Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Mănăstirii bizantine a Pelechitului, a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, puterea de a izgoni diavolii, iar pescarilor care se osteneau în zadar cu prinderea peștelui le umplea mrejele doar îngenunchind la rugăciune. A murit ca apărător al cinstirii icoanelor într-o perioadă de grele persecuții. Este serbat în calendarul ortodox în data de 28 martie.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului a trăit în timpul împăratului iconoclast Leon Armeanul (813-820).
Sfântul Cuvios Ilarion a mers pe calea călugăriei încă din tinerețe, de la vârsta numai 20 de ani, purtându-și crucea și urmând lui Hristos Cel răstignit, supunându-și cu înfrânare patimile trupești.
Îi covârșea pe ceilalți monahi cu fapta bună. Sfântul Ilarion cel Nou, egumenul Mănăstirii Palechitului și-a pus viața în slujba Domnului de la o vârstă fragedă și a petrecut mulți ani ca pustnic. Pentru aș desăvârși virtuțile a petrecut vreme de mulți ani închis într-o chilie și îndeletnicindu-se cu rugăciunea și cu cercetarea Sfintelor Scripturi și astfel s-a învrednicit de darul nepătimiții.
Pentru viața sa sfântă, fără cusur, a fost hirotonit preot și mai apoi egumen al Mănăstirii Palechitului din Helespont, Asia Mică (în prezent - Strâmtoarea Dardanele).
Despre Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou scrie Cuviosul Iosif, scriitorul de cântări, în a opta cântare a canonului, că pentru cinstirea icoanei Mântuitorului a răbdat prigoniri de la chinuitori și îl numește astfel mucenic, pentru că a viețuit, precum se povestește într-o cuvântare, pe vremea împărăției lui Leon Armeanul (813-820).
Pornind împăratul Leon prigoana împotriva Sfintelor Icoane, a trimis ostași în tot imperiul pentru ai convinge cu forța pe cei care le cinsteau. În anul 754, comandantul Lakhanodrakon a atacat cu armata sa mănăstirea Pelechit, în sfânta și marea joi a mântuitoarelor Patimi, și năvălind în biserica mănăstirii chiar în timpul săvârșirii dumnezeieștii liturghii, au distrus toate icoanele și au aruncat Sfintele Taine. După aceea, prinzând pe cei mai aleși monahi, patruzeci și doi la număr, i-a ferecat cu legături de fier, pe unii i-au chinuit cu bătăi cumplite, altora le-a uns bărbile și fețele cu smoală, iar celorlalți le-a tăiat nasurile.
La statornica împotrivire a Cuviosului egumen, prigonitorii au tăbărât asupra acestuia și după ce l-au chinuit cumplit, l-au pus în lanțuri împreună cu ceata de călugări și i-au târât prin părțile Efesului, unde toți au fost aruncați în închisoare, iar mănăstirii Pelechit iau dat foc. Mulțumind Lui Dumnezeu pentru tăria de a mărturisi a dreptei credințe, Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu în temnița unde a fost dus.
De la Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului ne-au rămas moștenire lucrări spirituale cu îndrumări morale pentru o viață duhovnicească plăcută lui Dumnezeu.
Surse: Creștin Ortodox, ActiveNews.
Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou era un om chibzuit, înțelept și povățuia pe fiecare care venea la el cu blândețe. La bunătatea și desăvârșirea lui sufletească Dumnezeu i-a adăugat darul înaintevederii și al facerii de minuni. Ilarion a strălucit ca un soare printre oameni, vindecându-i de boli și curățându-i de duhurile cele necurate și de demoni. Cu puterea rugăciunii, vindeca orbi, șchiopi, chiar și pe un om cu mâna uscată îl tămăduise prin harul primit de la Dumnezeu. În timpul unei secete, a adus ploaia, iar alta data a despărțit apele unui rău, la fel ca profetul Elisei. A alungat animalele sălbatice care stricau culturile de pe câmp și a făcut ca năvoadele pescarilor să se umple cu peste atunci când nu reușeau să prindă nimic.
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului!
ILARION - nu a fost și nu este un nume prea des întâlnit la noi în țară, chiar dacă este răspândit mai mult în regiunea balcanică. Ilarion este forma romană, bulgara, macedoneana, georgiana și rusă a numelui grec Hilarion, venit pe filiera latina (hilarius). În greaca veche, hilaros înseamnă "voios", "vesel", care la rândul său provine din cuvântul "hī́lāos (ῑ̔́λᾱος)", însemnând "promotor, milostiv, milos, bun, blând". Toto acest cuvânt este și rădăcina cuvântului hilar.
Numele Ilarion în țările de limba engleză este Hilary. Acest nume au început să se răspândească din Evul Mediu, în amintirea Sfântului Hilarius, episcop al Romei în secolul al V-lea.
Varianta "Hilary" a fost deosebit de populară în Franța, iar în timpul Evului Mediu a fost tratată ca un nume masculin, a fost readus la modă în secolul al XX-lea pentru femei. Popularitatea lui Hilary și varianta sa Hillary pare să fie readusă în actualitate după ce Hillary Clinton a devenit Prima Doamnă a Statelor Unite.
Ilar, Ilarius, Ilario, Ilari, Hilary și Hillary.
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 28 martie când este pomenit Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului. Mai sunt și alți sfinți care au purtat acest nume cum ar fi: în date de 17 noiembrie, Sfantul Hilarius, în data de 6 iunie când este prăznuit Sfântul Ilarion cel Nou, egumenul mănăstirii Dalmatiei; în data de 21 octombrie când este prăznuit Sfântul Ilarion cel Mare.
Ilarion Ciobanu (1931-2008), Ilarion Argatu (1913-1999), Hillary Diane Rodham Clinton (1947), Hilary Swank (1974).
Surse: Name-Doctor.
Dionisie din Furna în "Erminia picturii bizantine" nu ne furnizează detalii despre felul în care trebuie sa fie pictat Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului.
Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine.
Deci toate lucrările pământești ale lui Hristos nu trebuie socotite doar ca învățătură. Hristos nu a venit pe pământ să vestească omenirii câteva noi enunțuri teoretice. Nicidecum! El a venit să făurească o viață cu totul nouă pentru omenire, adică Biserica. Hristos Însuși a spus că El va zidi Biserica Sa. Această nouă obște omenească, după gândul Ziditorului Însuși, se deosebește în chip ființial de toate celelalte asociații de oameni din feluritele societăți. Însuși Hristos a vorbit adeseori despre Biserica Sa ca despre Împărăția lui Dumnezeu, spunând că această Împărăție nu este din lume, nu este vremelnică; ea nu se poate asemui cu împărățiile pământești. Socotirea Bisericii ca obște nouă și desăvârșită, deosebită de orișicare obște a statului, se înfățișează în chip minunat și cu multă profunzime în Condacul Praznicului Pogorârii Duhului Sfânt, când Biserica își pomenește și prăznuiește începutul. Când s-aupogorât, amestecând limbile, despărțit-au neamurile cel Preaînalt, iară când au împărțit Limbi de Foc, întru o unire pre toți au chemat; și cu un glas slăvim pre Preasfântul Duh. Aici înființarea Bisericii este arătată a fi potrivnică turnului Babilonului și amestecului limbilor, când Dumnezeu Cel Preaînalt s-a pogorât, a amestecat limbile și a despărțit neamurile.
Sursă: Doxologia.
Întru adânc a așternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea preaîntr-armată; iar Cuvântul, Domnul Preaslăvit, Întrupându-Se, a nimicit păcatul cel prearău, căci cu Slavă S-a preaslăvit.
Milostiv și blând făcându-te prin pustnicie și vesel cu adevărat, întru Duhul, milostivirii mă învrednicește prin rugăciunile tale, Părinte Ilarion, ca să te laud acum întru veselia inimii mele.
Cuvios fiind din pruncie, părinte și luând crucea ta ai urmat lui Hristos, veștejind patimile trupului cu înfrânarea și cu rugăciunile cele stăruitoare și împodobindu-te cu lipsa de pătimire.
Supunându-te jugului celui preaușor al Domnului și ascultător făcându-te îndreptărilor Lui, Sfinte Preacuvioase Ilarion, ai aruncat de la tine povara cea preagrea a păcatului, preaînțelepte, câștigând sfințenia.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Lanțurile păcatelor mele rupe-le, Preacurată, rugând pe Fiul tău și Dumnezeu și patimile ce mă chinuiesc nimicește-le, pururea Fecioară, ca, izbăvit fiind, să te cinstesc pe tine totdeauna, Preanevinovată Stăpână.
Locuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ilarion. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Cuviosul Ilarion din tinerețe s-a călugărit, purtându-și crucea și urmând lui Hristos Cel răstignit, patimile trupești supunându-și cu înfrânare. El pe toți monahii i-a covârșit cu fapta bună și, într-o chilie întunecoasă închizându-se, fără tulburare a petrecut mulți ani și s-a luminat cu nepătimirea. Pentru aceea și de rânduiala preoțească s-a învrednicit și a fost egumen al mânăstirii ce se numea Pelichit, în Asia, aproape de Elespont. Și a făcut minuni alese, că jivinele care vătămau semințele roditoare le certa și le izgonea cu cuvântul din țarini și din grădini, grindina a potolit-o cu rugăciunea și pământul cel însetat cu ploaie l-a adăpat, iar curgerea râului, ca și Elisei prorocul, a despărțit-o; mâna cea uscată a unui om a tămăduit-o, pe un orb l-a făcut să vadă și șchiopilor le-a dăruit tămăduire; pe diavoli i-a izgonit, iar pescarilor, care în zadar se osteneau, cu pești mulți le-a umplut mrejele.
Despre dânsul scrie Cuviosul Iosif, scriitorul de cântări, în a opta pesnă a canonului, că pentru cinstirea icoanei Mântuitorului a răbdat prigoniri de la muncitori și îl numește mucenic. Pentru că a viețuit, precum se povestește într-o cuvântare, pe vremea împărăției lui Leon Armeanul (813-820), care a călcat sfintele icoane. Altora li se pare, cu adevărat, că a trăit pe vremea împărăției lui Leon Isaurul (717-741) și a lui Copronim, fiul lui (741-775), care cu mulți ani mai înainte de Leon Armeanul a fost, și că a pătimit pentru sfintele icoane în acea vreme când voievodul lui Copronim, la Hanodracon, a năvălit fără veste cu oaste asupra mânăstirii ce se numea Pelichit, în sfânta și marea joi a mântuitoarelor Patimi, când se săvârșea dumnezeiasca Liturghie. Și, intrând în biserică și în Altar cu îndrăzneală, a poruncit să tacă cântarea și a răsturnat la pământ Sfintele și dătătoarele de viață Taine ale lui Hristos. După aceea, prinzând pe cei mai aleși monahi, patruzeci și doi la număr, i-a ferecat cu legături de fier, iar celorlalți, cu bătăi cumplite chinuindu-i, le-a rupt trupurile; pe alții, bărbile și fețele lor cu smoală ungându-le, i-a aprins și altora nasurile le-a tăiat. După aceea a aprins mânăstirea și biserica, iar pe cei ferecați, patruzeci și doi de părinți, i-a surghiunit în țara de la marginea Efesului și acolo, într-o baie veche încuindu-i, i-a chinuit cu silă de moarte.
Deci, în acea vreme, și Cuviosul Ilarion, ca un mai mare între părinții aceia, având rânduiala egumeniei, se știe că a pătimit mult și și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu pentru sfintele icoane.
Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților
În această lună, în ziua a douăzeci și opta, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ilarion cel nou, egumenul Mănăstirii Palechitului;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ștefan Mărturisitorul, făcătorul de minuni, care pentru dreapta credință în surghiun s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea sfântului Irodion, unul dintre cei șaptezeci de ucenici.
În această lună, în ziua a douăzeci și noua, pomenirea sfinților mucenici Marcu, episcopul Aretuselor, Chiril diaconul și alți mulți, împreună cu ei;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Iona, Varahisiu și a celorlalți nouă mucenici, împreună cu dânșii;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru și mărturisitorului Eustațiu, episcopul Bitiniei;
Tot în această zi, pomenirea sfinților apostoli, dintre cei șaptezeci: Sosten, Apolo, Chifa și Epafrodit.
Tot în această zi, pomenirea celui întru sfinți părintele nostru Diadoh, episcopul Foticeii, în Epir, al cărui "Cuvânt ascetic" se găsește în Filocalia românească, volumul 1.
Pe Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Cuvioase Ilarion roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
Sursă: pravila.ro, facebook.
