† Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul
(4 februarie)

Trimte prietenilor tăi

Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul, este unul dintre sfinții care a trăit în Egipt în secolul IV-V și este serbat în calendarul ortodox în data de 4 ianuarie.

Viața pe scurt - Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul (sinaxar)

Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul s-a născut în anul 360 în Alexandria Egiptului, din părinți creștini, rude apropiate cu Arhiepiscopul Trofil al Alexandriei (383-412) și cu Sfântul Chiril (412-444), urmașul acestuia. Părinții l-au trimis pe tânărul Isidor la școlile de filozofie și teologie din Antiohia, tocmai când păstorea acolo că preot Sfântul Ioan Gură de Aur.

Isidor i-a fost ucenic și l-a avut că pildă de trăire duhovnicească. Reîntors în Egipt, ar fi putut să aibă o slujbă deosebită, însă Isidor a renunțat la moștenirea primită de la părinți și a intrat în Mănăstirea Pilusiu din partea de răsărit a deltei Nilului, nu departe de orașul cu același nume.

De aceea și Sfântul Cuvios Isidor este numit „pelusiotul”. Cuvântul grecesc „pilos” înseamnă mlaștină sau noroi și cum mănăstirea era poziționată în delta fluviului Nil, într-o regiune mlăștinoasă, i s-a zis „Pilusiu”, adică mănăstirea din mlaștini. În această mănăstire și-a petrecut Isidor tot restul vieții, sporind în rugăciune și credință față de Dumnezeu.

Acolo s-a învrednicit de treapta preoției, ajungând și stareț. Împăratul Teodosie al II-lea (408-450) îl cinstea în mod deosebit pe Cuviosul Isidor. Acesta îl sfătuiește pe împărat să convoace Sinodul al III-lea Ecumenic la Efes, în anul 431, pentru apărarea dreptei credințe creștine împotriva ereziei nestoriene. De la Cuviosul Isidor au rămas 2090 de epistole pline de înțelepciune, sfaturi duhovnicești și știință teologică.

În vremea vieții sale, s-a arătat a fi un înfocat apărător al credinței ortodoxe, scriind (după cum afirmă istoricul Nichifor) mai bine de zece mii de scrisori către diferite persoane, mustrând, sfătuind, încurajând, alinând și povățuindu-i. Când Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscop de Constantinopol era persecutat, iar locuitorii cetății se împărțiseră în două, una de partea Sfântului și cealaltă împotriva lui, Sfântul Cuvios Isidor i-a luat partea Sfântului Ioan. A scris Patriarhului Teofil, oponent al Sfântului Ioan, că Patriarhul Constantinopolului era o mare lumină a Bisericii și l-a rugat să nu-l dușmănească pe arhiepiscopul constantinopolitan exilat.

Sfântul Ioan Gură de Aur
Sfântul Ioan gură de Aur

Sfântul Cuvios Isidor a fost un deosebit exeget sau tâlcuitor al cuvintelor Scripturii. Deși nu a scris comentarii propriu-zise, cele peste 2000 de epistole sau scrisori care s-au păstrat sunt pline de explicații inspirate ale cuvintelor dumnezeiești.

Ce învățăm de la Sfântul Isidor? Învățăm cum toate darurile noastre pot fi puse în slujba lui Dumnezeu, învățăm curajul mărturisirii dreptei credințe și totodată rigoarea viețuirii creștinești.

Toți istoricii vremii mărturisesc cu putere despre viata sfântă și ințelepciunea cu care a fost dăruit Sfântul Isidor. De la el de altfel ne-au rămas multe cuvinte folositoare, îndeosebi sub forma scrisorilor sale.

Sfântul cuvios Isidor Pelusiotul a trecut la Domnul intre anii 436, admirat de toți și cinstit că Sfânt încă din timpul vieții. Biserica îl prăznuiește pe 4 februarie.

Cuvinte Duhovnicești - Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul

Postul, rugăciunea, privegherile îndelungi și meditația la cuvintele sfinte ale Scripturii devin felul său de trăire pentru întreg restul vieții. Aspru cu sine însuși, iubitor al rânduielii și al respectării canoanelor, Sfântul Isidor ne-a lăsat multe cuvinte de învățătură și întărire. „Chiar dacă este suficient de puternic să ne facă drepți, spune acesta, Dumnezeu vrea că noi înșine să urâm păcatul și să propovăduim această ură împotriva păcatului. Sfinții ne învață acest zel și această cale a adevăratei înțelepciuni.”

Poate una dintre cele mai celebre cuvântări ale sale o găsim în Patericul egiptean: “Viata fără cuvânt e mai buna decât cuvântul fără viată. Căci ea și tăcând e folositoare; cuvântul și strigând supară. Dacă se întâlnesc cuvântul și viata, desăvârșesc un simbol al întregii filosofii”.

Om de o cultură filosofică și teologică deosebită, nu a fost absent din controversele legate de dreapta credință ale vremii. A trebuit să se implice pentru că, spune el, „Suntem deopotrivă vinovați și atunci când vrem să răzbunăm nedreptățile făcute împotriva noastră și atunci când nu ne opunem jignirilor aduse lui Dumnezeu. Când jignirile ne privesc pe noi ar trebui să arătăm bunătate și milă, dar ar trebui să fim fermi când cineva jignește pe Dumnezeu. Vezi ce slabi suntem. Suntem sensibili la jignirile împotriva noastră până într-acolo încât nu dorim să ne iertăm dușmanii, și suntem buni cu cei ce jignesc pe Dumnezeu.”

Sfantul Cuvios Isidor Pelusiotul 4 februarie B

Sfântul Isidor ne mai spune că omul cel îmbunătățit se cade să nu se mândrească pentru lucrurile sale cele bune, ci cele smerite să le socotească pentru sieși. „De este în cineva gând smerit, faptele bune ale aceluia se fac mai luminoase, iar de nu este cu gândul smerit, apoi și faptele bune cele luminoase, se întunecă și cele mari se micșorează. Drept aceea, de voiește cineva să-și arate faptele sale bune, să nu le socotească mari, caci atunci mari se vor afla”.

„E mai important să înveți printr-o viață de fapte bune decât să propovăduiești cu cuvinte alese.” „Dacă cineva dorește să aibă mari virtuți, să le considere mici pe cele pe care le are, iar acelea se vor arăta mari, fără îndoială.”

„Întâi făptuiește și apoi povățuiește, după pilda lui Hristos, Domnul nostru.”

Surse: Basilica, Trinitas TV, Creștin Ortodox.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Icoana Sfântului Cuvios Isidor Pelusiotul

Sfântul Isidor Pelusiotul se zugrăvește că un bătrân cuvios, cu barba ascuțită, purtând un înscris care zice: „Dacă cineva a urât lumea, acesta a scăpat de cursele vrăjmașilor”.

Sfantul Cuvios Isidor Pelusiotul 4 februarie C

Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Dionisie din Furna - Erminia picturii bizantine, (p. 159; 197)

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Cântări Liturgice

Troparul Cuviosului Isidor, glasul al 8-lea

Întru tine părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând crucea, ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Isidore, duhul tău.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Condacul Cuviosului Isidor, glasul al 4-lea

Alt luceafăr aflându-te pe tine Biserica, întru sine, și luminându-se cu strălucirile cuvintelor tale, strigă către tine : Bucură-te, preafericite, de Dumnezeu înţelepţite Isidore.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Viața completă - Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul (Viețile Sfinților)

Cuviosul Isidor era egiptean, fiu de părinți de neam bun și iubitori de Dumnezeu, fiind și rudă cu Teofil, arhiepiscopul Alexandriei și cu Sfântul Chiril, care a luat scaunul după Teofil. El, învățând filozofia din afară și dumnezeiasca înțelepciune, a lăsat slava lumii acesteia, bogăția, strălucirea numelui și, pe toate socotindu-le gunoaie, s-a dus la muntele Pelusiului. Acolo, primind viața monahicească, bine s-a nevoit în vremea împărăției lui Teodosie cel Mic. El a fost bărbat desăvârșit în bunătăți, preot și egumen, cu viața și cu înțelepciunea slăvit și cinstit de toți. Despre el vorbește Evagrie, istoricul bisericesc, când zice: "Împărățind Teodosie, Isidor Pelusiotul era în mare cinste, de a cărui slavă ieșită din lucrurile și cuvintele lui se auzise departe și era lăudat de gurile tuturor. Acesta și-a obosit trupul cu ostenelile atât de mult, încât vedeau toți că are viață îngerească. Trăind în chipul vieții monahicești și al gândirii de Dumnezeu, era totdeauna și înaintea tuturor pildă, spre a fi urmat; el a scris multe cuvinte foarte folositoare".

Folare-Separare

Mai mărturisește încă despre viața lui cea îmbunătățită și Nichifor, istoricul, zicând astfel: "Dumnezeiescul Isidor din tinerețe a avut atât de multe sudori în ostenelile mănăstirești și atât de mult și-a omorât trupul, iar sufletul și l-a înfierbântat cu tăinuite și înalte învățături, încât de toți se vedea că petrece o viață cu adevărat creștinească. Apoi era un stâlp viu și însuflețit al rânduielilor monahicești și al dumnezeieștii vedenii și ca un exemplu viu al urmării și al învățăturii duhovnicești. Multe lucrări, pline de mult folos sunt scrise de dânsul, dar mai ales epistolele lui către diferite persoane - pline de dumnezeiescul har și de omenească înțelepciune, aproape zece mii -, în care tălmăcește toată dumnezeiasca Scriptură și îndreaptă obiceiurile tuturor oamenilor.

Din niște asemenea mărturii se vede cum era plăcut lui Dumnezeu Cuviosul Isidor, măcar că nu s-a găsit scrisă viața lui cu de-amănuntul. Însă este destul că din cuvintele cele scurte se cunoaște sfințenia cea mare și înțelepciunea lui, căci tuturor le era chip de viață îmbunătățită și a umplut toată lumea de scrisorile sale cele de Dumnezeu înțelepțite. El a fost mare sprijinitor al Sfântului Ioan Gură de Aur, cel izgonit cu nedreptate de pe scaun, și a scris mult către Teofil, arhiepiscopul Alexandriei, și către Arcadie, împăratul, sfătuindu-l ca să înceteze scornirea cea rea. Dar, deși n-a reușit, totuși a mustrat răutatea și nedreptatea acelora.

Folare-Separare

După moartea lui Ioan Gură de Aur, a îndemnat prin scrisorile sale pe Sfântul Chiril Alexandrinul - care a urmat după Teofil -, să scrie numele lui Ioan în tabla bisericească, ca a unui sfânt mărturisitor, care a pătimit pentru adevăr multe răutăți de la oamenii cei răi. A scris și lui Teodosie, împăratul, învățându-l să se îngrijească de pacea bisericească, și l-a îndemnat pe acela să adune în Efes al treilea sinod ecumenic contra rău-credincioșilor eretici. Era mare râvnitor pentru dreapta credință și puternic luptător împotriva ereticilor, fiind gata a pătimi și a muri pentru credința cea dreaptă.

Aceasta este arătat din cuvintele lui, căci scriind către un Terasie, hulitorul, zice: "Te întreb pe tine, cel ce ne ocărăști pe noi și te arăți aspru judecător: de te-ar pune împăratul asupra cetății, ca să o păzești, iar tu ai vedea zidul surpîndu-se și sfărâmându-se, ca să se facă lesnicioasă intrarea vrăjmașilor în cetate, au doară n-ai sta împotrivă cu toate uneltele și armele, oprind spargerea zidului și nelăsând intrarea vrăjmașilor? Aceasta ai face ca și cetatea și pe tine însuți să te poți apăra de vrăjmași, iar a ta credință și osârdnica supunere să o arăți către împăratul. Dar nouă, pe care Dumnezeu ne-a pus dascăli Sfintei Sale Biserici, nu ni se cade să stăm cu tărie împotriva lui Arie, care, nu numai că a ridicat război asupra drept-credincioasei turme a lui Hristos, ci și pe mulți i-a pierdut? Eu pentru această pricină nu țin seamă de nici o primejdie, ci mai bine doresc aceasta, ca adică toate primejdiile să le pătimesc pentru dreapta credință".

Folare-Separare

Din aceste cuvinte ale sfântului se vede râvna lui pentru dreapta credință, dar și celelalte fapte bune ale lui le cunoaște fiecare, din scrisorile sale. Fecioria, al cărei păzitor era, o laudă mai mult decât pe multe alte fapte bune, numind-o împărăteasă, pe care toate rânduielile sunt datoare a o cinsti. Însă nu defaimă nici însoțirea cea legiuită, pentru că zice în epistola sa către Antonie Scolasticul: "Se cuvine a asemăna cu soarele pe cei ce-și păzesc fecioria, iar cu luna pe cei ce viețuiesc în văduvia cea neprihănită, iar cu stelele pe cei ce locuiesc în însoțire cinstită".

În aceasta urmează Sfântului Apostol Pavel, care zice: "Alta este slava soarelui, alta este slava lunii și alta slava stelelor". Apoi sfătuiește cuviosul și pe iubitorii de înțelepciunea cea dinafară ca mai mult să se deprindă în viața cea îmbunătățită, decât la frumoasa grăire. Pentru că zice într-o scrisoare către Pătrim, monahul: "Cu bună minte, precum aud despre tine, și cu darul firii ești împodobit, încât cu sârguință te nevoiești la învățătura retoricească, ca adică să grăiești frumos; însă calea vieții duhovnicești, prin faptele cele bune mai mult să o urmezi, decât prin frumoasa grăire. Drept aceea, dacă dorești să câștigi răsplătirile cele fără de moarte, de frumoasă grăire îngrijește-te puțin iar a face fapte bune, silește-te cu osârdie".

Folare-Separare

Asemenea și către Apolonie, episcopul, scrie: "De vreme ce nu se cuvine a atrage, cu sila, pe cei care sunt astfel născuți încât să aibă voia slobodă cum și pe cei ce se împotrivesc dreptei credințe, pentru aceea, îngrijește, ca prin sfat bun, prin viața ta și prin bunele obiceiuri, să luminezi pe cei ce sunt în întuneric".

Acest sfânt mai învață că omul cel îmbunătățit se cade să nu se mândrească pentru lucrurile sale cele bune, ci cele smerite să le socotească pentru sineși. "Cel ce lucrează faptele bune are cunună luminată, iar cela ce săvârșește multe fapte bune, însă i se pare că puțin bine a făcut, acela, prin acea smerită părere despre sine, mai luminoasă cunună va avea. Dar mai drept să zic: De este în cineva gând smerit, faptele bune ale aceluia se fac mai luminoase, iar de nu este cu gândul smerit, apoi și faptele bune cele luminoase, se întunecă și cele mari se micșorează. Drept aceea, de voiește cineva să-și arate faptele sale bune, să nu le socotească mari, căci atunci mari se vor afla". Astfel Cuviosul Isidor, învățându-i pe mulți, singur mai întâi era desăvârșit pentru cele ce le învăța, urmând Domnului Celui ce a început mai întâi a face; apoi pentru lucrurile sale cele bune nu se mândrea, ci smerit cugeta. Iar gândul smerit a însoțit curăția ca o pereche de boi mult ostenitori, care trăgeau jugul cel bun al lui Hristos.

Folare-Separare

Întreaga lui înțelepciune însă este arătată în epistola lui către Paladie, episcopul Elinopoliei, prin care cu îndestulare îl învață să se ferească de vorbă cu partea femeiască, pentru că zice Scriptura: Vorbele cele rele strică obiceiurile cele bune. Apoi vorba cu femeile, chiar și bună de ar fi, este însă puternică a strica pe omul cel dinăuntru în taină, prin gânduri necurate, deși fiind curat trupul, însă pe suflet îl face necurat. Pentru aceea, Cuviosul Isidor, sfătuindu-l pe episcopul acela, care adeseori vorbea cele de folos cu partea femeiască și care se lăuda că nu simte patimă, îi zicea: "De vorbele femeiești fugi pe cât poți, bunule bărbat. Căci celor ce au treapta preoției, mai sfinți și mai curați se cade să fie decât acei care s-au dus în munți și în pustie. Pentru că aceștia au grijă de sine și de popor, iar acei care s-au dus în pustie au grijă numai de ei. Acestora, care sunt puși la asemenea înălțime a vredniciei preoțești toți le cearcă și le privesc viața, iar cei ce șed prin peșteri, aceia pe ale lor răni le tămăduiesc sau singuri lor își împletesc cununi.

De vei merge la femei pentru vreo slujbă, să ai ochii plecați în jos și pe acelea, la care ai mers, să le înveți să privească cu curăție deplină. După ce vei grăi cuvinte puține, care pot să le întărească și să le lumineze sufletele, îndată fugi, că nu cumva vorba cea lungă să înmoaie a ta putere și să o slăbească. Iar de vei voi să fii cinstit, căci așa se cade, mai ales duhovnicescului bărbat, apoi să nu ai cu dânsele prietenie nicidecum și atunci vei fi cinstit, pentru că firea femeiască se face nesuferită spre cel ce o momește, iar spre cei ce o defăimează, ea mai cu multă libertate își arată firea.

Folare-Separare

Unii zic că de vorbești cu dânsele nu primești nici o vătămare. Eu însă zic, ca toți să se încredințeze de acestea, că și pietrele se sparg de picăturile de ploaie care pică totdeauna pe ele. Ia aminte la ceea ce grăiesc: că ce este mai tare decât piatra și ce este mai moale decât apa și, mai ales, decât picăturile de apă? Deci, dacă firea se micșorează de acel lucru, apoi cum nu va fi biruită și răsturnată voia omenească care ușor este mișcată?"

Astfel sfătuind Cuviosul Isidor pe episcopul Paladie, ne povățuiește și pe noi toți la viața cea cu întreagă înțelepciune, ca să ne păzim, nu numai trupul de căderea în păcat, dar și sufletul să-l păzim, să-l ferim întreg de gândurile ce-l strică.

Multe fapte bune învață cuviosul pe toți, prin scrieri și prin vorbire. Apoi, ajungând la adânci bătrânețe și plăcând lui Dumnezeu desăvârșit, s-a sfârșit cu pace.

Folare-Separare

Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Viețile Sfinților luna Decembrie - Mănăstirea Sihăstria

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de astăzi

În această lună, ziua a patra, pomenirea cuviosului părintelui nostru Isidor Pelusiotul;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Nicolae Mărturisitorul, studitul;
Tot în această zi, pomenirea sfântului sfințitului mucenic Avramie, episcopul Arvilului din Persia;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Ioan cel din Irinopole, unul din sfinții părinți de la Sinodul din Niceea;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Teoctist;
Tot în această zi, pomenirea cuviosului și făcătorul de minuni Iasim, care în pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Iosif de la Halep, care a mărturisit la anul 1686, când prin sabie s-a săvârșit.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de mâine

În această lună, ziua a cincea, pomenirea sfintei mucenițe Agata;
Tot în această zi, pomenirea sfintei mucenițe Teodula;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Teodosie cel din Scopelon;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Polieuct, patriarhul Constantinopolului;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Antonie Atenianul, care a suferit mucenicia în Constantinopol la anul 1674, când de sabie s-a săvârșit.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Sursă: pravila.ro

Facebook

Floare Final

Să ne rugăm la Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Cuvioase Isidor roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mânuiește-ne pe noi. Amin.

February 25, 2021
† Sfântul Ierarh Porfirie, Episcopul Gazei
(26 februarie)

Sfântul Ierarh Porfirie, serbat în calendarul ortodox în data de 26 februarie, a fost ales episcopul zonei Gaza la sfârșitul secolului IV.

Read More
February 24, 2021
† Sfântul Ierarh Tarasie, Patriarhul Constantinopolului
(25 februarie)

În ziua de 25 februarie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Ierarh Tarasie, patriarhul Constantinopolului.

Read More
February 23, 2021
† Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul
(24 februarie)

Capul Sfântului Ioan Botezătorul este una dintre cele mai de preț Sfinte Moaște ale Bisericii, acesta fiind pierdut și găsit de mai multe ori.

Read More

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram