† Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul (de la Neamț)
(5 august)

Trimte prietenilor tăi

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul cunoscut și ca Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, este unul din cei mai iubiți sfinți Români și singurul sfânt contemporan care, pentru sfințenia vieții sale, este recunoscut în întreaga Biserică Ortodoxă, fiind serbat în calendarul ortodox pe 5 august.

Viața pe scurt - Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul s-a ocupat de biblioteca Mănăstirii Neamț și, datorită acestui lucru, este considerat protectorul bibliotecarilor. Sfântul a fost un scriitor talentat și sensibil care ne-a lăsat multe poezii și alte scrieri de mare valoare duhovnicească și literară. Vorbind despre opera sa criticul literar George Alexe ne spune: "a îmbogățit literatura națională cu o rară operă de spiritualitate ortodoxă în adevăratul înțeles al cuvântului, în care sufletul românesc vibrează puternic, regăsindu-se în universalitatea și comuniunea creștină autentică". În Arhiepiscopia Râmnicului, sărbătoarea Sfântului Ioan Iacob a devenit, din anul 2014, la inițiativa Arhiepiscopului Varsanufie, sărbătoarea bibliotecarilor vâlceni.

S-a născut la 23 iulie 1913 în familia credincioșilor Maxim si Ecaterina Iacob, plugari din satul Crăiniceni, pe malul Prutului, azi în județul Botoșani. I s-a pus numele Ilie deoarece, cu 3 zile înainte de nașterea sa, se prăznuia Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul. Mama sa a trecut la cele veșnice când Ilie avea doar 6 luni și, când Sfântul avea 3 ani, tatăl acestuia a murit pe câmpul de luptă în primul război mondial în anul 1916, numărându-se astfel printre eroii căzuți pentru întregirea neamului. Deoarece a pierdut ambii părinți de la o vârstă fragedă, Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul este considerat ocrotitorul orfanilor, mai ales al orfanilor de război.

După moartea părinților săi a rămas în grija bunicii sale care i-a insuflat micului Ilie dragostea față de Dumnezeu și față de Biserica Sa. Bunica l-a vegheat ziua și noaptea și își ducea zilnic nepoțelul ca să fie alăptat de mamele tinere din apropiere. După ce îl hrănea copilul era culcat lângă icoane și bunica se ostenea cu metănii și rugăciuni până noaptea târziu. Imaginea ei va rămâne tot timpul o icoană vie și luminoasă, veșnic prezentă în inima Sfântului. În poezia "Dorul Bunicii" evocă, plin de emoție, chipul celei care l-a crescut cu multă dragoste:

"Pe spatele încovoiate
Cad perii albi de sub tulpan
Și singura ei mângâiere
Îi nepoțelul cel orfan….

Ca mine nimeni n-are milă
Să-ți poarte grijă, fiul meu,
Decât doar singur Milostivul
Și Înduratul Dumnezeu!

La El să-ți pui toată nădejdea
Pe El să-l rogi mereu fierbinte,
Că El ființelor sărmane
Le este «Maică și Părinte»!"

Bunica ar fi dorit să se călugărească dar, după moartea părinților săi, a renunțat la acest lucru:

"Dar părăsindu-te părinții
A fost nevoie să te cresc,
Și n-am avut săraca parte
De cinul cel călugăresc!"

În anul 1924 intervine o nou eveniment tragic și, la vârsta de 9 ani, bunica lui a plecat la Domnul. Ilie va beneficia de ajutorul unchiului său care va avea grijă de el până la intrarea în Mănăstire. Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul a fost un elev eminent cu rezultate foarte bună la învățătură și, în anul 1932, va absolvi liceul cu rezultate foarte bune și va susține examenul de bacalaureat la Cernăuți.

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul - întrarea în viața călugărească

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul (de la Neamț) 5 august - a

Credința fierbinte în Dumnezeu și educația primită în familie îl vor determina să își îndrepte pașii spre Mănăstirea Neamț pentru a-și dedica viața Lui Dumnezeu. Din anul 1933, după praznicul adormirii Maicii Domnului , este primit ca frate în obștea nemțeană de starețul Nicodim, viitorul Patriarh al României. La Mănăstirea Neamț Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul a fost pus sub ascultarea celui mai nevoitor călugăr, monahul Iov Schimnicul, care era farmacist și se ocupa de infirmeria obștii, având în grija sa călugării bătrâni și bolnavi. I s-a încredințat și ascultarea de bibliotecar, descoperind comorile de înțelepciune ale sfinților Părinți. A fost și profesor la școala monahală fiind foarte iubit și admirat de monahi pentru iubirea și dăruirea lui față de cei din jur. Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul a fost foarte apreciat pentru modul în care s-a achitat de ascultarea de bibliotecar și pentru dragostea și grija arătată față de monahii bolnavi.

În anul 1934 s-a retras, în căutarea unui loc mai liniștit, la Mănăstirea Turnu de pe valea Oltului și, după câteva luni, va pleca, ca infirmier, în armată pentru satisfacerea stagiului militar. La sfârșitul stagiului militar se întoarce în Mănăstire și, la 8 aprilie 1936, arhimandritul Valerie Moglan, viitor arhiereu vicar la Iași, l-a tuns în monahism.

Dorea cu multă ardoare să se roage la Sfântul Mormânt al Domnului. Închinarea la locurile Sfinte era un vis scump hrănit de lecturile unor cărți de călătorie, scrise de creștini evlavioși. Dorința sa de a ajunge în țara Sfântă va fi manifestată în poezia sa "Spre alte țărmuri":

"În lumea asta trecătoare,
Am cautat limanul sfânt,
Pe care l-am visat odată,
Dar nu se afla pe pământ,

…Un singur țărm acum rămâne,
Străin de valul cel lumesc
Ierusalimul cel din ceruri,
În calea lui să mă grăbesc".

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul pleacă în Țara Sfântă

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul (de la Neamț) 5 august - b

În anul 1936, după ce s-a rugat, a postit s-a spovedit și s-a împărtășit, a plecat spre Țara Sfântă,cu aprobarea mitropolitului Nifon, fiind însoțit de doi buni prieteni, monahii Claudie Derebreanu și Damaschin Ignat. Prețul pelerinajului fiind suportat de Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul din partea sa de moștenire. Ajuns în portul Haifa s-a închinat sfintelor Biserici din Ierusalim, din Betleem, din Hebron și din alte locuri. Plin de râvnă sfântă el va petrecea nopțile în Biserica Sfântului Mormânt rămânând timp îndelungat cu fruntea lipită de lespedea acestuia, rugându-se cu lacrimi. Ajuns la locurile sfinte cuviosul va afirma: "Sunt atât de fericit aici, încât n-aș mai ieși din locul acesta, unde doresc să rămân mereu cu Domnul Iisus în viață și în gând".

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul la Mănăstirea Sfântul Sava

Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit Israel
Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit - Israel

După ce a vizitat cele mai importante locuri sfinte de aici, Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul a viețuit ca Sihastru timp de doi ani într-o peșteră din pustia Iordanului și, apoi, se va închinovia în Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit. El va petrece 8 ani în această Mănăstire având grijă de cei bolnavi fiind considerat de ceilalți monahi doctorul obștii, în paralel el va îndeplini și ascultările de paraclisier, ghid, ajutor de econom și bibliotecar. Fiind deosebit de înzestrat din punct de vedere intelectual și râvnitor de cele sfinte va învăța limba greacă și va studia comorile de înțelepciune din biblioteca Mănăstirii. Aici a citit și a tradus în românește scrierile care care i se păreau mai deosebite, încercând să transpună în viața sa aceste lecturi duhovnicești. Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul va fi, în mod deosebit, interesat de dobândirea rugăciunii Lui Iisus despre care a și scris mai multe pagini folositoare creștinilor. El ducea o viață foarte aspră iubind privegherile, postul, rugăciunea și paza gândurilor. Deoarece lumina nu poate fi pusă sub obroc, în scurt timp, a fost remarcat de Patriarhul Ierusalimului pentru virtuților sale și a fost prohirisit schimnic. Acest lucru l-a îndemnat pe Sfânt să își înmulțească nevoințele călugărești. Între anii 1940–1941, din cauza războiului, Cuviosul Ioan a stat cu mai mulți călugări din Țara Sfântă într-un lagăr pe Muntele Măslinilor, condițiile de detenție fiind destul de dificile și, acest lucru, i-a accentuat problemele de sănătate.

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul hirotonit preot

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul (de la Neamț) 5 august - c

La propunerea superiorului Bisericii Ortodoxe Române din Ierusalim, arhimandritul Victorin Ursache s-a propus Patriarhiei Române hirotonirea întru preot a monahului Ioan Iacob pe seama schitului românesc de la Iordan. Textul în care se propune numirea Sfântului este unul foarte grăitor și bine argumentat: "Susnumitul, pe lângă pregătirea și cunoștințele bisericești, este dăruit de Dumnezeu cu viața aleasă monahală, cu pregătire duhovnicească, câștigată în petrecerea unei vremi îndelungate, mai bine de opt ani, în cea mai însemnată mănăstire din Palestina, cum este cunoscută mănăstirea Sfântul Sava. Este apoi obișnuit cu viața de pustie…" "Pă rintele Ioan Iacob este un călugăr cunoscut de acasă, călugărit la mănăstirea Neamțu, unde a petrecut doi ani, apoi alți doi i-a petrecut într-o peșteră din pustia Iordanului și opt ani în mănăstirea Sfântul Sava; are studii secundare (bacalaureatul), cunoaște limba greacă, araba și ceva englezește. Este foarte nevoitor în viața călugărească, face cinste călugărismului românesc".

Schitul Românesc de la râul Iordan

În urma acestei recomandări extrem de laudative Patriarhia Română l-a numit pe Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul egumen al schitului românesc, cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul, de pe valea râului Iordan.

Sfântul a condus cu multă râvnă și evlavie schitul în perioada 1947-1952 și, ajutat de călugări și credincioși români, a construit mai multe chilii pentru monahi și pelerini. Acest schit, în care a scris cele mai multe din poeziile sale, a însemnat foarte mult pentru Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul care și-a dedicat toată energia pentru a îl slăvi pe Dumnezeu în această oază românească spunând că și-ar fi dorit să fie înmormântat în acest loc Sfânt. El săvârșea cu multă evlavie sfintele slujbe, se ostenea în gradină și dădea sfaturi duhovnicești pelerinilor, punând mult suflet, energie și entuziasm în tot ceea ce făcea. Iubirea fierbinte față de acest Schit este afirmată în poeziile sale:

"O, leagăn sfânt de mângâiere
Al sufletului meu pribeag!
Privind, mai uit a mea durere,
Că tare ne erai tu drag.
Ascuns în mijlocul pustiei,
Pe malul sfântului Iordan,
Acest lăcaș al României
Ne-a fost la toți ca un liman.
Iar noi, străini în dezbinare
Ca oile fără cioban,
Mai dobândeam o alinare

La Schitul Sfântului Ioan.
În limba noastră românească
Puteam aici a ne ruga
… Comoară sfântă, neînțeleasă
Și, raiule duhovnicesc,
Tu ții ascunse multe taine
De-a sufletului românesc"

Retragerea la mănăstirea Sfântul Cuviosul Gheorghe Hozevitul

Manastirea Sfantul Cuvios Gheorghe Hozevitul
Manastirea Sfantul Cuvios Gheorghe Hozevitul

După internarea în spitalul din Ierusalim Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul a luat decizia de a se retrage în alt loc. În scrisorile sale el și-a exprimat regretul după Schitul de la Iordan spunând: "Părăsirea Iordanului n-a fost fără durere pentru inima mea atât de simțitoare pentru podoabele firii. Iordanul a fost pentru mine ca un rai pământesc…. Firea mea visătoare nu se mai sătura de frumusețile acelui colt blagoslovit de Dumnezeu". În scrisoarea trimisă monahului Ioanichie Pârâială el scrie: "Din cauza bolii, fiind suferind de albumină, care s-a agravat în ultima vreme, …sunt nevoit - din cauza căldurilor de la Iordan - să viețuiesc, cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Timotei al Ierusalimului, în mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul".

Chilia Sfânta Ana- Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Chilia Sfânta Ana - Locul unde a trăit Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul este o străveche așezare monahală situată la apus de Ierihon, pe Valea pârâului Cherit, unde a trăit Sfântul Ilie. Sfântul locaș a cunoscut perioadă de înflorire în a doua jumătate a secolului al VI-lea, când a trăit aici Cuviosul Gheorghe Hozevitul, sărbătorit la 8 ianuarie. Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul a locuit aici ultimii 8 ani într-o peșteră numită chilia Sfintei Ana, unde, după tradiție, aceasta se ruga Lui Dumnezeu să dobândească o fiică — pe Maica Domnului. Peștera se găsește în pustiul Ruva, pe malul stâng al pârâului Hozeva la aproximativ 3 km de Mănăstire. Intrarea se află la 7 metri de cursul apei și, de aceea, accesul se făcea pe o scară. Peștera avea trei încăperi: prima, de vreo 12 metri pătrați, cu o firidă săpată în piatră, care era ca un adevărat altar unde se ruga mereu Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul. În această încăpere exista o rogojină așezată pe o scândură care servea ca loc de odihnă. În a doua încăpere, de aproximativ 6 metri pătrați, la care se ajungea printr-o scobitură făcută în piatră, unde sihastrul se hrănea cu puțina mâncare adusă de ucenicul său, schimonahul Ioanichie Pârâială. În ultima încăpere se aflau mormintele sihaștrilor care s-au nevoit înainte. Aici el a avut o viață aspră plină de suferințe, de osteneli și de nevoințe în această sihăstrie, în privegheri, în rugăciuni și în posturi îndelungate.

Ultima poezie "Vântul Pustirii" scrisă de Sfânt pe 15 iulie 1960 este o meditație foarte grăitoare, arătând unde poate ajunge lumea care s-a despărțit de Dumnezeu:

"Iar în locul răsfățării
Și al luxului nebun,
Va domni de-acuma groaza
Și cutremurul de tun.

Care azi, (de zburdăciune),
Umbla goi, nerușinați,
Vor ajunge ca să umble
De nevoie dezbrăcați.

Când sporește răutatea
Se scârbește Dumnezeu,
Pentru asta vin în lume
Și războaiele mereu!"

Trecerea la cele veșnice a Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț 5 august d

Nevoințele intense, problemele de sănătate și clima foarte aspră din zonă cu diferențe foarte mari de temperatura au grăbit sfârșitul Sfântului care a intrat în viața veșnică pe data de 5 august 1960 la numai 47 de ani. După 3 zile a fost înmormântat de egumenul Mănăstirii Amfilohie. În timpul slujbei, peștera s-a umplut de foarte multe păsări care erau hrănite zilnic de Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul. Starețul Amfilohie spunea, rememorând acest eveniment impresionant, următoarele: "Păsările ne incomodau în timpul slujbei, zburau pe capetele noastre, ne-au stins lumânările, ne-au închis cărțile, băteau din aripi deasupra trupului cuviosului, se așezau și pe el, pe cap, pe piept, pe picioare și fiecare glăsuia după felul ei. Ele nu voiau mâncare, ci pe părintele lor, pe binefăcătorul lor pe care îl pierduseră."

Ucenicul său , schimonahul Ioanichie Pârâială, care i-a fost alături din anul 1940, spunea despre el: "răbda cu multă tărie bolile și necazurile …. tăcea mult nu râdea niciodată… ținea regim sever și post, primind foarte puțină mâncare și băutură… ținea cu tărie la dreapta credință, la tradiție și Sfintele Canoane și avea mintea totdeauna ațintită la Iisus Hristos răstignit pe Golgota…. trupul său, mintea și inima erau despătimire, dematerializate și unite tainic cu Dumnezeu…. Cuviosul Ioan știa mai dinainte data sfârșitului său, pe care și-a însemnat-o pe peretele peșteri".

Surse: Crestin Ortodox, Basilica, Basilica 1, Basilica 2, orthodoxwiki, Sfinți Români 1, Sfinți Români 2, ActiveNews.

Floare 02 Bun

Unde se găsesc moaștele Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul

Moastele Scrisului Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul (de la Neamț) 5 august
Moaștele Scrisului Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul (de la Neamț)

Trupul Cuviosului a rămas în peștera Sfintei Ana a fost îngrijit timp de 20 de ani de ucenicul său schimonahul Ioanichie Pârâială.

Pustnicul Pavel, care slujit alături de el în timpul cât a s-a nevoit în pustia Hozeva, aflat în SUA într-o călătorie misionară l-a visat pe Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul care i-a spus: "Dacă vrei să mă vezi, vino la peștera Sfintei Ana din pustiul Hozeva și mă vei vedea". Îndemnat de acest vis Pavel a venit la Peștera Sfintei Ana și a cerut, de la Stareț, îngăduința să deschidă mormântul, descoperind moaștele întregi și binemirositoare ale Sfântului Ioan Iacob.

Starețul Amfilohie, cu binecuvântarea Patriarhului Benedict al Ierusalimului sfintele moaște au fost duse la închinare în Biserica Mănăstirii, ele fiind cinstite la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, atunci când mii de pelerini veneau. Oamenii au continuat să vină zilnic să se roage la Sfintele moaște primind ajutor de la Dumnezeu. Evlavia populară crescândă a condus la hotărârea de canonizare din anul 1992 recunoscând, astfel, sfințenia evidentă a Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul.

Moaștele Scrisului Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul (de la Neamț)
Moaștele Scrisului Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul (de la Neamț)

Moaștele Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul în România

Preafericitul Daniel a dăruit seminarului camilafca și metaniile Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul iar, în ziua hramului din 5 august 1999, a adus în procesiune degetul sfântului. În anul 2002 Preasfințitul Ioan, Episcopul Harghitei și Covasnei a făcut cadou Bisericii, Ceaslovul Sfântului, carte de care nu s-a despărțit niciodată și pe care se pot descifra până astăzi urmele degetelor și ale lacrimilor Sfântului;

Sunt foarte multe Biserici care au Hramul Sfântului Ioan Iacob sau care au părticele din Moaștele sale, dintre ele cele mai cunoscute sunt:

  • Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul;
  • Peștera în care s-a nevoit Sfântul Ioan Iacob Hozevitul;
  • Biserica Seminarului Ortodox Veniamin Costachi de la Mănăstirea Neamț;
  • Biserica Mitropoliei din Iași;
  • Biserica din lemn Sf. Vineri Drumul Taberei;
  • Schitul Darvari;
  • Biserica Sfântul Nicolae Rusă;
  • Biserica Boteanu, București;
  • Mănăstirea Sfântul Nicolae-Mihai Vodă;
  • Mănăstirea Brâncoveni;
  • Mănăstirea Sireti;
  • Sfântul Mare Mucenic Iacov Persul din Basarabia;
  • Biserica Seminarului de la Neamț, o minune a Sfântului Ioan Iacob;
  • Biserica seminarului de la Neamț Icoana Sfântului Ioan Iacob.
Floare 02 Bun

Etimologia / semnificația numelui Ioan, Ioana

ION / IOANA – Acest nume provine din cuvântul ebraic "יוֹחָנָן" (Jōħānān), care la traducerea în greacă a Vechiului Testament a devenit „Ιωαννης” (Iōánnēs), care la rândul lui în latină devine „Iohannes”, care înseamnă „Dumnezeu este milostiv”. Popularitatea acestor nume însă a fost dată de noul testament, deoarece ele sunt purtate, de Sfântul Ioan Botezătorul și de sfântul Apostol Ioan autorul celei de-a patra Evanghelii și al Apocalipsei din Sfânta Scriptură.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Ion, Ioana?

Conform cu calendarul ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 7 ianuarie în ziua de prăznuire a Sfântului Ioan Botezătorul.

În calendarul ortodox avem șase zile în care îl prăznuim pe Sfântul Ioan Botezătorul, pe care le vom prezenta mai jos în ordine calendaristică începând de la 1 septembrie, începutul anului bisericesc:

Sursă: Orthodoxwiki.

Floare 02 Bun

Poezii ale Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul în care își exprimă dragostea de țară

Scrisul Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul (de la Neamț) 5 august
Scrisul Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul (de la Neamț)

Deși a trăit foarte mult în locurile Sfinte Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul și-a iubit foarte mult țara dedicând foarte multe rugăciuni, gânduri și poezii meleagurilor natale și poporului român. Dorul după țară îl va urmări toată viața, așa cum va mărturisi în poezia sa "Răspuns unui frate iubit din țară":

"Ai venit cu țara-n suflet,
Ca sa n-o mai uiți în veci
și la dânsa, cu dorire,
Te-ai grăbit apoi să pleci!….
Noi suntem aici mai șubrezi,
Mai străini, mai oropsiți,
Căci de toate ale țării
Frumuseți suntem lipsiți".

El și-a dorit din tot sufletul să aducă poporul român la credința în Dumnezeu scriind în poezia Imnul Românesc:

"Acum, ca niciodată
Treziți-vă, români!
Având credință-n suflet
Și arma sfântă-n mâini.
În rodul născocirii
Să nu nădăjduiți,
Ci arma mântuirii
Mereu s-o mânuiți!

Uniți-vă în cuget
Prin simțuri creștinești
La sânul "Maicii voastre"
Celei duhovnicești! " .

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul atrage atenția, în versurile din poezia "O om!", asupra responsabilității creștinilor față de suflet, de trup și de lume:

"O, om!, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume
De tot ce spui în scris sau grai!
De pilda ce la alții dai
Căci ea mereu, spre iad sau rai
Pe mulți o să-i îndrume
Ce grijă trebuie să pui
În viața ta, în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus, în veci nu-l mai aduni
Și vei culege roada lui
Ori viu, ori mort odată,
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură în gură,
Va-nveseli sau va-ntrista
Va curăți sau va-ntina"

Floare 02 Bun

Rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț 5 august e

O, Cuvioase Părinte Ioane, viață cerească ai petrecut pe pământ, căci de la Sfântul Botez ai primit numele marelui prooroc Ilie, iar la primirea chipului îngeresc, Sfântului Ioan Botezătorul spre ocrotire ai fost încredințat. De aceea, ai urmat în viață pilda lor. Pentru viața ta sfântă din pustie, trecând din lumea cea deșartă, Domnul ți-a odihnit sufletul în strălucirea Raiului, iar trupului tău osârduitor i-a dăruit nestricăciunea, arătând întru tine slava numelui Său.
Acestea avându-le în minte, noi, nevrednicii și păcătoșii, venim cu umilință și evlavie, rugându-te să nu ne treci cu vederea când alergăm la ajutorul tău.
Sfinte Părinte Ioane, cel ce din pruncie ai fost orfan de părinți, ajută cu rugăciunile tale pe cei orfani, ca să găsească iubirea Părintelui ceresc; cel ce ai fost frate și viețuitor în mănăstire, ajută-ne să viețuim, oriunde, ca frați întru Hristos; cel ce ai făcut din dorul de pustie dor de cerul sfânt, ajută-ne cu rugăciunile tale să căutăm sfințirea sufletelor noastre pustiite de păcate; cel ce ai fost mult nevoitor, ajută pe cei ce se nevoiesc în dreapta credință să împlinească în viața lor poruncile lui Hristos; cel ce ai fost fierbinte rugător către Dumnezeu, întărește rugăciunile și sporește râvna și evlavia noastră; cel ce ai dorit a viețui în Țara Sfântă, ajută-ne ca, prin fapte bune, să sfințim locul în care trăim, chemând pururea pe Duhul Sfânt să sălășluiască întru noi; cel ce ai coborât prin rugăciunile tale cerul în peșteră, roagă-L pe Hristos să încălzească și să lumineze cu iubirea Sa peștera inimilor noastre; cel ce încă din lumea aceasta ai simțit bucuria și pacea vieții veșnice, roagă-L pe Tatăl Ceresc să ne dăruiască bucuria și pacea Împărăției Sale.
Sfinte Părinte Ioane, păzește pe bătrâni în dreapta credință, pe tineri în viața curată și pe copii în iubire de Dumnezeu și de părinți. Ocrotește cu rugăciunile tale pe săraci și pe bolnavi, pe văduve și pe orfani, pe călători și pe cei robiți.
Ferește țara noastră de primejdii și necazuri și roagă-te pentru întreg poporul binecredincios, ca împreună cu tine să preamărească, prin credință și fapte, pe Dumnezeu: Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Amin.

Floare 02 Bun

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul, glasul al 4-lea

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci lăsând lumea și patria ta, ai luat Crucea lui Hristos și în valea Iordanului te-ai așezat spre nevoință. Pentru aceasta și cu îngerii acum se bucură, Cuvioase Părinte Ioane, duhul tău. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac - Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul, glasul al 8-lea

Pe Unul Dumnezeu iubind, de cele trecătoare ai fugit și, în pustie locuind, cu liniștea duhului te-ai logodit, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, neîncetat slăvind pe Hristos Mântuitorul lumii. Pentru aceasta, cu evlavie, laudă și cântare îți aducem zicând: Bucură-te, floare prea aleasă a Bisericii noastre.

Floare 02 Bun

Viața completă - Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul (Viețile Sfinților)

Sfântul preacuviosul Părintele nostru Ioan Iacob de la Neamț s-a născut la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, comuna Horodiștea, din fostul județ Dorohoi, într-o familie de țărani foarte credincioși, anume Maxim și Ecaterina, fiind singurul copil la părinți. Din botez a primit numele de Ilie și din pruncie se dovedea un copil ales și binecuvântat de Dumnezeu. După șase luni de zile de la naștere, mama sa, fiind o fire bolnăvicioasă, și-a dat sufletul în mâinile Domnului, lăsând copilul în grija bunicii sale, Maria. După doi ani, moare și tatăl său, în război, în toamna anului 1916, copilul rămânând în grija rudelor apropiate. Primii ani de școală îi face în satul natal, apoi urmează gimnaziul la Lipcani-Hotin și liceul la Cozmeni-Cernăuți, fiind cel mai bun elev din școală.

În vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la facultatea de Teologie din Cernăuți, ca să-l facă preot. Dar el, simțindu-se chemat de Dumnezeu la o viață mai înaltă, lea spus: "Nu, eu vreau să mă fac călugăr!". După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: "Mănăstirea!". Din clipa aceea nu a mai avut odihnă în suflet. Cerând binecuvântarea duhovnicului său, fericitul Ioan și-a luat cărțile sfinte, crucea și icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de duminică, și, călăuzit de Duhul Sfânt, a intrat în obștea Mănăstirii Neamț. Starețul mănăstirii, Episcopul Nicodim l-a primit cu multă dragoste și, după ce l-a trimis să se închine în fața icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului din biserica voievodală, i-a rânduit ascultare la infirmerie și la biblioteca mănăstirii. Era foarte tăcut, ascultător și smerit.

Între anii 1934-1935, face serviciul militar la Dorohoi ca infirmier, având multă milă de cei bolnavi și fiind iubit de toți. În toamna anului 1935 se reîntoarce în obștea Mănăstirii Neamț, și continuă aceeași ascultare de bibliotecar și îngrijitor la bolniță. Toți se foloseau de smerenia, de blândețea și de dragostea lui și cugetau că este un ales al lui Dumnezeu. La 8 aprilie 1936, în miercurea din Săptămâna Sfintelor Patimi, fericitul rasofor Ilie Iacob este tuns în îngerescul cin călugăresc de arhiereul Valerie Moglan, noul stareț al marii lavre, împreună cu alți doi frați rasofori, primind în călugărie numele de Ioan. Dorind viață pustnicească și arzând cu inima pentru Hristos și pentru Sfintele Locuri, unde S-a născut, a pătimit și a înviat Domnul, fericitul monah Ioan Iacob pleacă în Țara Sfântă împreună cu alți doi monahi din lavră, Claudie și Damaschin.

Folare Separare 1

După ce se închină la toate Sfintele Locuri și sărută Crucea Golgotei și Mormântul Domnului, cei trei călugări se retrag să ierneze în obștea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanului. Apoi, însoțitorii săi întorcându-se la Mănăstirea Neamț, fericitul monah Ioan Iacob se nevoiește, în continuare, în Mănăstirea Sfântul Sava de lângă Betleem, timp de zece ani, răbdând grele ispite, boli și încercări de la oameni și de la diavoli. Prima ascultare în obștea Sfântul Sava a fost cea de paraclisier. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserică și sfintele slujbe. Făcea prescuri, menținea curățenia și suna clopotul de slujbă. De asemenea păstra o atmosferă de iubire, de smerenie și milă față de toți. Avea și ascultarea de infirmier al mănăstirii și îngrijea cu dragoste atât pe călugări, cât și pe numeroșii arabi și beduini, bolnavi sau răniți în război, care erau aduși la infirmeria mănăstirii. Pentru aceasta îl iubeau și-l căutau atât unii, cât și alții. Duhovnicul lui, ieroschimonahul Sava, macedonean de neam, care cunoștea limba română, era un mare povățuitor de suflete, și mărturisea pe toți călugării români nevoitori în Țara Sfântă.

Astfel, ziua era în slujba obștii și a bolnavilor, iar noaptea se nevoia singur în chilie cu multe rugăciuni de taină, cu metanii, lacrimi și citiri din Sfânta Evanghelie și din scrierile Sfinților Părinți. Cunoscând bine limba greacă, traducea unele pagini alese patristice, din care se hrănea atât pe sine, cât și pe cei ce veneau la el. Avea și darul scrierii de învățături și versuri duhovnicești, pe care le trimitea fraților săi din Țara Sfântă sau le dădea pelerinilor români care veneau spre închinare la Mormântul Domnului. Între anii 1939-1940 fericitul sihastru Ioan Iacob s-a nevoit împreună cu un ucenic român într-o peșteră din pustiul Qumran, aproape de Marea Moartă. Aici a cunoscut pe monahul Ioanichie Pârâială, care i-a rămas ucenic credincios până la obștescul sfârșit. Obișnuia să se roage noaptea, singur, hrănindu-se doar cu pesmeți și puține fructe, răbdând multe ispite.

Între anii 1940-1941, din cauza războiului, Cuviosul Ioan a stat cu mai mulți călugări din Țara Sfântă într-un lagăr pe Muntele Măslinilor. Fiind eliberat, se reîntoarce la Mănăstirea Sfântul Sava și continuă aceleași ascultări și nevoințe. În anul 1947 este hirotonit diacon, la 13 mai, în Biserica Sfântului Mormânt, cu aprobarea Patriarhului României, la recomandarea Arhimandritului Victorin Ursache, superiorul Căminului Românesc din Ierusalim. În același an, Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt de arhiereul Irinarh, fiind numit de Patriarhia Română egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de pe valea Iordanului, aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru Iisus Hristos.

Folare Separare 1

Timp de 5 ani, cât a dus această ascultare, Cuviosul Ioan Iacob a săvârșit zilnic toate sfintele slujbe, în limba română, a tradus numeroase pagini din Sfinții Părinți cu învățături pentru călugări și pelerini; a compus un bogat volum de versuri duhovnicești, a înnoit chiliile și biserica schitului și, mai ales, viața duhovnicească din schit, ostenindu-se mult pentru primirea pelerinilor din țară, pe care îi spovedea, îi împărtășea și le dădea sfaturi mântuitoare de suflet. Noaptea, însă, se nevoia singur, neștiut de nimeni, fie în chilie, fie ieșind să se roage pe valea Iordanului, încercând să urmeze, după putere, Cuvioasei Maria Egipteanca. Singurul său ucenic statornic era monahul Ioanichie, precum și câteva maici românce bătrâne, Melania, Natalia, Galinia, Casiana și Magdalena care îi erau fiice duhovnicești și se aflau sub ascultarea sa.

În luna noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Sihastrul se retrage din ascultarea de egumen și, împreună cu ucenicul său Ioanichie, intră în obștea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul Hozeva, pe valea pârâului Cherit (Horat). Din vara anului 1953, fericitul Ioan se retrage cu ucenicul la o peșteră din apropiere, numită Chilia Sfintei Ana, unde, după tradiție, ea se ruga lui Dumnezeu să-i dăruiască un prunc. Alături de el, într-o altă peșteră, se nevoia un monah cipriot, anume Pavel. Aici s-a nevoit Sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul său, timp de 7 ani, în rugăciuni neîncetate, în privegheri de toată noaptea, în postiri îndelungate, în lacrimi neștiute, în cugetări și în doriri duhovnicești, răbdând tot felul de ispite, suferințe, lipsuri, lupte cu diavolii și cu înstrăinare totală, aprinzându-se de multă râvnă pentru Hristos și slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat.

La peșteră, unde cu greu se ajungea, pe o scară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, prin unele scrieri sfinte și prin ucenicul său. În sărbători mari și în posturi Sfântul Ioan săvârșea Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul peșterii Sfânta Ana și se împărtășeau amândoi cu Trupul și Sângele lui Hristos, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate. În timpul zilei și în clipe de răgaz, ieșea în gura peșterii, la lumină, unde scria versuri religioase și traducea pagini patristice din limba greacă. Mânca o dată în zi, pesmeți, măsline, smochine și bea puțină apă, iar noaptea dormea câteva ore, pe o scândură, având o piatră drept perină.

Folare Separare 1

În vara anului 1960, era bolnav și suferea toate cu multă răbdare. Simțindu-și sfârșitul aproape, miercuri 4 august, s-a împărtășit cu Sfintele Taine, iar joi dimineața la orele 5 și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, la vârsta de numai 47 de ani. După trei zile, a fost înmormântat în aceeași peșteră de egumenul mănăstirii Sfântul Gheorghe, arhimandritul Amfilohie, iar la 8 august 1980, trupul său a fost aflat întreg, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmă, semn că l-a preamărit Dumnezeu și l-a numărat în ceata sfinților, pentru nevoința și sfințenia vieții sale de pe pământ. O mare bucurie duhovnicească i-a cuprins pe toți. La 15 august 1980, același egumen i-a pregătit raclă sculptată în lemn de chiparos, l-a așezat în ea, cu mare cinste, și l-a dus în procesiune, împreună cu câțiva arhierei de la Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim și cu mii de pelerini care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul acestei mănăstiri, depunând sfintele moaște în biserica cu hramul Sfântul Ștefan din incintă, unde se află și moaștele Sfântului Gheorghe Hozevitul. De atunci, vin zilnic pelerini ortodocși, și chiar catolici, ca să se închine la moaștele Cuviosului, cerându-i ajutorul, pe care, toți cei ce se roagă cu credință, îl primesc. Această strămutare a moaștelor Sfântului Ioan s-a făcut cu binecuvântarea patriarhului Benedict al Ierusalimului. El este cinstit de toți ortodocșii, dar, mai ales, de cei din România, Grecia, Cipru și Țara Sfântă.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând în considerare sfințenia vieții Cuviosului Ioan Iacob, și văzând cinstitele sale moaște, l-a trecut în rândul sfinților, la data de 20-21 iunie, 1992, sub numele de "Sfântul Ioan Iacob de la Neamț", fixându-i-se zi de prăznuire, 5 august, data mutării lui la cele veșnice. Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Folare Separare 1

Sursă: Doxologia.

image

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 5 august

În aceasta lună, în ziua a cincea, Înaintepraznuirea Schimbării la Fata a Domnului;
În aceasta lună, în ziua a cincea, Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Evsignie;
Tot în aceasta zi, pomenirea sfinților doi Mucenici Catidie și Catidian, care au fost uciși cu pietre;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Nona, mama sfântului Grigorie cuvântătorul de Dumnezeu, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Solev egipteanul, care s-a săvârșit împroșcat de săgeți;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Favie, episcopul Romei, care de sabie s-a săvârșit;
Tot întru aceasta lună, în ziua a cincea, se face pomenirea Preacuviosului Părintele nostru Ioan de la Neamț, Hozevitul.

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 6 august

În aceasta lună, în ziua a șasea, Schimbarea la Față a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Floare 02 Bun

Pe Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Cuvioase Ioan roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro, facebook.

autor: Pravila

Recomandări

† Sfântul Cuvios Serghie de la Radonej
(25 septembrie)

Încă din timpul vieții sale Sfântul Cuvios Serghie de la Radonej a făcut mai multe minuni, devenind foarte cunoscut și căutat de ceilalți oameni care aveau diferite boli sau alte suferințe, dăruind sănătate sufletului și […]

† Sfântul Cuvios Siluan Athonitul
(24 septembrie)

Sfântul Cuvios Siluan Athonitul prin prezenta sa, prin viata și scrierile sale, ne pune în prezenta lui Hristos, nu printr-o învățătură, un sistem teologic sau un discurs, ci printr-o experiență nemijlocita a lui Dumnezeu, trăită […]

† Sfântul Proroc Iona
(21 septembrie)

Sfântul Proroc Iona, este cel care, prin șederea celor trei zile și trei nopți în pântecele chitului (pește mare, balenă, balaur de mare), a prefigurat moartea și învierea lui Hristos. Este serbat în calendarul ortodox […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

3 comments on “† Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul (de la Neamț)
(5 august)”

  1. […] În aceasta lună, în ziua a cincea, Înaintepraznuirea Schimbării la Fata a Domnului;În aceasta lună, în ziua a cincea, Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Evsignie;Tot în aceasta zi, pomenirea sfinților doi Mucenici Catidie și Catidian, care au fost uciși cu pietre;Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Nona, mama sfântului Grigorie cuvântătorul de Dumnezeu, care cu pace s-a săvârșit;Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Solev egipteanul, care s-a săvârșit împroșcat de săgeți;Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Favie, episcopul Romei, care de sabie s-a săvârșit;Tot întru aceasta lună, în ziua a cincea, se face pomenirea Preacuviosului Părintele nostru Ioan de la Neamț, Hozevitul. […]

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram