Sfântul Cuvios Pavel cel Simplu a fost ucenicul Sfântului Antonie cel Mare și este cinstit de creștini în primul rând pentru curăția și simplitatea cea bună a sufletului său. Datorită ascultării, smereniei și dragostei lui de oameni și de Hristos, sfântul a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, putând alunga și duhurile necurate. Este serbat în calendarul ortodox în data de 7 martie.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Sfântul Cuvios Pavel cel Simplu era plugar, un om de rând, cumpătat în purtare și lipsit de îngâmfare. Apelativul "cel simplu" se la traiul modest al acestuia, și nu la calitățile sale intelectuale, aceasta fiind cea mai mare calitate a lui: nu se afla în el nici un vicleșug, nici o prefăcătorie, fiind cu totul lipsit de răutate. Pavel avea însă o soție desfrânată, care ducea o viață păcătoasă, fără ca el să știe. Într-o zi, venind de la câmp, a găsit-o pe soția lui cu un bărbat străin în casă. Atunci Pavel a zis cu blândețe: "Bine, nu-mi pasă de ce faceți, dar martor iau pe Iisus Hristos că de acum înainte nu vreau să o mai văd înaintea ochilor. A ta să fie și ea și copiii ei, iar eu mă voi duce și mă voi face monah!".
Făcând întocmai cum a spus, Sfântul Pavel a lăsat toate și a plecat în pustie la Sfântul Antonie cel Mare. Văzându-l bătrân de ani și neîncercat în biruirea ispitelor din pustie, Sfântul Antonie l-a trimis la mănăstire, loc în care avea să găsească cele necesare trupului și ajutor de la frații care viețuiau împreună cu dânsul. Asta spunea Sfântul Antonie cel Mare pentru că el mânca singur, o dată la cinci zile. Dar Pavel nu voia în nici un chip să plece, ci mai tare se sârguia să rămână în pustie.
Sfântul Antonie, nu voia să-l primească în ucenicie pe Pavel, așa că l-a lăsat pe acesta afară trei zile să aștepte la ușa chilie, fără ca Antonie cel mare să iasă deloc. Pavel nu s-a depărtat, stăruind în dorința lui de a viețui alături de părintele Antonie. Așa a stat și a răbdat foamea și frigul pustiei, până în ziua a patra, când Sfântul Antonie cel mare a ieșit afară cu treabă. Văzându-l pe Pavel în ușa chiliei, fără pâine, nici apă, nici vreun alt lucru oarecare, a încercat să-l alunge din nou, dar fără izbândă. Văzând că Pavel nu voia să plece, i-a spus: "Dacă vei da dovadă de ascultare și vei împlini fără lenevire și fără murmur cele ce vei auzi de la mine, vei putea și aici să te mântuiești". Iar Sfântul Cuvios Pavel a făgăduit să împlinească toate cele ce îi va spune lui bătrânul, fără să cârtească.
Sfântul Antonie i-a dat ascultare să stea afară și să se roage, cât timp el îi caută de lucru. Stând în chilie, părintele Antonie îl urmărea pe Pavel printr-o fereastră. Sfântul Cuvios Pavel cel Simplu a stăruit în rugăciune timp de o săptămână, stând aproape nemișcat în arșița soarelui. Antonie a luat atunci ramuri de finic și i-a dat lui Pavel să împletească un șirag de sânjeni, cu mare osteneală. Dar fiindcă voia să-l supere și să-l facă să plece, Antonie îl punea să despletească și să înceapă din nou lucrul. Dar Pavel făcea ascultare fără să se mâhnească, având multă răbdare și luare aminte, uimindu-l astfel pe Sfântul Antonie.
Încredințat de purtarea cea bună a Sfântului Cuvios Pavel, părintele Antonie i-a propus ucenicului său să mănânce împreună o bucată de pâine. Și așa au petrecut amândoi în înțelegere, împletind lucrul mâinilor cu rugăciunea neîncetată.
Odată Sfântul Antonie a vărsat un borcan cu miere pe pământ și i-a poruncit lui Pavel să adune fiecare strop. Altădată i-a spus să scoată apă toată ziua și apoi s-o verse, fără nici un folos. Într-altă zi Antonie i-a descusut hainele și l-a pus să și le coase la loc. Acesta împlinind toate cu dragoste și ascultare, Sfântul Antonie cel Mare i-a zis așa: "Uite, frate, dacă poți să faci în fiecare zi așa, atunci să rămâi cu mine; iar dacă nu, du-te de unde ai venit!" Sfântul Cuvios Pavel cel Simplu a răspuns lui: "Dacă mai ai și altele să-mi arăți, nu știu dacă le voi putea face, dar toate cele pe care le-am văzut până acum, pe toate cu ușurință le fac."
După multă viețuire împreună, în pace și ascultare, mult nevoindu-se, Pavel a primit de la Dumnezeu harul de a alunga demonii. Sfântul Antonie a cunoscut aceasta și i-a făcut ucenicului o chilie în care deprinzându-se cu rugăciunea dădea pe față toate vicleșugurile diavolilor. Petrecând o vreme în singurătate, Sfântul Cuvios Pavel cel Simplu a biruit toate ispitele, ajungând un mare făcător de minuni.
Pentru a citi viața Sfântului Antonie cel Mare APĂSASE AICI.
După multă nevoință în pustie și cu multa îndrăznire către Dumnezeu, Sfântul Cuvios Pavel cel Simplu s-a mutat la Domnul în data de 7 ianuarie.
Sursă: Creștin Ortodox.
Odată Sfântul Antonie cel Mare a primit scrisori de la împăratul Constantin ca să meargă la Constantinopol și socotea ce să facă. Deci a zis către Sfântul Cuvios Pavel, ucenicul lui: "Oare trebuie sa merg?" Și a zis ucenicul lui: "De vei merge, Antonie te vei chema; iar de nu vei merge, avva Antonie."
Odată i se aduse lui Antonie un om care era stăpânit de o căpetenie de demoni, care hulea pe Dumnezeu. Luând seama la el, Antonie spuse celor ce l-au adus: "Nu este lucrul acesta al meu, căci nu m-am învrednicit încă de darul izgonirii demonilor, ci acest lucru este al lui Pavel". Plecând Sfântul Antonie la Sfântul Cuvios Pavel cu cei ce veniseră la el, zise aceluia: "Avva Pavel, scoate demonul din acest om, ca să se întoarcă sănătos la ale sale". Lăsându-l Antonie, a plecat la chilia lui. Atunci bătrânul, urcându-se pe o piatră, s-a rugat multă vreme cu mâinile înălțate la cer, zicând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Antonie, izgonește diavolul din acest om!". Ne vrând să iasă demonul din om, fiind una din căpeteniile iadului, Sfântul Cuvios Pavel s-a rugat iarăși multă vreme în arșița soarelui, zicând: "Doamne, nu voi coborî de pe piatra aceasta, nici apă nu voi bea, până nu vei scoate demonul acesta din zidirea Ta!". Și înainte de a sfârși cuviosul această rugăciune, diavolul a ieșit din cel bolnav, strigând: "O, cu silă sunt alungat de smerenia lui Pavel!". Apoi s-a prefăcut într-un balaur uriaș, lung de 70 de coți, și s-a aruncat în Marea Roșie.
Altădată, fericitul Pavel a povestit părinților un lucru ca acesta. Mergând la o mănăstire pentru cercetarea și folosul fraților, după vorba cea obișnuită între dânșii, au intrat în biserică să săvârșească sfânta slujbă. Iar Pavel lua seama la fiecare din cei ce intrau în biserică, să vadă cu ce fel de suflet intră la slujbă; căci avea și acest dar de la Dumnezeu, ca să vadă pe fiecare cum este la suflet, precum vedem noi obrajii unii altora. Și intrând toți cu fața luminată și cu obraz vesel și văzând pe îngerul fiecăruia bucurându-se, pe unul l-a văzut negru, întunecat la trup și toți dracii stând de-a dreapta și de-a stânga lui, trăgându-l înapoi și punându-i căpăstru în nas, iar sfântul lui înger departe mergând după dânsul, posomorât și trist.
Sfântul Cuvios Pavel, lăcrimând și bătându-și pieptul, ședea înaintea bisericii, plângând pentru cel ce i s-a arătat lui așa. Deci, cei ce au văzut lucrul cel de mirare al bătrânului și schimbarea lui cea grabnică care l-a pornit spre lacrimi și plâns, îl rugau să le spună pentru ce plânge și îl îndemnau să intre la slujbă cu dânșii. Dar Pavel nevoind, ședea afară tăcând și tânguind mult pe cel cuprins de duhurile rele. După puțin, isprăvindu-se slujba și toți ieșind afară, iarăși lua aminte Pavel la fiecare, știind cum au intrat și vrând să cunoască cum ies. Deci, a văzut pe bătrânul acela, care avea mai înainte tot trupul negru și întunecat, că iese din biserică luminat la față, alb la trup și pe draci departe mult, mergând după dânsul, iar pe înger aproape de el, urmărindu-l și bucurându-se de dânsul.
Văzând aceasta Pavel, sărind de bucurie, striga, binecuvântând pe Dumnezeu și zicând: "O, nespusă iubire de oameni a lui Dumnezeu! O, îndurările Lui cele dumnezeiești și bunătatea Lui cea peste măsură!". Apoi alergând și suindu-se pe o piatră înaltă, zicea: "Veniți și vedeți lucrurile lui Dumnezeu, cât sunt de înfricoșate și de toată spăimântarea vrednice! Veniți și vedeți pe Cel ce voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină! Veniți să ne închinăm și să cădem la El și să zicem: «Tu singur poți să ridici păcatele!»".
Atunci au alergau toți cu sârguință, vrând să audă cele ce se zic. Și după ce s-au adunat toți, a povestit Pavel cele ce văzuse dânsul mai înainte de intrare în biserică și după aceasta iarăși.
Și îl ruga pe bărbatul acela să spună pricina pentru care i-a dăruit Dumnezeu lui o schimbare minunată ca aceasta. Iar omul, vădit fiind de Sfântul Cuvios Pavel, înaintea tuturor a povestit fără de sfială cele despre sine, zicând: "Eu sunt om păcătos și de multă vreme viețuiam în desfrânare până acum. Iar acum, intrând în sfânta biserică a lui Dumnezeu, am auzit pe Sfântul Proroc Isaia citindu-se, sau mai bine zis pe Dumnezeu grăind printr-însul: «Spălați-vă și vă curățiți. Scoateți vicleșugurile din inimile voastre înaintea ochilor Mei și învățați-vă a face bine, și de vor fi păcatele voastre ca mohorâciunea, ca zăpada le voi albi! Și de veți voi și Mă veți asculta, bunătățile pământului veți mânca!»". Iar eu desfrânatul, de cuvântul prorocului umilindu-mă la suflet și suspinând în inima mea, am zis către Dumnezeu: "Tu, Dumnezeule, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, Cel ce acum prin prorocul Tău ai făgăduit acestea, cu lucrul împlinește-le și la mine păcătosul și nevrednicul, că iată de acum îți dau cuvântul și mă făgăduiesc și din inimă mă mărturisesc Ție, că nu voi mai face acest fel de rău și mă lepăd de toate fărădelegile și îți voi sluji de acum cu curată știință. De astăzi o, Stăpâne, și din ceasul acesta, primește-mă pe mine cel ce mă pocăiesc și cad înaintea Ta și mă depărtez de acum înainte de tot păcatul!" Cu aceste făgăduințe am ieșit din biserică, hotărând în sufletul meu să nu mai fac nici un rău înaintea ochilor lui Dumnezeu. Și auzind toți, strigau cu un glas către Dumnezeu: "Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate întru înțelepciune le-ai făcut!"
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Ierarh Pavel Mărturisitorul!
Pavel - nu este altceva decât forma romanească a latinescului Paul, încetățenit în vocabularul limbii noastre sub influență greco-slavă. Termenul s-ar putea traduce prin adjectivul "paullus" ("mic" sau "umil"), fiind înrudit cu "paucus" sau "pauper" ("sărăcăcios"). Sfântul Pavel s-a alăturat mai târziu cetei apostolice, în urma convertirii de pe drumul Damascului, când a auzit glasul Domnului: "Saule, Saule, pentru ce Ma prigonești?". Din prigonitor, Sfântul Pavel avea să devină, sub noul său nume (tradus și interpretat ca expresie profundă a smereniei), cel mai perseverent propovăduitor al Evangheliei.
La noi, formele cele mai răspândite ale numelui au fost Pavel, Paval, Pavlu, Pavle (ultimele trei ieșite astăzi din uz), cu diminutive ca Pavelica, Pavalas, Pavu etc. (pentru femei: Pavelina, Paulina, Polina, cu diminutive rare ca Paulica, Paulita, Pavelica, Pavelita, Pavaluta, Paveluta etc.). Paul (pronunțat uneori Pol si diminutivat mai ales Paulică) și Paula sunt forme neologice, ajunse la noi sub influenta occidentala, mai ales catolică. La fel și Paulin (care apare însa mult mai rar) și chiar Paulina (deși acesta din urma are și unele precedente locale). Ca si numele Petru, Pavel/Paul sta la baza multor nume de familie (Pavelescu, Pavlovici, Paulescu, Paulian etc., etc.).
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 29 iunie, atunci când în calendarul ortodox sunt serbați Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Mai sunt și alți sfinți care au purtat acest nume cum ar fi Sfântul Cuvios Pavel Tebeul serbat în data de 15 ianuarie, Sfântul Ierarh Pavel Mărturisitorul serbat pe data de 6 noiembrie sau Sfântul Cuvios Pavel cel Simplu serbat 7 martie.
Cel între sfinți părintele nostru Pavel, supranumit cel simplu, sau cel prost, era plugar, un om cu totul de rând, dar lipsit de răutate și de prefăcătorie, ca nimeni altul. Avea însă o soție înrăutățită și desfrânată, fără ca el să știe lucrul acesta multă vreme.
Într-una din zile, venind el de la țarină pe neașteptate, în afară de vremea obișnuită, așa cum se întâmplă câteodată, a găsit pe soția lui necinstindu-i casa cu un bărbat străin. Atunci zâmbind plin de blândețe le-a zis: Bine, bine, nu-mi pasă de ce faceți, martor iau pe Iisus Hristos; de acum înainte nu vreau să o mai văd înaintea ochilor; a ta să fie și ea și copiii ei, iar eu mă voi duce și mă voi face monah.
Și îndată lăsând toate și bine rânduindu-le, a plecat la fericitul Antonie și bătând la ușa acestuia, fericitul Antonie a ieșit și i-a zis: Cine ești, frate, și ce cauți aici? Iar el i-a răspuns: Sunt un străin și am venit la tine să mă fac monah. Iar sfântul i-a zis: Bătrân fiind de șaizeci de ani, nu poți să te faci monah și nici să înduri necazurile și strâmtorarea pustiului. Mai degrabă du-te la chinovie; acolo ai să găsești din belșug cele necesare trupului și vei putea să petreci fără prea multă oboseală cu cei de acolo. Căci frații vor ajuta neputința ta, fiindcă eu stau singur și mănânc doar la cinci zile o dată și atunci chiar rămânând mai mult flămând. Dar Pavel nu suferea să audă acestea de la bătrân, ci se sârguia să rămână împreună cu el. Și sfântul neputând să-l alunge, închizând ușa colibei, l-a lăsat afară timp de trei zile, neieșind ca să-l vadă. Iar Pavel a rămas flămând și nu s-a depărtat.
În ziua a patra, însă, sfântul având trebuință neapărată să iasă afară, deschizând ușa și găsindu-l pe Pavel lângă ușa colibei, i-a zis: Du-te, bătrâne, de aici, nu mă sili, căci nu poți să rămâi împreună cu mine. Dar Pavel i-a răspuns: Îmi este cu neputință să mă duc într-altă parte. Atunci sfântul văzându-l că nu are nici traistă, nici pâine, nici apă, nici vreun lucru oarecare, i-a zis: Dacă vei da dovadă de ascultare și vei împlini fără lenevire și fără murmur cele ce vei auzi de la mine, vei putea și aici să te mântuiești; dar dacă nu vei face acestea, pentru ce atunci te mai obosești și nu te întorci acolo de unde ai venit? Iar Pavel răspunzând a zis: Toate câte îmi vei spune, cu râvnă le voi face. Și sfântul i-a zis: ridică-te, deci, și roagă-te, până mă voi duce înăuntru, ca să-ți aduc de lucru. Fericitul Antonie intrând în peșteră, îl supraveghea printr-o mică ferestruică; și Pavel a stat nemișcat la rugăciune o săptămână întreagă, fiind ars de arșița soarelui.
După aceasta, Sfântul Antonie ieșind afară și luând ramuri de finic, i-a zis: ia și împletește din ramurile acestea, așa cum mă vezi că împletesc eu. Și bătrânul a împletit până la al nouălea ceas un șirag de cincisprezece stânjeni, cu multă osteneală. Dar sfântul i-a zis: rău ai împletit! Desfă ce-ai împletit și împletește din nou. Și Pavel a stat nemâncat timp de șapte zile. Sfântul Antonie făcea acestea pentru ca Pavel să se nemulțumească și să plece de acolo. Dar Pavel, despletind șiragul cu îndelungă-răbdare și cu osârdie și împletindu-l din nou cu multă luare aminte, fără să cârtească și fără să se tulbure, a uimit pe sfânt. Pentru aceasta, către apusul soarelui, atins adânc fiind de purtarea lui Pavel, i-a zis: Bătrânelule, vrei să mâncăm o bucată de pâine? Iar Pavel a răspuns: cum crezi, părinte! Și lucrul acesta l-a înmuiat iarăși pe sfântul; și punând masa, a așezat pe ea patru bucăți de pâine, de câte șase uncii fiecare (aproape 200 grame) și a înmuiat pentru dânsul una, iar pentru bătrân trei. Și Sfântul Antonie începând un psalm, ca și întru acesta să-l încerce pe Pavel, l-a cântat, repetându-l de două ori. Iar Pavel cu mai multă osârdie se ruga împreună cu Sfântul. Apoi, Sfântul i-a zis lui Pavel: stai la masă și ia aminte să nu te atingi de cele puse înainte. Și îndeplinind și această poruncă, sfântul i-a zis: acum ridică-te, fă-ți rugăciunea și culcă-te. Iar acela neatingându-se câtuși de puțin de hrană, a făcut ceea ce i s-a poruncit.
Către miezul nopții, Sfântul Antonie ridicându-se pentru rugăciune, a sculat și pe Pavel și a prelungit rugăciunea până la ceasul al nouălea din zi. Când s-a făcut seară, Sfântul Antonie luându-și înainte o bucată de pâine, de alta nu s-a mai atins. Iar Pavel, mâncând încet mai avea încă din pâinea din care mânca. După ce a mâncat toată bucata de pâine, Antonie i-a zis: Bătrânule, mai mănâncă și altă bucată de pâine. Dar Pavel i-a răspuns: dacă vei mânca și tu, atunci și eu voi mânca. Sfântul Antonie a zis: mie îmi este de ajuns pentru că sunt monah. Dar Pavel a zis: pentru că și eu vreau să ajung monah, îmi este de ajuns și mie. Iar după ce au adormit puțin, sculându-se au început din nou să cânte.
Când s-a făcut ziuă, l-a trimis să umble în pustiu și să se întoarcă abia după trei zile. După ce a făcut și aceasta, venind niște frați la Sfântul Pavel căuta să vadă ce trebuie să facă. Și Sfântul i-a zis: slujește pe frați în tăcere și să nu guști nimic, până ce vor pleca. Și au trecut zile fără ca Pavel să guste ceva. Iar frații îl întrebau: pentru ce nu vorbești? Și, pentru că el nu răspundea, Sfântul i-a zis: vorbește fraților; și a început să vorbească.
Într-una din zile, aducând cineva sfântului un urcior cu miere, Sfântul Antonie a vărsat mierea pe pământ. După ce a făcut aceasta, Sfântul a zis lui Pavel: adună mierea strop cu strop și vezi ca nu cumva ceva din ea să rămână fără să poată fi folosită. Și făcând aceasta nu s-a tulburat și nu s-a schimbat câtuși de puțin.
O altă dată i-a poruncit să scoată apă și toată ziua să o verse fără de folos. Și altădată, iarăși, desfăcându-i îmbrăcămintea, i-a poruncit să și-o coasă cu îngrijire la loc. Când Sfântul l-a văzut că săvârșește fără șovăială, fără murmur și fără să fie împiedicat de ceva tot ceea ce-i poruncește, i-a zis: Uite, frate, dacă poți să faci în fiecare zi așa, atunci să rămâi cu mine; iar dacă nu, du-te de unde ai venit! Și Pavel a zis lui: dacă mai ai și altele să-mi arăți, nu știu dacă le voi putea face, dar toate cele pe care le-am văzut până acum, pe toate cu ușurință le fac.
O astfel și atât de mare ascultare și umilință a dobândit fericitul Pavel, încât a primit har împotriva demonilor ca să-i alunge pe dânșii. Iar Marele Antonie, încredințându-se despre el, l-a ținut cu sine o vreme oarecare. Apoi, făcându-i o chilie l-a așezat în ea, ca să cunoască toate vicleșugurile demonilor și să se lupte acolo cu ei. Deci, petrecând un an întreg în singurătatea lui și dovedindu-se a fi făcător de minuni și slujind cu vrednicie lui Dumnezeu, s-a mutat după aceea către cereștile locașuri.
Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților
În această lună, în ziua a șaptea, pomenirea sfinților mucenici, care au fost episcopi în Cherson: Efrem, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Elpidie, Capiton și Eterie;
Tot în această zi, pomenirea sfinților Nestor și Arcadie, episcopii Trimitundei, care cu pace s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului părintelui nostru Pavel cel simplu, ucenicul sfântului Antonie cel Mare;
Tot în această zi, pomenirea sfântului Efrem, patriarhul Antiohiei, care în pace s-a săvârșit.
În această lună, în ziua a opta, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Teofilact Mărturisitorul, episcopul Nicomidiei;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Pavel Mărturisitorul, cel din Plusaida;
Deci bine și cu bărbăţie nevoindu-se, cu pace și-a dat duhul lui Dumnezeu;
Tot în această zi, pomenirea sfântului apostol Ermis, despre care amintește apostolul Pavel în Epistola către Romani;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Dion, care de sabie s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Dometie, care de sabie s-a săvârșit.
Pe Sfântul Cuvios Pavel cel Simplu să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Cuvioase Pavel roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
Sursă: pravila.ro, facebook.
