Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul este unul dintre cei mai iubiți părinți contemporani care au viețuit în Sfântul Munte Athos. S-a păstrat de la el o bogată corespondență, pe care a avut-o Sfântul cu cei care îi cereau sfatul, în care găsim numeroase sfaturi și cuvinte duhovnicești foarte practice în situațiile concrete de viață pe care le întâlnim în fiecare zi. Sfântul Paisie este serbat în calendarul ortodox în data de 12 iulie.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul a fost om de rugăciune și astfel, un mare teolog. De regulă noi îi numim teologi doar pe cei care au studii teologice. Dar Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul este teolog în sensul patristic, pentru că el a fost om al rugăciunii. Părintele Pavel Florensky spunea că multe se scriu și multe s-au scris, dar puține ajung la sufletele oamenilor. Toate cărțile lăsate de Părintele Paisie au ajuns la sufletele credincioșilor. Cărțile sale nu sunt cărți care se citesc doar acum și doar o singură dată. Cărțile Părintelui Paisie sunt cărți care se citesc și se recitesc.
Parintele Paisie a fost un om simplu, dar în același timp un om harismatic, un om care a adunat în el chipul apostolului, al teologului, al omului duhovnicesc, a adunat în el chipul părintelui.
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, după numele său de mirean Arsenie Eznepidis, s-a născut în Farasa Capadociei – Asia Mică, la 25 iulie 1924, de ziua adormirii Sfintei și Dreptei Ana, din părinți evlavioși. Tatăl său se numea Prodromos și era conducătorul locuitorilor Farasei. Pe mama sa o chema Evloghia (mai târziu, în Konița, o strigau Evlampia).
În Farasa, pe 7 august 1924, cu puțină vreme înainte de plecarea lor înspre Grecia (odată cu schimbul de populație de după primul război mondial), a fost botezat de către Sfântul Arsenie Capadocianul, care i-a pus la botez numele său. Pe 14 septembrie 1924 părinții lui ajunseră în portul Pireu. După ce au trecut prin multe greutăți și neajunsuri, zăbovind o scurtă vreme și în Kerkira, s-au stabilit în Konița, unde micul Arsenie a terminat școala primară. Până să meargă în armată, a lucrat ca tâmplar.
În 1945 s-a înrolat în armată, unde s-a distins prin integritatea caracterului său, prin spiritul de sacrificiu, prin vitejie și prin însemnatul prinos de jertfă adus patriei, pe durata acțiunilor militare din timpului războiului civil. A fost lăsat la vatră în anul 1950.
După îndeplinirea serviciului militar, a vizitat Sfântul Munte, dar nu a putut rămâne aici. Revine și se stabilește definitiv în Athos (la Sfânta Mănăstire Esfigmenu) în 1953. Acolo, în 1954, a fost făcut rasofor (călugăr novice îmbrăcat în rasă) și a luat numele de Averchie. În 1956, din pricina unor felurite situații, a fost silit să plece de la această mănăstire, cu binecuvântarea părintelui său duhovnicesc și să meargă la Sfânta Mănăstire Filotheu, unde viețuia ca monah și un unchi de-al său.
Pe 3 martie 1957, starețul lui l-a făcut "stavrofor", dându-i Schima mică cu numele de Paisie, în cinstea Mitropolitului Paisie al II-lea Cezareanul, cu care era și compatriot. În 1958 se mută la Sfânta Mănăstire a Nașterii Maicii Domnului, la Stomio–Konița, unde a rămas până în 1962. Prezența lui aici a fost binefăcătoare pentru întreaga regiune. În 1962, a plecat în peninsula Sinai și a locuit la Chilia Sfinților Galaction și Epistimia. În 1964, a revenit la Sfântul Munte și s-a stabilit la Schitul Ivironului, la Chilia Sfinților Arhangheli. Atunci s-a legat și mai mult duhovnicește de sfântul stareț Tihon, rus de neam, care se nevoia la Chilia Cinstita Cruce a Sfintei Mănăstiri Stavronikita. Acesta i-a dat Schima mare la 11 ianuarie 1966.
În 1966, s-a îmbolnăvit și a fost internat mai multe luni în Spitalul Papanicolau din Tesalonic, unde i-a fost extirpată o mare parte dintr-un plămân, din cauza existenței unor bronșectazii (dilatație a bronhiilor). Pe durata bolii l-au slujit măicuțele de la Mănăstirea Sfântului Ioan Evanghelistul și Teologul din Suroti, care în acea vreme încă nu erau călugărițe. De atunci, simțind o mare recunoștință față de aceste surori, pentru sprijinul lor, s-a angajat să le ajute la însemnata lucrare duhovnicească pe care tocmai o începeau, ridicarea Sfintei Mănăstiri. Odată cu temeliile clădirilor, a pus și temeliile cele duhovnicești. Astfel, Starețul s-a legat mult de Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul, pe care a iubit-o și pe care nu a părăsit-o nici după adormirea sa.
Pe la sfârșitul lui 1967, s-a dus la Katunakia (Muntele Athos) și s-a stabilit la Chilia Sfântului Ipatie a Mănăstirii Marea Lavră. În 1968, a mers la Mănăstirea Stavronikita, unde a ajutat la trecerea acesteia de la viața idioritmică la cea chinovial, precum și la punerea bazelor duhovnicești ale noii obști. Pe 10 septembrie 1968 a adormit în Domnul duhovnicul Starețului, cuviosul Tihon. L-a slujit în ultimele zile ale sale și, ascultându-i dorința, i-a urmat peste puțin timp (în 1 martie 1969) la Chilia Sfânta Cruce, unde a rămas până în 1979. În mai 1979, s-a înscris ca monah aparținând de Sfânta Mănăstire Kutlumuș și a preluat Chilia Nașterii Maicii Domnului – Panaguda, locul pe unde au trecut și au primit ajutor mii de suflete.
Cam de prin 1988, a început să aibă probleme cu intestinul. Hemoragia sporea, atât în cantitate, cât și în frecvență, astfel încât în 1993 starea lui se înrăutățise mult. Situația a continuat până în octombrie 1993. Pe 4 noiembrie/ 22 octombrie 1993, a ieșit pentru ultima oară din Sfântul Munte, pentru a fi prezent, ca de obicei, la privegherea sărbătorii Sfântului Arsenie (10 noiembrie), la Mănăstirea "Sfântul Ioan Evanghelistul" din Suroti. Acolo a rămas pentru puțin timp și a hotărât să se întoarcă în Sfântul Munte. În vreme ce se pregătea de plecare, starea sănătății sale s-a înrăutățit brusc. I s-a descoperit o tumoare canceroasă la intestinul gros și s-a luat hotărârea de a fi operat pe data de 4 februarie 1994. A stat internat la Spitalul Theaghenio (Tesalonic) timp de 10 zile, după care a fost adus să se refacă la Mănăstirea Suroti. Însă starea sănătății sale s-a înrăutățit și mai mult din cauza metastazelor localizate la ficat și plămâni. Pe la sfârșitul lui iunie 1994, doctorii l-au anunțat că, omenește vorbind, îi mai rămăseseră cam două-trei săptămâni din viață.
Pe 12 iulie 1994, la ora 11 noaptea, într-o zi de marți, Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul și-a dat cuviosul lui suflet în mâinile Domnului. A adormit și a fost înmormântat la Sfânta Mănăstire a Sfântului Ioan Teologul de la Suroti (Tesalonic), potrivit dorinței sale. Mormântul său a devenit o nouă scăldătoare a Siloamului pentru mulțimile care vin zilnic aici într-un șuvoi nesecat.
La exact 1 an și 1 zi de la plecarea la Domnul a Arhimandritului Sofronie, pe 12 iulie 1994 a fost chemat la lăcașurile cerești și un alt sfânt dintre cei mai mari dăruiți nouă în aceste "timpuri de cernere" dinaintea sfârșitului veacului: Cuviosul Paisie Aghioritul.
Surse: Crestin Ortodox, Orthodoxwiki.
Cât a trăit pe pământ, Sfântul Paisie Aghioritul (1924-1994), prin dragostea lui pentru orice om, a mișcat până și sufletele cele mai împietrite. Dar nici după fericita lui adormire Cuviosul nu i-a părăsit pe cei aflați în mari nevoi. Aceștia din urmă nu contenesc acum să viziteze chilia Panaguda din Sfântul Munte Athos și să cinstească obiectele sale personale, care tămăduiesc și răspândesc bună mireasmă. Mormântul său a devenit astăzi loc de pelerinaj. Chemându-l pe el în rugăciunile lor, canceroșii se tămăduiesc, cei implicați în accidente rutiere sunt salvați, iar posedații de duhuri necurate se izbăvesc de chinurile lor.
Răsfoind presa bisericească elenă, nu poți să nu constați extraordinara evlavie și profunda recunoștință pe care acest popor le are față de Cuviosul care pare să-i fi marcat însăși istoria. Om de dialog și rugăciune, fire înzestrată cu mari daruri, printre care și cel al înainte-vederii, Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul rămâne unul dintre sfinții contemporani cei mai apropiați sufletului și nevoilor ortodocșilor de astăzi. În preajma prăznuirii sale, se cuvine să-i evocăm câteva dintre cele mai recente fapte minunate.
Dintr-un articol apărut la 1 iunie 2018, pe site-ul www.vimaorthodoxias.gr, aflăm că Sfinții Paisie și Porfirie au salvat un tânăr aflat în comă. Medicii spitalului din Kavala au rămas muți când au fost martori ai minunii care l-a readus la viață pe tânărul de 16 ani Dimitrie Nikolopoulos, pentru care orice speranță fusese pierdută. Sfântul Paisie și Sfântul Porfirie l-au salvat pe adolescentul care căzuse în 22 aprilie 2017 de pe acoperișul unei piscine din Xanthi și care s-a aflat pentru opt zile în stare de comă.
Publicația "Espresso" l-a contactat pe tatăl tânărului Dimitrie Vasile Nikolopoulos, precum și pe preotul Ioannis Marelis, care s-a rugat pentru copil și l-a binecuvântat pe când acesta se afla în Secția de terapie intensivă.
Totul a început când părinții disperați au auzit de la un cuplu de prieteni despre părintele Ioannis, parohul Bisericii "Sfântul Gheorghe" - Koutsos din Xanthi, care ar fi putut să-i ajute aducându-le fesul Sfântului Paisie. Iată ce a declarat părintele Ioannis publicației grecești: "M-am gândit că era imposibil să aduc veșmintele Sfântului Paisie, din cauza distanței mari, căci se aflau în Alexandroupolis, și nu aș fi reușit. Cea mai bună soluție era să o rog pe stareța Anna de la Mănăstirea Sfântului Porfirie, din Gerakas, Xanthi, să-mi împrumute cinstitul epitrahil al Sfântului Porfirie. M-am dus așadar în Kavala, unde se afla copilul, și m-am rugat pentru sănătatea lui Dimitrie. Băiatul era desfigurat". Când i-a citit rugăciunile, părintele i-a întrebat pe asistenți și pe întreg personalul spitalului dacă i-ar permite să pună epitrahilul pe capul tânărului Dimitrie. În acel moment, toți se rugau. "Am spus «Hristos a înviat», căci era perioada Sfintelor Paști, și, în timp ce era liniște deplină, aparatele au început să scoată cunoscutul lor sunet, ca de alarmă, arătând că este ceva, că se întâmplă ceva. Am simțit o fierbințeală în spate, pe care niciodată nu am mai trăit-o în toți anii de când sunt preot", a adăugat cu cucernicie clericul.
La plecare, le-a promis părinților că o să-i aducă tânărului Dimitrie și moaștele Sfântului Paisie, crucea de lemn sculptată pe care o făcuse însuși sfântul, un metanier făcut tot de el, precum și odăjdiile și un prosop de față al său, cureaua pe care o purta la mijloc, căciulița împletită, precum și vesta sa, pe care le moștenise fiul duhovnicesc al sfântului, Anestis Mavrokefalos. Și, într-adevăr, la 30 aprilie a revenit cu odăjdiile și i-a citit rugăciuni.
"L-am sunat pe tatăl lui ca să aștepte minunea. Părinții lui însă nu erau acolo, căci medicii le spuseseră să meargă acasă să se odihnească", spune părintele Ioannis. A doua zi, l-a sunat entuziasmat tatăl tânărului Vasile Nikolopoulos. El însuși povestește ce i-a spus părintelui: "Minunea s-a întâmplat deja! Copilul și-a mișcat atât mâinile, cât și picioarele! Medicii au mărturisit că este de necrezut ceea ce s-a întâmplat. Speranțele pe care i le dăduseră erau minime, deoarece suferise grave leziuni cerebrale. Dimitrie s-a trezit de-a binelea și au spus că din punct de vedere cerebral nu are nici o problemă. Am trăit minunea și ne-am rugat toți împreună. Copilul nostru a fost salvat!"
Minunea care a cutremurat nordul Greciei a fost relatată și pe site-ul Sihăstriei Sfântului Porfirie, iar tânărul Dimitrie urma să fie transferat în perioada următoare în Centrul de recuperare "Animus" din Larissa, din cauza gravelor și numeroaselor sale fracturi.
Pe site-ul www.pronews.gr găsim o altă întâmplare minunată, relatată într-un scurt articol apărut în 14 iulie 2015. Părintele Christos Tsantalis, din Nea Michaniona (Salonic), paroh în Kerasia, tată a nouă copii, mărturisește: "Câțiva dintre copiii mei se jucau pe terasa casei, iar la un moment dat au început să sară prin fereastra podului. Unul dintre băieții mei, cel de șase ani, care încă nu vorbește bine, a vrut și el să sară. S-a trezit în gol și s-a dus în jos ca un glonț. A căzut de la etajul trei. Copiii, îngroziți, au venit la mine și mi-au spus. Am alergat cu inima în gât până jos în dreptul ferestrei, ca să-l ridic pe micuț. Am rămas însă uluit când l-am văzut că vine spre mine, galben tot de frică. L-am dus la spital. Medicii l-au examinat și au spus că nu are nimic, nici cea mai mică zgârietură. Ne-am dat seama că este vorba de o minune, și m-am gândit că pe copil l-a salvat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Nea Michaniona. L-am dus la icoana ei și l-am întrebat: Aceasta te-a îmbrățișat? El mi-a răspuns: Nu. M-a dus însă la fotografia Cuviosului Paisie și mi l-a arătat cu degetul, lăsându-mă să înțeleg că acesta l-a prins în brațe."
Pe site-ul menționat mai sus găsim și istorisirea salvării minunate de la moarte a unui om grav rănit în urma unui accident rutier. Domnul St. din Kalamata, cu domiciliul în Atena, călătorea cu mașina sa spre Ioannina. Pe drum, a fost victima unei puternice coliziuni frontale, în urma căreia mașina sa a fost literalmente spulberată, iar el grav rănit la cap. A fost adus inconștient la spital și internat la Terapie intensivă. Aflat în această situație, a văzut un nor luminos și în mijlocul lui pe un monah în vârstă. Deși nu avea vreo legătură deosebită cu Biserica, dar auzise în acele zile cuvintele "starețul Paisie" de la o cunoștință care-i vorbise despre un anume stareț harismatic cu numele Paisie, în uimirea lui, l-a întrebat spontan pe necunoscutul călugăr: "Ești starețul Paisie?" Bătrânul nu i-a răspuns. A zâmbit, l-a mângâiat ușor pe cap și i-a spus: "Nu-ți fie frică, o să te faci bine!"
Domnul St. și-a revenit. Deși uluit de paradoxul lucrurilor și nerecunoscându-l pe minunatul său musafir, a crezut în asigurarea pe care acesta i-o dăduse. A povestit acest lucru, cu convingere, chiar și medicilor. Iar aceștia, constatând cu surprindere îmbunătățirea stării sale, omenește de neexplicat, au mărturisit: "Într-adevăr este vorba de o minune!" Pe drum, după ce a ieșit din spital, trecând prin fața unei librării, l-a zărit în vitrină pe salvatorul său. I-a recunoscut chipul pe coperta unei cărți. Așa l-a descoperit pe binefăcătorul său. Plin de recunoștință a cumpărat cartea și a citit-o.
Profund marcat, în ianuarie 1998, a venit în pelerinaj la chilia Panaguda, unde a și povestit cele de mai sus. Lăsând la o parte faptul că l-a salvat de la o moarte sigură, intervenția starețului i-a schimbat radical și viața. Și-a căutat duhovnic și s-a spovedit, părăsind viața sa lumească în ciuda puternicelor presiuni venite din partea rudelor. "Îmi este imposibil să continui în același fel; îmi vine mereu în minte zâmbetul de pe luminatul chip al starețului", a declarat, cu lacrimi în ochi, supraviețuitorul.
Pe site-ul www.dogma.gr aflăm cum Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul a salvat un motociclist de la moarte după ce motocicleta lui s-a izbit frontal de o mașină. Iată relatarea unui preot de mir evlavios care studia la acea vreme în Salonic: "Cu ceva timp în urmă, a venit la mine un tânăr și mi-a spus: «Părinte, eu ieri ar fi trebuit să mor, dar Dumnezeu m-a salvat. În timp ce rulam cu mare viteză m-am lovit cu motocicleta de o mașină și am fost aruncat la distanță. În acel moment am văzut un bătrânel care m-a prins cu putere de mâna dreaptă și astfel nu am pățit nimic.» Eu (preotul) i-am arătat mai multe icoane cu sfinți și fotografii ale marilor stareți contemporani. Îndată ce l-a văzut pe starețul Paisie, a strigat emoționat: «Acesta este!» După câteva zile s-a întors și mi-a precizat faptul că a descoperit ulterior în buzunarul drept al gecii sale (exact în locul de unde îl prinsese starețul) două iconițe, una cu Hristos și alta cu chipul Cuviosului Paisie, pe care i le pusese în ascuns mama sa."
Într-una din filmările youtube prezente pe site-ul www.triklopodia.gr se găsește și relatarea unei doamne din Kalamaria (Salonic), legată de o minune întâmplată fiicei sale Anastasia. Aceasta din urmă făcuse la un moment dat o infecție în timpul căreia era contraindicat consumul de ciocolată. Abia se vindecase și mama ei i-a îngăduit să mănânce ciocolată. Limba copilei a început să se umfle și fetița începea să simtă că nu mai are aer. Intrată în panică, mama sa a sunat o prietenă care era medic, iar aceasta a sfătuit-o să o ducă de urgență la spital căci după simptome putea fi vorba despre o alergie severă. În timp ce se aflau în mașină în drum spre spital, copila i-a spus mamei sale că nu mai poate respira. Blocată la volan și neștiind ce să mai facă, mama ia metanierul și începe să se roage cu putere Sfântului Paisie pentru fiica ei, spunându-i acestuia: "Sfinte Paisie, te rog…, poate că nu reușesc să o duc la timp…" Spre marea ei uimire însă, doar după două minute de rugăciune, limba fetiței sale a revenit la normal, dispneea a dispărut și copila a putut din nou să respire.
Philitsa din Volos relatează pentru www.vimaorthodoxias.gr: "Mă aflam în dificila situație de a nu putea nici să o ajut, nici să o liniștesc pe sora mea care era disperată după depistarea unui cancer în urma efectuării unei mamografii. I-am cerut respectuos dragii mele prietene valoroasa ei moștenire, fularul cinstitului stareț Paisie. Strângându-l la piept cu putere, cu brațele tremurânde și cu inima bătând, am alergat și l-am pus în brațele suferindei. Aceasta, cu lacrimi în ochi s-a dus la icoană și s-a rugat. I-am urat sănătate și l-am înapoiat imediat prietenei mele. După 45 de zile, bolnava a repetat mamografia. Minunea se întâmplase. Mamografia era cu totul curată. Cancerul dispăruse. Mare este harul Cuviosului Paisie."
Pe www.newsbomb.gr citim despre o altă întâmplare minunată, relatată într-un articol apărut în 10 iulie 2012. Minunea, care s-a întâmplat se pare doar cu câteva zile înaintea publicării textului (semnat de preotul de mir Dionisios Tabakis, de la Biserica "Nașterea Maicii Domnului" din Nafplio), este legată de îmbolnăvirea unui copil din Grecia de Nord, pe care medicii specialiști l-au trimis imediat împreună cu familia lui la Centrul Medical European Interbalcanic (EIMC) din Salonic pentru a i se face analizele necesare. Ajungând disperații părinți în Salonic pentru a merge a doua zi la centrul cu pricina, s-au gândit să petreacă după-amiază din ajun la Mănăstirea Suroti pentru a cinsti moaștele Sfântului Arsenie și mormântul Cuviosului Paisie. În acea zi însă, – probabil era miercuri –, mănăstirea era închisă pentru mai multă rugăciune, astfel că încercata familie a găsit poarta încuiată. Doar după câteva clipe însă, un călugăr în vârstă a coborât cu tot cu baston dintr-un copac aflat în parcarea mănăstirii și îi salută: "Fiți binecuvântați! De ce nu intrați în mănăstire?" "Păi, poarta este încuiată." "Ba nu, măi copii, este deschisă! Hai, deschideți." De această dată însă mânerul se răsuci și intrară uimiți și bucuroși în curtea mănăstirii. Doar după câteva secunde însă pe când urcau treptele de dinaintea clopotniței i-a întâmpinat cu nedumerire o monahie, care surprinsă i-a și întrebat: – "Bravo, cum ați intrat? Nu este închis?" – "Nu! Un călugăr ne-a deschis și ne-a spus să venim aici." – "Care călugăr?", întrebă monahia. – "Unul bătrân". Cucernica monahie le-a arătat atunci fotografia Cuviosului Paisie, și au rămas cu gura căscată, dându-și seama că exact acel monah fusese cel care cu puțin înainte i-a introdus fără ezitare în sihăstrie, precum cineva își poftește musafirii în propria casă. A doua zi, în urma efectuării respectivelor analize la Centrul Interbalcanic, medicii au confirmat că pruncul era cu totul curat și sănătos de orice boală. Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!
Într-o Duminică, după Sfânta Liturghie Sfântul a auzit țipete în curtea mănăstirii. Un urs intrase în curtea mănăstirii, înspăimântându-i pe credincioși. Cuviosul s-a apropiat de urs și i-a zis: "Acum trebuie să pleci pentru că oamenii se tem. Să revii mâine, dar nu pe aici, ci pe poarta din spate". Spre uimirea credincioșilor, ursul a plecat înapoi spre pădure. De atunci în fiecare luni, șapte-opt urși veneau la bucătăria mănăstirii unde erau hrăniți de Sfântul Paisie.
Cele mai multe minuni însă Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul le-a făcut cu sufletele oamenilor pe care i-a cunoscut. Cei care au ajuns la Panaguda pot lesne mărturisi că plecau de acolo cu totul alți oameni, căci acest sfânt a trezit la credință mii de suflete.
Surse: Basilica, Ziarul Lumina.
Sursă: Doxologia.
Părintele Paisie a primit adesea în timpul vieții sale, când se ruga în smerenie profundă, descoperiri ale voii lui Dumnezeu. Mai mult, Însuși Hristos i s-a arătat, precum și Maica Domnului și alți sfinți. Fapt pentru care a pictat mai multe icoane cu sfinții care i se arătau. Despre Maica Domnului, Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul a spus că chipul ei seamănă cu cel din icoana de la Sfântul Mormânt, a Maicii cu Pruncul, iar în legătură cu Mântuitorul Hristos, a dat indicații maicilor de la Suroti cum să-I picteze Chipul, așa cum i S-a arătat părintelui.
Aceste două icoane reprezintă chipurile Maicii Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos, după cum i s-au arătat în vedenie Cuviosului Paisie Aghioritul.
În primul rând "La mulți ani!“ tuturor celor care poartă numele Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul!
PAISIE - Paisie, Paisia, prenume de origine greacă (Παΐσιος) destul de frecvent folosit în onomastica creștina, mai ales în cea monahală. Sensul este de "a educa", "a instrui".
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 15 noiembrie când este sărbătorit Sfântul Cuvios Paisie Velicikovski de la Nemț, în data de 19 iunie când este prăznuit Sfântul Cuvios Paisie cel Mare, sau în data de 12 iulie când serbăm pe Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul.
Sursă: Orthodoxwiki.
După moartea starețului Paisie, la chilia Panaguda a fost găsit un prețios text, scris de mâna părintelui, care reprezintă testamentul său duhovnicesc. "Atunci când eu, renumitul Paisie m-am cercetat pe sine, am văzut că toate poruncile Domnului le-am călcat și toate păcatele le-am făcut. Nu are importanță dacă unele le-am făcut într-o măsură mai mică, deoarece nu am deloc circumstanțe atenuante. Căci multe faceri de bine am primit de la Domnul. Rugați-vă să mă miluiască Hristos. Iertați-mă și iertați să fie toți cei ce cred că m-au mâhnit. Vă mulțumesc mult și, iarăși, rugați-vă!“, semnează Monahul Paisie.
Sursă: Ziarul Lumina.
La Editura Evanghelismos au apărut până acum mai multe cărți cu scrieri ale Părintelui Paisie sau cu mărturii despre viața sa minunată:
Deasupra mormântului său, pe o placă de marmură, este prezent poemul scris de el însuși:
"Aici s-a terminat viața mea,
Aici și răsuflarea mea.
Aici trupul mi se va îngropa,
Iar sufletul mi se va bucura.
Sfântul meu aici locuiește,
Iar aceasta mă cinstește.
Și cred că el se va milostivi
Și pe Izbăvitorul Îl va îmblânzi,
Ca sufletul meu cel ticălos
Să aibă alături pe Maica Domnului Hristos."
Dumnezeul meu, să nu-i părăsești pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toți lângă Tine.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli ușoare sau grave.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmități trupești.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmități sufletești.
Pomenește, Doamne, pe conducătorii țărilor și ajută-i să conducă creștinește.
Pomenește, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.
Pomenește, Doamne, pe familiile care au probleme și pe cei divorțați.
Pomenește, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toți cei îndurerați și nedreptățiți în această viață, pe văduvi și pe văduve.
Pomenește, Doamne, pe toți cei întemnițați, pe anarhiști, pe narcomani, pe ucigași, pe făcătorii de rele, pe hoți, luminează-i și ajută-i să se îndrepteze.
Pomenește, Doamne, pe toți cei înstrăinați.
Pomenește, Doamne, pe toți cei ce călătoresc pe mare, pe uscat și prin aer, și-i păzește.
Pomenește, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfințiți ai Bisericii și pe credincioși.
Pomenește, Doamne, toate frățiile monahale, pe stareți și pe starețe, pe monahi și pe monahii.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniți.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care și-au lăsat casele și serviciile lor și se chinuiesc.
Pomenește, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă și pe refugiați.
Pomenește, Doamne, toate popoarele, să le ții în brațele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzești de orice rău și de război. Și iubita noastră țară, zi și noapte să o ții la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzești de orice rău și de război.
Pomenește, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptățite, încercate și dăruiește-le lor milele Tale cele bogate.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufletești și trupești.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei.
Să-l lăudăm toți credincioșii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri de cernere, spre mângâierea și îndrumarea noastră,
Pe cel ce s-a nevoit în chip bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru întreaga lume,
Pe Paisie mult minunatul, care inima și-a pus pentru noi și pentru mântuirea noastră,
Și să-i cântăm cu mulțumire zicând: Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!
Întreaga viață a Sfântului Paisie reprezintă un excelent exemplu de trăire ascetică, trezind credință arzătoare și nădejde în Dumnezeu, jertfă de sine și iubire nețărmurită față de aproapele. S-a învrednicit de daruri dumnezeiești și puteri vindecătoare într-o asemenea măsură încât, deși ținea să devină un necunoscut următor al lui Hristos, el a ajuns un reazem renumit pentru fiecare suflet îndurerat. Câți l-au cunoscut au înțeles pe deplin ce înseamnă cuvintele "omul este chipul lui Dumnezeu". În el s-au împlinit cuvintele Sfântului Apostol Pavel "nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește întru mine" (Gal. 2, 20).
"Cine are credință dreaptă în Dumnezeu, smerenie și fapte bune se mântuiește oriunde"
În anul 1977, la chilia Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul a poposit marele duhovnic de la Mănăstirea Sihăstria, părintele arhimandrit Cleopa Ilie. În volumul 15 al lucrării îngrijite de arhiandritul Ioanichie Bălan, intitulată "Ne vorbește Părintele Cleopa", în capitolul dedicat întâlnirii cu părintele Paisie Aghioritul aflăm:
"Numai ce vedem că iese un bătrânel cu barbă albă, cu capul gol: «Oriste, oriste!» Adică, pe grecește «Poftiți, poftiți!» A luat-o el înainte pe treptele acelea, noi după dânsul. Am coborât jos, acolo într-o stâncă era peștera lui, un pârâu cu apă rece și când ne-a văzut, săracul, din multă dragostea lui, ce să ne dea el? Ne-a dus într-un pridvoraș așa, cam de doi metri, unde erau o măsuță și un scaun. Ne-a pus pe masă câte un pahar cu apă. (…)După aceea, el ne-a spus pe nume la toți: «Părintele stareț Victorin de la Sihăstria, părintele Ioanichie, părintele Vartolomeu Florea, părinte arhimandrit Cleopa Ilie, bine ați venit!» Ne-a zis pe nume la fiecare, deși nu ne-a mai văzut și nici noi nu l-am mai văzut, dar nici n-o să-l mai vedem, decât pe lumea cealaltă! (…) și pe urmă a început a se smeri el: «Tare-i rău pentru un călugăr când îi prisosește numele mai mult decât faptele lui, că Mântuitorul cu vaiul i-a amenințat pe aceia: Vai vouă când vor prisosi numele voastre mai mult decât faptele voastre. Am fugit din Sinai aici, ca să scap de lume, și aici a ieșit iar veste de pustnic. Eu nu sunt pustnic, eu sunt un om păcătos. Dacă ați venit să întrebați ceva, întrebați, că vorbesc…» și eu am întrebat, că aveam translator: Părinte Paisie, unde se mântuiește omul? Aici, în prăpastia asta, cu toate stâncile deasupra lui, și de cealaltă parte de pârâu și dincoace? Aici sau în mănăstirea cu viața cea de obște, sau în cele cu viața de sine? Sau în oraș, sau în sat, unde se mântuiesc oamenii? (…) Zice: «Dragii mei, cine are trei lucruri: credință dreaptă în Dumnezeu, smerenie și fapte bune, se mântuiește oriunde. Cine n-are acestea nicăieri nu se mântuiește». Așa ne-a spus. Adevărat: fapte bune, smerenie, ca să nu socoți că ai făcut ceva bun în fața lui Dumnezeu… Ne-am minunat. Și pe urmă a întrebat Ioanichie: «Părinte Paisie, noi am vrea să întrebăm, că părintele Cleopa ar vrea să rămâie în Sfântul Munte, ce zici mata, să rămâie aici?» (…) și a răspuns pustnicul: «Mănăstirea voastră e misionară, unde vin multe suflete. (El știa tot.) Părintele Cleopa dacă vine în Sfântul Munte se mântuiește ca simplu monah, iar dacă o să stea acolo și o să aibă multă răbdare, se mântuiește ca un apostol»".
În conferința pe care a susținut-o în 5 martie 2015 la București, Athanasie Rakovalis, ucenic din Grecia al cuviosului, referindu-se la întâlnirea dintre Sfântul Paisie și părintele Cleopa, spunea că după dialogul moderat de translator Cuviosul Paisie l-a luat pe părintele Cleopa în chilia sa, unde au discutat vreme de două ceasuri numai ei doi fără ca Cuviosul Paisie să știe altă limbă în afară de greacă, iar părintele Cleopa altă limbă în afară de română. Cum s-au înțeles e mai presus de înțelegerea noastră, dar sigur, ușor de înțeles pentru trăitorii și vorbitorii duhovnicești.
Dacă oamenii cu viață sfântă se înțeleg altfel decât noi încă din lumea aceasta, cu atât mai mult în Împărăția lui Dumnezeu mijlocesc pentru mântuirea noastră. Oamenii duhovnicești devin prieteni imediat după cum se văd în lumea aceasta, pentru că sunt deja prieteni și casnici ai lui Dumnezeu prin viața lor de rugăciune și smerenie în duhul isihiei. (Articol semnat de Părintele Doctor Ciprian Florin Apetrei)
Sursă: Basilica.
În aceasta luna, în ziua a douăsprezecea, pomenirea Sfinților Mucenici Proclu si Ilarie;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Veronica, pe care a vindecat-o Hristos de curgerea sângelui, și care cu pace s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Mihail Maleinul, duhovnicescul părinte al celui dintre sfinți Părintelui nostru Atanasie din Athos, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Serapion cel nou, care în foc s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfinților Mucenici Andrei Stratilatul, Faust, Mina si cu soții lui;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Mamant, de cea parte la Sigmata;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul.
În aceasta luna, în ziua a treisprezecea, pomenirea Soborului Arhanghelului Gabriel;
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru, Ștefan Savaitul;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Golinduh, ce s-a numit pe urma Maria;
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Sara, care cu pace s-a săvârșit.
Pe Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Cuvioase Paisie roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
Sursă: pravila.ro, facebook.
