincioșilor e foarte atent; în situații dificile sare primul ajutor; în gânduri e cu trezvie și bun în orice faptă. Căci unul ca acesta este înfrumusețat de orice faptă bună. Cine a dobândit răbdarea, acela a dobândit și nădejdea și cu îndrăzneală va striga către Domnul: «Așteptând am așteptat pe Domnul și S-a plecat spre mine»“ (Psalmi 39, 2). („Cuvânt despre virtuți și patimi“)

Despre libertatea pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu

„Căci El Dumnezeu este Cel Bun,
Care ne-ar fi putut sili să-I fim pe plac,
fără nici o osteneală pentru El; dar în loc de aceasta
El S-a trudit prin toate mijloacele
ca noi să lucrăm după bună plăcerea Lui
din voința noastră liberă,
ca noi să ne putem zugrăvi frumusețea
în culorile strânse de voia noastră liberă
în vreme ce dacă El ne-ar fi împodobit, ne-am fi asemănat
cu un portret pe care altcineva l-ar fi zugrăvit,
împodobindu-l cu propriile lui culori.“ (Imne despre credință, 31, 5)

Alte citate ale Sfântului Efrem Sirul

Îndrăzneala dragostei noastre îți place, Doamne, la fel de mult cum îți place că trebuie să-ți furăm din cele ce ne dăruiești.

Dușmanul neîmpăcat al lumii întregi, în neobrăzarea sa nerușinată, atacă Sfânta Biserică atacându-i slujitorii. Doamne, nu lăsa Biserica Ta Sfântă fără ajutorul tău, pentru că promisiunea ce ne-ai făcut-o privind invincibilitatea ei nu poate fi vădită ca neadevărată.

Binecuvântată este acea persoană care a consimțit să devină cel mai bun prieten al credinței și rugăciunii: el are mintea liniștită iar credința și rugăciunea se opresc doar la moartea lui. Rugăciunea care vine din inima omului deschide porțile raiului: acea persoană stă de vorbă cu Dumnezeu și este plăcută Fiului lui Dumnezeu. Rugăciunea potolește mânia și furia Domnului. Tot în acest fel, lacrimile ochilor deschid porțile compasiunii.

Serafimul nu-și putea murdării mâinile cu cărbune, dar l-a adus aproape de gura lui Isaia: Serafimul nu-l putea ține, Isaia nu-l putea înghiți, dar nouă Domnul ni le-a permis pe amândouă.

Surse: Ziarul Lumina, Creștin Ortodox, Orthodoxwiki, Wikipedia.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Unde se găsesc sfintele moaște ale Sfântului Efrem Sirul

Mănăstirea Sfântul Efrem Sirul este o mănăstire ortodoxa aflata la doar doi kilometri nord-vest de localitatea Kontariotissa, în regiunea Pieria (Olimp), din Grecia.

Mana Sfantului Cuvios Efrem Sirul 28 ianuarie
Mâna dreapta a Sfântului Efrem Sirul

În biserica mare a mănăstirii se păstrează, cu mare evlavie, cea mai mare comoara a locului: mana dreapta a Sfântului Efrem Sirul, cea prin care harul lui Dumnezeu a dăruit lumii nenumărate imne, rugăciuni și cuvinte de învățătură.

Sursă: Creștin Ortodox.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Icoana Sfântului Efrem Sirul

Efrem Sirul, bătrân, spân, cu putinței [și rari] peri în barbă, și negricios, purtând învelitoare pe cap, zice: „Îndrăzneala amestecată cu râsul surpă cu înlesnire sufletele”.

Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Dionisie din Furna - Erminia picturii bizantine, (p. 160, 196, 239)

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Etimologia / semnificația numelui Efrem

În primul rând „La mulți ani!“ tuturor celor care poartă numele Sfântului Efrem!

EFREM – Numele de băiat Efrem este o varianta a numelui Efrain sau Ephrain, avand semnificația de „fertil”, „roditor”, „îmbelșugat”. Originea numelui biblic Efrem este evreiasca (אפראיום). În Geneză numele Efraim este asociat cuvântului ebraic „roditor” (referindu-se la abilitatea lui Iosif de a produce copii).

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Efrem? Conform cu calendarul ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 28 ianuarie sau 5 mai de ziua Sfântului Efrem cel Nou.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Troparul Cuviosului Efrem Sirul, glasul al 8-lea

Harul ce izvorăște din gura ta cuvioase a umplut de apele vieții Biserica, și lumii a izbucnit râuri de cucernicie, revărsând asupra noastră apa pocăinței; ci, învățându-ne cu cuvintele tale, părinte Efrem, roagă-te lui Hristos, Dumnezeul nostru să se mântuiască sufletele noastre.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Condacul Cuviosului Efrem Sirul, glasul al 2-lea

Ceasul judecății pururea mai dinainte văzându-l ai plâns cu amar, părinte Efrem, ca un iubitor de liniste; și îndemânatic învățător ai fost cu faptele, cuvioase. Pentru aceasta, părinte preafericite, pe cei leneși îi ridici spre pocăință.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Viața completă - Sfântul Cuvios Efrem Sirul (Viețile Sfinților)

Minunatul Efrem a răsărit din pământul sirienilor. Și fapta bună din pruncie alegând-o, se silea de-a pururea a fugi de vorbirile cele vătămătoare ale celor de o vârstă. El citea neîncetat, mai vârtos sfintele cărți, iar sârguința, îndeletnicirea și cugetarea întru acestea îi erau lui Efrem mai plăcute decât toată dulceața. Încât și el împreună cu proorocul zicea: Cât sunt de dulci gâtlejului meu cuvintele Tale, mai mult decât mierea.

De atunci a avut tovarășe fapta bună și sârguința în osteneli. Căci care faptă cu dinadinsul nu s-a săvârșit de dânsul? Nu postul? Nu privegherea? Nu culcarea pe jos? Nu blândețea? Nu necâștigarea? Nu, peste atâta bogăție de bunătăți, și smerită cugetare? Încă și de darul cel învățătoresc a fost împărtășit. Apoi și până acum prin cuvintele sale, vorbește cu noi, îndemnându-ne, mângâindu-ne și sfătuindu-ne. Din care putem folosi nu numai cuvântul credinței cel drept, ci și ne deșteptăm spre câștigarea faptei bune. Iar de nădejdea cea către Dumnezeu și de dragostea cea către aproapele, atâta grijă a avut Efrem, încât el însuși când a vrut să se ducă din viață, zicea astfel:

"Nicidecum în toată viața mea n-am ocărit pe Domnul și cuvânt nebun din buzele mele n-a ieșit. În toată viața mea n-am blestemat pe nimeni. Și nicidecum nu m-am sfădit cu vreunul din cei dreptcredincioși".

Folare-Separare

Avea încă și lacrimi neîncetat în ochii lui, încât mai cu înlesnire puteau izvoarele cele de-a pururea curgătoare să-și înceteze curgerea, decât Efrem Șirul lacrimile. Și împreună cu lacrimile ieșeau și suspinurile, arătând focul cel dinlăuntru aprins al umilinței, pe care mai luminat îl va pricepe cineva citind scrierile aceluia. Căci el se află pretutindeni filozofând despre judecata și a doua venire a lui Hristos, înfricoșatul divan avându-l înaintea ochilor și ziua aceea în minte întipărind-o; apoi pe sine osândit socotindu-se și foarte cu jale tânguindu-se. În astfel de cugetări ale minții îndeletnicindu-se Efrem, pururea se nevoia după cântătorul de psalmi, fugind de gâlceavă cea lumească și în pustie sălășluindu-se. Apoi, din loc în loc se muta pentru a sufletelor zidire și folos, fiindcă era mișcat de duhul dumnezeiesc.

Odată își lăsă patria și aceasta fiindu-i poruncit ca dumnezeiescului Avraam, a ajuns la cetatea Edesa, pe de o parte, pentru închinăciunea sfintelor moaște, care erau întru dânsa, iar pe de alta, pentru întâlnirea cu un oarecare bărbat dintre cei cuvîn-tători, ca să ia model de viață de acolo. Acest lucru îl cerea de la Dumnezeu, adesea, zicând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Stăpâne al tuturor, învrednicește-mă ca, intrând în cetatea Edesa, să mă întâlnesc cu acel bărbat, care va fi puternic a-mi grăi cele spre folosul sufletului". Astfel rugându-se, când a ajuns la porțile cetății, era îngrijorat: cum adică se va apropia de acel bătrân, ce va afla de la dânsul și ce folos va dobândi?

Folare-Separare

Deci, călătorind astfel cu ațintirea minții, o femeie îndată îl întâmpină și aceasta era desfrânată. Negreșit al lui Dumnezeu lucru era acesta; căci pentru cele bune, de multe ori le rânduiește tainic pe cele potrivnice. Deci, sfințitul Efrem, astfel întâlnind pe desfrânată, stătea uimit oarecum, căutând către dânsa, mîhnindu-se și pătimind întru sine cu sufletul, că nu i s-a împlinit cererea după rugăciune, ci cu totul potrivnic. Iar ea văzându-l, iarăși privea la dânsul cu ochi necuvioși. Și fiindcă astfel multă vreme se priveau unul pe altul, vrând s-o rușineze și întru sfiala ce se cuvine femeilor a o aduce, i-a zis: "Pentru ce nu te rușinezi, o! femeie, privind la mine cu ochii ațintiți?" Și aceea zise: "Dar mie așa mi se cade a privi la tine, că din tine și din a ta coastă sunt luată. Iar ție ți se cade a te uita nu către noi, ci în pământ, din care ai și fost luat".

Acestea auzindu-le Efrem a mulțumit și femeii, pentru folosul ce a avut din vorbele ei, și lui Dumnezeu cu fierbințeală îi înălța mulțumire; care chiar prin cele fără de nădejde de multe ori poate face lucruri bune.

Deci, după ce au trecut zile destule, în cetatea Edesei dumnezeiescul Efrem era, locuind aproape de dânsul, o desfrânată care s-a făcut organ de răutate al vicleanului. Și printr-însa, ca prin șarpele cel dintâi, năvălea asupra dreptului. Deci, de vreme ce s-a întâmplat, că dumnezeiescul Efrem fierbea niște bucate, acea femeie deschizând fereastra care era în perete, se plecă cu nerușinare, apoi cu obrăznicie căutând la cuviosul, îi zise: "Binecuvintează, părinte". Iar el cu blândețea cea cuviincioasă lui și cu graiul îi zice: "Domnul să te binecuvânteze". Și aceasta iarăși cu râs necuvios a zis: "Dar ce lipsește bucatelor tale?". Iar acela a zis: "Trei pietre și puțin noroi, ca fereastra aceasta să se astupe". Aceea cu obrăznicie a zis: "Pentru că te-am cinstit, aceasta a făcut întru tine mândrie? Eu voiesc a dormi împreună cu tine, iar tu de prima dată mă deznădăjduiești?".

Folare-Separare

Însă precum aceea avea graiuri satanicești, astfel și el cu mult mai vârtos n-a fost lipsit de cuvinte duhovnicești, căci a zis: "De voiești împreună cu mine a dormi, trebuie s-o faci unde-ți voi zice eu". Iar aceea, dacă a auzit cuvântul, a și întrebat de locul unde voiește a dormi. "Nu într-alt loc, a zis el, decât chiar în mijlocul cetății voi dormi cu tine". Iar ea a zis: "Dar nu ai sfială și rușine de bărbații ce ne vor vedea dormind în mijlocul cetății?". Deci, femeia aceea dorind să vâneze sufletul cel pătimaș, n-a voit a cunoaște ceea ce zice Solomon: Că ochii Domnului Celui Preaînalt de milioane de ori mai luminați sunt decât soarele; căci caută peste tot căile oamenilor.

Atunci sfântul a răspuns îndată: "Dacă ochii oamenilor i-ai judecat că sunt puternici a rușina sufletul și a-l opri de la fapta cea rea, dar oare de ochii lui Dumnezeu, care văd toate câte se lucrează în ascuns și întru arătare, nu ne vom teme și nu ne vom spăimânta cu mult mai vârtos?". Acestea destule au fost ca să înduplece pe desfrânata a se depărta de vicleană poftă către dânsul și să se căiască de cele dintâi fapte rele ale ei. Căci îndată apropiindu-se și căzând la pământ, cerea iertăciune de dobitoceasca și neînfrânata ei pornire.

Folare-Separare

poi, făcând adevărată pocăință, a luat povățuitor și dascăl pe Sfântul Efrem în calea cea către mântuire. Iar el fiind gata a sluji unei cereri ca aceasta, o sfătui cele cuviincioase, spre a nu merge iarăși, după cum zice dumnezeiescul Ieremia, în urma gândurilor inimii celei rele; apoi s-a îngrijit a o aduce într-o mânăstire femeiască, spre a face fapte bune. Și în scurt, pe aceea care a voit a-l împie-dica din calea cea dreaptă, el mai vârtos întorcând-o de la calea cea rea, a avut ca rod al dreptății întoarcerea ei spre calea mântuirii.

Astfel, dumnezeiescul Efrem întâlnindu-se cu două femei desfrânate, pe una a folosit-o, iar de la cealaltă însuși a primit folos sau, mai adevărat să zic, de la amândouă, fiindcă ajutorul dumnezeiesc a folosit tuturor. De acolo fiind povățuit către Cezareea Capadociei, de darul care îl purta de sus, a văzut pe marele Vasile, glasul Bisericii și izvorul dogmelor. Pe care Efrem văzându-l, cu multe cuvinte a început a-l lăuda. Căci cu ochiul cel prea binevăzător al sufletului a văzut o porumbiță asemenea cu razele soarelui șezând pe umărul cel drept al acestuia, fiind strălucită și vorbind la ureche lui Vasile. Apoi, învățându-se în taină prin acea cinstită porumbiță cele pentru Efrem, l-a cunoscut cine este și pentru ce a venit; de aceea se și împărtășesc unul cu altul de vorbire și se îndulcesc de bunătățile care erau întru dânșii.

Folare-Separare

Dar să ne întoarcem iarăși către dumnezeiescul Efrem și ale acestuia să le povestim. Căci nici un gând care să nu-i folosească în lucrarea faptei bune nu avea și cum că îndestulător i s-a dat de la Dumnezeu talentul învățătoresc pe care sfântul cu covârșire l-a împărtășit în adâncul sufletelor credincioșilor de-a pururea. Și aceasta chiar el o însemnează, zicând: Încă fiind tânăr, era ca o viță îngreuiată de mulți struguri, din limba lui crescută, la mare înălțime ridicată și pe spatele a tot pământul întinsă; și toată pasărea odihnindu-se într-însa, zbura împrejur și din struguri mânca. Iar vița cu cât strugurii i se culegeau și pe păsări cu îndestulare le ospăta, cu atât mai mult cu rodul se înmulțea. Și aceasta însuși o zicea despre sine.

Încă și alții din cei ce s-au învrednicit a vedea unele ca acestea, o mărturisesc despre Efrem. Odată, a spus unul dintre ei că a văzut o mulțime de îngeri pogorându-se de sus și având în mâini o carte, scrisă și înăuntru și afară, și făcea cercetare despre vederea ce se arătase, cine oare ar fi putut lua cartea? Unii dintr-înșii puneau înainte pe Efrem, iar alții pe altul dintre aceia citi cu adevărat săvârșeau viața cucernică și înțeleaptă în acea vreme. Iar la urmă toți s-au învoit că lui Efrem i se încredințase cartea.

Folare-Separare

Deci, deșteptându-se cel ce a avut vedenia, a ajuns la biserică și a aflat într-însa pe Efrem cu învățături prea bune și decât mierea mai dulci, ospătând pe cei ce erau de față. Iar acela, după vrednicie mulțumește lui Dumnezeu. Dintr-acea vreme, atât de mult i-au fost lui Efrem curgerile cuvântului și necurmarea gândurilor, încât nici limbă nu putea sluji din destul grăbniciei vorbelor; încât chiar el a zis odată către Dumnezeu: "Stăvilește, o! Stăpâne, valurile darului Tău". Căci făcându-se adâncul dăscăliei ca un noian, nu-l lăsa, spre a nu învăța. Iar cuvintele cu nimic altceva nu le întrerupea decât numai cu rugăciunea, și pe aceasta cu lacrimile.

Nopțile apucându-l priveghind, se trezea iarăși la lumină, fiindcă se temea de stăpânitorul întunericului, canu cumva să-l prindă cu somnul, fiind împiedicat; și de aceea priveghea pentru năvălirea aceluia, căci cât de puțin somn îi era destul, gustându-l numai, nu spre sațiu, ci numai de nevoie, ca să-i ție trupul, care la cele multe sudori și osteneli se întindea; și așa făcea să fugă din ochii lui somnul. Și multe alte fapte îi erau lui iubite, dar mai ales culcarea pe jos, aspra petrecere și chinuirea de tot felul a trupului și necăjirea.

Folare-Separare

Apoi, a adunat atâta bogăție, încât martori pentru dânsul chiar gura să o iau și graiurile lui cele mai de pe urmă, decât care nimic nu este mai vrednic de credință sau mai adevărat. Acestea sunt în acest chip: "Efrem n-a avut niciodată pungă, nici toiag, nici traistă, nici argint, nici aur. Nici vreo avere pe pământ n-am câștigat, zice el, fiindcă am ascultat pe Bunul Împărat, care în Evangheliile ucenicilor Săi poruncește: Nimic pe pământ să nu câștigați. De aceea nu am avut nici un lucru cu patimă de acest fel".

Astfel a supus toate, cel râvnitor cu adevărat și următor al ucenicilor celor dintâi; iar în smerita cugetare, zdrobirea inimii și smerenie, cine era atât de mare, fierbinte și tare? Căci cenușa, ca pâinea o mânca și băutura cu plângere o amesteca și de laude se ferea foarte mult; pe cei ce-l lăudau, nu numai că nu-i primea, dar se arăta chiar supărat asupra lor, dar precum este cineva asupra celor care-l iau în râs și-l defaimă; el se rușina și privea la pământ, culoarea feții o schimbă uneori, cu sudori era asudată și cu totul fără de glas petrecea, ca și cum rușinea i-ar fi oprit glasul.

Folare-Separare

Aceasta încă era deosebirea smeritei lui cugetări: căci când era să moară, unele ca acestea cu certare poruncea: "Să nu cântați la moarte pe Efrem, să nu-i faceți cuvânt de laudă, să nu-l îngropați cu haine de mare preț, să nu puneți deosebi trupului meu mormânt, căci am făgăduit lui Dumnezeu a mă sălășlui împreună cu cei străini, căci străin sunt eu și nemernic ca toți părinții mei".

Iar despre iubirea de oameni, despre hrănirea săracilor și despre milostivirea către cei săraci multă grijă avea el și mult dorea folosirea acelora și de la sine nu avea ce să le dea; ci cu înțelepciunea limbii și priceperea deschizând inima și mâna multora din bogați, cum și vistieriile, printr-înșii dădea cu îndestulare celor ce aveau trebuință. Căci cuvântul lui nu era numai ca să moaie sufletele și să le pornească spre milă, ci și însăși vederea și blândețea lui mișcau sufletele altora spre umilință. Acestea erau astfel, ca măsură pentru toată faptabună ce strălucea într-însul. Iar ceea ce acum cuvântul pune înainte, se cade să spun, căci este înveselitoare.

Apolinarie, cel ce a grăit multă nedreptate și a izvodit toate spre răsturnarea credincioaselor dogme, încredințase unei femei scrierile sale, care femeie slujea voiei aceluia și dezmierdărilor lui. Deci, de aceasta înștiințându-se Efrem, care avea trebuință de înțelepciune, s-a prefăcut în chipul unuia din cei ce cugetă caApolinarie, și se apropia către păzitoarea cărților, prefăcându-se că-i aduce binecuvântare și că se împrietenește cu acea femeie, pe când lipsea Apolinarie. Și de vreme ce femeia se încredințase acum cu totul cum că Efrem este ucenic al lui Apolinarie și din ceata păgânătății lui, s-a rugat ei ca să i se dea lui scrierile dascălului, "ca să pot, zicea el, să mă lupt cu ereticii". Iar ea amăgindu-se prin acest înțelept meșteșug, i-a dat în mână cărțile, rugându-l a le înapoia grabnic.

Folare-Separare

Deci, Sfântul Efrem, amăgind ca și Iacov pe Isav și luând dreptul de întîi-născut, cu vitejie a țintit pe pierzătorul. Căci, deschizând cărțile și pe fiecare din file despărțindu-le, și cu clei de pește ungându-le pe toate, și una cu alta împreună lipindu-le, și ținându-le mult timp cu mâna și strângându-le, încât toate una să le facă, cu lipirea uneia de alta, așa că nici una de alta să nu poată să se dezlipească sau să se rupă, le-a dat înapoi femeii. Iar ea luându-le și necercetându-le, nici deschizându-le, și văzând că erau bine pe din afară, s-a mulțumit cu aceasta. Deci, a ținut câtva timp cărțile la dânsa; apoi a chemat pe Apolinarie la vorbă cu credincioșii, după sfatul dumnezeiescului Efrem, care știa necuvioasele cărți ce lucrase acela.

Deci, Apolinarie era chemat ca să vorbească cu viteazul apărător al cuvântului. Însă Apolinarie, fiind obosit și de bătrânețe și de răutățile cele multe, el s-a lepădat de vorbă, iar către ale sale cărți îndată a căutat și pe acestea a poruncit să i le aducă, "că acestea, zicea el, îmi vor sluji mult". Pentru aceasta, luând una din cărți, încerca a o deschide. Iar după ce a văzut că nu se dezlipește nici o filă, a cerut altă carte, care asemenea era lipită. Atunci, în multă nedumerire căzând, și de mâhnire umplându-se cu sufletul, cum și de rușine, s-a risipit sinodul, iar mai pe urmă chiar și Apolinarie rău a pierit.

Folare-Separare

Astfel era Efrem cu râvnă pentru Hristos, încât în sufletul lui se sădise fapta cea bună și se socotea că un izvor ce curge cu multe feluri de ape, sau ca o livadă împodobită cu multe feluri de flori și de trandafiri, sau că alt cer pe pământ cu mulțimea stelelor, și pretutindeni înfrumusețat. El era ca un răi care înflorea și strălucea de-a pururea și niciodată nu se veștejea; iar de șarpele cel veșnic clevetitor al mântuirii noastre, cu totul era neatins și necălcat.

Însă acum, către sfârșit, trebuie să spun și povestirile cele despre Efrem. Pentru aceea este de nevoie a povesti sfârșitul aceluia, și mai ales a spune îndestularea darului celui unit cu dânsul. Căci, atunci când avea să se ducă, cu cea de pe urmă durere a poruncit celor ce erau de față ca să nu-l îngroape cu haină de mare preț. Unele ca acestea poruncind către cei ce stau împrejur, un oarecare dintre dânșii - și acesta era din cei mai străluciți, gătind o haină de mare preț și scumpă, socotea a înfășura trupul lui Efrem după moarte.

Auzind aceasta, sfântul care bolea foarte rău, s-a mâhnit, că și osârdia lui i s-a nesocotit. Pentru aceea omul acela rănindu-se de diavol, chiar lângă patul sfântului, în mijlocul tuturor celor ce-l priveau, se tânguia, sucindu-și mâinile și întorcându-și ochii, apoi curgându-i spume din gură, făcea și alte lucruri ce sunt ale îndrăcirii, prin socoteala dumnezeieștii iconomii, acestuia i-a dat pedeapsă, căci a defăimat părinteasca poruncă.

Folare-Separare

Deci, cel ce prevedea cele ascunse și grăia cu duhul cel dumnezeiesc, a înțeles că boala era rodul păcatului. Atunci dumnezeiescului Efrem făcându-i-se milă și mărturisirea primind-o, cu rugăciunea și cu punerea mâinilor l-a izbăvit de diavol, poruncindu-i a-i împlini făgăduința, după poruncă. Deci, într-acest chip sfințitul Efrem, la sfârșitul vieții, cu atât de mare minune dojenind pe cei ce erau de față și sfătuindu-i din destul la lucrarea faptei bune, a trecut către locașurile cele cerești și de acolo către strălucirea, care pe unii ca aceștia îi așteaptă întru Iisus Hristos, Domnul nostru, Căruia se cade slavă, cinste și stăpânire, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Folare-Separare

Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Viețile Sfinților luna Decembrie - Mănăstirea Sihăstria

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de astăzi

În această lună, în ziua a douăzeci și opta, pomenirea preacuviosului nostru părinte Efrem Sirul;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Paladie;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Iacov Sihastrul;
Tot în această zi, pomenirea celor două sfinte mucenițe, maica și fiica, care de sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Haris, căreia tăindu-i-se picioarele, s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Isaac Sirul, episcop de Ninive.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de mâine

În această lună, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea aducerii moaştelor sfântului sfinţitului mucenic Ignatie, purtătorul de Dumnezeu (Teoforul);
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor şapte mucenici, care s-au săvârşit în Samosata: Filotei, Iperehie, Aviv, Iulian, Romano, Iacob şi Parigorie;
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Silvan episcopul, Luca diaconul şi Mochie citeţul;
Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Sarvil şi Vevea sora lui, care au pătimit în Edesa;
Tot în această zi, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Varsemeu, episcopul Edesei;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Afraat;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului nostru părinte Achepsima;
Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Dimitrie Hiotul, care a pătimit la anul 1802.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Sursă: pravila.ro

Facebook

Floare Final

Să ne rugăm la Sfântul Efrem Sirul să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Cuvioase Efrem roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește–ne și ne mânuiește–ne pe noi. Amin.

February 25, 2021
† Sfântul Ierarh Porfirie, Episcopul Gazei
(26 februarie)

Sfântul Ierarh Porfirie, serbat în calendarul ortodox în data de 26 februarie, a fost ales episcopul zonei Gaza la sfârșitul secolului IV.

Read More
February 24, 2021
† Sfântul Ierarh Tarasie, Patriarhul Constantinopolului
(25 februarie)

În ziua de 25 februarie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Ierarh Tarasie, patriarhul Constantinopolului.

Read More
February 23, 2021
† Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul
(24 februarie)

Capul Sfântului Ioan Botezătorul este una dintre cele mai de preț Sfinte Moaște ale Bisericii, acesta fiind pierdut și găsit de mai multe ori.

Read More

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 comments on “† Sfântul Efrem Sirul
(28 ianuarie)”

  1. Buna ziua,
    Va semnalez o mica eroare de redactare la inceputul paginii, unde este trecut "dara" in loc de data.
    O zi buna!

    1. Doamne ajută!
      Vă mulțumim, am remediat.
      Dacă mai găsiți și alte probleme vă rog să ne spuneți. Nu ne ajutați doar pe noi, îi ajutați și pe cei care citesc.
      Zi cu pace și cu bucurie!

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram