† Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan
(4 martie)

Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan datorită blândeții sale a ajuns la o așa măsură încât i se supuneau și fiarele sălbatice. Un leu, pe care l-a îngrijit și l-a vindecat îl asculta și-l însoțea întotdeauna. După ce a plecat la Domnul, leul a mers și a murit deasupra mormântului Sfântului. Îmblânzirea leului, transformarea firii sale dintr-un animal sălbatic carnivor într-un animal domestic, vegetarian, este o amintire a grădinii Edenului, unde animalele conviețuiau cu omul în armonie. Sfântul Gherasim de la Iordan, este prăznuit în calendarul ortodox în data de 4 martie.

Viața pe scurt - Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan (sinaxar)

Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan s-a născut într-o familie înstărită din provincia Licia, situată în partea de sud a Asiei Mici (în Turcia de astăzi). A renunțat de tânăr la viața lumească și la averea familiei pentru a deveni călugăr.

A plecat în regiunea Tebaida din deșertul egiptean, revenind ulterior în Licia natală. Spre sfârșitul domniei împăratului Teodosie al II-lea (408-450), pe la mijlocul secolului al V-lea, Sfântul Gherasim a părăsit Licia și a plecat în pelerinaj în Palestina. Ajuns acolo, s-a stabilit în pustia din apropierea râului Iordan, unde a înființat o mănăstire sub formă de lavră (mănăstire mare unde călugării locuiesc în chilii, construite la distanță unele de altele, ceea ce dă așezării aspectul unui sat) în anul 460, unde a trăit în asceză și rugăciune.

Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan și Sfântul Eftimie

Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan 4 martie - b

A fost atras inițial de învățătura monofizită (erezie creștină care admite existența unei singure naturi a lui Hristos), dar a renunțat curând la ea, cu ajutorul Cuviosului Eftimie cel Mare atunci trăia în pustia Ruva. A rămas mai multă vreme lângă Sfântul Eftimie, petrecându-și viața în pocăință, iar mai târziu, după ce s-a așezat în apropiere de râul Iordan și până la moartea Sfântului Eftimie (473), venea adesea la el, fapt consemnat de Sfântul Chiril al Ierusalimului.

Sfântului Gherasim ducea o viață mai aspră decât monahii din jurul său: în Postul Mare se retrăgea în adâncul pustiei în zona numita Ruva și ținea post negru, luând doar Sfânta Împărtășanie și nimic altceva. În pustie cu el îl lua uneori și pe ucenicul Chiriac trimis la el de către Sfântul Eftimie.

Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan și leul

Din scrierile care ne vorbesc despre viața sa aflăm că într-o zi, pe când mergea prin pustia Iordanului, a întâlnit un leu fioros care răgea cumplit din cauza că îi intrase în labă un spin. Sfântul Cuvios Gherasim îi scoate spinul și din acel moment leul nu-l îl mai părăsește pe Cuvios, urmându-l pretutindeni, ca un adevărat ucenic.

În acel timp la mănăstire Părinții aveau un catâr cu ajutorul căruia aduceau apă de la râul Iordan. Sfântul Cuviosul Gherasim l-a pus pe leu să îl păzească pe catâr. Leul îndeplinea cu bucurie aceasta sarcină. Însă, într-o zi, leul s-a depărtat cam mult de catâr și a adormit. Câțiva negustori, trecând cu o caravană de cămile pe acolo și văzând catârul singur, l-au luat și și-au continuat drumul.

Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan 4 martie - h

Sfântul Cuviosul Gherasim, văzând că lipsește de la mănăstire catârul și crezând că leul l-a mâncat, i-a spus acestuia: "lucrul pe care îl făcea catârul îl vei face tu, slujind trebuințele mănăstirii". Și leul s-a făcut de îndată ascultător și căra zi de zi apa de la Iordan pentru mănăstire.

După o vreme, negustorii s-au întors pe același drum. Și pe când treceau Iordanul, s-au întâlnit cu leul care împlinea lucrul care mai înainte era împlinit de catâr. Negustorii, văzând leul, s-au speriat și au fugit. Leul a luat catârul de frâu împreună și cu câteva cămile și s-a întors la Sfântul Cuvios Gherasim.

Cuviosul Gherasim s-a bucurat de cele petrecute, nu atât pentru că își recuperase catârul, ci mai ales pentru faptul că a cunoscut că leul nu îl mâncase pe bietul animal.

Cuviosul Gherasim l-a eliberat pe leu de sarcinile pe care le primise. Cu toate acestea, leul, deși părăsise mănăstirea, venea o dată pe săptămână la Cuviosul Gherasim, plecându-și capul înaintea lui, ca și cum i s-ar fi închinat.

Trecerea la cele veșnice a Sfântului Cuvios Gherasim de la Iordan

Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan 4 martie - a

Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan a trecut la Domnul cu pace în anul 475, fiind îngropat de frați cu mare cinste lângă biserică. Iar când leul Iordan a venit, ca de obicei, în săptămâna aceea, la stareț, nu l-a mai găsit decât pe ucenicul acestuia, pe nume Savatie, care i-a vestit moartea starețului și i-a arătat mormântul acestuia. Înțelegând leul ce se petrecuse, s-a pornit să ragă de durere și să se lovească cu capul de mormântul sfântului. Și culcându-se atunci peste mormântul acestuia a murit acolo.

Aceasta s-a făcut pentru că Dumnezeu a voit să preamărească pe Sfântul Cuvios Gherasim, nu numai în viață, ci și după moartea sa.

Mormântul și mănăstirea Cuviosului Gherasim au devenit loc de pelerinaj până în zilele noastre.

Surse: Creștin Ortodox, Orthodoxwiki, Ziarul Lumina.

Ornament despartitor v01

Minunile Sfântului Cuvios Gherasim de la Iordan

Din viața Sfântului Gherasim de la Iordan, poate cel mai interesant episod este cel al uceniciei unui leu sălbatic pe lângă acest sfânt.

La Sfântul Gherasim vedem că leul nu numai că se îmblânzește, dar capătă un comportament uman, devine într-un fel frate de ascultare al Sfântului Cuvios Gherasim. El își schimbă firea, prin aceea că nu mai este carnivor, ci se hrănește cu legume și verdețuri asemenea unui pustnic și dă dovadă de virtuți umane: smerenie, răbdare, rugăciune, recunoștință.

Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan 4 martie - c

Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan vederea ieșirii sufletelor

Când Cuviosul părintele nostru Eftimie a murit, Sfântul Cuviosul Gherasim a aflat despre aceasta din chilia sa, pentru că a văzut pe îngerii lui Dumnezeu înălțând la cer cu bucurie sufletul Cuviosului Eftimie. Deci sculându-se, s-a dus în lavra lui Eftimie și l-a găsit adormit întru Domnul și l-a îngropat după obiceiul călugăresc.

Ornament despartitor v01

Unde se găsesc moaștele Sfântului

Moaștele Sfântului Cuvios Gherasim se află în apropiere de Iordan în mănăstirea unde a viețuit Sfântul. În București o părticică din sfintele sale moaște se află la Schitul Darvari.

Ornament despartitor v01

Etimologia / semnificația numelui Gherasim

În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Cuvios Gherasim de la Iordan!

GHERASIM – acest nume derivă din greaca veche "géras (γέρας) Gerásimos (Γεράσιμος)" care înseamnă "cineva care este demn de un premiu", "respectabil, onorabil". În prezent este mai rar ca prenume fiind mai des folosit ca nume de familie sau ca nume de călugărie.

Derivate ale numelui Gherasim

Gherasimus, Gherasimo, Gherazim.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Gherasim?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 4 martie când este pomenit Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan. Mai sunt și alți sfinți care au purtat acest nume cum ar fi Sfântul Gherasim de Kefalonia serbat pe data de 16 august și 20 octombrie și mulți alții.

Sursă: Name-Doctor.

Ornament despartitor v01

Icoana Sfântului Cuvios Gherasim de la Iordan

Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan este întotdeauna reprezentat în icoană împreună cu leul pe care l-a îmblânzit.

Icoana Sfântului Cuvios Gherasim de la Iordan 4 martie
Icoana Sfântului Cuvios Gherasim de la Iordan 4 martie

O altă icoana a Sfântului Gherasim surprinde momentul în care cuviosul scoate așchia din laba leului.

Sfântului Gherasim se zugrăvește ca un pustnic bătrân, sau mai poate fi zugrăvit și ca stareț, purtând în mână cârja stărețească.

Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine, pp. 151, 199.

Ornament despartitor v01

Mănăstirea Sfântul Gherasim de la Iordan

Așezământul monahal de lângă Iordan este cunoscut în perioada bizantină sub numele de "Sfântul Cuvios Gherasim", iar în timpurile moderne ca "Deir Hajla" (în traducere - regiunea potârnichi). Astăzi, locașul de rugăciune poartă numele Maicii Domnului - Kalamon, așa cum se numea și în vechime. Este singura mănăstire de pe Valea Iordanului deschisă pentru turiști.

Este așezată între Ierihon și Iordan, în partea de sud-est a văii Ierihonului. Aproape de mănăstire, pe cursul râului Iordan, este locul exact în care a fost botezat Hristos. Nu departe de acest loc se află și Marea Moartă, pe locul unde au fost cetățile Sodoma și Gomora.

De-a lungul timpului, în jurul acestei mănăstiri, au trăit mulți sfinți. Dintre cei mai cunoscuți, îi amintim pe Sfânta Maria Egipteanca și pe Sfântul Cuvios Zosima. Aici au viețuit o bucată de vreme și doi sfinți români: Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani și Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț.

Istoria Mănăstirii Sfântul Gherasim de la Iordan

Sfântul Gherasim de la Iordan a zidit această mănăstire împreună cu călugării nevoitori în secolul al-V-lea și a închinat-o Maicii Domnului, spre a fi așezământ pentru toți pustnicii care petreceau și se rugau în deșert. Mănăstirea a fost construită în jurul unei fântâni adânci pentru a arăta monahilor că apa vieții pământești și Apa cea Veșnică izvorăsc din Sfânta Biserică.

În jurul mănăstirii există circa 70 de chilii săpate în stâncă în care mai viețuiesc și azi călugări retrași din obște. Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan a reușit să unească sihăstria cu viața monahală de obște prin rânduiala pe care a lăsat-o acestei mănăstiri.

Odată cu invazia perșilor din 614, mănăstirea a fost distrusă și a fost reconstruită la începutul secolului al IX-lea peste ruinele unei alte mănăstiri importante, cunoscută sub numele de "Lavra Calamona" sau Larva Sfântului Kalamon. Aceasta fusese înființată de sihaștrii din această pustie în vremea Sfintei Elena, înaintea Larvei Sfântul Cuvios Gherasim și este considerată cea mai veche mănăstire din Palestina.

Unul dintre numeroșii monahi din Lavra Calamona a fost și Sfântul Sava cel Sfințit, mai înainte de a-și înființa propria Lavră. Lavra a continuat să fie locuită până în secolul al XII-lea, când a fost restaurată de împăratul Manuil Comnenul. Pe ruinele acestei mănăstiri a fost construită în secolul al XIX-lea Mănăstirea de azi a Sfântului Gherasim.

În anul 2009, mănăstirea și toate construcțiile adiacente au fost restaurate complet și a fost construită și o casă de oaspeți pentru închinătorii care vin la Sfântul Cuvios Gherasim. Mănăstirea actuală aparține de Patriarhia Ierusalimului.

Chiliile sihăstrești au fost descoperite și descrise de către arheologul Hirschfeld. În aceste chilii au fost descoperite obiecte de ceramică din perioada bizantină.

Viața din Mănăstire în timpul Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan

Călugării tineri locuiau în mănăstire, iar după ce făceau ucenicie la un bătrân se retrăgeau alături de acesta în pustie ca mai apoi să-și sape propria locuință în munte.

Viața de la mănăstirea fondată de Gherasim a devenit cunoscută în acea vreme prin asprimea ei. Potrivit tradiției, pustnicii se închideau în propriile chilii în primele cinci zile ale săptămânii, rugându-se, lucrând împletituri de finic (frânghii, coșuri și pânze) și hrănindu-se doar cu pâine, curmale și apă, iar sâmbăta și duminica ieșeau din chilii și mergeau în biserică, unde săvârșeau slujbele religioase și se împărtășeau cu Sfintele Taine, mâncau împreună în trapeza mănăstirii, apoi se retrăgeau din nou în chilii cu proviziile de hrană pentru săptămâna următoare. Era interzis să se facă foc în chilii atât pentru încălzirea hranei, cât și pentru încălzire.

Această formă de monahism, când de obște, când de sine, este tributară Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan. Călugării petreceau o perioadă adunați în mănăstire, apoi se retrăgeau în pustie, în totală sihăstrie. În mănăstirea sa, Sfântul Cuvios Gherasim îi primea pe cei începători, iar părinților celor desăvârșiți le dădea în pustie chilii sihăstrești. Călugării care dobândeau o viata îmbunătățită puteau pleca din lavra cu binecuvântarea starețului, spre a viețui în singurătate.

Sub ascultarea Sfântului se aflau în pustie mai mult de șaptezeci de călugări cărora le era dată rânduiala vieții de Cuviosul Gherasim. Fiecare din ei nu avea nimic altceva, decât numai o haină veche ce-i acoperea trupul, o rogojină pe care se odihnea și un vas de lut cu apă. Și aveau poruncă de la părintele lor ca, ieșind din chilie, să nu-și închidă ușa, ci să lase chilia deschisă, ca oricine ar fi voit să intre și să ia ce i-ar plăcea din acele lucruri să nu fie oprit.

Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan 4 martie - f

Legat de vestimentație, între cele două moduri de viețuire existau deosebiri. Spre exemplu, călugării din sihăstrie aveau binecuvântarea să poarte sandale, spre deosebire de cei ce viețuiau în lavră. Cei singuratici nu foloseau sandalele în cele cinci zile, ci doar în lungul drum de la chilia lor și până la mănăstire, sâmbăta și duminica. După Sfânta Liturghie, intrând în trapeză, mâncau fiertură și beau puțin vin, întru slava lui Dumnezeu. Apoi fiecare își aducea lucrul mâinilor sale, pe care îl lucrase în cele cinci zile, și-l punea înaintea Cuviosului. Duminica după-amiază, iarăși fiecare se ducea la pustniceasca sa chilie, luând puțină pâine și curmale și un vas cu apă, cum și mlădițe de finic, pentru împletit coșnițe.

Unii din acei părinți pustnici, venind la Cuviosul Gherasim, îl rugau ca să le poruncească să aprindă uneori lumânare în sihăstreștile lor chilii, pentru citirea de noapte, iar uneori să aprindă și foc ca să-și încălzească apa pentru trebuința lor. Sfântul le răspundea: "De voiți să aveți foc în pustie, veniți de petreceți în mănăstire, împreună cu noii începători, căci eu niciodată nu voi lasă să se facă foc în locașurile pustnicești, în toate zilele vieții mele!"

Peștera unde a înnoptat Familia Sfântă în drumul spre Egipt

Icoana din peșterea Sfântului Cuvios Gherasim de la Iordan 4 martie
Icoana din peșterea Mănăstirii Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan

În legătură cu această mănăstire stă și un episod Biblic. În acest loc a poposit Maica Domnului cu Pruncul Iisus, în drum spre Egipt. Fecioara Maria și Iosif, împreună cu Pruncul Hristos, în drumul lor spre Egipt, fugind din calea nebuniei lui Irod, au poposit în interiorul unei peșteri, pe vremea nopții. În cinstea acestui minunat fapt, călugării au zidit o capelă subterană, pe chiar locul în care a înnoptat familia fugară. Capela Maicii Domnului se află în curtea interioară a mănăstirii, imediat în partea dreaptă a intrării principale.

La poposirea Maicii Domnului cu pruncul Hristos a avut loc următorul eveniment: aici își avea adăpostul o căpetenie a tâlharilor. Acesta a poruncit celorlalți tâlhari să nu facă niciun rău acestei familii, căci altminteri ar fi avut de a face cu el. Noaptea, Maica Domnului L-a îmbăiat pe Hristos. Apa care a rămas a luat-o soția tâlharului și l-a spălat pe fiul ei care era bolnav. Astfel copilul s-a vindecat de îndată. Se spune că acest copil este tâlharul care a fost răstignit de-a dreapta lui Hristos și a mers în Rai.

Sursă: Creștin Ortodox.

Ornament despartitor v01

Scrieri despre Sfântul Gherasim de la Iordan

Sfântul Gherasim de la Iordan, un om duhovnicesc, prin care harul lui Dumnezeu a strălucit.

Scriitorul Ioan Moschos reține o poveste impresionantă despre acest sfânt. Se spune că prin statura lui duhovnicească a îmblânzit un leu fioros pe care l-a numit Iordan. Acesta a devenit o companie nelipsită pentru bunul Gherasim, schimbându-și așa de mult purtarea, încât se hrănea cu legume și alte vegetale.

O întâmplare oarecum hazlie ne arată că leul devine un model de smerenie și ascultare pentru frați. Acuzat pe nedrept că a mâncat măgarul care căra zilnic apă pentru treburile mănăstirii, leul acceptă să facă el treaba măgarului dispărut. Răbdarea și ascultarea leului au fost dovedite când măgarul, furat de niște hoți, a revenit la mănăstire, iar Sfântul Gherasim a spus că au acuzat în mod greșit leul, redându-i în final libertatea.

Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan 4 martie - e

Un alt episod este legat de moartea părintelui. După ce l-au îngropat pe Sfântul Gherasim, leul a venit și l-a jelit pe sfântul care a avut grijă de el. Ioan Moschos spune că, prin acest leu, Dumnezeu ne arată cum erau animalele supuse lui Adam înainte de neascultarea sa și alungarea din Eden. Dar noi nu putem spune doar că Sfântul Gherasim a ajuns la starea lui Adam înainte de cădere, ci ni se arată o altfel de solidaritate și comuniune între om și natură, iar sfințenia și harul lui Dumnezeu sunt la baza acestei legături.

De la Sfântul Gherasim înțelegem că Raiul este o realitate care nu poate fi cugetată în afara omului, ci mai degrabă înlăuntrul lui, oferindu-ne un nou sens al cuvintelor Domnului: "Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru" (Luca 17, 21).

Dacă în Edenul pământesc Adam a numit animale care i se supuneau în virtutea poruncii lui Dumnezeu, la Sfântul Gherasim vedem că leul nu numai că se îmblânzește, dar capătă un comportament uman, devine într-un fel frate de ascultare al Sfântului Gherasim. El își schimbă firea, prin aceea că nu mai este carnivor, ci se hrănește cu legume și vegetale asemenea unui pustnic și dă dovadă de virtuți umane: smerenie, răbdare, rugăciune, recunoștință. Prin purtarea lui, leul nu ne descoperă numai cum trăia Adam în Eden cu animalele, ci spre ce țintă eshatologică trebuia să ajungă omul, adică o umanizare a întregii creații, o sfințire a acesteia prin revărsarea harului lui Dumnezeu și a sfințeniei Lui.

Ornament despartitor v01

Rugăciune către Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan

Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Armă tare având împotriva tuturor măiestriilor celui potrivnic înfrânarea, vitejește să călcăm în picioare toate meșteșugirile lui.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-ți ochii cei înțelegători ai sufletului tău, cu Strălucirea Duhului, purtătorule de Dumnezeu, ai privit prin virtute Lumina Cea Neapusă.
Lepădând cu sărăcia sarcina pământească a celor prezente ai străbătut calea sihăstriei, Sfinte Părinte Gherasim, fiind ca unul din cei fără de trup.

Ornament despartitor v01

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan, glasul al 8-lea

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Gherasim, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac - Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan, glasul al 4-lea

Aprinzându-te de dorirea ce­lor de sus, asprimea pustiului Iordanului mai mult decât toate dulcețile lumii ai socotit-o, acolo, plecându-se ție fiara cu ascultare până la moarte, cu jale pe mormântul tău s-a sfârșit, într-acest fel preamărindu-te Dumnezeu; pe Care roagă-L pentru noi, Sfinte Preacuvioase Părinte Gherasim.

Ornament despartitor v01

Viața completă - Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan (Viețile Sfinților)

Cuviosul Gherasim, lauda pustnicilor, era de neam din părțile Lichiei. Din tinerețe, având cuget dumnezeiesc, s-a îngrădit cu frica lui Dumnezeu. Primind sfințitul chip monahicesc, mai întâi s-a dus în cea mai dinăuntru pustie a Tebaidei din Egipt și, acolo viețuind cu plăcere de Dumnezeu o vreme oarecare în nevoințe duhovnicești, s-a întors iarăși la Lichia, în patria sa. După aceea a venit în Palestina, pe la sfârșitul împărăției lui Teodosie cel Tânăr (408-450), și s-a sălășluit în pustia Iordanului, în care strălucea ca o stea luminoasă cu razele cele pline de fapte bune. Acolo a făcut o mănăstire lângă râul Iordanului.

În zilele petrecerii lui în Palestina, împărățind Marchian și cu Pulheria (450-457), s-a făcut în Calcedon al patrulea Sinod a toată lumea (451) al Sfinților Părinți, împotriva lui Dioscor, răucredinciosul patriarh al Alexandriei, și a lui Eutihie arhimandritul, care ziceau că este numai o fire în Domnul nostru Iisus Hristo, și pe care i-au afurisit Sfinții Părinți.

După sinodul acela s-au sculat unii eretici care huleau sinodul ce se făcuse, ca și cum printr-însul ar fi lepădate dogmele dreptei credințe, iar învățătura lui Nestorie ar fi înnoită.

Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan 4 martie - d

Unul din aceia a fost un oarecare Teodosie, cu chipul monah, dar cu obiceiul vrăjitor, ținând de reaua credință a lui Eutihie. Acesta, venind în Ierusalim, a tulburat toată Palestina, amăgind nu numai pe cei simpli, ci pe mulți sfinți și pe împărăteasa Evdochia, văduva, care fusese soția împăratului Teodosie cel Tânăr și care, în acea vreme, locuia în Ierusalim. Cu ajutorul ei și al multor monahi palestinieni înșelați de el, au izgonit pe fericitul Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului, de pe scaun, iar Teodosie monahul însuși a răpit scaunul. Iar cei ce erau nemișcați întru dreapta credință, aceia, prin neliniștea ce li se făcea de mincinosul Teodosie, s-au dus în pustietățile cele mai dinăuntru: la început s-a dus Cuviosul Eftimie cel Mare, iar după dânsul și ceilalți sfinți.

Într-acea vreme, s-a amăgit cu înșelăciunea eretică și Cuviosul Gherasim. Însă voind Dumnezeu, degrabă s-a îndreptat, precum scrie despre acesta Chiril al Ierusalimului, în viața Cuviosului Eftimie: "A fost atunci, în pustia Iordanului un sihastru, care nu de mult venise din Lichia, anume Gherasim, care toate rânduielile vieții monahicești le trecuse și bine se nevoise asupra necuratelor duhuri.

Acela, biruind și izgonind pe diavolii cei nevăzuți, a fost împiedicat și amăgit de diavolii cei văzuți, adică de eretici, căci a căzut în eresul lui Eutihie. Auzind de Cuviosul Eftimie, de a cărui slavă a faptelor bune se umpluseră urechile tuturor, a mers la dânsul, fiind el atunci în pustia ce se numește Ruva. Văzându-l, mult s-a folosit, sălășluindu-se împreună cu dânsul multă vreme. Având pe deplin învățătura dreptei credințe, a lepădat vătămarea eretică și s-a întors la dreapta credință, căindu-se foarte mult de înșelăciunea sa de mai înainte". Aceasta povestește Chiril despre dânsul.

pravila - Floare Ornamentala

După aceasta Preasfințitul Iuvenalie iarăși și-a luat scaunul său; căci dreptcredinciosul împărat Marchian a trimis să prindă pe acel mincinos patriarh Teodosie, ca să-și ia pedeapsă după faptele sale. Iar el, înștiințându-se despre aceea, a fugit la muntele Sinai și, ascunzându-se, s-a făcut neștiut. Deci, iarăși a răsărit în Ierusalim și în toată Palestina dreapta credință, încât mulți care fuseseră amăgiți cu eresul, s-au întors din nou la dreapta credință. Iar împărăteasa Evdochia, cunoscând greșeala sa în credință, s-a pocăit foarte, lipindu-se iarăși de Biserica credincioșilor.

Mănăstirea Cuviosului Gherasim era departe de Sfânta cetate a Ierusalimului ca la treizeci și cinci de stadii, iar de râul Iordanului ca de o stadie. În aceasta primea pe cei noi începători, iar părinților celor desăvârșiți le dădea în pustie chilii sihăstrești. Erau sub mâna lui în pustie nu mai puțin de șaptezeci dintr-acești viețuitori, cărora le era dată rânduiala vieții de Cuviosul Gherasim, astfel: Cinci zile pe săptămâna fiecare ședea în pustniceasca sa chilie, singur, în tăcere, având oarecare lucru de mâini; mânca puțină pâine uscată, pe care o aducea cu sine din mănăstire, apă și curmale; iar a gusta vreo fiertură nu le era slobod; nici foc nu-i lăsa să aprindă în chiliile lor, ca nici cu cugetul să nu dorească ceva în acele cinci zile.

Sâmbăta și duminica toți veneau în mănăstire și se adunau în biserică la Sfânta Liturghie și se împărtășeau cu Preacuratele și de viață făcătoarele Taine ale lui Hristos. După aceea, intrând în trapeză, mâncau fiertură și beau puțin vin, întru slava lui Dumnezeu. Apoi fiecare își aducea lucrul mâinilor sale, pe care îl lucrase în cele cinci zile, și-l punea înaintea Cuviosului. Duminică după-amiază, iarăși fiecare se ducea la pustniceasca sa chilie, luând puțină pâine și curmale și un vas cu apă, cum și mlădițe de finic, pentru împletit coșnițe. Și atât de mare le era sărăcia, încât fiecare nu avea nimic altceva, decât numai o haină veche ce-i acoperea trupul, o rogojină pe care se odihnea și un vas de lut cu apă. Și aveau poruncă de la părintele lor ca, ieșind din chilie, să nu-și închidă ușa, ci să lase chilia deschisă, ca oricine ar fi voit să intre și să ia ce i-ar plăcea din acele lucruri, să nu fie oprit. Toți aveau o inimă și un suflet, încât fiecare dintre dânșii zicea că nimic nu este al său, ci toate sunt de obște.

pravila - Floare Ornamentala

Se mai povestește și aceasta: Unii din acei părinți pustnici, venind la Cuviosul Gherasim, îl rugau ca să le poruncească să aprindă uneori lumânare în sihăstreștile lor chilii, pentru citirea de noapte, iar uneori să aprindă și foc ca să-și încălzească apă pentru trebuința lor. Sfântul le răspundea: "De voiți să aveți foc în pustie, veniți de petreceți în mănăstire, împreună cu noii începători, căci eu niciodată nu voi lăsa să se facă foc în locașurile pustnicești, în toate zilele vieții mele!".

Auzind cei din Ierihon de o viață așa de aspră a pustnicilor, care erau sub mâna Sfântului Gherasim, și-au făcut obicei ca, în toate sâmbetele și duminicile, să vină la locașul Cuviosului Gherasim și să aducă îndestulare de hrană și vin și toate câte erau de trebuință mănăstirii. Cuviosul Gherasim atât era de postitor, încât în Sfântul și Marele Post nimic nu gusta până la luminata zi a Învierii lui Hristos, decât numai își întărea trupul și sufletul cu Sfânta Împărtășanie a dumnezeieștilor Taine.

Lângă acest cuvios povățuitor a petrecut în singurătate și fericitul Chiriac, precum se află scris în viața lui, unde se zice: "Eftimie Cuviosul a primit cu dragoste pe Chiriac când a venit la dânsul, văzând într-însul, prin prorocie, darurile lui Dumnezeu care erau să fie în el. Apoi degrabă l-a îmbrăcat în schimă cu mâinile sale și l-a trimis la Iordan, la Sfântul Gherasim, fiindcă marele Teoctist se dusese către Domnul.

pravila - Floare Ornamentala

Sfântul Gherasim, văzând pe Chiriac tânăr, i-a poruncit să viețuiască în mănăstirea de obște și să slujească la ascultări. Iar Chiriac se arăta gata la toate ostenelile, se îndeletnicea în slujbele mănăstirii toată ziua și stătea la rugăciune toată noaptea, având rar puțin somn. Iar postul lui era că gusta la două zile pâine și apă. Cuviosul Gherasim văzând o înfrânare ca aceea la vârsta lui tânără, se minuna și îl iubea.

Sfântul Gherasim avea obicei în Sfântul și Marele Post, să meargă în pustia cea mai adâncă, ce se numea Ruva, în care se sălășluia câteodată și Cuviosul Eftimie. Deci, iubind pe fericitul Chiriac pentru înfrânarea lui cea mare, îl lua cu dânsul la pustie. Acolo Chiriac se împărtășea în toate Duminicile cu Sfintele Taine din mâinile lui Gherasim, și petrecea în liniște pustnicească până la Duminica Stâlparilor; apoi se întorcea în mănăstire cu mult folos în suflet. După câtăva vreme, Cuviosul părintele nostru Eftimie a murit, a cărui mutare Cuviosul Gherasim a cunoscut-o pe când ședea în chilia sa, pentru că a văzut pe îngerii lui Dumnezeu înălțând la cer cu bucurie sufletul Cuviosului Eftimie.

Deci sculându-se, a luat pe Chiriac și s-a dus în lavra lui Eftimie și l-a găsit adormit întru Domnul. După ce a îngropat cinstitul lui trup, s-a întors în chilia sa, împreună cu iubitul său ucenic Chiriac. Acestui mare plăcut al lui Dumnezeu i-a slujit o fiară necuvântătoare, ca un om cu pricepere, din care pricină fericiții părinți Ioan Evirat și Sofronie sofistul scriu așa în Limonar: Am venit în lavra lui ava Gherasim, care era departe ca de o stadie de la Iordan. Iar monahii care viețuiau acolo ne-au spus despre ava Gherasim că, umblând el prin pustiul Iordanului, l-a întâmpinat un leu bolnav, care i-a arătat piciorul în care intrase un ghimpe mare, încât i se umflase piciorul. Leul se uita spre stareț cu ochi blânzi și, deși nu spunea cuvinte fiind necuvântător, însă cu chip smerit ruga pe stareț să-l vindece. Starețul, văzându-l că este într-o nevoie ca aceea, a șezut și, luând piciorul fiarei, a scos spinul. Apoi curățindu-i rana bine, a învăluit-o cu un petec și i-a dat drumul. Iar leul, după ce s-a vindecat, nu l-a mai părăsit pe stareț, ci, ca un ucenic, umbla după dânsul ori unde se ducea, încât se mira starețul de recunoștința cea bună a fiarei. De atunci îl hrănea starețul, dându-i uneori pâine, iar alteori linte.

pravila - Floare Ornamentala

Părinții aveau în lavră un catâr cu care își aduceau apa de la sfântul Iordan, pentru trebuința fraților. Starețul a poruncit să dea catârul în seama leului, să umble cu el și să-l pască pe lângă râul Iordanului. Într-una din zile, păscând leul pe catâr, s-a dus de lângă dânsul o depărtare cam mare și a adormit la soare. Trecând din Arabia un om cu cămile, a văzut catârul singur fără păstorul lui, și l-a prins și l-a luat într-ale sale. Leul deșteptându-se și căutând catârul, nu l-a găsit; apoi a venit la ava Gherasim trist și mâhnit că pierduse catârul. Starețul, gândind că leul a mâncat catârul, i-a zis: "Unde este catârul?". Iar el stând ca omul, tăcea, căutând în jos. Starețul i-a zis iarăși: "Oare l-ai mâncat? Bine este cuvântat Domnul, că nu te vei duce de aici și tot lucrul care îl făcea catârul, tu îl vei face, slujind la trebuința mănăstirească!". De atunci, din porunca starețului, puseră deasupra leului sarcina ce se punea pe catâr, adică un vas mare, cu care se aducea apă în mănăstire de la Iordan.

Într-una din zile, a venit la stareț un ostaș oarecare, pentru rugăciuni. Văzând pe leu aducând apă și aflând pricina, i-a fost milă de el și a dat trei galbeni părinților că să cumpere un catâr pentru trebuința lor, iar pe leu să-l elibereze de o robie ca aceea. S-a făcut așa, adică s-a cumpărat alt catâr pentru slujba mănăstirească, iar pe leu l-a eliberat. După puțină vreme, neguțătorul acela din Arabia care luase catârul trecând iarăși cu cămilele la sfânta cetate a Ierusalimului să vândă grâu, avea cu el și catârul acela. Și după ce a trecut Iordanul, din întâmplare, l-a întâmpinat leul, care, văzând pe catâr împreună cu cămilele, l-a cunoscut. Apoi deodată răcnind, s-a repezit la dânsul. Neguțătorul și cei care erau cu dânsul, văzând leul, se înspăimântară și fugiră; iar leul, prinzându-l de frâu cu gura, cum era obiceiul lui mai înainte, ducea catârul împreună cu trei cămile legate una după alta, încărcate cu grâu, bucurându-se foarte și mugind, că a aflat catârul pe care-l pierduse, și l-a adus la stareț.

Cuviosul stareț zâmbind, a zis către frați: "În zadar am ocărât leul, crezând că a mâncat catârul!". Și a numit leul Iordan. De atunci, adeseori venind leul la stareț și luând hrană de la dânsul, nu s-a despărțit de lavră cinci ani. Iar după ce Cuviosul Gherasim s-a dus către Domnul și s-a îngropat de către părinți, după a lui Dumnezeu purtare de grijă leul nu s-a aflat atunci în lavră. Venind după puțină vreme, își căuta starețul său. Iar Savatie, ucenicul lui Gherasim, văzând leul, a zis către dânsul: "Iordane, starețul nostru ne-a lăsat sărmani și s-a dus către Domnul!".

pravila - Floare Ornamentala

Apoi îi dădu hrană, zicându-i: "Ia și mănâncă!". Dar leul nu voia să primească hrană, ci lua aminte adeseori încoace și încolo și căutându-și starețul, adică pe Cuviosul Gherasim, răcnea foarte tare, mâhnindu-se. Iar Savatie și ceilalți bătrâni îl mângâiau, zicându-i: "S-a dus starețul către Domnul, lăsându-ne pe noi!". Dar nu puteau să-l potolească din strigare; și cu cât ei socoteau a-l mângâia prin cuvinte, el cu atât mai mult se tânguia și făcea mare strigare, răcnind și schimbând glasuri și cu fața și cu ochii, arătându-și mâhnirea pe care o avea nevăzându-și starețul.

Atunci i-a zis părintele Savatie: "Dacă nu ne crezi, mergi cu noi și-ți vom arăta locul unde zace starețul". Și luându-l, l-au dus la mormântul unde era îngropat Cuviosul Gherasim. Mormântul era departe de biserică, ca la cinci pași de picior. Stând părintele Savatie deasupra mormântului Cuviosului Gherasim, a zis către leu: "Iată aici este îngropat starețul nostru!". Și, plecându-și genunchii deasupra mormântului starețului, părintele Savatie plângea.

Leul, auzind acestea și văzând pe Savatie, se bătea și el cu capul de pământ, răcnind tare; după aceea a murit îndată deasupra mormântului starețului. Însă aceasta s-a făcut nu pentru că leul a avut suflet cuvântător, ci Dumnezeu a voit să preamărească pe cel ce L-a preamărit pe El, adică pe Sfântul Cuviosul Gherasim, nu numai în viață, ci și după moarte. Apoi să ne arate nouă, câtă ascultare aveau fiarele către Adam în Rai, mai înainte de a lui neascultare și cădere din Rai.

pravila - Floare Ornamentala

De aici se vede cât a fost de plăcut lui Dumnezeu Cuviosul Gherasim cel Mare, care, din tinerețe până la bătrânețe, I-a slujit cu osârdie, și a trecut către El, spre viața cea neîmbătrânită, unde împreună cu sfinții sălășluindu-se, slăvește pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, în veci. Amin.

N O T Ă - Prologul spune că acest Cuvios Gherasim ar fi viețuit pe timpul împărăției lui Constantin Bărbosul (668-685), nepotul lui Heraclie; dar se vede din viața Cuviosului Eftimie cel Mare, cum că în zilele lui și ale Cuviosului Gherasim a fost Sinodul al patrulea a toată lumea, în Calcedon, 451. Sinodul acela s-a ținut pe vremea împărăției lui Marcian, care a fost mai înainte de Constantin Bărbosul cu mai mult de două sute de ani. Căci Marcian a murit în anul 457 după nașterea lui Hristos, iar Constantin Bărbosul a fost în anul 668. Însă sinaxarul Kievului scrie că Sfântul Gherasim a viețuit în anul 5908 de la facerea lumii (400 d. Hr.), pe vremea împărăției lui Marcian. Acel an nu este însă al sfârșitului lui Gherasim, ci al viețuirii lui în împărăția lui Teodosie, înaintea lui Marcian. Se cuvine a ști că Sfântul Gherasim din Lichia a venit în Palestina pe la sfârșitul împărăției lui Teodosie cel Tânăr, la începutul împărăției lui Marcian, care a fost în anul 408, după nașterea lui Hristos. A viețuit Sfântul Gherasim în Palestina, când împărățea acel Marcian, iar după dânsul, în timpul lui Leon cel Mare, (450-474), apoi a lui Leon cel Tânăr, și a ajuns până la domnia lui Zenon (474-481), întru a cărui vreme, în anul al doilea, Cuviosul Gherasim a murit. Și a fost această moarte în anul 475, după nașterea lui Hristos, indictionul 13, adică o sută nouăzeci și doi de ani mai înainte de Constantin Bărbosul (668-685).

pravila - Floare Ornamentala

Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților

Ornament despartitor v01

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 4 martie

În această lună, ziua a patra, pomenirea sfântului preacuviosului părintelui nostru Gherasim, cel de la Iordan;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Pavel și Iuliana, sora lui;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici: Codrat, Acaciu și Stratonic, cei ce au fost mai înainte chinuitori ai sfinților mucenici Pavel și Iuliana și care de sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea sfântului Grigore episcopul Asului din Anatolia, care a trăit la anul 1150 și care în pace s-a săvârșit.

Calendar Ortodox - Sfinții de mâine 5 martie

În această lună, în ziua a cincea, pomenirea sfântului cuviosului mucenic Conon, cel din Isauria;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Conon, grădinarul;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui Marcu monahul ("Ascetul"), făcătorul de minuni;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Evloghiu din Palestina;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Evlampiu;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Arhelau și a celor împreună cu dânsul o sută cincizeci și doi de mucenici, care prin sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Ioan Bulgarul, care a mărturisit în Constantinopol, la anul 1784, și care prin sabie s-a săvârșit.

Ornament despartitor v01

Pe Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Cuvioase Gherasim roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro, facebook.

Recomandări

† Sfântul Mucenic Luchilian Sfânta Paula și cei împreună cu ei (3 iunie)

FB Mess WA Like Sfântul Mucenic Luchilian a primit martiriul împreună cu cei patru tineri: Ipatie, Paul, Dionisie, Claudie și Paula fecioara. Toți acești mucenici, biruitori în înfrângerile lor, au putut vedea dincolo de suferința […]

† Sfinții Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie și cei împreună cu ei (10 martie)

FB Mess WA Like Sfinții Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie și cei împreună cu ei au suferit mucenicia în timpul împăraților romani Deciu (249-251) și Valerian (253-259). Ei sunt serbați în calendarul ortodox în data de […]

Săptămâna Pătimirilor – Semnificația fiecărei zile și a Deniilor din Săptămâna Mare

FB Mess WA Like Săptămâna Pătimirilor (Săptămâna Mare) este perioada de la Duminica Floriilor până în Sâmbăta cea Mare inclusiv. FB Mess WA Like

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

Floare-Final
© 2023 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram