† Sfântul Cuvios Varsanufie cel Mare
(6 februarie)

5/5 - (3 votes)

Sfântul Cuvios Varsanufie cel Mare pentru multele sale nevoințe a primit de la Dumnezeu darul de a înțelege și a discerne ceea ce este bine, cel al înainte vederii și al facerii de minuni. Pentru rugăciunile lui, Dumnezeu a adus ploi la vreme, a tămăduit bolnavi, a descoperit Sfântului Varsanufie cele ce aveau să fie și cele necesare spre folosul duhovnicesc al ucenicilor săi. Este serbat în calendarul ortodox în data de 6 februarie alături de Sfântul Ioan numit și Prorocul, alături de care este prezent în Filocalia 11.

Viața pe scurt - Sfântul Cuvios Varsanufie cel Mare (sinaxar)

Sfântul Cuvios Varsanufie cel Mare a fost egiptean de origine și a trăit în secolul V, în timpul domniei împăratului bizantin Justinian. S-a călugărit în mânăstirea întemeiată și păstorită de avva Serid în Palestina, în apropierea cetății Gaza. A fost din tinerețe iubitor de asceză preferând să trăiască în pustie pentru a se ruga mai mult și pentru un post mai aspru.

Sfântul Cuvios Varsanufie cel Mare se retrage în pustie

A zidit o chilie în apropierea mânăstirii pentru a trăi în singurătate. Ani la rândul, din dragoste fără margini pentru Mântuitorul Hristos, și-a curățit trupul și sufletul pentru Acesta. A petrecut în post și înfrânare, în rugăciune arzătoare și meditație la cuvintele sfinte ale Scripturii, a răbdat ispite și boală chinuitoare. Și-a trăit astfel viața în smerenie, făcându-se pe sine mic ca să aibă Hristos loc de sălășluire în sufletul său. Pentru multele sale nevoințe Dumnezeu i-a dăruit mari harisme.

Sfântul Cuvios Varsanufie cel Mare 6 februarie -a- pravila.ro
Sfântul Cuvios Varsanufie cel Mare 6 februarie

Sfântul Cuvios Varsanufie cel Mare a avut un ucenic care l-a urmat în toate, anume pe Ioan cel învrednicit de darul înainte vederii. Acești doi mari părinți ai pustiei, avva și ucenic, deși trăind în singurătate, nu au renunțat nici o clipă la iubirea de aproapele. Anume, au venit în ajutorul semenilor cu sfaturi duhovnicești pe care le trimiteau prin scrisori. Avem astăzi bucuria de a avea păstrate aproape 850 dintre acestea. Ele pot fi citite în volumul al XI-lea al Filocaliei traduse de Părintele Dumitru Stăniloae. S-au folosit de învățăturile lor duhovnicești și le-au cunoscut îndeaproape dând mărturie despre ele și alți sfinți precum Dorotei din Gaza, Teodor Studitul sau Simeon Noul Teolog.

Pentru a citi mai mult despre Simeon Teodor Studitul APĂSAȚI AICI.

Pentru a citi mai mult despre Simeon Noul Teolog APĂSAȚI AICI.

Sfântul Varsanufie ne poate fi și nouă prin aceste epistole povățuitor și părinte duhovnicesc. Moștenirea sa pe care o lasă creștinilor este viața sa pilduitoare, și cuvântul său duhovnicesc din scrisori. Ele sunt pentru noi îndemn și responsabilitate deopotrivă. El a povățuit obștea mănăstirii prin intermediul cuviosului Serid, egumenul acesteia, singura persoană care putea intra în chilia Sfântului Varsanufie.

Sfântul Ioan numit și Prorocul

În anii 524-525, un alt pustnic pe nume Ioan s-a așezat într-o chilie alăturată, ducând o nevoință asemănătoare sfântului Varsanufie.

Sfântul Ioan, discipol al Cuviosului Varsanufie, a locuit într-o chilie în afara Mănăstirii Avvei Serid timp de 18 ani până la moartea sa. Sfântul Ioan l-a imitat pe învățătorul său în virtute, viață ascetică și folosirea tăcerii. Datorită darului înaintevederii cu care era învrednicit, sfântul era numit "profetul".

Ascultând povețele Sfântului Varsanufie, Ioan a atins culmile perfecțiunii, asemănându-i-se întru totul mentorului său. Din smerenie, Ioan îi îndruma spre avva Varsanufie pe cei care veneau să ceară cuvinte de folos de la el.

După ce a petrecut timp îndelungat în izolare, până la moartea Sfântul Ioan Profetul și după aceasta, Sfântul Varsanufie s-a dedicat celor din jur, povățuindu-i pe calea mântuirii, după cum mărturisește avva Dorotei. Cuviosul Varsanufie răspundea celor ce întrebau prin Sfântul Ioan, uneori cerându-i lui să dea răspunsuri. Alteori îl ajuta avva Serid, care-și nota răspunsurile sfântului. În răspunsurile celor doi sfinți, care erau îndrumători de viață spirituală nu numai pentru contemporani, ci și pentru generațiile următoare, se vede foarte clar înduhovnicirea lor crescândă, "din putere în putere".

Răspunsurile sfinților părinți Varsanufie și Ioan au fost păstrate și așezate împreună într-o carte ajunsă la noi prin râvna părintelui Dumitru Stăniloae în "Filocalia 11".

Cei doi sfinți părinți petreceau închiși în chiliile lor și comunicau cu oamenii prin scrisorile pe care le dictau cuviosului Serid cu răspunsurile la întrebările ce le erau trimise de către frații din obște dar și de către mireni care locuiau în apropierea sfântului locaș. Cei doi se susțineau reciproc, se prețuiau adânc și deseori îi sfătuiau pe cei ce li se adresau "Du-te și întreabă-l pe celălalt bătrân".

"Una dintre cărțile cele mai dulci și mai pline de Duhul Sfânt ale Părinților preasfintei Biserici a Răsăritului, dar în același timp dintre cele mai puțin cunoscute poporului drept-credincios." (părintele Teoclit Dionisiatul, părinte contemporan din Sfântul Munte Athos)

Despre Scrierile lui Varsanufie și Ioan, învățatul monah din Muntele Athos Teoclit Dionisiatul scrie în "Cuvântul înainte" la a doua ediție a textului grec original al acestei scrieri, tipărită la Volos, în 1960:

"Una din cărțile cele mai dulci și mai pline de Duhul Sfânt ale Părinților prea sfintei Biserici a Răsăritului, dar în același timp din cele mai puțin cunoscute poporului drept credincios, este fără îndoială, «Cartea prea folositoare de suflet» a celor dintre sfinți Părinților noștri Varsanufie cel Mare și Ioan numit Prorocul, constatatoare din 836 Răspunsuri".

Trecerea la cele veșnice a Sfântului Cuvios Varsanufie cel Mare

Sfântul Ioan a prevăzut și a prorocit o mulțime de lucruri, până și data morții sale, la o săptămână de la moartea avvei Serid. Avva Elian, tânărul egumen al acestei mănăstiri, l-a implorat pe Ioan să rămână cu el încă două săptămâni ca să-l învețe cum să conducă mănăstirea. Sfântul Ioan i-a îndeplinit rugămintea și s-a stins din viață două săptămâni mai târziu.

De atunci, Sfântul Cuvios Varsanufie cel Mare se închise desăvârșit în chilia sa, fără să mai răspundă la întrebări. Cuviosul Părintele nostru Varsanufie se spune că era unul din acei puțini pentru care ținea Dumnezeu lumea în timpul său, fiind supranumit "Marele Bătrân". A trecut la Domnul pe la anul 540, în chip minunat.

Surse: Trinitas TV, cuvantul-ortodox.

Ornament-despartitor-v01
Ornament-despartitor-v01

Etimologia / semnificația numelui Varsanufie

În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Cuvios Varsanufie cel Mare!

Varsanufie - acest nume derivă din cuvântul aramaic „bar-” plus coptul egiptean „wnn-nfr” (Unnufer), adică „fiul judecătorului oufrios”. Barsanuphius din Palestina, cunoscut și sub numele de Barsanuphius din Gaza († ~540 d.Hr.), a fost un pustnic din secolul al VI-lea. Născut în Egipt, a trăit în izolare absolută timp de cincizeci de ani, apoi lângă mănăstirea Sfântul Seridon din Gaza din Palestina.

Derivate ale numelui Varsanufie

Barsanufie, Barsanuphius.

Când își pot serba ziua de nume cei care poartă numele de Varsanufie?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 6 februarie când este pomenit Sfântul Cuvios Varsanufie cel Mare.

Surse: Behindthename, Name-Doctor.

Ornament-despartitor-v01

Icoana Sfântului Cuvios Varsanufie cel Mare

Icoana Sfântului Cuvios Varsanufie cel Mare 6 februarie -a- pravila.ro
Icoana Sfântului Cuvios Varsanufie cel Mare 6 februarie
Ornament-despartitor-v01

Sfinții Varsanufie cel Mare și Ioan numit și Prorocul - Filocalia 11

Sfinții Varsanufie cel Mare și Ioan numit și Prorocul au lăsat moștenire una din prea frumoasele scrieri cu caracter duhovnicesc, cartea mântuitoare de suflete numită "Îndreptar de viață duhovnicească": Răspunsuri la întrebările discipolilor de către Sfinții Monahi Varsanufie și Ioan, care a fost foarte cunoscută printre sfinții, asceții și scriitorii generațiilor următoare, după cum arată scrierile Sfântului Teodor Studitul și Sfântului Simeon Noul Teolog. Teodor Studitul, redând o mărturie a patriarhului Tarasie, spune că în vremea sa (sfârșitul secolului al VIII-lea) exista chiar o icoană a lui Varsanufie în marea biserică din Constantinopol.

Există manuscrise cu date despre viața, faptele și darurile cu care erau înzestrați Sfinții Varsanufie și Ioan, care au fost traduse pe vremea Sfântului Paisie Velicicovschi în limbile română și slavonă. "Scrisorile" acestea de răspuns la problemele creștinilor se găsesc în volumul 11 din Filocalia românească, în traducerea părintelui Dumitru Stăniloae.

Învățăturile lor arată deslușit desăvârșirea duhovnicească și dragostea lor pentru oameni.

Icoana Sfântului Cuvios Varsanufie cel Mare 6 februarie - pravila.ro
Icoana Sfântului Cuvios Varsanufie cel Mare 6 februarie

Scrisorile – simfonia universală a iubirii

De fapt, ele sunt răspunsuri potrivite în orice timp la o mulțime de întrebări puse în parte de monahi, dar în parte și de mireni, întrebări care, în forma pusă atunci sau în forme asemănătoare, preocupă pe orice creștin.

Cât privește conținutul "Scrisorilor", el este o aplicare concretă a doctrinei ce se cristalizase în spiritualitatea creștină din secolele anterioare asupra patimilor și virtuților. Prin aceasta, conținutul lor este înrudit cu cel al Patericului. Dar pe când în Pateric doctrina aceasta e concretizată în gesturi, fapte și scurte sentințe ale Bătrânilor, în "Scrisorile" acestea ea e concretizată în sfaturi date la întrebările unor oameni care se străduiau să aplice în diferite situații concrete ale vieții lor această doctrină, în luptă cu tot felul de piedici, de ispite, de greutăți. Ea este prin aceasta și o aplicare a doctrinei din scrierile filocalice.

Sfaturile date în aceste "Scrisori" au o remarcabilă notă de realism. Ele țin seama de nivelul spiritual al celor ce vin cu întrebări. De la cei mai progresați duhovnicește se cer lucruri mai mari, de la cei mai puțin progresați se cer eforturi mai modeste, pe măsura lor. De aceea, cartea poate fi de un real folos nu numai pentru monahi, ci și pentru mirenii credincioși, dar îndeosebi pentru preoții duhovnici.

"Ceea ce Apoftegmele Părinților (Patericul) ne lăsau doar să întrevedem în câteva luciri fugitive, în momente rare, aici se desfășoară sub ochii noștri ca un film ce ne arată la lumina zilei aspectele cele mai ascunse ale vieții obișnuite ale monahilor, care urmăresc zi de zi umilul lor efort de asceză și de rugăciune, susținut de sfaturile, învățăturile și încurajările Părinților lor în Dumnezeu. Nu știm ce să admirăm mai mult – sfătuirea dată ucenicului, care își repetă fără încetare mărturisirile neputinței și aceleași cereri de sfat și de ajutor, sau răbdarea învățătorului care nu obosește să folosească toate darurile sale naturale și supranaturale pentru a conduce spre desăvârșire pe fiii duhovnicești încredințați lui de Mântuitorul". E greu să se rezume în mod fidel marea bogăție de sfaturi atât de nuanțate cuprinse în aceste "Scrisori", potrivit cu marea felurime a situațiilor celor ce le cer.

Smerenia, condiția iubirii

Varsanufie și Ioan urmăresc în sfaturile lor adresate celor care le cer îndrumarea spre smerenie, condiția iubirii de Dumnezeu și de oameni, ca supremă virtute și realizare a omului. Numai cei ajunși la ele s-au ridicat peste toate patimile.

Smereniei i se opune cu deosebire slava deșartă, care îl lasă pe om preocupat de sine în mod egoist. Această slavă deșartă poate lua nesfârșite și foarte subtile forme, care pot înșela chiar și pe cel ce e stăpânit de ele. Pentru a ajunge la smerenie e nevoie de o atenție tot mai fină, tot mai pătrunzătoare la sinea proprie, pentru a surprinde diferitele mișcări ale slavei deșarte și a curăți de pe chipul adevărat al omului toate straturile de zgură mai groase sau mai subțiri cu care acoperă sau strâmbă cu viclenie mai vizibilă sau mai puțin vizibilă sinea reală a omului. Instrumentul cu care se răzuiește această zgură este în mod principal tăierea voii proprii, ascultarea și supunerea față de autoritatea părintelui duhovnicesc, sau a starețului mănăstirii. Căci slava deșartă, de care sunt legate și celelalte patimi, poate strâmba sau falsifica ființa omului până a-i da acestuia impresia că tocmai această formă strâmbată, prefăcută este ființa lui adevărată și voia de a o susține e adevărata lui voie. De aceea, omul trebuie ajutat să se rupă de această voie a lui.

Prin smerenie, omul ajunge de vede sinea sa reală, curățită de straturile de opacitate de întuneric, așezate pe ea. Sinea astfel curățită se descoperă ca o sine clar dependentă de Dumnezeu, s-ar putea spune străvezie pentru Dumnezeu, Care, prin sensul ce-l dă tuturor, aduce în om marea lumină. La această vedere a măreției luminoase a lui Dumnezeu nu poate ajunge decât cel ce vede micimea sa, lipsa de sens sau întunericul existenței sale închise în ea însăși. Căci această micime a sa recunoscută face inexplicabilă existența proprie fără Dumnezeu. Cu cât se simte omul redus la sine însuși, mai gol, cu atât se vede pe sine mai clar că nu poate exista decât prin Dumnezeu, cu atât i se face mai simțită prezența lui Dumnezeu ca temelie a sa. Smerenia e susținută în om chiar de faptul că, deși își dă seama de limitele lumii și ale sale prin trăirea a tot felul de imperfecțiuni ale lor (boli, moarte, incapacitatea lumii de a-l satisface cu adevărat și definitiv pe om), totuși el nu poate ajunge la marginea cosmosului și nu poate ajunge niciodată la cunoașterea de sine în mod desăvârșit.

De fapt, din moartea lui Hristos ca jertfă de Sine învățăm și luăm putere să ne pregătim spre moartea noastră ca ieșire dintr-o viață închisă în noi înșine, ca dărâmare a zăgazurilor ce ne împiedică de la o deplină comuniune.

Răbdarea necazurilor, medicament de vindecare a patimilor

Un mare rol în înaintarea omului spre chipul lui real îl are răbdarea necazurilor. Aceasta întărește pe om cu adevărat în spiritul lui, în vreme ce căutarea de a se sustrage de sub ele îl moleșește spiritual. Prin răbdarea necazurilor omul arată că tăria lui nu-i vine de la alipirea la lume, ci de la Dumnezeu cel atotputernic și iubitor. Lumea alternează plăcerile ce le dă cu foarte multe necazuri. Însăși robia și slăbiciunile în care îl coboară pe om patimile ca alipiri excesive la lume arată incapacitatea ei de a-l desăvârși, deci de a-l mântui.

Toate căutările de ocolire a necazurilor, de viață comodă prin cele ce i se oferă de către lume sunt împreunate cu egoismul care rupe pe om de om, care-l împiedică în înaintarea spre Împărăția cerurilor, care e Împărăția iubirii între el și Dumnezeu și între om și om. De aceea, Varsanufie și Ioan socotesc că nu există alt drum spre Împărăția cerurilor decât suportarea cu răbdare a necazurilor. Ba săvârșirea oricărui bine, ei o socotesc împreunată cu suportarea vreunui necaz, căci trezește invidii văzute și nevăzute.

Puterea răbdării necazurilor îi vine omului din legătura cu Hristos, Care, fiind Fiul lui Dumnezeu făcut om, a suportat crucea din iubire pentru noi, nelăsându-se covârșit de durerile ei. Tot așa, toată puterea omului de a se smeri îi vine din chenoza sau din golirea benevolă de slavă a lui Hristos. Astfel, înaintarea omului spre adevăratul chip al său este o înaintare din puterea lui Hristos și spre asemănarea cu Hristos ca om; ea are un temei și o țintă hristocentrică.A

Numai răbdarea și smerenia pot duce pe oameni la unirea iubitoare între ei, așa cum a voit Hristos. Dar această unire n-o pot realiza ei decât în Hristos. Această unire cu Hristos ne desăvârșește și prin faptul că odată cu ea realizăm și unirea între noi. De altfel, în acest scop S-a făcut Fiul lui Dumnezeu om: ca să ne facem una cu El. Și numai smerenia și purtarea necazurilor cu răbdare ne duc spre iubirea care ne poate uni. Căci și Hristos a realizat acest chip adevărat al omului prin chenoză (smerire) și cruce.

În răbdarea necazurilor se manifestă o relativizare a legăturilor noastre cu cele ale lumii. Prin ea se face iarăși transparent sau simțit planul vieții spirituale superioare, caracterizată prin bunătate și iubire în viața de veci. Acest simț al relativității celor pămîntești, care slăbește patimile noastre, dă omului o odihnă tot mai mare din partea grijilor pentru lucrurile lumii acesteia. De aceea, "odihna" este o altă importantă stare duhovnicească, accentuată stăruitor de Varsanufie și Ioan. Prin aceasta se arată că lumea e făcută nu ca să ne robească spiritul, ci ca să fie transfigurată prin spiritul nostru unit cu Dumnezeu, ca să fie luată în stăpânire de spiritul nostru. Sporind în această "odihnă" față de grijile și necazurile produse de prea mare alipire la lume, care ne țin într-o agitație chinuitoare, înaintăm spre marea și netrecătoarea odihnă a vieții viitoare, care nu e o încremenire, ci o bucurie netulburată de iubirea în care vom viețui veșnic. Odihna veșnică la care ajung cei ce se întăresc de aici în răbdarea necazurilor are în ea și o liniște a conștiinței de a nu fi făcut rău altora, sau de a fi obținut iertarea lor pentru relele ce le-au făcut. Iertarea lor ne vine și prin rugăciunile lor după ce am trecut din această viață, dar și prin rugăciunile tuturor celor ce fac parte din Biserică, și îndeosebi a sfinților.

De aici, marea importanță ce se acordă în aceste "Scrisori" iertării unora de către alții și rugăciunilor unora pentru alții. Cererea de iertare înmoaie sufletul celui ce o cere, dar și al celui căruia i se cere, cum îl înmoaie și iertarea pe al celui ce iartă și al celui iertat, făcând cu putință comunicarea reală de putere și de viață de la unul la altul. Căci amândouă contribuie la înaintarea în smerenie și la eliberarea de slavă deșartă.

Rugăciunea unuia pentru altul – expresie a iubirii întreolaltă a tuturor

Comuniunea e ajutată în mod deosebit de rugăciunile unora pentru alții. Nimeni nu se mântuiește singur, nimeni nu face bucurie lui Dumnezeu dacă se prezintă Lui numai cu rugăciunile pentru sine. El ne vrea uniți întreolaltă, mai ales când vrem să ne prezentăm în fața Lui, dat fiind că El este Dumnezeul iubirii și vrea să ne adune pe toți în Sine. De aceea, în această silință de a ne uni unii cu alții, arătată mai ales în rugăciune, este El însuși lucrător. Numai în iubirea față de altul arătată prin rugăciune ne desăvârșim fiecare. Căci numai cerând rugăciunea altora ne smerim, eliberându-ne de mândrie, precum în rugăciunea pentru altul ne eliberăm de invidia care nu se bucură de binele altuia. De aceea, numai rugându-ne unii pentru alții, ne răspunde Dumnezeu cu împlinirea rugăciunilor noastre.

Credem că nu există altă carte duhovnicească din perioada Părinților bisericești care să vorbească atât de mult și atât de concret despre importanța rugăciunii unora pentru alții, dar mai ales a rugăciunii sfinților. Se pune prin aceasta în relief întâlnirea tuturor în sobornicitatea rugăciunii. Toți se întâlnesc între ei și cu Dumnezeu în rugăciune. Fiecare se simte responsabil pentru mântuirea celorlalți și chemat să lucreze pentru ea prin rugăciune. Pe cât de relative sunt în viziunea "Scrisorilor" lucrurile, pe atât de importantă este persoana omenească: "Ce ar folosi omului de ar câștiga lumea toată, iar sufletul și l-ar pierde"? Mă pot mântui fără lucruri, sau chiar mă mântuiesc mai ușor când nu caut să le adun cu lăcomie, defavorizând pe alții. Dar nu pot să mă mântuiesc fără grija de a ajuta pe alții să se mântuiască. E implicat în aceasta faptul că lucrurile n-au preț decât pentru oameni, ca să fie folosite spre sporirea comuniunii dintre ei și spre înaintarea la veșnica lor comuniune în viața viitoare.

Iertarea reciprocă, rugăciunea unora pentru alții, smerenia, refuzul slavei deșarte sunt tot atâtea mijloace care pot duce spre chipul omului iubitor și pot imprima raporturilor dintre oameni o nesfârșită dulceață și delicatețe, ducându-i pe toți spre Împărăția cerului, care e Împărăția iubirii desăvârșite.

Opera celor doi Bătrâni e o simfonie universală a iubirii, manifestată în rugăciunea auzită și neauzită a tuturor pentru toți, ca expesie a iubirii întreolaltă a tuturor, a iubirii în care toți cred în valoarea și existența eternă a tuturor ca persoane unice, neconfundate. "Scrisorile lui Varsanufie și Ioan" descriu șlefuirea treptată a omului de tot ce l-a coborât din omenescul lui, care nu se poate realiza decât în comuniunea dintre oameni, alimentată din comuniunea lor cu Dumnezeu. Lucrarea aceasta de șlefuire o face nu numai Dumnezeu cu fiecare din ei și fiecare cu sine, dar mereu ajutat de Dumnezeu și de credincioșii mai progresați duhovnicește.

Înaintăm împreună spre o viață de desăvârșită comuniune, în care fiecare crește în tărie spirituală și în iubire, în libertate de patimile proprii și ale altora și în comuniune spre Împărăția lui Dumnezeu în Treime, a lui Dumnezeu al iubirii.

Sursă: Sfintisiicoane.

Ornament-despartitor-v01

Rugăciune către Sfântul Cuvios Varsanufie cel Mare

Pentru a citi Acatistul Sfinților Cuvioși Varsanufie cel Mare și Ioan Profetul APĂSAȚI AICI.

Ornament-despartitor-v01

Cantari

Tropar - Sfântul Cuvios Varsanufie cel Mare

Ornament-despartitor-v01

Viața Sfinților Cuvioși Varsanufie cel Mare și Ioan Profetul (Viețile Sfinților)

Sfântul Varsanufie cel Mare și Ioan Profetul au trăit în timpul secolului al VI-lea, în timpul domniei împăratului Iustinian I (483-565). Ei au dus o viață ascetică în mănăstirea Avvei Seridus (Serid sau Serida) din Palestina, lângă orașul Gaza. Din chilia lui, el a povățuit obștea mănăstirii prin intermediul cuviosului Serid, egumenul acesteia, singura persoană care îi deschidea ușa chiliei.

Sfântul Ioan, discipol al Sfântului Varsanufie, a locuit începând cu anii 524-525 într-o chilie în afara mănăstirii Avvei Seridus, chilie alăturată celei a Sfântului varsanufie,timp de 18 ani până la moartea sa. Sfântul Ioan l-a imitat pe învățătorul său în virtute, viață ascetică și folosirea tăcerii. Datorită darului înaintevederii cu care era învrednicit, sfântul era numit "profetul".

Cei doi sfinți părinți petreceau închiși în chiliile lor și comunicau cu oamenii prin scrisorile pe care le dictau cuviosului Serid cu răspunsurile la întrebările ce le erau trimise de către frații din obște dar și de către mireni care locuiau în apropierea sfântului locaș. Cei doi se susțineau reciproc, se prețuiau adânc și deseori îi sfatuiau pe cei ce li se adresau "Du-te și întreabă-l pe celălalt bătrân".

Floare-Despartitoare

Există manuscrise cu date despre viață, faptele și darurile cu care erau înzestrați Sfinții Varsanufie și Ioan, care au fost traduse pe vremea Sfântului Paisie Velicicovschi (prăznuit la 15 noiembrie) în limbile română și slavonă. Manuscrisele au fost traduse în limba rusă și publicate în secolul al XIX-lea de părinții Mănăstirii Theotokos - Optina. O sută din "scrisorile" acestea de răspuns la problemele monahilor din comunitatea sa se găsesc în volumul 11 din "Filocalia românească", în traducerea Părintelui Dumitru Staniloae.

Învățăturile Sfinților Varsanufie și Ioan arată deslușit perfecțiunea lor duhovnicească și dragostea pentru oameni, dar conțin prea puține elemente despre viața lor.

După ce a petrecut timp îndelungat în izolare, până la moartea Sfântului Ioan Profetul și după aceasta, Sfântul Varsanufie s-a dedicat celor din jur, povățuindu-i pe calea mântuirii, după cum mărturisește Avva Dorotei (prăznuit la 5 iunie). Sfântul Varsanufie răspundea celor ce întrebau, prin Sfântul Ioan, uneori cerându-i lui să dea răspunsuri. Alteori îl ajuta Avva Seridus (prăznuit la 13 August), care-și nota răspunsurile sfântului.

Floare-Despartitoare

În răspunsurile celor doi sfinți, care erau îndrumători de viață spirituală nu numai pentru contemporani, ci și pentru generațiile următoare, se vede foarte clar înduhovnicirea lor crescândă, "din putere în putere".

Nu știm când a ajuns Sfântul Varsanufie la mănăstirea Avvei Serid (Seridus) și nici nu știm nimic despre casa și familia Sfântului Ioan Profetul. Ascultând povețele Sfântului Varsanufie, Ioan a atins culmile perfecțiunii, asemănându-i-se întru totul mentorului său. Din smerenie, Ioan îi îndruma spre Avva Varsanufie pe cei care veneau să ceară cuvinte de folos de la el.

Sfântul Ioan a prevăzut și a prorocit o mulțime de lucruri, până și data morții sale, la o săptămână de la moartea Avvei Seridus. Avva Elian, tânărul egumen al acestei mănăstiri, l-a implorat pe Ioan să rămână cu el încă două săptămâni ca să-l învețe cum să conducă mănăstirea. Sfântul Ioan i-a îndeplinit rugămintea și s-a stins din viață două săptămâni mai târziu.

Floare-Despartitoare

Sfântul Varsanufie cel Mare a trăit mai mult decât discipolul și prietenul său, dar a îmbrățișat tăcerea refuzând să mai dea răspunsuri oamenilor.

Despre cuviosul Părintele nostru Varsanufie se spune că era unul din acei puțini pentru care ținea Dumnezeu lumea în timpul său, fiind supranumit "Marele Bătrân". A trecut la Domnul pe la anul 540, în chip minunat.

Acești doi sfinți au lăsat moștenire cartea mântuitoare de suflete numită "Îndreptar de viață spirituală: răspunsuri la întrebările discipolilor" de către Sfinții Monahi Varsanufie și Ioan, care a fost foarte cunoscută printre sfinții, asceții și scriitorii generațiilor următoare, după cum arată scrierile Sfântului Teodor Studitul (11 noiembrie și 26 ianuarie), ieromonahului Nikon Chernogorets (+1060), sau Sfântului Simeon Noul Teolog (prăznuit pe 12 Martie). Părintele Teoclit Dionisiatul, părinte contemporan din Sfântul Munte Athos spune despre aceasta că este: "Una dintre cărțile cele mai dulci și mai pline de Duhul Sfânt ale Părinților preasfintei Biserici a Răsăritului, dar în același timp dintre cele mai puțin cunoscute poporului drept-credincios".

Ornament-despartitor-v01

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 6 februarie

În această lună, ziua a șasea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Vucol, episcopul Smirnei;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Iulian, cel din Emesa;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici, Fausta, Evilasiu și Maxim;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Varsanufie, "Marele Bătrân", și a cuviosului Ioan, cel numit "Proorocul", ucenicul sfântului Varsanufie;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului Ioan, cel din cetatea Lico, care în pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Fotie mărturisitorul, cel întocmai cu apostolii, patriarhul Constantinopolului.

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 7 februarie

În această lună, ziua a șaptea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Partenie, episcopul Lampsacului;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Luca cel din Elada;
Tot în această zi, pomenirea sfinților o mie și trei slujitori mucenici, și a celor patru demnitari, care au suferit mucenicia în Nicomidia;
Tot în această zi, pomenirea sfântului Serapion, episcop de Tmuis (Egipt), care de foc s-au săvârșitș
Tot în această zi, pomenirea sfinților șase mucenici din Frigia, care de foc s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Aprion, episcopul Ciprului;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Petru, care s-a nevoit în Monovata;
Tot în această zi, pomenirea sfântului Teopempt și a celor împreună cu el.

Ornament-despartitor-v01

Pe Sfântul Cuvios Varsanufie cel Mare să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Cuvioase Varsanufie roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro, facebook.

Floare-Final
autor: Pravila

Recomandări

† Sfânta Treime (prima zi după Rusalii)

FB Mess WA Like În fiecare an, în prima zi după Rusalii, sărbătorim Sfânta Treime. Această sărbătoare a fost așezată imediat după Pogorârea Sfântului Duh, când se descoperă oamenilor și a treia Persoană a Sfintei […]

† Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia
(9 martie)

FB Mess WA Like Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei au fost ostași romani în Legiunea a XII-a "Fulminata". Pentru că n-au renunțat la credința lor creștină, au fost martirizați, fiind lăsați peste noapte […]

† Sfânta Mare Muceniță Anastasia Vindecătoarea
(22 decembrie)

FB Mess WA Like Sfânta Mare Muceniță Anastasia a ajuns ca prin puterea rugăciunii să îi tămăduiască pe cei bolnavi. I se mai spune si Sfânta Mare Muceniță Anastasia Farmacolitria (Vindecătoarea), "Izbăvitoarea de boli", "Izbăvitoarea […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

Floare-Final
© 2024 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram