† Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul
(2 decembrie)

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul, noul făcător de minuni, a fost omul lui Dumnezeu, care-i iubea pe toți, la fel, fără excepție, primindu-i cu blândețe în chilia lui și fiecăruia dintre aceștia dăruindu-i iubirea lui Hristos, spre mântuirea sufletului. Este serbat în calendarul ortodox în data de 2 decembrie.

Viața pe scurt - Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul (sinaxar)

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul s-a născut la 7 februarie 1906, lângă satul Sfântul Ioan din Karystia (Sfantul Ioan Colibasul - 15 ianuarie) (Evvia), aproape de Aliveri, din părinți săraci, pe nume Leonidas și Eleni Bairaktaris.

Tatăl său, Leonidas, care din pricina sărăciei a fost silit să plece în lume ca să lucreze la canalul Panama, a fost și psalt (cântăreț la biserică) în satul său. Ca psalt, l-a însoțit adesea pe Sfântul Nectarie, fiindu-i ajutor în călătoriile sale.

La Botez, Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul a primit numele de Evanghelios. A fost al patrulea din cei cinci copii ai părinților săi.

A urmat cursurile școlii din sat doar vreme de doi ani și, din pricina sărăciei, a fost nevoit să părăsească școala; astfel, la vârsta de opt ani a început să lucreze micile ogoare deținute de familia sa și să păzească animalele. Pentru a câștiga mai mulți bani, de mic a început să lucreze la minele din zonă și, mai apoi, la niște băcani din Halkida și din Pireu.

Poza Sfântului Cuvios Porfirie Kavsokalivitul 2 decembrie -b- pravila.ro

Încă de mic, Părintele se dezvolta foarte repede și, așa cum el însuși povestea, își rădea barba de la vârsta de opt ani. De mic era foarte serios, harnic și îngrijit, arătând mult mai mare decât era în realitate.

Citind silabisit viața Sfântului Ioan Kalivitul în timp ce păștea oile, dar și pe când lucra la băcănia din Pireu, a simțit o dorință fierbinte de a-l imita. De aceea, a pornit-o în mai multe rânduri spre Muntele Athos dar, din diferite pricini, se întorcea înapoi. În cele din urmă, pe când avea doisprezece sau paisprezece ani, a pornit, fără știrea alor săi, hotărât să ajungă la Sfântul Munte, iar dorința i s-a împlinit, cu binecuvântarea Domnului nostru Iisus Hristos.

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul la chilia Sfântului Gheorghe

Pronia cea dumnezeiască a iconomisit (a rânduit) astfel lucrurile încât a fost primit ca ucenic, în ciuda vârstei sale fragede, de către doi frați împreună nevoitori, evlavioși și plini de virtuți, pe nume Pantelimon și Ioanichie, ce viețuiau în Chilia Sfântului Gheorghe din Kavsokalivia din Sfântul Munte Athos.

I-a îndrăgit de îndată pe cei doi Bătrâni, cu tot entuziasmul inimii sale tinere și s-a supus lor fără gânduri de prisos, ca lui Hristos Însuși și, cu multă râvnă, bunăvoință și smerenie le împlinea tot cuvântul. Singurul lui necaz era că nu îl puneau la și mai multă nevoință, despre care, din puținele lucruri pe care ni le-a spus despre acea perioadă, știm că era o nevoință neîncetată, intensă, plină de bucurie și de asprime în același timp. Mergea desculț prin zăpadă, bătând cărări anevoioase. Dormea foarte puțin, întins pe podea, acoperit doar cu o pătură, chiar și pe timpul iernii. Făcea multe metanii, cu trupul gol de la brâu în sus, ca să nu-l fure somnul. Sculpta lemnul, dar lucra și în aer liber, unde aduna lemne și melci, căra pământ cu spinarea de la mari distanțe, fiindcă voiau să facă o mică grădină în părțile stâncoase ale Chiliei Sfântului Gheorghe. Totodată se străduia să aibă atenția îndreptată la citirile și troparele sfintelor slujbe și să le învețe pe de rost.

A învățat pe de rost Sfintele Evanghelii în timpul rucodeliei (lucrul de mână) și le repeta întruna, ca să nu-i poată pătrunde în minte nici un gând. Așa cum spunea mai târziu el însuși, în vremea aceea era "în necontenită mișcare". Principala caracteristică a ascezei sale nu era totuși lupta trupească, ci deplina ascultare înaintea Bătrânilor săi, totala dependență de aceștia, afierosirea (dedicarea deplină) sa plină de iubire, încredere și admirație, față de ei, afierosire prin intermediul căreia putea primi în viața sa, trăirile Bătrânilor săi. Când a sosit clipa, a fost tuns monah și a primit numele de Nichita. Astfel copilul neștiutor de carte, ce urmase doar două clase la școala din sat, urmând cu dragoste fierbinte cuvintele cele sfinte despre iubitul nostru Iisus Hristos, a izbutit în doar câțiva ani să învețe toate lucrurile pe care noi nu suntem în stare a le învăța mergând la școală și la universitate ani mulți, dar lipsiți de râvnă, și având la dispoziție cărți și profesori învățați.

Poza Sfântului Cuvios Porfirie Kavsokalivitul 2 decembrie - pravila.ro

Pe când avea douăzeci de ani, s-a îmbolnăvit de pleurezie și, la porunca Bătrânilor săi, s-a întors în satul părintesc să-și trateze boala. Gândul îi era însă mereu la Sfântul Munte.

Datorită smereniei sale și a ascultării pe care o făcea, a primit din tinerețe darul de a vedea cu ochii duhovnicești - atunci când lucra Harul cel dumnezeiesc - întâmplări și fapte din lumea firii, a sufletului și a duhului, fără opreliști temporale sau din partea firii.

A fost îmbrăcat așadar cu putere de Sus și a dobândit daruri mai presus de fire.

Primul semn a fost acela că i-a putut vedea de la mare distanță pe Bătrânii săi, când se întorceau de departe, deși, în locul în care se aflau, nu puteau fi văzuți de nimeni.

Au urmat apoi și altele. Simțurile i s-au sensibilizat foarte mult, iar capacitățile sale umane i s-au dezvoltat foarte puternic. Auzea și cunoștea graiul păsărilor și al animalelor, pătrunzându-le înțelesul. Simțea mirosurile de la mari distanțe. Recunoștea miresmele și compoziția lor, distingând de foarte departe parfumul florilor.

După ce se ruga cu smerenie, avea capacitatea de "a vedea" până în adâncul pământului și până în înaltul cerului, toate cele aflate acolo: ape, pietre, petrol, radiații, antichități îngropate, morminte ascunse, crăpături în adâncul pământului, izvoare subterane, icoane pierdute, scene petrecute cu secole în urmă, rugăciuni îndreptate spre ceruri, duhuri bune sau viclene, sufletele oamenilor și tot felul de alte lucruri. Putea gusta apa aflată la mari adâncimi și măsura adâncimea la care se găsea. Întreba stâncile, care îi povesteau luptele asceților dinaintea lui. Tămăduia doar privind locul bolnav. Vindeca doar prin atingere. Se ruga și rugăciunea se împlinea. Niciodată nu i-a trecut prin gând să folosească darurile primite de la Dumnezeu pentru folosul său personal și nicicând n-a vrut să câștige ceva de pe urma celor care îi erau descoperite de Harul dumnezeiesc.

Ori de câte ori lucra străvederea sa, îi dezvăluia gândurile ascunse ale oamenilor. Cu ajutorul dumnezeiescului Har putea cuprinde în același timp trecutul, prezentul și viitorul, confirmând faptul că Dumnezeu este Atotștiutor și Atotputernic. Știa ce se întâmplă cu toată zidirea, la marginile lumii, în profunzimea sufletului omenesc sau în tainele istoriei. Era un om ce "primea" Harul cel dumnezeiesc ce purcede de la Dumnezeu care, din motive doar de El știute, uneori nu-i dezvăluia chiar totul. În ceea ce ne privește, viața trăită în Har este o mare taină, iar orice vorbă de prisos ar fi o dovadă de prea mare îndrăzneală, dacă ne-am ocupa de subiecte care ne sunt necunoscute. Părintele spunea mereu acest lucru tuturor celor ce socoteau că priceperea sa se datora altor cauze decât dumnezeiescului Har. Repeta adesea: "Aceasta nu e știință și nu e nici artă. Este HAR".

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul la mănăstirea Lefka a Sfântului Haralambie din Evvia

Poza Sfântului Cuvios Porfirie Kavsokalivitul 2 decembrie -c- pravila.ro

Întors acasă, Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul s-a întâlnit cu Arhiepiscopul Sinaiului, Pofirie al III-lea, care i-a intuit de îndată râvna și curățenia sufletească, dar mai ales, darul vederii înainte. În scurt timp, în anul 1927, deși tânărul avea pe atunci doar 21 de ani, Arhiepiscopul l-a hirotonit preot, punându-i numele de Porfirie. A fost hirotonit preot la 27 iulie 1927. După o vreme, Mitropolitul de Karystia din acea vreme, Pantelimon, l-a făcut duhovnic, iar în anul 1938 a fost ridicat la treapta de Arhimandrit. S-a întors la Muntele Athos, dar tot urmând porunca Bătrânilor, din pricină că se îmbolnăvise din nou, s-a așezat la o mănăstire din afara Sfântului Munte, mai precis la Mănăstirea Lefka a Sfântului Haralambie din Evvia, lângă Avlonari. Până în anul 1940, Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul a fost duhovnic în Evvia.

Când a izbucnit cel de-Al Doilea Război Mondial, în octombrie 1940, în urma cererilor sale i s-a împlinit dorința de a-i sluji pe cei bolnavi și a fost numit paroh la Policlinica din Atena, aflată lângă Piața Omonia. Timp de 30 de ani Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul a înfăptuit acestă lucrare pastorală de tămăduire a oamenilor ce sufereau. Era un ascet care, în loc să se nevoiască "în pustia de la Sfântul Munte, se nevoia în pustia Omoniei". A slujit acolo până la ieșirea la pensie, iar după aceea, încă trei ani. În total a slujit ca paroh treizeci de ani și, pe lângă aceasta, mai era și duhovnic.

În afara pleureziei care l-a lovit în tinerețe, la răstimpuri Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul a fost încercat și de alte boli. Pe când se afla la policlinică, s-a îmbolnăvit de rinichi și a fost operat cu mare întârziere, fiindcă lucra neîncetat. De aceea a intrat în comă, iar familia sa a fost înștiințată de medici să îi pregătească înmormântarea. Cu voia Domnului însă, părintele a revenit la viață, în ciuda prognozelor medicale și a continuat să slujească obștea Bisericii. Apoi și-a rupt piciorul. De asemenea, din cauza efortului pe care l-a făcut în vremea când era în satul său, Turkovuni, unde a viețuit ani la rând și unde căra greutăți mari, a făcut o hernie care l-a chinuit până în ultimii ani ai vieții.

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul la mănăstirea Sfântului Nicolae din Kallisia

Poza Sfântului Cuvios Porfirie Kavsokalivitul 2 decembrie -d- pravila.ro

După ce s-a pensionat, a plecat de la policlinică și s-a stabilit la Mânăstirea Sfântului Nicolae din Kallisia, ce se afla pe vechiul Penteli, unde și-a continuat lucrarea de duhovnic. În timpul cât s-a aflat acolo a fost operat de cataracta și și-a pierdut vederea ochiului stâng și, mai apoi, și pe cea a ochiului drept. Din cauza efectelor secundare ale unei injecții cu cortizon ce i s-a făcut în timpul operației de cataractă, a suferit mai multe hemoragii intestinale și, de atunci, a îndurat dureri cumplite. Totuși a continuat să-i primească pe cei ce veneau la el, pe cât îi stătea în putință, și să se roage smerit pentru necazurile lor. De aceea s-a învrednicit de multe ori să vadă cu duhovnicească bucurie că Harul cel dumnezeiesc lucra, rezolvând problemele oamenilor. La început îi povățuia pe oameni cu ușurință, dar mai târziu, din pricina multelor sale boli, doar se ruga pentru ei și foarte rar le dădea sfaturi. Se ruga în tăcere, cu multă dragoste și smerenie.

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul se întoarce la Chilia Sfântului Gheorghe din Muntele Athos

La cererea sa, în anul 1984 i s-a dat Chilia Sfântului Gheorghe din Kavsokalivia, unde fusese tuns monah, Chilie care atunci era nelocuită. Acolo a chemat câțiva ucenici, după ce s-a dus el însuși acolo dar, tot din pricina neputințelor sale, își petrecea timpul mai mult la Mânăstirea din Milesi - Oropos.

Când a simțit că i se apropie sfârșitul, s-a spovedit duhovnicului său, care era bătrân și foarte bolnav și a primit iertarea păcatelor. Apoi s-a dus și s-a statornicit în Chilia sa de la Muntele Athos, fiindcă dorea să-și dea obștescul sfârșit în mănăstirea metaniei sale (mănăstirea în care a fost tuns ca monah), unde își petrecuse viața duhovnicească.

Poza Sfântului Cuvios Porfirie Kavsokalivitul 2 decembrie -a- pravila.ro

În acel loc aflându-se, după ce i s-a săpat un mormânt adânc, așa cum poruncise, a dictat unuia dintre fiii săi duhovnicești o scrisoare de bun rămas, în care povățuia și își cerea iertare de la toți fiii săi duhovnicești. Această scrisoare, datată 4 (după calendarul vechi) și 17 (după calendarul nou) iunie 1991 a fost găsită în veșmintele sale de îngropăciune, în ziua adormirii sale, dovadă a necuprinsei și înălțătoarei sale smerenii.

Prin smerita sa chilie au trecut sfinți asceți și criminali păcătoși, creștini ortodocși, dar și oameni de alte culte sau chiar de alte credințe, oameni neînsemnați și mari personalități, bogați și săraci, neștiutori de carte și oameni învățați, mireni și clerici de toate gradele. Întotdeauna a arătat deplină ascultare față de Biserică și nu făcea nimic fără aprobarea ei. Spunea că este preferabil să greșești, fiind în Biserică, decât să lucrezi în afara ei, fie și cu îndreptățire.

Ultimele cuvinte rostite de cuviosul părinte au fost cuvintele rugăciunii împărătești a lui Iisus Hristos: "Ca toți să fie una." După aceea l-au auzit repetând un singur cuvânt aflat la sfârșitul Noului Testament, mai precis la Sfârșitul Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul: "Vino!" ("Da, vino, Doamne Iisuse Hristoase!"). În cele din urmă Domnul, dulcele Iisus, a venit.

Trecerea la Domnul a Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul

Părintele Porfirie a adormit în Domnul în Chilia Sfântului Gheorghe, de la Schitul Sfânta Treime, în Kavsokalivia, Sfântul Munte Athos, la ora 04.30 dimineața, în ziua de 2 decembrie 1991, la o vârstă de 86 de ani. Sfântul lui trup a fost depus la Kyriakonul din Kavsokalivia, unde toată ziua părinții au citit așa cum cere tradiția, toate Evangheliile, iar noaptea au făcut priveghere până la ziua.

Urmând dorinței sale, moartea sa a fost anunțată după ce a fost înmormântat, tocmai fiindcă nu a voit ca fiii săi duhovnicești să se ostenească, venind la Muntele Athos pentru a asista la înmormântarea sa. Totodată a voit ca înmormântarea sa să se desfășoare în simplitate și smerenie, avându-i alături doar pe frații săi din Kavsokalivia.

În zorii zilei de 3 decembrie 1991 pământul a acoperit cinstitul trup al cuviosului părinte, în prezența câtorva părinți de la Sfântul Schit din Kavsokalivia. Abia atunci, împlinind dorința Părintelui Porfirie, au vestit moartea sa.

Pe crucea așezată pe mormântul simplu de țărână, scria: "Ieromonah Porfirie. Adormit în Domnul pe 19 noiembrie (2 decembrie pe stilul nou) 1991".

Sursă: Orthodoxwiki.

Ornament-despartitor-v01
Ornament-despartitor-v01

Minunile Sfântului Cuvios Porfirie Kavsokalivitul

Femeia care nu putea naște

Ați amintit mai înainte că l-ați cunoscut pe Sfântul Porfirie și mă întrebam dacă ați putea să ne povestiți vreo întâmplare legată de dânsul.

Vă pot relata propria mea întâlnire cu Părintele Porfirie, prin care am cunoscut darul său. L-am vizitat de mai multe ori pe Părintele. Odată, am stat în Sfântul Munte timp de două luni. Inima mi-era foarte îndurerată și mă rugam neîncetat pentru o anumită problemă. La Atena o vizitasem pe sora mea care îmi spusese că nu poate avea copii. Niciodată nu am păstrat legătura cu familia mea și, în general, nu mă gândesc prea mult la ei. Dar atunci această veste m-a zguduit, m-a mâhnit așa de tare, încât am început să mă rog cu toată puterea pentru sora mea. Plecând din Sfântul Munte, l-am rugat pe un prieten de-al meu să vină cu mine la Părintele Porfirie. Când am ajuns acolo, Părintele era bolnav la pat. Am intrat să luăm binecuvântare, iar el m-a întrebat:

‒ Ai ceva să-mi spui?

‒ Da, părinte, am răspuns eu, sunt foarte mâhnit din pricina surorii mele care locuiește la Atena.

Dar nu i-am spus care era problema, sau cu ce se ocupa sora mea.

‒ Da, nu poate avea copii, a zis Bătrânul, dar spune-i că este ceva psihologic. Dacă se liniștește, va avea unul.

Nici măcar nu-i spusesem că este căsătorită. Am rămas fără grai.

M-am întors la Atena și i-am zis surorii mele: "Dacă acest om al lui Dumnezeu a vorbit astfel, fără ca eu să-i fi spus ceva despre tine, ba chiar a făgăduit că vei avea un copil, înseamnă că aceasta este voia lui Dumnezeu. Mergi să iei binecuvântarea lui!". Un alt prieten de-al meu a ajutat-o să ajungă la Părintele Porfirie, care a binecuvântat-o, și ea a născut o fetiță după 12 ani de căsnicie fără rod.

Din această întâmplare se poate vedea totul: darul străvederii, al prorocirii și minunea lui Dumnezeu. L-am vizitat de mai multe ori pe Părintele, dar aceasta a fost singura dată când și-a descoperit darul străvederii și al înainte-vederii. Însă am auzit foarte multe întâmplări minunate despre dânsul. Cred că fiecare om din Grecia are ceva de povestit despre Părintele Porfirie.

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul se arată unor tineri la 5 ani de la trecerea la cele veșnice

În cartea sa, "Călătorind printre zidurile cetății", monahia Porfiria relatează o mare minune și o apariție cu totul minunată a părintelui Porfirie, care demonstrează că viața continuă după moarte și că niciodată nu trebuie să ne pierdem nădejdea, fiindcă Dumnezeu este bun și atotputernic.

Într-o zi, pe la ora două la amiază, mă aflam în piața Aghíon Anargýron (Sfinților Doctori fără de arginți) din Atena. La un moment dat, se apropie de mine un domn, care îmi zice:

– Mă duceți, vă rog, în Menidi?

– Nu, i-am răspuns, nu am suficient timp la dispoziție.

Într-adevăr, nu aveam timp suficient, fiindcă la ora trei trebuia să predau taxiul în Pireu. Domnul acela stătea și aștepta să treacă alt taxi. Ceva în mine îmi zicea să-l ajut. Îndată i-am făcut semn să vină. Cum a intrat în taxi, a strigat:

– Nu e posibil! Apoi scoate fotografia părintelui Porfirie și o sărută cu evlavie. Exact în acel moment, s-a aprins semaforul verde și am pornit către Menidi. M-am gândit să-i iau fotografia din mână, însă când am văzut cu câtă dragoste se uita la ea, mi-a fost rușine de acest gând.

– L-ați cunoscut? – mă întrebă la un moment dat.

– Nu, numai din cărți, dar îl iubesc foarte mult.

– Vreți să vă povestesc cum l-am cunoscut eu?

– Desigur! – i-am răspuns bucuroasă.

– Soția mea era grav bolnavă, având cancer. Doctorii spuneau că mai are de trăit doar trei luni. În acel an, băiatul meu cel mare, care termina liceul, ne-a anunțat că a aranjat, împreună cu zece colegi de clasă, să meargă în Sfântul Munte pentru o săptămână. I-am spus că e în regulă, așa că a plecat.

Între timp, starea de sănătate a soției s-a înrăutățit. Doctorul care o examina ne-a spus că nu mai are mult de trăit. Atunci l-am întrebat cu agonie: "Doctore, ce putem face ca să-i mai prelungim puțin viața?". "O s-o mai operăm o dată și apoi Doamne ajută", ne-a răspuns acela. Eu am fost de acord, însă soția s-a împotrivit, fiindcă vroia să se întoarcă mai întâi fiul nostru din Sfântul Munte.

Fiul nostru s-a întors atât de fericit, încât niciodată nu-l mai văzusem așa. Ne-a povestit cât de frumos e acolo, cât de ospitalieri au fost monahii cu ei, câtă pace simțea în sufletul său. Simțea atât de tare prezența lui Dumnezeu, încât uitase că mama sa este bolnavă. Și-a amintit de acest lucru abia atunci când l-a întâlnit pe părintele Porfirie, despre care ne-a povestit lucruri minunate, lucruri care nouă ni se păreau de necrezut.

– Scuză-mă că te întrerup, când s-au petrecut toate acestea? – l-am întrebat.

– În anul 1996. Ne-a spus băiatul meu că stătea împreună cu colegii săi sub un copac vorbind și râzând, când deodată văd că se apropie de ei un călugăr. Îndată s-au ridicat cu toții și i-au pupat mâna. Atunci bătrânul călugăr a început să le vorbească, strigându-l pe fiecare pe numele său. Așa cum era și normal, copiii au rămas uimiți, cum de acel călugăr necunoscut știa numele și prenumele fiecăruia. Fiului meu i-a spus așa: "Să-i zici mamei tale să nu se opereze, fiindcă e bine". "O cunoașteți?" – îl întrebă atunci fiul meu. "Sigur că o cunosc, eu vă cunosc pe toți". "Cine sunteți?" – l-a întrebat din nou. "Eu sunt părintele Porfirie" – i-a răspuns și apoi a plecat.

La întoarcerea din Sfântul Munte, s-au oprit în Ouranoupolis, la o farmacie ca să cumpere niște aspirină, întrucât aveau amețeli din cauza drumului cu vaporul. Intrând în farmacie, au zărit pe tejghea fotografia părintelui Porfirie și au exclamat: "Uite-l pe părintele Porfirie, pe care l-am întâlnit în Sfântul Munte". Auzindu-i, farmacista i-a întrebat mirată: "Scuzați-mă că vă întreb, l-ați văzut pe acest părinte în Sfântul Munte?". "Da, abia ne-am întors de acolo". "Sunteți siguri?". "Bineînțeles, am și vorbit cu el. Am rămas cu toții uimiți cum de știa numele și prenumele fiecăruia dintre noi. Apoi l-am întrebat cine este și el ne-a răspuns că este părintele Porfirie". "Copii, sunt convinsă că l-ați văzut … Însă să nu vă speriați de ceea ce vă voi spune … totuși ar trebui să știți că părintele Porfirie a murit acum cinci ani". La auzul acestor cuvinte, copiii au rămas șocați. "Imposibil! Păi noi am vorbit cu el".

Eu și soția mea am crezut că probabil copiii au cunoscut un alt călugăr, care semăna cu părintele Porfirie și care avea același nume. De altfel, toți călugării seamănă între ei. "Nu mă credeți, nu? În fine! Oricum, mie mi-a zis să-ți transmit să nu te operezi, mamă, fiindcă ești bine", rosti băiatul către mama sa.

După două zile, am mers la spital. În dimineața zilei următoare urma să fie operată. Sosi așadar momentul critic al operației. Eu așteptam afară, plin de agonie și neliniște. Deodată soția mea iese din sala de operație și îmi zice: "Nu mă mai operez, fiindcă sunt bine". La scurt timp, în spatele ei apare și doctorul. "Doctore, ce se întâmplă? – l-am întrebat". "Nu știu, pur și simplu nu mai vrea să se opereze". "V-am zis, sunt bine" – interveni soția mea. "Scumpa mea, ai înnebunit?" – i-am zis, apoi am luat-o deoparte, încercând s-o conving să se opereze. "Doar v-am spus că mă simt bine. Să-mi facă niște analize și veți vedea că nu am nimic, eu simt asta". "Să nu o forțăm să se opereze, dacă nu vrea" – fu de părere doctorul. "Nu mă credeți? Examinați-mă și veți vedea".

Zis și făcut. A doua zi au sosit rezultatele analizelor.

În acel moment, domnul acela a răsuflat adânc.

– Ce au arătat rezultatele?

– Nici urmă de boală. Doctorii se uitau peste vechile rezultate și, comparându-le cu cele noi, nu mai pricepeau nimic. "Nu se poate, trebuie să le fi încurcat cu altele. Mâine îi vom face alte analize", ziceau plini de mirare. Văzându-i pe doctori încurcați, fiul meu se apropie de mine și îmi zice: "De ce nu crezi ceea ce mi-a zis părintele Porfirie din Sfântul Munte?". Auzind aceasta, un doctor întrebă: "Ce-ai zis? Ce ți-a zis părintele Porfirie?". "A zis că mama e bine și că nu trebuie să se mai opereze". Atunci doctorul, scoțând din buzunar fotografia părintelui Porfirie, îl întrebă: "Pe acesta l-ai văzut în Sfântul Munte?". "Da, pe acesta". "Rezultatele sunt corecte. Soția dumneavoastră este bine. Deci puteți pleca fără nici o grijă de la spital" – spuse doctorul.

Vedeți? La început, doctorii spuneau că soția mea nu mai are de trăit mai mult de trei luni. De atunci au trecut doi ani și soția mea se simte foarte bine, chiar mai bine decât se simțea înainte să se îmbolnăvească. De aceea îl iubim atât de mult pe părintele Porfirie. Am mers și la mănăstirea lui de multe ori. Ori de câte ori avem necazuri, el ne ajută.

Această întâmplare povestită de acest domn, în legătură cu o altă minune săvârșită de părintele Porfirie, mi-a adus în suflet o mare bucurie. Pe când domnul cobora din taxi, buzele mele șopteau în taină: "Mulțumesc".

Surse: Mănăstirea Suruceni, Pemptusia.

Ornament-despartitor-v01

Canonizarea Sfântului Cuvios Porfirie Kavsokalivitul

La douăzeci și doi de ani după trecerea sa la cele veșnice, pe 27 noiembrie 2013, Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice, sub conducerea patriarhului ecumenic, Bartolomeu, a purces la canonizarea Sfântului Părinte Porfirie, înscriindu-i numele în Calendarul Bisericii Ortodoxe; acest eveniment a produs o mare bucurie tuturor credincioșilor. Ziua de prăznuire a fost stabilită ziua în care a trecut la cele veșnice la data de 2 decembrie (19 noiembrie pe stil vechi - deoarece Sfântul Munte are calendarul pe stil vechi).

Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul 2 decembrie -a- pravila.ro

Scrisoarea Sfântului Porfirie către fiii săi duhovnicești

Aceasta a fost scrisă 4-17 iunie 1991, fiind o scrisoare de rămas bun în care își cere cu smerenie iertare tuturor celor pe care i-a cunoscut.

"Iubiții mei fii duhovnicești, acum, când mintea-mi este încă întreagă, vreau să vă dau câteva sfaturi. De mic copil mă aflam tot în păcate. Când m-a trimis maica mea să păzesc vitele pe munte - căci tatăl meu, fiind săraci, plecase în America să lucreze la canalul Panama pentru noi, copiii săi -, pe când pășteam vitele, citeam silabisind viața Sfântului Ioan Kalivitul. Și l-am îndrăgit foarte mult pe Sfântul Ioan și mă rugam îndelung, ca un copil ce eram de doisprezece-cincisprezece ani, nu-mi mai amintesc prea bine.

Și vrând să-l imit, cu foarte multă luptă am plecat de la părinții mei pe ascuns și am ajuns la Kavsokalivia, în Muntele Athos și am intrat în ascultare la doi Bătrâni ce erau frați buni, Pantelimon și Ioanichie. S-a întâmplat să fie foarte evlavioși și plini de virtuți, așa că i-am îndrăgit foarte și, de aceea, cu rugăciunile lor, făceam deplină ascultare. Acest lucru m-a ajutat foarte mult; simțeam o mare iubire pentru Dumnezeu și petreceam foarte bine. Însă, cu îngăduința lui Dumnezeu, pentru păcatele mele, m-am îmbolnăvit foarte rău. Atunci Bătrânii mei m-au povățuit să mă duc la părinții mei, în satul meu, la Sfântul Ioan din Evia.

Și, deși de mic copil făcusem păcate multe, când m-am întors în lume am continuat a face păcate care, până astăzi, s-au înmulțit foarte mult. Lumea însă m-a socotit bun și acum toți spun că sunt sfânt. Eu însă, simt că sunt cel mai păcătos om din lume. Câte mi le-am amintit, desigur le-am mărturisit și știu că Dumnezeu mi le-a iertat pe cele spovedite, însă acum simt că și păcatele mele sufletești sunt foarte multe, așa că vă rog pe voi, cei care m-ați cunoscut, să vă rugați pentru mine, fiindcă și eu, cât am trăit, m-am rugat cu multă smerenie pentru voi.

Iar acum, că mă îndrept spre cer, cred că Dumnezeu mă va întreba: "Ce cauți tu aici?". Iar eu Îi voi spune: "Nu sunt vrednic, Doamne, de acest loc, ci, ceea ce iubirea Ta va voi, să mi se facă mie". Mai departe nu știu ce va fi. Îmi doresc însă să lucreze iubirea lui Dumnezeu.

Și întotdeauna mă rog ca fiii mei duhovnicești să-L iubească pe Dumnezeu, Care este totul, ca să ne învrednicească să intrăm în nezidita Sa Biserică de pe pământ. Fiindcă de aici trebuie să purcedem. Eu întotdeauna m-am străduit să citesc imnurile Bisericii, Sfânta Scriptură și Viețile Sfinților noștri și mă rog ca și voi să faceți același lucru. Eu m-am străduit, cu darul lui Dumnezeu, să mă apropii de Dumnezeu și mă rog ca și voi să faceți același lucru. Vă rog pe toți să mă iertați pentru toată supărarea ce v-am pricinuit."

Ieromonah Porfirie, Kavsokalivia

Ornament-despartitor-v01

Etimologia / semnificația numelui Porfirie

În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Cuvios Porfirie Kavsokalivitul!

PORFIRIE – acest nume provine din limba greacă (Πορφύριος, porphyrios) este un nume grecesc vechi purtat de mai mulți sfinți și de mai multe personalități creștine de-a lungul timpului. Acest nume se traduce din greacă prin "cel născut în porfiră sau purpură".

Acest nume este destul de rar întâlnit în onomastica mirenilor, mai des este întâlnit în spațiul monahal.

Derivate ale numelui Porfirie

Porfir, Porfiria (prenume feminin).

Când își pot serba ziua de nume cei care poartă numele de Porfirie?

Conform cu calendarul ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 26 februarie, când se face prăznuirea Sfântului Ierarh Porfirie, Episcopul Gazei sau în data de 2 decembrie când este pomenit Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul.

Ornament-despartitor-v01

Icoana Sfântului Cuvios Porfirie Kavsokalivitul

Icoana Sfântului Cuvios Porfirie Kavsokalivitul 2 decembrie - pravila.ro
Ornament-despartitor-v01

Zona Kapsocalivia din Sfântul Munte Athos

Zona Kavsokalivia
Clopotele de la Kavsokalivia
Ornament-despartitor-v01

Scrierile Sfântului Cuvios Porfirie Kavsokalivitul

Părintele Porfirie și bogăția care ne-a lăsat-o, câteva dintre cărțile ce ne amintesc despre viața sa sfântă.

  • "Bătrânul Porfirie - Părinte duhovnicesc și pedagog" – Editura Bunavestire "Ne vorbește Părintele Porfirie" – Editura Egumenița;
  • "Mărturii și experiențe" - Editura Bunavestire;
  • "Lângă Părintele Porfirie" - Editura Bunavestire;
  • "Amintiri despre Părintele Porfirie" - Editura Bunavestire;

Cuvinte Duhovnicești ale Sfântului Cuvios Porfirie Kavsokalivitul

  • "Nu vorbesc nimănui despre Hristos fără să mi se ceară"
  • "Eu așa gândesc, dar voi faceți cum credeți"
  • "Prefer să fiu înșelat în Biserică decât să o părăsesc. Nu vreau să mă mântuiesc fără Biserică și nu voi părăsi niciodată corabia ei"
  • "Nu poți să comunici cu Hristos, și să ai în același timp relații proaste cu ceilalți oameni"
  • "Nu câștigi un om cu asprimea, ci cu bunătatea"
  • "Numai Dumnezeu poate schimba inimile oamenilor"
  • "Răul începe cu gândurile rele"
  • "Nu te lupta să oprești sau să îndrepți greșelile celuilalt. Iubește-l așa cum e, cu toate greșelile lui, iar Domnul se va îngriji de acestea"
  • "Hristos nu vrea lângă EL oameni grosolani, ci delicați"
  • "Nu mi-e frică de iad și nu mă gândesc la rai. Îi cer numai Domnului sa fie milostiv cu toată lumea și cu mine."
  • "Oricine nu se pocăiește, va fi pierdut"
  • "Să mergi la Biserică în mod regulat, să te spovedești și să te împărtășești des și-atunci vei scăpa de toată frica și ți se vor tămădui toate rănile sufletești"
  • "Să te spovedești periodic și temeinic, fiindcă, chiar de-ai fi Patriarh, dacă nu te spovedești, nu te mântuiești"

Ne vorbește Părintele Porfirie

  • "Să nu te indignezi, nici măcar în tine, pentru nici o acuzație nedreaptă ce ți s-ar aduce. Este un lucru rău. Și răul începe prin gânduri rele. Când te amărăști și te indignezi, fie doar cu gândul, îți strici atmosfera duhovnicească. Împiedici Sfântul Duh să lucreze și îngădui diavolului să mărească răul. Tu trebuie să te rogi totdeauna, să iubești și să ierți, alungând de la tine orice gând rău."
  • "Nu trebuie să-ți duci lupta creștinească cu predici și contestații, ci cu o adevărată iubire ascunsă. Când contestăm, ceilalți reacționează. Când îi iubim sunt mișcați și-i câștigăm. Când iubim, credem că noi le oferim ceva celorlalți pe când, în realitate, întâi ne oferim nouă înșine. Iubirea cere sacrificii. Să sacrificăm cu umilință ceva de-al nostru, care în realitate este al lui Dumnezeu."
  • "Când te trezești noaptea, să nu te întorci pe partea cealaltă pentru a adormi la loc. Să te ridici, să îngenunchezi în fața Celui Răstignit și a Sfinților și să te rogi smerit și cu iubire. O jumătate de oră, un sfert, zece minute, cinci, cât poți."
  • "Să te rogi fără neliniște, în pace, cu încredere în grija și iubirea lui Dumnezeu. Nu te osteni când te rogi. […] Să-L rogi pe Dumnezeu să te facă vrednic de iubirea Sa. […] Să faceți câte metanii puteți în rugăciune, chiar dacă asta vă obosește. Când rugăciunea este însoțită de sacrificiul nesilit, se face mai plăcută și mai roditoare în fața lui Dumnezeu."
  • "Omul lui Hristos trebuie să-L iubească pe Hristos, și când Îl iubește pe Hristos, scapă de diavol, iad și moarte."
  • "Să fim smeriți, însă să nu vorbim de smerenie. Vorbirea despre smerenie este o capcană a diavolului, care aduce cu sine deznădejdea și delăsarea, în vreme ce adevărată smerenie aduce cu sine nădejdea și lucrarea poruncilor lui Hristos.[…] Roagă-L pe Dumnezeu să-ți trimită sfânta smerenie. Nu pe aceea care spune «sunt cel din urmă, sunt nimic» aceasta e smerenie diavolească. Smerenia cea sfânta e dar de la Dumnezeu. Dar Harismă nu provine din strădaniile noastre. Pregătește-te și cere-I lui Dumnezeu acest dar sfânt."
  • "Deschide-ți inima cu simplitate, nesilit, spontan, înaintea Domnului nostru.[…] Să fii plăcut. Să iubești tăcerea, pentru că doar astfel inima ta va vorbi lui Hristos. Spune vorbe puține, dar cu miez. Să iubești osteneala trupului și oboseala, fiindcă acestea întăresc trupul și sufletul deopotrivă. […] Tăcerea să-ți fie tainică, adânc în inimă. Nu-ți vădi tăcerea să o priceapă toți. Spune doua-trei cuvinte, dar lăuntric nu conteni a te ruga Domnului pentru toți."

Surse: Creștin Ortodox, Orthodoxwiki, Ortodoxia Tinerilor.

Ornament-despartitor-v01

Rugăciune către Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul

Preacuvioase Părinte Porfirie, robule al Dumnezeului celui viu, primește laudele pe care ți le aducem cu inimă smerită și mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Ocrotește-ne de tot răul și de toată tulburarea. Ajută-ne să biruim ispitele care ne stau înainte și prin răbdarea noastră să dobândim cununile cele netrecătoare. Iar la înfricoșătoarea Judecată să fim feriți de veșnica pedeapsă și să fim așezați în partea cea de-a dreapta, unde cu soborul tuturor sfinților te veselești de frumusețile cerești. Ca primind grabnicul tău ajutor să îi mulțumim în vecii vecilor Dumnezeului Care te-a proslăvit. Amin.

Ornament-despartitor-v01

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul

După cum pe pământ te rugai pentru tămăduirea neputințelor și pentru iertarea păcatelor noastre, tot astfel și acum roagă-te în ceruri, părinte Porfirie, și roagă-L pe Hristos Dumnezeul nostru să mântuiască sufletele noastre.

Ornament-despartitor-v01

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 2 decembrie

În această lună, în ziua a doua, pomenirea Sfântului Proroc Avacum;
Tot în această zi, pomenirea cuvioșilor părinților noștri și pustnici, Ioan, Iraclemon, Andrei și Teofil;
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Miropa;
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți părintelui nostru Solomon, arhiepiscopul Efesului, care în pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Aviv cel nou, care prin foc s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Chiril Fileotu, care a pustnicit pe la anul 1060;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Atanasie de la Lavra Pecerska;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Porfirie Kavsokalivitul (+1991).

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 3 decembrie

În această lună, în ziua a treia, pomenirea Sfântului Prooroc Sofonie;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Teodor, arhiepiscopul Alexandriei;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Teodul, care a fost eparh;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ioan Sihastrul, episcopul Coloniei;
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Agapie, Seleuc și Mamant, care de sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Teodul;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Gavriil, care a fost mai înainte episcopul Ganului, iar mai pe urmă a suferit mucenicia în Prusa, în anul 1659;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Anghel, care a suferit mucenicia în Hios, în anul 1713;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului Gheorghe de la Cernica (+1806).

Ornament-despartitor-v01

Pe Sfântul Cuvios Porfirie Kavsokalivitul să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Cuvioase Porfirie, roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro, facebook.

Floare-Final

Recomandări

† Sfântul Sfințit Mucenic Cosma Etolul (24 august)

FB Mess WA Like Sfântul Sfințit Mucenic Cosma Etolul (Etolianul) a propovăduit Evanghelia străbătând Tracia, Macedonia până la mănăstirea Proussos din Evritania, unde a întemeiat o școală. Prin harisma înainte-vederii pe care o avea, a […]

† Sfinții și Drepții Părinți Ioachim și Ana (9 septembrie)

FB Mess WA Like Sfinții și Drepții Părinți Ioachim și Ana sunt părinții Maicii Domnului și bunicii lui Hristos. Ei sunt Sfinții care mijlocesc înaintea lui Dumnezeu pentru familiile care nu au copii și își […]

† Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul (5 iulie)

FB Mess WA Like Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul este cel care a întemeiat comunitatea monastică din Muntele Athos, comunitate ce a devenit mai apoi cel mai mare centru al monahismului ortodox, marcând astfel începuturile istoriei […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

Floare-Final
© 2023 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram