† Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
(12 iulie)

Trimte prietenilor tăi

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul este unul dintre cei mai iubiți părinți care au viețuit în Sfântul Munte Athos. A adormit întru Domnul la 12 iulie 1994, fiind îngropat în incinta Mănăstirii "Sfântul Ioan Evanghelistul" din Suroti, lângă Tesalonic. "A vorbi despre părintele Paisie înseamnă a avea simțământul copilului mic care încearcă să vorbească despre ceva mare, care depășește măsura lui, dar nu găsește cuvântul și modul potrivit pentru a face aceasta.", spunea ieromonahul Isaac, unul din biografii părintelui Paisie Aghioritul.

Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul (viața)

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul a fost om de rugăciune și astfel, un mare teolog. De regulă noi îi numim teologi doar pe cei care au studii teologice. Dar Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul este teolog în sensul patristic, pentru că el a fost om al rugăciunii. Părintele Pavel Florensky spunea că multe se scriu și multe s-au scris, dar puține ajung la sufletele oamenilor. Toate cărțile lăsate de Părintele Paisie au ajuns la sufletele credincioșilor. Cărțile sale nu sunt cărți care se citesc doar acum și doar o singură dată. Cărțile Părintelui Paisie sunt cărți care se citesc și se recitesc.

Parintele Paisie a fost un om simplu, dar în același timp un om harismatic, un om care a adunat în el chipul apostolului, al teologului, al omului duhovnicesc, a adunat în el chipul părintelui.

Nașterea în Farasa Capadociei - Cuviosul Paisie Aghioritul

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, după numele său de mirean Arsenie Eznepidis, s-a născut în Farasa Capadociei – Asia Mică, la 25 iulie 1924, de ziua adormirii Sfintei și Dreptei Ana, din părinți evlavioși. Tatăl său se numea Prodromos și era conducătorul locuitorilor Farasei. Pe mama sa o chema Evloghia (mai târziu, în Konița, o strigau Evlampia).

Copilăria în Konița

În Farasa, pe 7 august 1924, cu puțină vreme înainte de plecarea lor înspre Grecia (odată cu schimbul de populație de după primul război mondial), a fost botezat de către Sfântul Arsenie Capadocianul, care i-a pus la botez numele său. Pe 14 septembrie 1924 părinții lui ajunseră în portul Pireu. După ce au trecut prin multe greutăți și neajunsuri, zăbovind o scurtă vreme și în Kerkira, s-au stabilit în Konița, unde micul Arsenie a terminat școala primară. Până să meargă în armată, a lucrat ca tâmplar.

În 1945 s-a înrolat în armată, unde s-a distins prin integritatea caracterului său, prin spiritul de sacrificiu, prin vitejie și prin însemnatul prinos de jertfă adus patriei, pe durata acțiunilor militare din timpului războiului civil. A fost lăsat la vatră în anul 1950.

Plecarea în Sfântul Munte a Sfântului Cuvios Paisie

După îndeplinirea serviciului militar, a vizitat Sfântul Munte, dar nu a putut rămâne aici. Revine și se stabilește definitiv în Athos (la Sfânta Mănăstire Esfigmenu) în 1953. Acolo, în 1954, a fost făcut rasofor (călugăr novice îmbrăcat în rasă) și a luat numele de Averchie. În 1956, din pricina unor felurite situații, a fost silit să plece de la această mănăstire, cu binecuvântarea părintelui său duhovnicesc și să meargă la Sfânta Mănăstire Filotheu, unde viețuia ca monah și un unchi de-al său.

Primirea îngerescului chip monahal

Pe 3 martie 1957, starețul lui l-a făcut "stavrofor", dându-i Schima mică cu numele de Paisie, în cinstea Mitropolitului Paisie al II-lea Cezareanul, cu care era și compatriot. În 1958 se mută la Sfânta Mănăstire a Nașterii Maicii Domnului, la Stomio–Konița, unde a rămas până în 1962. Prezența lui aici a fost binefăcătoare pentru întreaga regiune. În 1962, a plecat în peninsula Sinai și a locuit la Chilia Sfinților Galaction și Epistimia. În 1964, a revenit la Sfântul Munte și s-a stabilit la Schitul Ivironului, la Chilia Sfinților Arhangheli. Atunci s-a legat și mai mult duhovnicește de sfântul stareț Tihon, rus de neam, care se nevoia la Chilia Cinstita Cruce a Sfintei Mănăstiri Stavronikita. Acesta i-a dat Schima mare la 11 ianuarie 1966.

Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul din Suroti

În 1966, s-a îmbolnăvit și a fost internat mai multe luni în Spitalul Papanicolau din Tesalonic, unde i-a fost extirpată o mare parte dintr-un plămân, din cauza existenței unor bronșectazii (dilatație a bronhiilor). Pe durata bolii l-au slujit măicuțele de la Mănăstirea Sfântului Ioan Evanghelistul și Teologul din Suroti, care în acea vreme încă nu erau călugărițe. De atunci, simțind o mare recunoștință față de aceste surori, pentru sprijinul lor, s-a angajat să le ajute la însemnata lucrare duhovnicească pe care tocmai o începeau, ridicarea Sfintei Mănăstiri. Odată cu temeliile clădirilor, a pus și temeliile cele duhovnicești. Astfel, Starețul s-a legat mult de Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul, pe care a iubit-o și pe care nu a părăsit-o nici după adormirea sa.

Revenirea în Sfântul Munte a Sfântului Cuvios Paisie

Pe la sfârșitul lui 1967, s-a dus la Katunakia (Muntele Athos) și s-a stabilit la Chilia Sfântului Ipatie a Mănăstirii Marea Lavră. În 1968, a mers la Mănăstirea Stavronikita, unde a ajutat la trecerea acesteia de la viața idioritmică la cea chinovial, precum și la punerea bazelor duhovnicești ale noii obști. Pe 10 septembrie 1968 a adormit în Domnul duhovnicul Starețului, cuviosul Tihon. L-a slujit în ultimele zile ale sale și, ascultându-i dorința, i-a urmat peste puțin timp (în 1 martie 1969) la Chilia Sfânta Cruce, unde a rămas până în 1979. În mai 1979, s-a înscris ca monah aparținând de Sfânta Mănăstire Kutlumuș și a preluat Chilia Nașterii Maicii Domnului – Panaguda, locul pe unde au trecut și au primit ajutor mii de suflete.

Îmbolnăvirea și ultimii ani ai vieții Cuviosului Paisie

Cam de prin 1988, a început să aibă probleme cu intestinul. Hemoragia sporea, atât în cantitate, cât și în frecvență, astfel încât în 1993 starea lui se înrăutățise mult. Situația a continuat până în octombrie 1993. Pe 4 noiembrie/ 22 octombrie 1993, a ieșit pentru ultima oară din Sfântul Munte, pentru a fi prezent, ca de obicei, la privegherea sărbătorii Sfântului Arsenie (10 noiembrie), la Mănăstirea "Sfântul Ioan Evanghelistul" din Suroti. Acolo a rămas pentru puțin timp și a hotărât să se întoarcă în Sfântul Munte. În vreme ce se pregătea de plecare, starea sănătății sale s-a înrăutățit brusc. I s-a descoperit o tumoare canceroasă la intestinul gros și s-a luat hotărârea de a fi operat pe data de 4 februarie 1994. A stat internat la Spitalul Theaghenio (Tesalonic) timp de 10 zile, după care a fost adus să se refacă la Mănăstirea Suroti. Însă starea sănătății sale s-a înrăutățit și mai mult din cauza metastazelor localizate la ficat și plămâni. Pe la sfârșitul lui iunie 1994, doctorii l-au anunțat că, omenește vorbind, îi mai rămăseseră cam două-trei săptămâni din viață.

Adormirea a Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul

Pe 12 iulie 1994, la ora 11 noaptea, într-o zi de marți, Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul și-a dat cuviosul lui suflet în mâinile Domnului. A adormit și a fost înmormântat la Sfânta Mănăstire a Sfântului Ioan Teologul de la Suroti (Tesalonic), potrivit dorinței sale. Mormântul său a devenit o nouă scăldătoare a Siloamului pentru mulțimile care vin zilnic aici într-un șuvoi nesecat.

La exact 1 an și 1 zi de la plecarea la Domnul a Arhimandritului Sofronie, pe 12 iulie 1994 a fost chemat la lăcașurile cerești și un alt sfânt dintre cei mai mari dăruiți nouă în aceste "timpuri de cernere" dinaintea sfârșitului veacului: Cuviosul Paisie Aghioritul.

Surse: Crestin Ortodox, Orthodoxwiki.

Floare 02 Bun

Minunile Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul

Cât a trăit pe pământ, Sfântul Paisie Aghioritul (1924-1994), prin dragostea lui pentru orice om, a mișcat până și sufletele cele mai împietrite. Dar nici după fericita lui adormire Cuviosul nu i-a părăsit pe cei aflați în mari nevoi. Aceștia din urmă nu contenesc acum să viziteze chilia Panaguda din Sfântul Munte Athos și să cinstească obiectele sale personale, care tămăduiesc și răspândesc bună mireasmă. Mormântul său a devenit astăzi loc de pelerinaj. Chemându-l pe el în rugăciunile lor, canceroșii se tămăduiesc, cei implicați în accidente rutiere sunt salvați, iar posedații de duhuri necurate se izbăvesc de chinurile lor.

Răsfoind presa bisericească elenă, nu poți să nu constați extraordinara evlavie și profunda recunoștință pe care acest popor le are față de Cuviosul care pare să-i fi marcat însăși istoria. Om de dialog și rugăciune, fire înzestrată cu mari daruri, printre care și cel al înainte-vederii, Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul rămâne unul dintre sfinții contemporani cei mai apropiați sufletului și nevoilor ortodocșilor de astăzi. În preajma prăznuirii sale, se cuvine să-i evocăm câteva dintre cele mai recente fapte minunate.

Trezit miraculos din comă prin rugăciunea multora

Dintr-un articol apărut la 1 iunie 2018, pe site-ul www.vimaorthodoxias.gr, aflăm că Sfinții Paisie și Porfirie au salvat un tânăr aflat în comă. Medicii spitalului din Kavala au rămas muți când au fost martori ai minunii care l-a readus la viață pe tânărul de 16 ani Dimitrie Nikolopoulos, pentru care orice speranță fusese pierdută. Sfântul Paisie și Sfântul Porfirie l-au salvat pe adolescentul care căzuse în 22 aprilie 2017 de pe acoperișul unei piscine din Xanthi și care s-a aflat pentru opt zile în stare de comă.

Publicația "Espresso" l-a contactat pe tatăl tânărului Dimitrie Vasile Nikolopoulos, precum și pe preotul Ioannis Marelis, care s-a rugat pentru copil și l-a binecuvântat pe când acesta se afla în Secția de terapie intensivă.

Totul a început când părinții disperați au auzit de la un cuplu de prieteni despre părintele Ioannis, parohul Bisericii "Sfântul Gheorghe" - Koutsos din Xanthi, care ar fi putut să-i ajute aducându-le fesul Sfântului Paisie. Iată ce a declarat părintele Ioannis publicației grecești: "M-am gândit că era imposibil să aduc veșmintele Sfântului Paisie, din cauza distanței mari, căci se aflau în Alexandroupolis, și nu aș fi reușit. Cea mai bună soluție era să o rog pe stareța Anna de la Mănăstirea Sfântului Porfirie, din Gerakas, Xanthi, să-mi împrumute cinstitul epitrahil al Sfântului Porfirie. M-am dus așadar în Kavala, unde se afla copilul, și m-am rugat pentru sănătatea lui Dimitrie. Băiatul era desfigurat". Când i-a citit rugăciunile, părintele i-a întrebat pe asistenți și pe întreg personalul spitalului dacă i-ar permite să pună epitrahilul pe capul tânărului Dimitrie. În acel moment, toți se rugau. "Am spus «Hristos a înviat», căci era perioada Sfintelor Paști, și, în timp ce era liniște deplină, aparatele au început să scoată cunoscutul lor sunet, ca de alarmă, arătând că este ceva, că se întâmplă ceva. Am simțit o fierbințeală în spate, pe care niciodată nu am mai trăit-o în toți anii de când sunt preot", a adăugat cu cucernicie clericul.

La plecare, le-a promis părinților că o să-i aducă tânărului Dimitrie și moaștele Sfântului Paisie, crucea de lemn sculptată pe care o făcuse însuși sfântul, un metanier făcut tot de el, precum și odăjdiile și un prosop de față al său, cureaua pe care o purta la mijloc, căciulița împletită, precum și vesta sa, pe care le moștenise fiul duhovnicesc al sfântului, Anestis Mavrokefalos. Și, într-adevăr, la 30 aprilie a revenit cu odăjdiile și i-a citit rugăciuni.

"L-am sunat pe tatăl lui ca să aștepte minunea. Părinții lui însă nu erau acolo, căci medicii le spuseseră să meargă acasă să se odihnească", spune părintele Ioannis. A doua zi, l-a sunat entuziasmat tatăl tânărului Vasile Nikolopoulos. El însuși povestește ce i-a spus părintelui: "Minunea s-a întâmplat deja! Copilul și-a mișcat atât mâinile, cât și picioarele! Medicii au mărturisit că este de necrezut ceea ce s-a întâmplat. Speranțele pe care i le dăduseră erau minime, deoarece suferise grave leziuni cerebrale. Dimitrie s-a trezit de-a binelea și au spus că din punct de vedere cerebral nu are nici o problemă. Am trăit minunea și ne-am rugat toți împreună. Copilul nostru a fost salvat!"

Minunea care a cutremurat nordul Greciei a fost relatată și pe site-ul Sihăstriei Sfântului Porfirie, iar tânărul Dimitrie urma să fie transferat în perioada următoare în Centrul de recuperare "Animus" din Larissa, din cauza gravelor și numeroaselor sale fracturi.

Prins în cădere liberă de două mâini bătrâne

Pe site-ul www.pronews.gr găsim o altă întâmplare minunată, relatată într-un scurt articol apărut în 14 iulie 2015. Părintele Christos Tsantalis, din Nea Michaniona (Salonic), paroh în Kerasia, tată a nouă copii, mărturisește: "Câțiva dintre copiii mei se jucau pe terasa casei, iar la un moment dat au început să sară prin fereastra podului. Unul dintre băieții mei, cel de șase ani, care încă nu vorbește bine, a vrut și el să sară. S-a trezit în gol și s-a dus în jos ca un glonț. A căzut de la etajul trei. Copiii, îngroziți, au venit la mine și mi-au spus. Am alergat cu inima în gât până jos în dreptul ferestrei, ca să-l ridic pe micuț. Am rămas însă uluit când l-am văzut că vine spre mine, galben tot de frică. L-am dus la spital. Medicii l-au examinat și au spus că nu are nimic, nici cea mai mică zgârietură. Ne-am dat seama că este vorba de o minune, și m-am gândit că pe copil l-a salvat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Nea Michaniona. L-am dus la icoana ei și l-am întrebat: Aceasta te-a îmbrățișat? El mi-a răspuns: Nu. M-a dus însă la fotografia Cuviosului Paisie și mi l-a arătat cu degetul, lăsându-mă să înțeleg că acesta l-a prins în brațe."

"Nu-ți fie frică, o să te faci bine!"

Pe site-ul menționat mai sus găsim și istorisirea salvării minunate de la moarte a unui om grav rănit în urma unui accident rutier. Domnul St. din Kalamata, cu domiciliul în Atena, călătorea cu mașina sa spre Ioannina. Pe drum, a fost victima unei puternice coliziuni frontale, în urma căreia mașina sa a fost literalmente spulberată, iar el grav rănit la cap. A fost adus inconștient la spital și internat la Terapie intensivă. Aflat în această situație, a văzut un nor luminos și în mijlocul lui pe un monah în vârstă. Deși nu avea vreo legătură deosebită cu Biserica, dar auzise în acele zile cuvintele "starețul Paisie" de la o cunoștință care-i vorbise despre un anume stareț harismatic cu numele Paisie, în uimirea lui, l-a întrebat spontan pe necunoscutul călugăr: "Ești starețul Paisie?" Bătrânul nu i-a răspuns. A zâmbit, l-a mângâiat ușor pe cap și i-a spus: "Nu-ți fie frică, o să te faci bine!"

Domnul St. și-a revenit. Deși uluit de paradoxul lucrurilor și nerecunoscându-l pe minunatul său musafir, a crezut în asigurarea pe care acesta i-o dăduse. A povestit acest lucru, cu convingere, chiar și medicilor. Iar aceștia, constatând cu surprindere îmbunătățirea stării sale, omenește de neexplicat, au mărturisit: "Într-adevăr este vorba de o minune!" Pe drum, după ce a ieșit din spital, trecând prin fața unei librării, l-a zărit în vitrină pe salvatorul său. I-a recunoscut chipul pe coperta unei cărți. Așa l-a descoperit pe binefăcătorul său. Plin de recunoștință a cumpărat cartea și a citit-o.

Profund marcat, în ianuarie 1998, a venit în pelerinaj la chilia Panaguda, unde a și povestit cele de mai sus. Lăsând la o parte faptul că l-a salvat de la o moarte sigură, intervenția starețului i-a schimbat radical și viața. Și-a căutat duhovnic și s-a spovedit, părăsind viața sa lumească în ciuda puternicelor presiuni venite din partea rudelor. "Îmi este imposibil să continui în același fel; îmi vine mereu în minte zâmbetul de pe luminatul chip al starețului", a declarat, cu lacrimi în ochi, supraviețuitorul.

Ajutorul iconițelor ascunse într-o geacă

Pe site-ul www.dogma.gr aflăm cum Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul a salvat un motociclist de la moarte după ce motocicleta lui s-a izbit frontal de o mașină. Iată relatarea unui preot de mir evlavios care studia la acea vreme în Salonic: "Cu ceva timp în urmă, a venit la mine un tânăr și mi-a spus: «Părinte, eu ieri ar fi trebuit să mor, dar Dumnezeu m-a salvat. În timp ce rulam cu mare viteză m-am lovit cu motocicleta de o mașină și am fost aruncat la distanță. În acel moment am văzut un bătrânel care m-a prins cu putere de mâna dreaptă și astfel nu am pățit nimic.» Eu (preotul) i-am arătat mai multe icoane cu sfinți și fotografii ale marilor stareți contemporani. Îndată ce l-a văzut pe starețul Paisie, a strigat emoționat: «Acesta este!» După câteva zile s-a întors și mi-a precizat faptul că a descoperit ulterior în buzunarul drept al gecii sale (exact în locul de unde îl prinsese starețul) două iconițe, una cu Hristos și alta cu chipul Cuviosului Paisie, pe care i le pusese în ascuns mama sa."

Miraculoasa calmare a unei alergii

Într-una din filmările youtube prezente pe site-ul www.triklopodia.gr se găsește și relatarea unei doamne din Kalamaria (Salonic), legată de o minune întâmplată fiicei sale Anastasia. Aceasta din urmă făcuse la un moment dat o infecție în timpul căreia era contraindicat consumul de ciocolată. Abia se vindecase și mama ei i-a îngăduit să mănânce ciocolată. Limba copilei a început să se umfle și fetița începea să simtă că nu mai are aer. Intrată în panică, mama sa a sunat o prietenă care era medic, iar aceasta a sfătuit-o să o ducă de urgență la spital căci după simptome putea fi vorba despre o alergie severă. În timp ce se aflau în mașină în drum spre spital, copila i-a spus mamei sale că nu mai poate respira. Blocată la volan și neștiind ce să mai facă, mama ia metanierul și începe să se roage cu putere Sfântului Paisie pentru fiica ei, spunându-i acestuia: "Sfinte Paisie, te rog…, poate că nu reușesc să o duc la timp…" Spre marea ei uimire însă, doar după două minute de rugăciune, limba fetiței sale a revenit la normal, dispneea a dispărut și copila a putut din nou să respire.

Chiar și fularul lui vindecă de cancer

Philitsa din Volos relatează pentru www.vimaorthodoxias.gr: "Mă aflam în dificila situație de a nu putea nici să o ajut, nici să o liniștesc pe sora mea care era disperată după depistarea unui cancer în urma efectuării unei mamografii. I-am cerut respectuos dragii mele prietene valoroasa ei moștenire, fularul cinstitului stareț Paisie. Strângându-l la piept cu putere, cu brațele tremurânde și cu inima bătând, am alergat și l-am pus în brațele suferindei. Aceasta, cu lacrimi în ochi s-a dus la icoană și s-a rugat. I-am urat sănătate și l-am înapoiat imediat prietenei mele. După 45 de zile, bolnava a repetat mamografia. Minunea se întâmplase. Mamografia era cu totul curată. Cancerul dispăruse. Mare este harul Cuviosului Paisie."

Poftiți în mănăstirea cu poarta încuiată

Pe www.newsbomb.gr citim despre o altă întâmplare minunată, relatată într-un articol apărut în 10 iulie 2012. Minunea, care s-a întâmplat se pare doar cu câteva zile înaintea publicării textului (semnat de preotul de mir Dionisios Tabakis, de la Biserica "Nașterea Maicii Domnului" din Nafplio), este legată de îmbolnăvirea unui copil din Grecia de Nord, pe care medicii specialiști l-au trimis imediat împreună cu familia lui la Centrul Medical European Interbalcanic (EIMC) din Salonic pentru a i se face analizele necesare. Ajungând disperații părinți în Salonic pentru a merge a doua zi la centrul cu pricina, s-au gândit să petreacă după-amiază din ajun la Mănăstirea Suroti pentru a cinsti moaștele Sfântului Arsenie și mormântul Cuviosului Paisie. În acea zi însă, – probabil era miercuri –, mănăstirea era închisă pentru mai multă rugăciune, astfel că încercata familie a găsit poarta încuiată. Doar după câteva clipe însă, un călugăr în vârstă a coborât cu tot cu baston dintr-un copac aflat în parcarea mănăstirii și îi salută: "Fiți binecuvântați! De ce nu intrați în mănăstire?" "Păi, poarta este încuiată." "Ba nu, măi copii, este deschisă! Hai, deschideți." De această dată însă mânerul se răsuci și intrară uimiți și bucuroși în curtea mănăstirii. Doar după câteva secunde însă pe când urcau treptele de dinaintea clopotniței i-a întâmpinat cu nedumerire o monahie, care surprinsă i-a și întrebat: – "Bravo, cum ați intrat? Nu este închis?" – "Nu! Un călugăr ne-a deschis și ne-a spus să venim aici." – "Care călugăr?", întrebă monahia. – "Unul bătrân". Cucernica monahie le-a arătat atunci fotografia Cuviosului Paisie, și au rămas cu gura căscată, dându-și seama că exact acel monah fusese cel care cu puțin înainte i-a introdus fără ezitare în sihăstrie, precum cineva își poftește musafirii în propria casă. A doua zi, în urma efectuării respectivelor analize la Centrul Interbalcanic, medicii au confirmat că pruncul era cu totul curat și sănătos de orice boală. Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!

Ursul din curtea Mănăstiri

Într-o Duminică, după Sfânta Liturghie Sfântul a auzit țipete în curtea mănăstirii. Un urs intrase în curtea mănăstirii, înspăimântându-i pe credincioși. Cuviosul s-a apropiat de urs și i-a zis: "Acum trebuie să pleci pentru că oamenii se tem. Să revii mâine, dar nu pe aici, ci pe poarta din spate". Spre uimirea credincioșilor, ursul a plecat înapoi spre pădure. De atunci în fiecare luni, șapte-opt urși veneau la bucătăria mănăstirii unde erau hrăniți de Sfântul Paisie.

Cele mai multe minuni însă Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul le-a făcut cu sufletele oamenilor pe care i-a cunoscut. Cei care au ajuns la Panaguda pot lesne mărturisi că plecau de acolo cu totul alți oameni, căci acest sfânt a trezit la credință mii de suflete.

Surse: Basilica, Ziarul Lumina.

Floare 02 Bun

Darurile Duhovnicești (Harismele) deosebite ale Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul

  1. Harisma tămăduirilor - Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul i-a vindecat pe mulți oameni care sufereau de boli incurabile: cancer, leucemie, paralizie, orbire, boli de inimă, a dezlegat sterpiciunea multor femei etc. Părintele Paisie Aghioritul îi vindeca uneori doar prin cuvintele: "Nu ai nimic, ești bine", alteori îi însemna pe bolnavi cu Sfintele Moaște și îi ungea cu untdelemn de la candela Maicii Domnului în Semnul Sfintei Cruci, alteori se ruga îndelung pentru ei.
  2. Harisma scoaterii și a biruirii diavolilor - Cuviosul Paisie Aghioritul a vindecat mulți demonizați, scoțând diavolii din ei, și s-a luptat adesea în coliba sa cu diavolii în persoana, biruindu-i cu desăvârșire
  3. Harisma înainte-vederii (a prorociei) - Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul a spus multor oameni lucruri care urmau să li se întâmple în viitor și a profețit evoluții viitoare în istoria Greciei.
  4. Harisma străvederii (era "văzător cu duhul") - Cuviosul Paisie Aghioritul uneori, cu Harul lui Dumnezeu, cunoștea cine erau oamenii care veneau la el să-l viziteze, cum îi cheamă pe fiecare, dispoziția lor, starea lor duhovnicească, locul de obârșie, trecutul lor, ce gândeau, ce serviciu aveau, ce probleme îi preocupau, înainte ca aceștia să îi spună vreo ceva; de asemenea, smeritul monah Paisie Aghioritul cunoștea inima fiecărui om mult mai adânc și mult mai curat decât cunoștea omul despre sine însuși.
    Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul avea propriul său "televizor duhovnicesc" și vedea chiar și o persoană care era departe de el: ce face, ce gândește și cum se simte.
    Cunoștea de asemenea ce scrie într-o scrisoare pe care i-o trimiteau și dădea răspunsul fără să o citească, precum cunoștea și ce conține un pachet fără să-l deschidă.
  5. Harisma discernământului - Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul cunoștea în fiecare situație care era voia lui Dumnezeu, precum și dacă trebuia să o arate sau nu; cunoștea care era soluția cea mai bună și mai corectă în fiecare situație, chiar și pentru subiecte științifice, cu toate că nu terminase decât primele patru clase primare.
  6. Harisma mângâierii - Așa cum soarele alungă ceața și încălzește, tot astfel și Cuviosul Paisie Aghioritul, prin harisma mângâierii, alunga mâhnirea și mângâia pe orice suflet chinuit care se apropia de el. Mulți veneau la Părintele Paisie mâhniți și plecau ușurați sufletește. Chiar și numai dacă îl vedea cineva, primea putere și bucurie.
    Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul lua toată durerea și mâhnirea oamenilor și punea în loc bucurie și mângâiere. Mergeau la smeritul Părinte Paisie Aghioritul mulți monahi chinuiți de gânduri și ispite, dar după o scurtă discuție cu el se simțeau ușurați, parcă le-ar fi crescut aripi și plecau "zburând". Schimbarea tuturor celor care mergeau la Părintele Paisie Aghioritul era atât de vădită, încât toți observau lucrul acesta și îi întrebau: "Nu cumva ai mers la Părintele Paisie?".
  7. Harisma deosebirii duhurilor - Cuviosul Paisie Aghioritul cunoștea cu exactitate dacă un gând sau o întâmplare duhovnicească era de la Dumnezeu sau de la cel viclean (adică de la necuratul, diavolul), care caută să înșele și să îndemne la rău.
  8. Harisma cuvântului și a teologiei (cea mai înaltă dintre toate harismele Duhului Sfânt) - Cuvântul Cuviosului Paisie Aghioritul era simplu, ca acela al pescarilor-Apostoli, practic, viu, expresiv, atrăgător, blând, dulce și cădea ca o rouă peste sufletele însetate. Vorbea adeseori în pilde, dădea exemple din natură și viață. Exprimarea sa era limpede, poetică și plină de apoftegme. Putea vorbi liber toată ziua fără să se pregătească, dar cu toate acestea ascultătorii nu-și puteau dezlipi privirile de la el.
    Cuvântul său mergea direct la sufletele oamenilor. Sunt uimitoare cunoștințele sale din toate domeniile, înțelepciunea sa și memoria sa nemaiîntâlnită. Povățuia duhovnicește monahi și mănăstiri, rezolva problemele mirenilor căsătoriți și necăsătoriți, se întreținea cu oameni de știință, care se minunau de cunoștințele și de agerimea sa.
    Smeritul Părinte Paisie Aghioritul cobora sau urca la nivelul cultural și la starea duhovnicească a oamenilor, ținând cont de caracterul, meseria, obârșia și preocupările lor.
    Din multele experiențe duhovnicești pe care le-a avut cu sfinții, cu îngerii, cu Maica Domnului, dar și cu vederi ale Luminii necreate, devenise un adevărat teolog și cunoștea în profunzime tainele lui Dumnezeu. Soluționa în câteva minute neclaritățile teologice adunate în ani de zile ale profesorilor universitari de la Facultatea de Teologie.
  9. Harisma depășirii legilor firii - Înaintea Părintelui Paisie Aghioritul uneori stihiile naturii se plecau, dar și el însuși acționa, depășind și anulând legile naturale.
    Uneori, Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul nu era udat de ploaie – deși în jurul său ploua, pe el nu îl atingea nici o picătură!…
    Când Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul vroia, se făcea nevăzut: deși se aflau oameni în jurul său, nu îl vedeau!…
    De multe ori, Sfântul Părinte Paisie Aghioritul, în vremea rugăciunii, se ridica în văzduh și cu trupul; chiar și atunci când lucra sau mergea, a fost văzut că nu calcă pe pământ (era ridicat de la pământ cam la vreo 30 de centimetri).
    Oriunde mergea, Cuviosul Paisie Aghioritul răspândea peste tot har dumnezeiesc, prin care îi ajuta pe oameni să depășească legile firii în diferite situații; printr-o simplă binecuvântare, îi umplea pe oameni de har și îi făcea să simtă prezența lui Dumnezeu.
    Mai mult decât atât, chiar prin simpla sa prezență, smeritul monah Paisie Aghioritul îi adăpa pe oameni cu bucurie, pace și siguranță dumnezeiască.
    Deși era un om firav (datorită vieții sale ascetice), Părintele Paisie Aghioritul, după ce își făcea Semnul Sfintei Cruci și se ruga puțin, ridica doar cu mâinile sale chiar și stâncile peste măsură de grele, stânci care nu au putut fi ridicate de mai mulți oameni!…
    Părintele Paisie Aghioritul nu era "prins" în fotografii sau pe casete audio; datorită smereniei sale, Cuviosul Paisie evita să fie fotografiat, filmat sau înregistrat; ceda doar în fața oamenilor sensibili și smeriți, ca să nu fie răniți de refuzul său – din dragoste își jertfea chiar și smerenia. Mulți oameni l-au fotografiat în ascuns, dar fotografiile ieșeau complet negre, ca și cum obiectivul ar fi fost acoperit cu capacul de protecție, alteori se "ardea" filmul sau se bloca aparatul, sau fotografia ieșea foarte clar, dar Cuviosul Paisie Aghioritul nu apărea în poză.
    Atunci când unii îl înregistrau pe Părintele Paisie Aghioritul în ascuns, uneori caseta nu mergea deloc, sau se derula complet si nu înregistra nimic, sau se înregistrau toate celelalte sunete (discuții ale altor persoane care erau de față, ciripitul păsărilor, alte zgomote), dar vocea Părintelui Paisie lipsea; alteori, casetofoanele înregistrau numai înainte și după discuția cu Părintele Paisie.
    În toate situațiile în care oamenii încercau să-l înregistreze pe ascuns, deși îi rugase la început să închidă aparatele, Cuviosul Paisie Aghioritul știa că este înregistrat, și uneori le spunea: "Chiar dacă nu le veți închide, nu vor înregistra", lucru care se și întâmpla.
  10. Harisma anulării distanțelor - Uneori, Cuviosul Paisie Aghioritul se deplasa cu trupul său material – într-o fracțiune de secundă – din Sfântul Munte Athos la Tesalonic, sau în Epir sau în Macedonia. De nenumărate ori, Părintele Paisie Aghioritul a salvat de la moarte diferite persoane care se aflau la mii de kilometri distanță față de el.
    Deși nu pleca de la Coliba sa din Sfântul Munte Athos, Cuviosul Paisie Aghioritul se deplasa adeseori foarte departe, pentru a ajuta pe cineva care se primejduia sau pentru un alt oarecare motiv. În timp ce se ruga în chilia sa, de multe ori Duhul Sfânt îl ducea pe Părintele Paisie în spitale, în casele oamenilor îndurerați, la oamenii care erau gata să se sinucidă.
    În unele cazuri, Cuviosul Paisie Aghioritul se arăta și oamenii îl vedeau și îl auzeau (în vis sau aievea). Alteori, urmărea, fără să fie văzut, ce se întâmpla unei oarecare persoane, unei familii sau într-o mănăstire.

Sursă: Doxologia.

Floare 02 Bun

Descoperiri dumnezeiești

Părintele Paisie a primit adesea în timpul vieții sale, când se ruga în smerenie profundă, descoperiri ale voii lui Dumnezeu. Mai mult, Însuși Hristos i s-a arătat, precum și Maica Domnului și alți sfinți. Fapt pentru care a pictat mai multe icoane cu sfinții care i se arătau. Despre Maica Domnului, Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul a spus că chipul ei seamănă cu cel din icoana de la Sfântul Mormânt, a Maicii cu Pruncul, iar în legătură cu Mântuitorul Hristos, a dat indicații maicilor de la Suroti cum să-I picteze Chipul, așa cum i S-a arătat părintelui.

Aceste două icoane reprezintă chipurile Maicii Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos, după cum i s-au arătat în vedenie Cuviosului Paisie Aghioritul.

Floare 02 Bun

Etimologia / semnificația numelui Paisie

În primul rând "La mulți ani!“ tuturor celor care poartă numele Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul!

PAISIE - Paisie, Paisia, prenume de origine greacă (Παΐσιος) destul de frecvent folosit în onomastica creștina, mai ales în cea monahală. Sensul este de "a educa", "a instrui".

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Paisie?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 15 noiembrie când este sărbătorit Sfântul Cuvios Paisie Velicikovski de la Nemț, în data de 19 iunie când este prăznuit Sfântul Cuvios Paisie cel Mare, sau în data de 12 iulie când serbăm pe Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul.

Floare 02 Bun

Fericirile Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

  1. Fericiți sunt cei care au iubit pe Hristos mai mult decât toate ale lumii și trăiesc departe de lume și aproape de Dumnezeu împărtășindu-se de bucurii paradisiace încă de pe pământ.
  2. Fericiți sunt cei care au izbutit să trăiască ascunși și, dobândind virtuți mari, n-au dobândit nici măcar o faimă mică.
  3. Fericiți sunt cei care au izbutit să facă pe nebunii pentru Hristos păzindu-și în felul acesta bogăția lor duhovnicească.
  4. Fericiți sunt cei care nu propovăduiesc Evanghelia prin cuvinte, ci o trăiesc și o propovăduiesc prin tăcerea lor, prin harul lui Dumnezeu, care îi trădează.
  5. Fericiți sunt cei care se bucură când sunt clevetiți pe nedrept, iar nu atunci când sunt lăudați pe drept pentru viața lor virtuoasă. Acesta este semnul sfințeniei și nu nevoința seacă a faptelor trupești și numărul mare al nevoințelor, care, atunci când nu se fac cu smerenie și cu scopul de a omorî pe omul cel vechi, creează numai simțăminte false.
  6. Fericiți sunt cei care preferă să fie nedreptățiți decât să nedreptățească și primesc netulburați și în tăcere nedreptățile, arătând cu fapta că ei cred "întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul" și de Acesta așteaptă să fie îndreptățiți, iar nu de oameni, în felul acesta izbăvindu-se de deșertăciune.
  7. Fericiți sunt cei care fie s-au născut betegi, fie s-au făcut din neatenția lor, dar nu murmură, ci slavoslovesc pe Dumnezeu. Aceștia vor avea locul cel mai bun în rai împreună cu mărturisitorii și mucenicii, care pentru dragostea lui Hristos și-au dat mâinile și picioarele lor spre tăiere, iar acum, în rai, neîncetat sărută cu evlavie picioarele și mâinile lui Hristos.
  8. Fericiți sunt cei care s-au născut urâți și sunt disprețuiți aici, pe pământ, deoarece acestora, dacă slavoslovesc pe Dumnezeu și nu cârtesc, li se păstrează locul cel mai frumos din rai.
  9. Fericite sunt văduvele care au purtat haine negre în aceasta viață, fie și fără voie și au trăit o viață duhovnicească albă slavoslovind pe Dumnezeu fără să murmure, iar nu cele care poartă haine pestrițe și duc o viață pestriță.
  10. Fericiți și de trei ori fericiți sunt orfanii care au fost lipsiți de afecțiunea părinților lor, deoarece unii ca aceștia au izbutit să-și facă pe Dumnezeu Tată încă din această viață, având în același timp depusă în casieria lui Dumnezeu afecțiunea părinților lor, de care s-au lipsit și care crește cu dobândă.
  11. Fericiți sunt părinții care nu folosesc cuvântul "nu" pentru copiii lor, ci îi înfrânează de la rău prin viața lor sfântă, pe care copiii o imită și, bucuroși, urmează lui Hristos cu noblețe duhovnicească.
  12. Fericiți sunt copiii care s-au născut sfinți "din pântecele maicii lor", dar mai fericiți sunt aceia care s-au născut cu tot felul de patimi moștenite, însă s-au nevoit cu sudori și le-au dezrădăcinat dobândind împărăția lui Dumnezeu "întru sudoarea feții" lor.
  13. Fericiți sunt copiii care de mici au trăit într-un mediu duhovnicesc și astfel, fără osteneală, au sporit în viața cea duhovnicească. Dar de trei ori mai fericiți sunt copiii cei nedreptățiți care nu au fost ajutați deloc, ci dimpotrivă, au fost îmbrânciți spre rău, dar care, îndată ce au auzit de Hristos, au tresăltat în inima lor și întorcându-se cu 180 de grade, și-au întraripat sufletul ieșind din sfera de atracție a pământului și mișcându-se în orbita duhovnicească.
  14. Mirenii îi numesc norocoși pe astronauții care se mișcă în spațiu, câteodată în jurul lunii, alteori pe lună. Însă mai fericiți sunt nematerialnicii lui Hristos, zburătorii prin rai, care urcă la Dumnezeu și adeseori umblă prin rai, în adevărata lor locuință, cu mijlocul cel mai rapid și fără mult combustibil, ci doar cu un posmag.
  15. Fericiți sunt cei care slavoslovesc pe Dumnezeu pentru luna ce îi luminează și îi ajută să meargă noaptea, însă mai fericiți sunt cei care au priceput că nici lumina lunii nu este a lunii și nici lumina lor duhovnicească nu este a lor, ci a lui Dumnezeu. Căci zidirile, fie că lucesc ca oglinda, fie ca sticla, fie ca un capac de conservă, dacă însă nu vor cădea razele soarelui peste ele, nu este cu putință să lucească.
  16. Mirenii îi numesc norocoși pe cei care trăiesc în palate de cristal și au toate înlesnirile, însă mai fericiți sunt cei care au izbutit să-și simplifice viața lor și s-au eliberat de lanțul acestei evoluții lumești a multor înlesniri (de fapt a multor greutăți) și astfel s-au slobozit de neliniștea înfricoșătoare a epocii noastre.
  17. Mirenii îi numesc norocoși pe cei care pot să dobândească bunătățile lumii. Dar mai fericiți sunt cei care le dau pe toate pentru Hristos și se lipsesc de orice mângâiere omenească aflându-se astfel lângă Hristos zi și noapte în mângâierea Sa dumnezeiască, care de multe ori este atât de mare, încât unii îi spun lui Dumnezeu: "Dumnezeul meu, dragostea Ta nu o pot suferi, deoarece este multă și nu încape în inima mea cea mică".
  18. Mirenii îi numesc norocoși pe cei care au funcțiile cele mai înalte și casele cele mai mari, deoarece aceștia au toate înlesnirile și duc o viață tihnită. Dar mai fericiți sunt cei care au numai un cuib în care se adăpostesc și puțină hrană și îmbrăcăminte, după cum spune dumnezeiescul Pavel. În felul acesta ei au izbutit să se înstrăineze de lumea cea deșartă folosind pământul doar ca reazem picioarelor lor, ca niște fii ai lui Dumnezeu, iar cu mintea aflându-se mereu lângă Dumnezeu, Bunul lor Părinte.
  19. Norocoși sunt cei care devin generali și miniștrii, dar și cei care devin și pentru câteva ore, atunci când se îmbată și se bucură pentru aceasta. Dar mai fericiți sunt cei care au omorât pe omul lor cel vechi, s-au imaterializat și au izbutit prin Duhul Sfânt să devină îngeri pământești. Unii ca aceștia au aflat caneaua paradisiacă prin care beau și se îmbată mereu de vinul paradisiac.
  20. Fericiți cei care s-au născut nebuni, căci vor fi judecați ca nebuni și astfel vor intra în rai fără pașaport. Dar mai fericiți și de trei ori fericiți sunt cei foarte învățați, care o fac pe nebunii pentru dragostea lui Hristos și își bat joc de toată deșertăciunea lumii. Această nebunie pentru Hristos prețuiește mai mult decât toată știința și înțelepciunea înțelepților întregii lumi.

Sursă: Orthodoxwiki.

Floare 02 Bun

Testamentul duhovnicesc al Sfântului Paisie Aghioritul

După moartea starețului Paisie, la chilia Panaguda a fost găsit un prețios text, scris de mâna părintelui, care reprezintă testamentul său duhovnicesc. "Atunci când eu, renumitul Paisie m-am cercetat pe sine, am văzut că toate poruncile Domnului le-am călcat și toate păcatele le-am făcut. Nu are importanță dacă unele le-am făcut într-o măsură mai mică, deoarece nu am deloc circumstanțe atenuante. Căci multe faceri de bine am primit de la Domnul. Rugați-vă să mă miluiască Hristos. Iertați-mă și iertați să fie toți cei ce cred că m-au mâhnit. Vă mulțumesc mult și, iarăși, rugați-vă!“, semnează Monahul Paisie.

Sursă: Ziarul Lumina.

Floare 02 Bun

Scrierile Sfântului Cuvios Paisie Argioritul

La Editura Evanghelismos au apărut până acum mai multe cărți cu scrieri ale Părintelui Paisie sau cu mărturii despre viața sa minunată:

  • "Epistole", Cuviosul Paisie Aghioritul;
  • "Starețul Hagi Gheorghe Athonitul", Cuviosul Paisie Aghioritul;
  • "Sfântul Arsenie Capadocianul", Cuviosul Paisie Aghioritul;
  • "Părinți arhieriți", Cuviosul Paisie Aghioritul;
  • "Cuviosul Paisie Aghioritul - Cuvinte duhovnicești" - 4 volume;
  • "Părintele Paisie mi-a spus", Athanasie Rakovalis;
  • "Viața Cuviosului Paisie Aghioritul", Ierom. Isaac Aghioritul.
Floare 02 Bun

Poemul de pe mormântul părintelui Paisie Aghioritul

Deasupra mormântului său, pe o placă de marmură, este prezent poemul scris de el însuși:
"Aici s-a terminat viața mea,
Aici și răsuflarea mea.
Aici trupul mi se va îngropa,
Iar sufletul mi se va bucura.
Sfântul meu aici locuiește,
Iar aceasta mă cinstește.
Și cred că el se va milostivi
Și pe Izbăvitorul Îl va îmblânzi,
Ca sufletul meu cel ticălos
Să aibă alături pe Maica Domnului Hristos."

Floare 02 Bun

Rugăciunea pentru întreaga lume a Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul

Dumnezeul meu, să nu-i părăsești pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toți lângă Tine.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli ușoare sau grave.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmități trupești.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmități sufletești.
Pomenește, Doamne, pe conducătorii țărilor și ajută-i să conducă creștinește.
Pomenește, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.
Pomenește, Doamne, pe familiile care au probleme și pe cei divorțați.
Pomenește, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toți cei îndurerați și nedreptățiți în această viață, pe văduvi și pe văduve.
Pomenește, Doamne, pe toți cei întemnițați, pe anarhiști, pe narcomani, pe ucigași, pe făcătorii de rele, pe hoți, luminează-i și ajută-i să se îndrepteze.
Pomenește, Doamne, pe toți cei înstrăinați.
Pomenește, Doamne, pe toți cei ce călătoresc pe mare, pe uscat și prin aer, și-i păzește.
Pomenește, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfințiți ai Bisericii și pe credincioși.
Pomenește, Doamne, toate frățiile monahale, pe stareți și pe starețe, pe monahi și pe monahii.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniți.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care și-au lăsat casele și serviciile lor și se chinuiesc.
Pomenește, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă și pe refugiați.
Pomenește, Doamne, toate popoarele, să le ții în brațele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzești de orice rău și de război. Și iubita noastră țară, zi și noapte să o ții la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzești de orice rău și de război.
Pomenește, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptățite, încercate și dăruiește-le lor milele Tale cele bogate.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufletești și trupești.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.

Floare 02 Bun

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, glasul al 1-lea

Să-l lăudăm toți credincioșii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri de cernere, spre mângâierea și îndrumarea noastră,
Pe cel ce s-a nevoit în chip bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru întreaga lume,
Pe Paisie mult minunatul, care inima și-a pus pentru noi și pentru mântuirea noastră,
Și să-i cântăm cu mulțumire zicând: Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!

Floare 02 Bun

Întâlnirea cu părintele arhimandrit Cleopa Ilie

Întreaga viață a Sfântului Paisie reprezintă un excelent exemplu de trăire ascetică, trezind credință arzătoare și nădejde în Dumnezeu, jertfă de sine și iubire nețărmurită față de aproapele. S-a învrednicit de daruri dumnezeiești și puteri vindecătoare într-o asemenea măsură încât, deși ținea să devină un necunoscut următor al lui Hristos, el a ajuns un reazem renumit pentru fiecare suflet îndurerat. Câți l-au cunoscut au înțeles pe deplin ce înseamnă cuvintele "omul este chipul lui Dumnezeu". În el s-au împlinit cuvintele Sfântului Apostol Pavel "nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește întru mine" (Gal. 2, 20).

"Cine are credință dreaptă în Dumnezeu, smerenie și fapte bune se mântuiește oriunde"

În anul 1977, la chilia Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul a poposit marele duhovnic de la Mănăstirea Sihăstria, părintele arhimandrit Cleopa Ilie. În volumul 15 al lucrării îngrijite de arhiandritul Ioanichie Bălan, intitulată "Ne vorbește Părintele Cleopa", în capitolul dedicat întâlnirii cu părintele Paisie Aghioritul aflăm:

Folare Separare 1

"Numai ce vedem că iese un bătrânel cu barbă albă, cu capul gol: «Oriste, oriste!» Adică, pe grecește «Poftiți, poftiți!» A luat-o el înainte pe treptele acelea, noi după dânsul. Am coborât jos, acolo într-o stâncă era peștera lui, un pârâu cu apă rece și când ne-a văzut, săracul, din multă dragostea lui, ce să ne dea el? Ne-a dus într-un pridvoraș așa, cam de doi metri, unde erau o măsuță și un scaun. Ne-a pus pe masă câte un pahar cu apă. (…)După aceea, el ne-a spus pe nume la toți: «Părintele stareț Victorin de la Sihăstria, părintele Ioanichie, părintele Vartolomeu Florea, părinte arhimandrit Cleopa Ilie, bine ați venit!» Ne-a zis pe nume la fiecare, deși nu ne-a mai văzut și nici noi nu l-am mai văzut, dar nici n-o să-l mai vedem, decât pe lumea cealaltă! (…) și pe urmă a început a se smeri el: «Tare-i rău pentru un călugăr când îi prisosește numele mai mult decât faptele lui, că Mântuitorul cu vaiul i-a amenințat pe aceia: Vai vouă când vor prisosi numele voastre mai mult decât faptele voastre. Am fugit din Sinai aici, ca să scap de lume, și aici a ieșit iar veste de pustnic. Eu nu sunt pustnic, eu sunt un om păcătos. Dacă ați venit să întrebați ceva, întrebați, că vorbesc…» și eu am întrebat, că aveam translator: Părinte Paisie, unde se mântuiește omul? Aici, în prăpastia asta, cu toate stâncile deasupra lui, și de cealaltă parte de pârâu și dincoace? Aici sau în mănăstirea cu viața cea de obște, sau în cele cu viața de sine? Sau în oraș, sau în sat, unde se mântuiesc oamenii? (…) Zice: «Dragii mei, cine are trei lucruri: credință dreaptă în Dumnezeu, smerenie și fapte bune, se mântuiește oriunde. Cine n-are acestea nicăieri nu se mântuiește». Așa ne-a spus. Adevărat: fapte bune, smerenie, ca să nu socoți că ai făcut ceva bun în fața lui Dumnezeu… Ne-am minunat. Și pe urmă a întrebat Ioanichie: «Părinte Paisie, noi am vrea să întrebăm, că părintele Cleopa ar vrea să rămâie în Sfântul Munte, ce zici mata, să rămâie aici?» (…) și a răspuns pustnicul: «Mănăstirea voastră e misionară, unde vin multe suflete. (El știa tot.) Părintele Cleopa dacă vine în Sfântul Munte se mântuiește ca simplu monah, iar dacă o să stea acolo și o să aibă multă răbdare, se mântuiește ca un apostol»".

În conferința pe care a susținut-o în 5 martie 2015 la București, Athanasie Rakovalis, ucenic din Grecia al cuviosului, referindu-se la întâlnirea dintre Sfântul Paisie și părintele Cleopa, spunea că după dialogul moderat de translator Cuviosul Paisie l-a luat pe părintele Cleopa în chilia sa, unde au discutat vreme de două ceasuri numai ei doi fără ca Cuviosul Paisie să știe altă limbă în afară de greacă, iar părintele Cleopa altă limbă în afară de română. Cum s-au înțeles e mai presus de înțelegerea noastră, dar sigur, ușor de înțeles pentru trăitorii și vorbitorii duhovnicești.

Dacă oamenii cu viață sfântă se înțeleg altfel decât noi încă din lumea aceasta, cu atât mai mult în Împărăția lui Dumnezeu mijlocesc pentru mântuirea noastră. Oamenii duhovnicești devin prieteni imediat după cum se văd în lumea aceasta, pentru că sunt deja prieteni și casnici ai lui Dumnezeu prin viața lor de rugăciune și smerenie în duhul isihiei. (Articol semnat de Părintele Doctor Ciprian Florin Apetrei)

Folare Separare 1

Sursă: Basilica.

Floare 02 Bun

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 12 iulie

În aceasta luna, în ziua a douăsprezecea, pomenirea Sfinților Mucenici Proclu si Ilarie;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Veronica, pe care a vindecat-o Hristos de curgerea sângelui, și care cu pace s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Mihail Maleinul, duhovnicescul părinte al celui dintre sfinți Părintelui nostru Atanasie din Athos, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Serapion cel nou, care în foc s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților Mucenici Andrei Stratilatul, Faust, Mina si cu soții lui;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mamant, de cea parte la Sigmata;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul.

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 13 iulie

În aceasta luna, în ziua a treisprezecea, pomenirea Soborului Arhanghelului Gabriel;
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru, Ștefan Savaitul;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Golinduh, ce s-a numit pe urma Maria;
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Sara, care cu pace s-a săvârșit.

Floare 02 Bun

Pe Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Cuvioase Paisie roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro, facebook.

Recomandări

† Sfinții Mucenici Marcian și Martirie (25 octombrie)

Sfinții Mucenici Marcian și Martirie au pătimit în Constantinopol, pe vremea împăratului Constanțiu (331-361), care trecuse de partea arienilor, deși Arie fusese osândit la cel dintâi Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325. Sunt […]

† Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir
(26 octombrie)

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir și făcătorul de minuni, din Tesalonic este unul dintre cei mai cinstiți sfinți ortodocși. El tămăduiește trupurile și sufletele credincioșilor prin harul Dumnezeiesc dobândit din mărturisirea credinței în […]

† Sfântul Mare Mucenic Areta
(24 octombrie)

Sfântul Mare Mucenic Areta, guvernatorul orașului Najran (Arabia Saudită), a pătimit împreună alți 4300 de creștini, în timpul atacurilor etiopiene conduse de Dgu Nuwas din anul 523. Martiriul lor este serbat în calendarul ortodox în […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram