† Sfântul Dionisie Areopagitul
(3 octombrie)

Trimte prietenilor tăi

Sfântul Dionisie Areopagitul este cel care a descris pe larg felurile celor nouă cete de îngeri și care este lucrarea fiecăruia dintre ele. El a fost ucenicul Sfântului Apostol Pavel și este serbat în calendarul ortodox pe data de 3 octombrie.

Viața pe scurt - Sfântul Dionisie Areopagitul (sinaxar)

Sfântul Dionisie Areopagitul, reprezintă o culme a gândirii patristice. Scrierile păstrate de la acesta, de mici dimensiuni, au un conținut teologic deosebit de adânc. Poate că nici un alt autor patristic nu s-a bucurat de o atenție mai mare decât el, atât în Răsăritul ortodox, cat și în Occidentul catolic și protestant.

Sfântul Dionisie Areopagitul întâlnirea cu Sfântul Apostol Pavel

Sfântul Dionisie Areopagitul, născut în orașul Atena, a fost instruit în tainele filosofiei, atât acasă, cât și în celebrele școli din oraș. După ce a finalizat studiile de filosofie, în Atena, el a plecat în Egipt, pentru a și le completa. Totodată, el avea și bune cunoștințe astronomice. Pe când se afla în Egipt, în Ierusalim avea loc răstignirea Mântuitorului. Potrivit tradiției, când Dionisie a văzut cerurile întunecându-se, într-un ceas neobișnuit al zilei, el ar fi rostit următoarele cuvinte: "Sau Dumnezeu pătimește, sau lumea aceasta văzută se sfârșește."

Întorcându-se în Atena, Sfântul Dionisie Areopagitul a ajuns un membru de seamă în Areopag. Astfel, el a luat parte la cuvântarea susținuta în Areopag de Sfântul Apostol Pavel.

În urma celebrei cuvântări a Sfântului Apostol Pavel din Atena, numită și Areopagitica, cei care au crezut bunăvestirea Apostolului au fost puțini la număr. Doi însă dintre convertiți îi cunoaștem cu numele: Dionisie Areopagitul și Damaris.

Sfantul Apostol Pavel în Areopag
Sfântul Apostol Pavel în Areopag

Sfântul Pavel le-a predicat Atenienilor cele despre Hristos. Când le-a spus însă că a înviat din morți nu au putut accepta. "unii l-au luat în râs, iar alții i-au zis: Te vom asculta despre aceasta și altădată. Astfel Pavel a ieșit din mijlocul lor.", citim în Faptele Apostolilor.

Păstrau cu toții în minte ceea ce prin tradiție zeul Apollo a spus atunci când a fost fondată însăși curtea Areopagului: "odată ce omul moare și pământul îi bea sângele, nu mai este înviere". Ori Sfântul Pavel le aducea tocmai vestea că este înviere a morților.

Nu toți au fost necredincioși. Scrie Sfântul Evanghelist Luca "Iar unii bărbați, alipindu-se de el, au crezut, între care și Dionisie Areopagitul și o femeie cu numele Damaris, și alții împreună cu ei."

Sfântul Dionisie, după cum este și numit, făcea parte din tribunalul sau curtea Areopagului, un grup foarte select și influent de cetățeni atenieni care aveau atribuțiuni esențiale în conducerea și justiția cetății. Așadar, nu este lipsită de importanță intelectuală convertirea acestuia.

La fel, Damaris trebuie să fi fost o femeie foarte instruită din moment ce se afla în acel loc. O tradiție care provine de la Sfântul Ioan Gură de Aur atestă faptul că Damaris era chiar soția Sfântului Dionisie.

Convertirea Sfântului Dionisie Areopagitul

Sfântul Dionisie Areopagitul 3 octombrie

În anul 51, Dionisie se va converti la creștinism, fiind botezat de Sfântul Pavel, și se va număra intre cei șaptezeci de Apostoli.

Sfântul Apostol Pavel l-a rânduit pe Dionisie drept episcop al Atenei. După o vreme, sfântul a renunțat la toate și a urmat Apostolului Pavel, în călătoriile sale misionare. Astfel, el a ajuns și în Ierusalim, unde a întâlnit-o pe Maica Domnului, întâlnire despre care a scris, mai apoi, într-una dintre cărțile sale. Sfântul Dionisie Areopagitul s-a numărat printre Apostoli și episcopi, când aceștia s-au adunat la Adormirea Maicii Domnului.

Sfântul Apostol Pavel a primit mucenicia, în anul 67, în Roma. Sfântul Dionisie, fiind probabil de față, a simțit și el dorința de a-L slăvi de Dumnezeu cu moarte mucenicească. Potrivit tradiției, după moartea Apostolului Pavel, la îndemnul Sfântului Clement, episcopul Romei, Sfântul Dionisie Areopagitul va pleca în Galia, împreună cu preotul Rustic și pe diaconul Elefterie. Aici, el zidește o biserică în cetatea Parisului și convertește multi păgâni la creștinism.

Mucenicia Sfântului Dionisie Areopagitul

Martiriul Sfântului Dionisie Areopagitul 3 octombrie

În cele din urma, în anul 96, sub domnia împăratului Traian, Sfântul Dionisie Areopagitul a fost prins și chinuit pentru credința sa, împreună cu Rustic și Elefterie. Toți trei au suferit moarte martirică, tăindu-li-se capul, în Paris.

Îndată după tăierea capului, Sfântul Dionisie s-a ridicat în picioare, spre stupefacția tuturor celor de față, și-a luat capul în mâini și a mers pe jos aproape două mile până când a întâlnit o femeie virtuoasă în mâinile căreia a încredințat prețioasele și cinstitele lui moaște.

Rustic si Elefterie, ucenicii lui Dionisie, au avut parte de același sfârșit, tăindu-li-se și lor capetele. Mai apoi, trupurile acestora au fost aruncate alături de sfântul trup al mucenicului la fiarele sălbatice. Un grup de credincioși le recuperează și le ascund de furia fiarelor și a păgânilor.

După ce creștinii le ascund bine, Catula le așează la loc de cinste într-o casa. În ziua de 3 octombrie, o creștina înstărită din oraș a cumpărat un mormânt nou și, luând trupurile sfinților bărbați le-a îngropat.

Tradiția menționează că a murit undeva, în jurul anului 100, la peste 90 de ani. Locul muceniciei este declarat a fi Parisul, dar nu este exclus ca acesta sa fi fost altul.

Surse: Trinitas TV, Crestin Ortodox.

Floare 02 Bun

Etimologia / semnificația numelui Dionisie / Denisa

În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Dionisie Areopagitul!

Dionisie - acest nume este foarte frecvent în vechea Grecie, Dionýsios face parte dintr-o familie de antroponime derivate sau compuse (Dionysianos, Dionysiarchos, Dionysigenes, Dionysidoros, Dionysikles etc.) în care se recunoaște cu ușurință numele unuia dintre cei mai cunoscuți zei ai antichității, Diónysos.

Originea și semnificația inițială a numelui Diónysos rămân încă nesigure. Dintre ipotezele propuse (cea mai veche, se pare că aparține lui Platon, care interpreta: didous tou oînon „cel care dă vinul”), interesante și de largă circulație sunt doar două.

Prima vede în Diónysos un compus a cărui semnificație ar fi „fluxul luminii, curgerea luminii” (Diós, formă de genitiv pentru Zeus, este considerat drept nume al cerului sau al luminii – lat. dius însemna „ceresc, luminos”, iar -nys- ar aparține radicalului indo-european *sneudh „a curge, a trece”), mult mai simplă și conformă cu originea tracică a zeului, a doua ipoteză propune semnificația „fiu al lui Zeus” (Dio- de la Zeus și un cuvînt tracic cu sensul „fiu”). Cu toate că Dionysios (la origine o formă adjectivală care însemna „referitor la Dionysos”) avea o clară semnificație păgână, numele a fost purtat și de către creștinii din primele secole ale erei noastre, printre care și câțiva martiri. De un cult deosebit s-a bucurat, mai ales în Franța, un apostol al Galiei și prim episcop al Parisului din sec. 3, Dionysius (aceasta este forma latină a numelui grecesc), lucru care explică popularitatea și frecvența fr. Denis.

Derivate ale numelui Dionisie

Preluat din greacă de către slavi (în versiunea slavă Dionisii, Dionisŭ; Dionisia, în pomelnicul de la Horodiște, 1484), numele ajunge și la români, care au folosit, alături de forma cultă Dionisie, feminină Dionisia și pe Dieniș, Dienis, Dionis (atestate în documentele moldovenești chiar de la începutul sec. XV), Dioniș, Dionisie, Donisă, Deiniș, Diiniș etc. Astăzi Dionis este un prenume cu o frecvență foarte redusă; pentru feminin apare sporadic un împrumut din franceză, Denisa (forma normală Dionisa pare ieșită din uz). Franceză Denis, Denise, germană Dionysius, italiană Dionisio, Dionisia, spaniolă Dionis(i)o, maghiară Denes, Dionizia, bulgară Dionisii, Dioniș, Deniș, rusă Denis, Denisa etc.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Dionisie?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 1 septembrie când serbăm pe Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul (cel Smerit) sau pe 3 octombrie când este pomenit Sfântul Dionisie Areopagitul.

Sursă: dexonline.

Floare 02 Bun

Icoana Sfântului Dionisie Areopagitul

Sfântul Dionisie Areopagitul 3 octombrie

Sfântul Dionisie Areopagitul trebuie reprezentat "bătrân, cu părul lung, creț, cu barba despicată în două", purtând în mâini o hârtie pe care scrie: "Aducându-ne aminte dar de această poruncă mântuitoare și de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de Cruce, de groapă, de învierea cea de a treia zi…" (pagina 152) Iar pentru icoana din ziua prăznuirii, la 3 octombrie, este reprezentat ținându-și în mâini capul, întrucât s-a săvârșit de sabie (pagina 187).

Dionisie din Furna mai precizează că îl regăsim pe Sfântul Dionisie Areopagitul și în icoana Adormirii Maicii Domnului, unde este prezent împreună cu Sfinții ierarhi Ierotei și Timotei, ținând în mână Evanghelii (pagina 139).

Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine

Floare 02 Bun

Scrierile Sfântul Dionisie Areopagitul

Operele sfântului Dionisie sunt cunoscute în literatura de specialitate sub numele de Corpus areopagiticum. Cele mai cunoscute texte ale sfântului Dionisie sunt aceste patru tratate:

  • Despre numirile dumnezeiești sau Despre numele divine;
  • Despre teologia mistică;
  • Despre ierarhia cerească;
  • Despre ierarhia bisericească.

Ediția românească:

  • Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete și Scoliile Sfântului Maxim Mărturisitorul, traducere, introducere și note de Părintele Dumitru Stăniloae, ediție îngrijită de Constanța Costea, Editura Paideia, București, 1996.

Ierarhia îngerească

În anghelologie, Sfântul Dionisie Areopagitul are o bogată contribuție, fiind primul autor patristic care ne-a lăsat o ierarhizare a cetelor îngerești. "Câte și cum sunt ordinele ființelor mai presus de ceruri, numai obârșia îndumnezeitoare a desăvârșirii o știe întocmai. Pe lângă aceea, numai ea cunoaște acele ordine, puterile și iluminările proprii și buna și sfințită lor orânduire mai presus de lume. Căci nouă ne este cu neputință să cunoaștem tainele minților mai presus de ceruri și desăvârșirile lor preasfinte, dacă nu ne spune cineva câte ne-a descoperit în mod tainic prin ele, ca prin cele ce știu bine cele ale lor, dumnezeirea începătoare. Deci noi nu vom grăi din proprie mișcare, ci vom înfățișa vederile îngerești câte au fost contemplate de sfinții scriitori ai Scripturii, după ce am fost învățați tainic despre ele, potrivit cu felul în care suntem noi." (Despre ierarhia cerească, VI, 1) Încă de la începutul acestui capitol, Sfântul Dionisie pune un fundament neclintit învățăturii despre îngeri: nimeni nu poate cunoaște cu exactitate de câte feluri sunt și cum lucrează concret aceștia. Baza discursului teologic este Sfânta Scriptură și descoperirile angelice existente în aceasta. În totalitate sunt identificate nouă cete îngerești. Cele nouă cete sunt organizate în trei triade, care sunt mai aproape sau mai departe în jurul lui Dumnezeu. Fiecare primește iluminarea divină pe măsura propriilor puteri, lucru care nu înseamnă că, în esență, ar exista o problemă în acest sens, deoarece împlinirea trebuie să rămână concret direct proporțională cu deschiderea și capacitatea proprie.

Cele nouă cete îngerești

Cele nouă cete Ingerești - Sfantul Dionisie Areopagitul
Cele nouă cete Îngerești - Sfantul Dionisie Areopagitul

Sfântul Dionisie Areopagitul este cunoscut mai ales ca fiind primul scriitor patristic ce a ierarhizat îngerii în nouă coruri sau cete care sunt grupate în 3 trepte:

  1. Prima treaptă, cea mai apropiată de Sfânta Treime, este alcătuită din Tronuri, Heruvimi și Serafimi.
  2. Stăpâniile, Domniile și Puterile fac parte din ceata a doua.
  3. Îngerii, Arhanghelii și Începătoriile reprezintă cel de-al treilea ordin angelic.

Primă treaptă de ființe celeste se bucură de o cunoaștere a lui Dumnezeu neintermediată de nimic.

  • Tronurile împărtășesc deopotrivă calitatea de a încălzi și preaplinul înțelepciunii de la Dumnezeu;
  • Serafimii sunt "cei ce ard" sau "încălzesc" - așa cum se traduce cuvântul din limba ebraică;
  • "Heruvimii cu ochi mulți" simbolizează bogăția cunoașterii.

Cea de a doua treaptă de ființe celeste exprimă libertatea de dorință, putere, având bărbăție neclintită.

  • Domniile arată caracterul liber de orice supunere sau "înălțimea nerobită și liberă de toată dorința după cele de jos".
  • Puterile sfinte comunică energie și "exprimă o bărbăție puternică și neclătinată în toate lucrările lor de asemănare dumnezeiască, o bărbăție ce nu slăbește deloc în primirea luminărilor dumnezeiești ce li se împărtășesc".
  • Stăpâniile întruchipează calitatea de generozitate a ființelor angelice situate pe această treaptă, care nu abuzează de autoritatea de stăpân pe care au primit-o, ci "le înalță și pe cele de sub ele cu bunăvoință".

Cel de-al treilea ordin angelic are rolul de a conduce ierarhiile bisericești (episcop, preot, diacon), în efortul tuturor de asemănare cu Dumnezeu

  • Începătoriile exprimă trăsătura acestora de a fi începătoare și conducătoare spre cele dumnezeiești;
  • Arhanghelii fac legătura între Începători și Îngeri;
    Îngeri sunt cei de la care primim și noi, oamenii, iluminările dumnezeiești, pe care le captează mințile îngerești.

Curăția, luminarea și deșăvârșirea sunt pașii ce se cuvin urmați pe parcursul duhovnicesc al asemănării cu Dumnezeu. Astfel, "cei ce se curățesc trebuie să transmită altora, prin abundența curăției lor, din neîntinarea proprie. Iar cei ce se luminează (…) trebuie să reverse spre alții lumina lor (…). În sfârșit, cei ce se desăvârșesc, ca cei ce cunosc comunicarea desăvârșitoare, trebuie să desăvârșească pe cei ce se împărtășesc de inițierea atotsfântă în știința celor sfinte văzute".

"Dar întreabă cei ce iubesc să cunoască rațiunile celor duhovnicești: dacă cele din urmă nu se împărtășesc de întregimea celor mai înalte, pentru care pricină ierarhul dintre oameni e numit de Scripturi Îngerul Domnului Atotțiitorul (Mal. 2:7)? Cuvântul acesta nu este contrar, cum socotesc celor spuse mai înainte. De fapt spunem că treptele cele din urmă sunt lipsite de puterea întreagă și mai înaltă a treptelor superioare. Fiindcă se împărtășesc numai de o parte a ei, pe măsura lor și după puterea proprie; dar potrivit comuniunii celei una și armonioase care le leagă pe toate. (…) Căci precum cele dintâi au cu prisosință însușirile sfinte ale celor mai de jos, așa cele din urmă au pe cele ale celor de mai înainte, dar nu la fel, ci în mod mai redus. Deci nu e, precum socotesc, nepotrivit dacă învățătura Scripturii numește înger pe ierarhul omenesc ce se împărtășește după puterea proprie de slujirea vestitoare a îngerilor și tinde, pe cât e îngăduit oamenilor, spre asemănarea cu ei în descoperirea lui Dumnezeu." (Despre ierarhia cerească, XII, 1-2)

Ce învățăm de la îngeri?

Din prezentarea pe care Sfântul Dionisie Areopagitul a făcut-o ordinelor angelice, înțelegem că este de datoria noastră să trăim în armonie cu cei care se întâmplă, în viața aceasta, să ne fie superiori sau subalterni. Nu trebuie să ne comportăm despotic, să fim neîndurători cu greșelile celor de lângă noi, ci să le dăruim din prisosul științei noastre, să îi luminăm în tainele meseriei, nu să păstrăm doar pentru noi secretele ei, dominați de egoism. Totodată, ca subalterni, avem de evitat invidia și tulburarea să trăim în pace și cu toți, comunicând curăția inimii noastre celor din jur. Pe de altă parte, ni se cere persistență în tot ceea ce facem, lucrând ca pentru Dumnezeu, nu ca pentru oameni. La fel, îngerii sunt numiți și "roți înaripate" pentru că "se învârtesc fără întoarcere și neclintit spre cele dinainte, determinând puterea lor de mișcare pe drumul drept și neabătut, spre ținta întregii lor învârtiri spirituale, aflată mai presus de lume".

Ca și heruvimii, vom descoperi că acolo unde este conștiință multă, este și o suferință mai mare. Căci, cu cât iubești mai mult, cu atât suferi mai tare. Odată cu serafimii "cei cu multe aripi", ni se descoperă iubirea în tăria ardorii sale, și în vulnerabilitatea pe care o plasticizează multele perechi de aripi ce filtrează intensitatea luminii dumnezeiești. Tronurile ne vorbesc și ele despre iubirea ce încălzește și mângâie, mânată de compasiune și înțelegere față de cei mușcați de suferințe. Domniile trezesc în inima noastră imboldul de a nu ne lăsa cuceriți de nimic din această lume, emanciparea față de condiționări, dependențe și adicții; grija de a ne păstra demnitatea de ființe spirituale libere, al căror destin nu se reduce la satisfacerea nevoilor materiale specifice orizontului istoric mărginit. Iar asemenea Puterilor, avem și noi datoria de a fi "bărbați", în ordinea duhovnicească a lucrurilor, indiferent de genul nostru, masculin sau feminin. În sensul acesta interpretează și Sfântul Vasile cel Mare substantivul "bărbat" din "fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor" (Ps. 1, 1), ca referindu-se nu la cel care este bărbat prin gen, ci la cel care își însușește bărbăția ca virtute.

Așadar, reținem ideea că ființele comunică între ele ceea ce au primit de la treptele spirituale superioare, energia curățitoare, luminătoare și desăvârșitoare. Îngerii înșiși ne descoperă și nouă voia lui Dumnezeu, așa cum "Scriptura ne-a învățat clar că Legea a venit la noi prin îngeri". Pe de altă parte, este evident că toate ființele comunică celorlalte ceea ce poartă întru sine. În consecință, și demonii, și ființele înrăite transmit altora negativitatea proprie, de unde și lupta duhovnicească la care suntem chemați, dar și responsabilitatea imensă pentru răul sau binele pe care îl putem face semenilor noștri. Rezultă că putem face bine celorlalți prin simplul fapt de a gândi cu bunătate despre ei, în rugăciune, căci le comunicăm starea noastră de curăție, pe care aceștia o pot respinge, dar o pot și primi. La fel, nervozitatea și ura sau osândirea în ascuns a semenilor noștri le transmit acestora negativitatea noastră, creându-le dificultăți și piedici în viață, de care și noi va trebui să dăm seamă.

Cunoașterea în inimă a lui Dumnezeu

Sfântul Dionisie Areopagitul 3 octombrie

Mai presus de calea catafatică (a spune ce este Dumnezeu) și de cea apofatică (a spune ceea ce nu este Dumnezeu) este unirea mistică, tainică a sufletului cu Dumnezeu. Căci negațiile despre Dumnezeu nu sunt opuse afirmațiilor, ci El este mai presus de toată negația și afirmația. Drumul până la unirea cu Dumnezeu urmează pașii întreiți ai curățirii, luminării și desăvârșirii, momente care se presupun permanent unul pe celălalt. Astfel, cel ce se curăță, pe măsura neprihănirii sale, receptează și razele iluminării dumnezeiești și dobândește un grăunte de nepătimire. În al doilea rând, cel aflat pe treapta iluminării nu poate înceta să se curețe și să stăruiască în neprihănire, altfel va dărâma întotdeauna cu o mână ceea ce va zidi cu cealaltă. Iar cel desăvârșit nu va putea renunța nici el la lucrarea duhovnicească a curățirii, fără de care nu va primi nici tainicele atingeri ale razelor dumnezeiești, și nici să înainteze în desăvârșire, care este un proces infinit.

Important de subliniat este că drumul spre Dumnezeu sau spre Iubirea însăși este blocat de o multitudine de patimi care trebuie eliminate. Și nu luptând direct împotriva lor, ci concentrându-ne pe bine și frumos, păstrând în inimă, prin rugăciune, amintirea neîncetată a prezenței lui Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul, care a cunoscut, se pare, bine opera lui Dionisie, sublinia și el că nu putem ajunge să iubim (autentic) până nu depășim patimile: "Dragostea este născută de nepătimire".

Surse: orthodoxwiki, Basilica.

Floare 02 Bun

Teologia Sfântului Dionisie Areopagitul

Sfântul Dionisie Areopagitul 3 octombrie

"Erosul" dumnezeiesc

Sfântul Dionisie Areopagitul îl numea pe Dumnezeu "eros", fără a considera că termenul "eros" are sensul unei pasiuni iraționale, trupești. Dimpotrivă, "Scripturile văd un înțeles comun în numele de iubire (agape) și eros". Sfântul Dionisie Areopagitul distinge între erosul adevărat dumnezeiesc și erosul trupesc ce este un idol. În esența sa, erosul este extatic, adică nu îi lasă pe îndrăgostiți să rămână ai lor, închiși în egoismul propriu, ci îi îmbie să se dăruiască total celor de care sunt îndrăgostiți. Astfel, Apostolul Pavel, "rănit" de erosul dumnezeiesc extatic, va zice: "Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine" (Gal. 2, 20). Pe de o parte, împins de bunătatea, de iubirea și erosul său, Dumnezeu iese din sine "prin purtările de grijă spre toate cele ce sunt". Pe de altă parte, El stimulează râvna dorinței de dragoste în toate cele pe care le are în grijă. În același Duh, Sfântul Maxim Mărturisitorul scria: "Ca iubire, Divinul se mișcă, iar ca îndrăgit și iubit (eraston kai agapeton) mișcă spre sine pe toate cele capabile de iubire".

Dincolo de afirmații și de negațiile care le depășesc, Sfântul Dionisie Areopagitul accentuează necesitatea "experierii" lui Dumnezeu sau a "pătimirii" dumnezeiești, pentru cunoașterea tainelor zugrăvite, în cadrul unor comentarii unice, care ilustrează ceea ce putem numi o teologie a diafanului. Fără o minimă experiență a păcii lui Hristos, care ne "învață să nu mai luptăm nici cu noi, nici între noi, nici cu îngerii", nu vom cunoaște pe Dumnezeu, ci numai "idolii întunecați ai dorinței de pace". Se închină acestor idoli toți cei care cred că numai prin împlinirea voii proprii vor afla pacea, iar dacă intervin obstacole care îi împiedică să se bucure de plăcerile de care sunt robiți, se cufundă în tulburare. Angajarea într-o viață responsabilă de ființe liturgice, care se curățesc, luminează și desăvârșesc, întrecându-se cu îngerii în ascultare și avânt iubitor spre Dumnezeu, ne va face asemănători cu cei pe care îi socotim păzitorii și îndrumătorii noștri spirituali.

Cunoașterea catafatică și cunoașterea apofatică

Revenind la cunoașterea lui Dumnezeu, putem numi ceea ce El este mai bun în lume, dar la superlativ. Aceasta este cunoașterea catafatică sau prin afirmații. El este viața, binele, existența, frumusețea, înțelepciunea, dar și mai mult decât acestea. Sfântul Dionisie realizează o bogată enumerare a supranumelor pe care le primește Dumnezeu în Sfintele Scripturi. El este "Viața", "Lumina", "Dumnezeu", "Adevărul", "cauzatorul tuturor", "bun", "înțelept", "frumos", "iubit", "Dumnezeul dumnezeilor", "Sfântul sfinților", "Cel veșnic", "Cel ce este", "făcătorul veacurilor", "dăruitorul vieții", "Mintea", "Cuvântul", "Împăratul împăraților", "Stăpânitorul", "Cel vechi de zile", "Cel neîmbătrânitor", "neschimbabil", "mântuire", "dreptate", "sfințenie", "răscumpărare", "adiere subțire".

Mai mult, în calitatea de cauză a tuturor existențelor și mai presus de toate, lui Dumnezeu "i se potrivește și lipsa numelor și toate numele celor ce sunt". Putând fi numit cu însușirile cele mai bune din această lume, la superlativ, nu putem avea pretenția că am epuizat cumva misterul divin. Și astfel, suișul nostru duhovnicesc va trebui să continue de la afirmații la negații sau pe drumul căii apofatice. El este nu numai "supraplin de înțelepciune și înțelegerea lui nu are hotar, ci e așezat mai presus și de toată rațiunea și mintea și înțelepciunea". Prezența Lui copleșitoare se ascunde "prin sfintele perdele ale iubirii de oameni" (…), "care acoperă cele spirituale în cele sensibile și pe cel mai presus de ființă în cele ce sunt". "Sfintele perdele" sunt Scripturile, Sfânta Tradiție și în omenirea Fiului lui Dumnezeu, prin asumarea totală a naturii umane.

Ființa și energiile lui Dumnezeu

O altă temă dezvoltată de Sfântul Dionisie este distincția dintre ființa (termenul din greacă "ousia") lui Dumnezeu și energiile (termenul din greacă "dynameis") dumnezeiești, prezentă și la Sfinții Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa și, mai târziu, la Grigorie Palama. Ființa lui Dumnezeu nu poate fi cunoscută, fiind mai presus de simțire, rațiune și închipuire. În schimb, energiile sale pot fi cunoscute, ele fiind manifestarea dumnezeirii, ieșirea ei din sine, fără împuținare, din iubire și bunătatea față de făpturile create, cărora dorește să le împărtășească puterile sale îndumnezeitoare. Aceste energii nu sunt despărțite de ființa "ousia", care este prezentă întreagă în fiecare dintre ele. Energiile dumnezeiești mai sunt numite și "procesiuni bune" care "se multiplică, fără să iasă din starea de Unul". Prin aceste energii, procesiuni sau har de care se împărtășesc ființele angelice și oamenii, pe măsura curăției lor, Dumnezeu "se înmulțește, făcându-se mulți dumnezei". Autorul nu se referă aici la existența mai multor dumnezei, căci Dumnezeu, ca început a toate, necreat, este dintotdeauna o unitate în trei Sfinte Persoane. Oamenii însă, prin împărtășirea de har, pot deveni dumnezei numai printr-o evoluție în timp. Acesta este procesul îndumnezeirii – theosis.

Sunt filosofi și teologi moderni care accentuează prăpastia dintre ființa incognoscibilă și incomunicabilă a lui Dumnezeu și energiile sale. Însă, atunci când ne concentrăm pe distanța dintre Dumnezeu și om nu facem decât să amplificăm angoasa existențială, singurătatea omului contemporan. Dumnezeu este mai presus de orice ființă, într-adevăr, sau supraființial, dar și "de o bunătate ce nu se poate nici spune, nici înțelege".

Floare 02 Bun

Sfântul Dionisie Areopagitul nu pseudo-areopagitul

Sfântul Dionisie Areopagitul 3 octombrie

Sunt multe controverse legate de viața Sfântului Dionisie Areopagitul. Unii autori, începând cu renascentistul Lorenzo Valla (1405-1457) și până în zilele noastre, au contestat faptul că Sfântul Dionisie Areopagitul ar fi autorul Corpusului Areopagitic, afirmând că acesta ar fi viețuit în secolul al V-lea sau al VI-lea. De asemenea, opera sa ar suferi o influență puternică neoplatoniciană, provenind de la Plotin (205-270) și Proclos (412-485), întrucât limbajul folosit abundă în noțiuni și termeni specifici filosofiei și misticii neoplatonice. Dionisie resemnifică (lucru care permite exprimarea unui gând) însă vocabularul și conceptele preluate, pentru a exprima realitatea experienței creștine.

Înainte de a prezenta pe scurt viața Sfântului Dionisie Areopagitul, trebuie să lămurim măcar parțial problema operelor sale. Până în prezent, majoritatea persoanelor care s-au ocupat cu editarea și comentarea acestor scrieri susțin că acestea nu îi pot aparține. Argumentele sunt numeroase, dar am selectat doar câteva, exprimate de faimoșii patrologi Claudio Moreschinni și Enrico Norelli. Aceste precizări se găsesc în volumul al III-lea al "Istoriei literaturii creștine vechi grecești și latine", la paginile 326-335. Astfel, Moreschinni și Norelli afirmă clar că operele puse pe seama Sfântului Dionisie Areopagitul nu îi pot aparține, nici măcar în parte. În aceste scrieri, forma canonului Sfintei Scripturi este cea care apare abia prin secolul al III-lea. De asemenea, sunt folosiți termeni care aparțin clar hristologiei enunțate de Sinodul al IV-lea de la Calcedon. Monahismul în forma prezentată aici este cu neputință să fi existat astfel încă din secolul I. Tote argumentele indică faptul că autorul real al acestui corpus nu este Sfântul Dionisie Areopagitul. Trebuie, însă, să prezentăm și argumentele contrare acestei păreri. Acestea au fost formulate de părintele Dumitru Stăniloae în introducerea traducerii sale a operelor Sfântului Dionisie.

Părintele Dumitru Stăniloae atacă problema autenticității autorului din două unghiuri complet opuse: mai întâi, strict istoric, iar apoi cu referire directă la conținutul scrierilor. Argumentele de ordin istoric sunt destul de clare, ele referindu-se la aceleași evenimente expuse mai sus. Părintele Stăniloae nu recunoaște vreo influență a unui Sinod Ecumenic asupra scrierilor, ceea ce plasează data de lucru a acestora înainte de anul 325. Argumentului privind sfințirea monahilor care nu putea exista la finalul secolului I, părintele îi reclamă radicalitatea. Au existat monahi încă de timpuriu, chiar dacă nu avem mărturii clare în perioada respectivă. În fine, rămân două elemente esențiale necesar a fi discutate. Primul dintre ele se leagă de inexistența citării în scrierile areopagitice în primele cinci secole, iar al doilea de influențarea lor de sorginte neoplatonică. Părintele Stăniloae contracarează prima teză afirmând că rareori, cel puțin în primele secole, Sfinții Părinți se foloseau în scrisul lor de alți Sfinți Părinți. Apelul fundamental al acestora se făcea direct la Sfânta Scriptură, și mai puțin la alte scrieri. Cea de-a doua teză este demontată într-un mod pertinent și foarte exact cuprinzând câteva deosebiri fundamentale față de opiniile acceptate de patrologii moderni. Astfel, Sfântul Dionisie Areopagitul nu poate fi acuzat de panteism, asemenea reprezentanților curentului neo-platonic. El nu identifică niciodată în operele sale pe Dumnezeu cu lumea, ci face o distincție clară și corectă a raportului dintre Dumnezeu și lume. Nepasivitatea lui Dumnezeu, aflat "mai presus de existență" în raport cu pasivitatea lumii și dependența ei față de El este argumentul central.

Floare 02 Bun

Pasaje biblice despre Sfântul Dionisie Areopagitul

Iar în Atena, pe când Pavel îi aștepta, duhul lui se îndârjea în el, văzând că cetatea este plină de idoli.
Deci discuta în sinagogă cu iudeii și cu cei credincioși, și în piață, în fiecare zi, cu cei ce erau de față.
Iar unii dintre filozofii epicurei și stoici discutau cu el, și unii ziceau: Ce voiește, oare, să ne spună acest semănător de cuvinte? Iar alții ziceau: Se pare că este vestitor de dumnezei străini, fiindcă binevestește pe Iisus și Învierea.
Și luându-l cu ei, l-au dus în Areopag, zicând: Putem să cunoaștem și noi ce este această învățătură nouă, grăită de tine?
Căci tu aduci la auzul nostru lucruri străine. Voim deci să știm ce vor să fie acestea.
Toți atenienii și străinii, care locuiau acolo, nu-și petreceau timpul decât spunând sau auzind ceva nou.
Și Pavel, stând în mijlocul Areopagului, a zis: Bărbați atenieni, în toate vă văd că sunteți foarte evlavioși.
Căci străbătând cetatea voastră și privind locurile voastre de închinare, am aflat și un altar pe care era scris: "Dumnezeului necunoscut". Deci pe Cel pe Care voi, necunoscându-L, Îl cinstiți, pe Acesta Îl vestesc eu vouă.
Dumnezeu, Care a făcut lumea și toate cele ce sunt în ea, Acesta fiind Domnul cerului și al pământului, nu locuiește în temple făcute de mâini,
Nici nu este slujit de mâini omenești, ca și cum ar avea nevoie de ceva, El dând tuturor viață și suflare și toate.
Și a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată fața pământului, așezând vremile cele de mai înainte rânduite și hotarele locuirii lor,
Ca ei să caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipăi și L-ar găsi, deși nu e departe de fiecare dintre noi.
Căci în El trăim și ne mișcăm și suntem, precum au zis și unii dintre poeții voștri: căci ai Lui neam și suntem.
Fiind deci neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să socotim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite de meșteșugul și de iscusința omului.
Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neștiinței, vestește acum oamenilor ca toți de pretutindeni să se pocăiască,
Pentru că a hotărât o zi în care va să judece lumea întru dreptate, prin Bărbatul pe care L-a rânduit, dăruind tuturor încredințare, prin Învierea Lui din morți.
Și auzind despre învierea morților, unii l-au luat în râs, iar alții i-au zis: Te vom asculta despre aceasta și altădată.
Astfel Pavel a ieșit din mijlocul lor.
Iar unii bărbați, alipindu-se de el, au crezut, între care și Dionisie Areopagitul și o femeie cu numele Damaris, și alții împreună cu ei.

Faptele Apostolilor 17, 16-34

Cartea în format fizic ➡ Biblia/Sfânta Scriptura

Floare 02 Bun

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Dionisie Areopagitul, glasul al 4-lea

Bunătate învățându-te și îmbărbătându-te întru toate, îmbrăcându-te cuviincios cu bun cuget, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; și credința păzind, calea întocmai ai săvârșit, Sfințite Mucenice Dionisie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Condac - Sfântul Dionisie Areopagitul, glasul al 8-lea

Prin ușile cerurilor trecând cu Duhul, ca un ucenic al Apos­tolului celui ce a ajuns până la al treilea cer, Sfinte Sfințite Dionisie, te-ai îmbogățit cu toată cunoștința celor negrăite și ai luminat pe cei ce ședeau mai înainte în întunericul necunoștinței. Pentru acesta strigăm: bucură-te părinte a toată lumea.

Floare 02 Bun

Viața completă - Sfântul Dionisie Areopagitul (Viețile Sfinților)

Sfântul acesta, Dionisie Areopagitul, s-a născut din părinți necredincioși, dar de neam bun, și a crescut în preamărita cetate Atena. Apoi, din copilărie a fost dat la înțeleaptă învățătură elenistică, în care atât de mult a sporit, încât în douăzeci și cinci de ani a întrecut pe toți învățații săi vârstnici filozofi. Însă vrând să se știe desăvârșit, s-a dus în părțile Egiptului, în cetatea ce se numește Eliopol, pentru că acolo erau demult dascăli învățați și de la dânșii a deprins, împreună cu prietenul său Apolofan, meșteșugul citirii stelelor. Însă a fost o zi în care soarele, nerăbdând să vadă pe Domnul Iisus Hristos răstignit pe cruce, pentru mântuirea noastră, la amiază s-a întunecat și lumina și-a ascuns-o vreme de trei ceasuri. Iar Dionisie, mirându-se, a zis: "Sau Dumnezeu, Ziditorul lumii, pătimește, sau lumea aceasta văzută se sfârșește". Acestea le-a grăit din duhul lui Dumnezeu pentru patima Stăpânului, iar nu după învățătura înțelepciunii veacului acesta. Apoi, întorcându-se în Atena, s-a căsătorit și, ca primul dintre ai săi, fiind de neam bun, cârmuia cetatea și poporul cu multă pricepere și cinste.

Când Sfântul Apostol Pavel a mers în mijlocul Areopagului, la Atena, propovăduind pe Iisus Hristos cel răstignit pe cruce și înviat, înaintea celor mari, atunci Dionisie, ascultând cu luare aminte cuvintele Sfântului Apostol Pavel, le-a pus pe ele în inima sa. Cei mai mulți îi ziceau lui Pavel că vor să audă a doua oară de la dânsul, mai bine, învățătura lui Hristos și atunci Dionisie, ca cel mai înțelept dintre ceilalți, a început un dialog cu Pavel, întrebându-se unul pe altul. Deci, Pavel l-a întrebat: "Pe care Dumnezeu cinstiți voi?". Iar Dionisie îi arătă în cetate pe Cronos, pe Afrodita, pe Zeus, Hefest, Hermes, Dionisos, Artemis și pe ceilalți zei. Umblând Pavel cu Dionisie, a văzut o capiște pe care era scris: "A necunoscutului Dumnezeu". Și l-a întrebat Pavel pe Dionisie: "Dar cine este necunoscutul Dumnezeu?". A răspuns Dionisie: "Acela între dumnezei încă nu S-a arătat, însă la vreme va veni, pentru că El este Dumnezeul care va împărăți cerul și pământul și împărăția Lui nu va avea sfârșit".

Auzind acestea Apostolul Pavel și luând aminte la cuvintele lui Dionisie, a început cu mult spor a semăna pe pământul cel bun sămânța cuvântului lui Dumnezeu, spunând că acum acel Dumnezeu a venit și S-a născut din Preacurata și pururea Fecioara Maria și pentru mântuirea oamenilor a răbdat pironirea pe cruce; și a cărui pătimire, soarele, neputând s-o vadă, s-a întunecat și nu s-a mai văzut lumina lui în lume vreme de trei ceasuri. Acest Dumnezeu a înviat din morți și S-a suit la ceruri. "Deci, întru acesta să crezi Dionisie, pe acesta să-L cunoști, și să slujești adevăratului Dumnezeu, Iisus Hristos". Apoi, aducându-și aminte Dionisie de întunericul care a cuprins tot pământul, despre care i-a spus și Sfântul Pavel, îndată a crezut că Mântuitorul într-acea vreme a pătimit în trup omenesc și și-a deschis mintea și inima spre cunoștința necunoscutului Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, pentru că l-a luminat pe el lumina darului lui Dumnezeu și a rugat pe Apostolul Pavel să se roage lui Dumnezeu pentru dânsul, ca să-i fie milostiv și să-l numere și pe el între robii Săi.

Folare Separare 1

Pe când Apostolul Pavel ieșea din cetatea Atenei, un orb, pe care îl știau cu toții că de la naștere nu vedea, l-a rugat pe Sfântul Apostol Pavel că să-i dăruiască vederea. Apostolul Pavel, făcând semnul crucii pe ochii lui, i-a zis: "Domnul și Învățătorul meu Iisus Hristos, Care din scuipat a făcut tină și a uns cu dânsa ochii orbului și i-a dat vedere, Acela să te lumineze și pe tine cu puterea Lui!". Minunea dumnezeiască s-a întâmplat, pentru că îndată orbul a văzut. Și i-a poruncit Pavel orbului ca, mergând la Dionisie, să-i spună: "Pavel, sluga lui Iisus Hristos, m-a trimis la tine ca, după făgăduința ta, să vii la dânsul și, botezându-te, vei primi iertarea păcatelor". Orbul a mers la Dionisie și i-a spus cele poruncite; și propovăduia facerea de bine dumnezeiască care i s-a făcut prin Pavel. Iar Dionisie s-a mirat foarte mult văzând că orbul și-a căpătat lumina ochilor și acum vede și, nezăbovind, împreună cu Damar, femeia sa, cu fiii săi și cu toată casa, au mers la Pavel și s-au botezat. După aceasta și-a lăsat femeia, copiii și casă și s-a alăturat lui Pavel.

Trei ani i-a urmat lui Pavel, oriunde mergea și de la el a învățat tainele lui Dumnezeu, ceea ce se dovedește din scrierile sale. După această a fost așezat episcop de Sfântul Pavel și de la Tesalonic a fost trimis la Atena, ca acolo să poarte grijă de mântuirea omenească. Dionisie a ascultat nu numai de propovăduirea lui Pavel, ci și de a celorlalți apostoli cu care a fost împreună la îngroparea Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu. În cărțile sale scrie pentru sine, cum a fost cu Ierotei și cu Timotei și cu mulți alți frați în cetatea Ierusalimului la Mormântul Mântuitorului, unde a văzut și a auzit pe Iacob, fratele Domnului, pe Petru verhovnicul și pe Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, de la care a învățat el tainele credinței, așa cum mărturisesc acum toți cuvântătorii de Dumnezeu, pentru dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos.

Petrecând multă vreme în Atena, a extins Biserica lui Dumnezeu, începută de Sfântul Apostol Pavel și precum ceilalți apostoli, tot așa și Sfântul Dionisie a dorit să propovăduiască Sfânta Evanghelie și prin alte țări și să pătimească până la sânge pentru numele lui Hristos, precum a pătimit și Apostolul Pavel, învățătorul său, care a suferit și a murit la Roma, chinuit de Nero, pentru credința în Hristos.

Folare Separare 1

Așezând alt episcop în locul său la Atena, el s-a dus la Roma unde Sfântul Clement, episcopul Romei, l-a primit cu bucurie. Aici a petrecut puțin și a fost trimis de Clement în Galia, împreună cu episcopul Luchian, cu preotul Rustic, cu diaconul Elefterie și cu alți frați, ca să propovăduiască acolo, la necredincioși, cuvântul lui Dumnezeu. În Galia Sfântul Dionisie s-a făcut apostolul acelui ținut și a întors către Dumnezeu mult popor care se închina la idoli. La Paris, cum a putut, din milostenia ce o dădeau credincioșii, a zidit o biserică în care săvârșea slujbele cele fără de sânge, rugind pe Dumnezeu să-i ajute să adune acolo multe oi cuvântătoare.

Atunci când cuvântul lui Dumnezeu se înmulțea, s-a ridicat, după Nero, a doua prigoană asupra credincioșilor, din partea lui Domițian Cezarul, care a trimis pe ighemonul Sisinie în Galia ca să-i chinuiască pe creștini. Ajungând acela în cetatea Parisului a poruncit că întâi să fie chinuit Dionisie, ca cel mai slăvit întru minuni și întru înțelepciunea lui Dumnezeu, împreună cu Rustic și cu Elefterie, căci ceilalți frați se duseseră pentru propovăduire în alte părți.

Sfântul Dionisie era acum foarte bătrân și prea obosit de propovăduirea Evangheliei și fiind legat cu frânghii, târât și adus împreună cu cei doi înaintea ighemonului, acesta i-a zis cu mânie: "Oare tu ești, rău bătrân Dionisie, care, hulind pe zeii noștri, le răstorni toate slujbele lor și te împotrivești poruncii împărătești?". A răspuns sfântul: "Cu toate că acum am îmbătrânit cu trupul, precum mă vezi, totuși credința mea înflorește ca tinerețea și mărturisirea mea întotdeauna va naște lui Iisus Hristos fii noi". Și fiind întrebat de ighemon: "Pe care Dumnezeu cinstești?", Dionisie a spus cuvântul adevărului și a mărturisit numele cel mare al Preasfintei Treimi, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Iar ighemonul, ca o viperă surdă, nevrând să asculte mântuitoarele propovăduiri, întreba pe cei trei - pe Dionisie, pe Rustic și pe Elefterie: oare nu voiesc să se supună împăratului și să jertfească zeilor lor?

Folare Separare 1

Într-un glas ei au răspuns: "Suntem creștini și un Dumnezeu avem, Care este în ceruri și pe Acela Îl cinstim; iar poruncii împăratului nu ne vom supune". Atunci ighemonul a poruncit ca, dezbrăcând pe Dionisie, să-l bată cu frânghii, fără de milă. Iar sfântul răbda, mulțumind lui Hristos că i-a dat să poarte răni pe trupul său. La fel a chinuit pe Rustic și pe Elefterie. Dar și aceștia, fiind întăriți de Dionisie și mai ales de Dumnezeu, răbdau, preamărind pe Hristos.

Ighemonul, văzând că mai degrabă ostenesc mâinile celor ce bat decât slăbesc cei ce rabdă, i-a aruncat pe toți în temniță în acea zi. Dar a doua zi, din porunca ighemonului, slujitorii l-au scos pe Dionisie și l-au întins pe un pat de fier și au aprins focul dedesubt, iar Dionisie cânta psalmul: "Cu foc este lămurit cuvântul Tău și robul Tău l-a iubit pe El". După aceasta, luându-l pe Dionisie de pe pat, l-au aruncat spre mâncarea fiarelor, dar Dumnezeu a închis gura fiarelor și Dionisie a rămas nevătămat. Apoi l-au aruncat într-un foc mare, dar și de acolo a ieșit nevătămat, căci nu s-a atins de el focul. După acestea l-au aruncat iarăși în temniță alături de Rustic și de Elefterie.

În vremea aceea mulți credincioși mergeau în temniță, pentru care Sfântul Dionisie săvârșea acolo dumnezeiasca Liturghie și îi împărtășea pe ei cu trupul și sângele lui Hristos. Iar când slujea, cei credincioși vedeau o lumină mare deasupra fericitului Dionisie și Împăratul slavei, cu oștile îngerești, Se arăta și priveau la Dânsul cei vrednici, pe cât puteau să cuprindă cu ochii lor trupești.

Folare Separare 1

După aceasta, ighemonul i-a scos iarăși pe Dionisie, pe Rustic și pe Elefterie și i-a îndemnat pe ei să jertfească idolilor, dar ei nu s-au supus și l-au mărturisit pe Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu. Mâniindu-se, ighemonul a poruncit ca iarăși să-i bată fără cruțare, iar după aceasta i-a osândit la tăiere cu sabia. Când îi duceau pe sfinți din cetate la muntele care se cheamă al lui Arei, Dionisie se ruga, zicând: "Dumnezeule, Dumnezeul meu, Care m-ai zidit și m-ai învățat veșnica Ta înțelepciune, Care mi-ai arătat tainele Tale și pretutindeni unde am mers Tu cu mine ai fost, îți mulțumesc Ție de toate care le-ai făcut prin mine, spre slava Sfântului Tău nume și pentru că ai cercetat bătrânețile mele cele ostenite, care de acum încetează să te vadă pe Tine, chemându-mă la Ține împreună cu prietenii mei; deci, mă rog Ție, primește-mă pe mine împreună cu prietenii mei și milostiv fii acelora pe care i-ai câștigat cu Sângele Tău și pe care i-ai făcut, prin a noastră slujire, prietenii Tăi; că a Ta este stăpânirea și puterea, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh în vecii vecilor". Iar când a zis Amin, și-a plecat sfântul său cap, pentru preasfânt numele lui Iisus Hristos și capul i-a fost tăiat cu o secure neascuțită. Așișderea, și sfinții Rustic și Elefterie, împreună cu Dionisie și-au pus capetele lor sub sabie pentru Hristos.

Dumnezeu a făcut o preamărită minune după moartea plăcutului său, Dionisie, pentru că trupul lui, fiind fără cap, s-a sculat cu puterea lui Dumnezeu și, luându-și în mâini capul său, a mers două stadii la o femeie dreptcredincioasă, pe numele Catulia, căreia, dându-și capul, a căzut la pământ. În locul acela s-a zidit o biserică de creștini. Mulți necredincioși, văzând această minune, au crezut în Iisus Hristos, iar pe mulți creștini i-a secerat atunci sabia ighemonului, ale căror nume numai singur Dumnezeu le știe, care îi scrie pe robii Săi în cărțile vieții. Iar Catulia, luând capul sfântului, a vrut să-i ia și trupul, dar a fost oprită de cei necredincioși. Însă ea a chemat pe străjeri în casă, i-a ospătat și îi ținea acolo dându-le daruri, iar credincioșilor le-a poruncit ca să ia comoara aceea, adică sfântul trup al lui Dionisie; creștinii l-au luat și l-au îngropat în acel loc unde sfântul și-a dat capul Catuliei.

Sfântul Dionisie a pătimit în al nouăzecilea an al vieții sale, iar de la nașterea lui Hristos în al nouăzeci și șaselea an. După aceea, la mormântul lui se făceau multe minuni, întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel slăvit în veci, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh. Amin.

Folare Separare 1

Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților Octombrie

Floare 02 Bun

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 3 octombrie

În această lună, în ziua a treia, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Dionisie Areopagitul;
Tot în această zi, Sfinții Mucenici Rustic și Elefterie, ucenicii sfântului Dionisie Areopagitul;
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teoctist;
Tot în această zi Sfântul Mucenic Dionisie și cei cu dânsul 8 mucenici;
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teaghen;
Tot în această zi, Sfântul Mucenic Teotechi;
Tot în această zi, Preacuviosul Ioan Hozevitul, episcopul Cezareii.

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi x octombrie

Tot această lună, în ziua a patra, pomenirea celui dintru sfinți părintelui nostru, Ierotei, episcopul Atenei.
Tot în această zi, Sfântul mucenic Petru din Capitoliu.
Tot în această zi, Sfânta Muceniță Domnina și fiicele ei Verina și Prosdoca.
Tot în această zi, Sfântul mucenic Audact și Calistena, fiica lui.
Tot în această zi, Preacuviosul Părintele nostru Ammun Egipteanul.
Tot în această zi, Sfinții Mucenici Faust, Gaiu, Eusebiu și Herimon diaconii.

Floare 02 Bun

Pe Sfântul Dionisie Areopagitul să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Mucenice Dionisie roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro, facebook.

Recomandări

† Sfinții Mucenici Marcian și Martirie (25 octombrie)

Sfinții Mucenici Marcian și Martirie au pătimit în Constantinopol, pe vremea împăratului Constanțiu (331-361), care trecuse de partea arienilor, deși Arie fusese osândit la cel dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325. Sunt […]

† Sfântul Mare Mucenic Areta
(24 octombrie)

Sfântul Mare Mucenic Areta, guvernatorul orașului Najran (Arabia Saudită), a pătimit împreună alți 4300 de creștini, în timpul atacurilor etiopiene conduse de Dgu Nuwas din anul 523. Martiriul lor este serbat în calendarul ortodox în […]

† Sfântul Apostol Iacob, ruda Domnului
(23 octombrie)

Sfântul Apostol Iacob cel Drept, numit și Iacob Fratele Domnului sau Iacob Ruda Domnului, a fost unul dintre cei Șaptezeci de Apostoli, fiind și primul Episcop al Ierusalimului. În conformitate cu Protoevanghelie care îi este […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

One comment on “† Sfântul Dionisie Areopagitul
(3 octombrie)”

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram