† Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan
(4 martie)

Trimte prietenilor tăi

Sfântul Gherasim de la Iordan (în greacă Γεράσιμος ἐν Ιορδάν, Abba Gherasimos), este prăznuit în calendarul ortodox în data de 4 martie.

El este un sfânt care a trăit în secolul V și care a participat la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon din anul 451.

Viața pe scurt - Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan (sinaxar)

Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan s-a născut într-o familie înstărită din provincia Licia, situată în partea de sud a Asiei Mici (în Turcia de astăzi), dar a renunțat de tânăr la viața lumească și la averea familiei pentru a deveni călugăr.

A plecat în regiunea Tebaida din deșertul egiptean, revenind ulterior în Licia natală. Spre sfârșitul domniei împăratului Teodosie al II-lea (408-450), pe la mijlocul secolului al V-lea, Sfântul Gherasim a părăsit Licia și a plecat în pelerinaj în Palestina. Ajuns acolo, s-a stabilit în pustia din apropierea râului Iordan, unde a înființat o mănăstire sub formă de lavră în anul 460, unde a trăit în asceză și rugăciune.

Sfântul Cuvios Gherasim și Sfântul Eftimie

A fost atras inițial de învățătura monofizită, dar a renunțat curând la ea, cu ajutorul Cuviosului Eftimie cel Mare, care trăia atunci în pustia Ruva. A rămas mai multă vreme lângă Sfântul Eftimie, petrecându-și viața în pocăință, iar mai târziu, după ce s-a așezat în apropiere de râul Iordan și până la moartea Sfântului Eftimie (473), venea adesea la el, fapt consemnat de Sfântul Chiril al Ierusalimului.

Sfântului Gherasim ducea o viață încă mai aspră decât monahii din jurul său: în Postul Mare, se retrăgea în adâncul pustiei, în zona numita Ruva și ținea post negru, luând doar Sfânta Împărtășanie și nimic altceva. În pustie cu el îl lua uneori și pe ucenicul Chiriac trimis la el de către Sfântul Eftimie.

Sfântul Cuvios Gherasim și leul

Din scrierea vieții sale aflam că într-o zi, pe când mergea prin pustia Iordanului, a întâlnit un leu fioros care ragea cumplit din cauza că îi intrase în labă un spin. Sfântul Cuvios Gherasim îi scoate spinul și din acel moment leul nu-l mai părăsește pe Cuvios, îl urma pretutindeni, ca un adevărat ucenic.

În acel timp, la mănăstire, Părintii aveau un catar cu ajutorul căruia aduceau apa de la râul Iordan. Sfântul Cuviosul Gherasim l-a pus pe leu să îl păzească pe catar. Leul îndeplinea cu bucurie aceasta sarcină. Însă, într-o zi, leul s-a depărtat cam mult de catâr și a adormit. Câțiva negustori, trecând cu o caravană de cămile pe acolo și văzând catarul singur, l-au luat și și-au continuat drumul.

Sfântul Cuviosul Gherasim, văzând ca lipsește de la mănăstire catarul și crezând că leul l-a mâncat, i-a spus acestuia: „lucrul pe care îl făcea catarul îl vei face tu, slujind trebuințele mănăstirii“. Și leul s-a făcut de îndată ascultător și căra zi de zi apa de la Iordan pentru mănăstire.

După o vreme, negustorii s-au întors pe același drum. Și pe când treceau Iordanul, s-au întâlnit cu leul care împlinea lucrul catarului. Negustorii, văzând leul, s-au speriat și au fugit. Leul a luat catarul de frâu împreună și cu câteva cămile și s-a întors la Sfântul Cuvios Gherasim.

Cuviosul Gherasim s-a bucurat de cele petrecute, nu atât pentru că își recuperase catarul, ci mai ales pentru faptul că a cunoscut că leul nu a mâncat catarul.

Cuviosul Gherasim l-a eliberat pe leu de sarcinile pe care le primise. Cu toate acestea leul, deși părăsise mănăstirea, venea o data pe săptămâna la Cuviosul Ghersim, plecându-și capul înaintea lui, ca și cum i s-ar fi închinat.

Trecerea la cele veșnice

Sfântul Cuvios Gherasim a trecut la Domnul cu pace în anul 475, fiind îngropat de frați cu mare cinste, lângă biserică. Iar când leul Iordan a venit, ca de obicei, în săptămâna aceea, la stareț, nu l-a mai găsit decât pe ucenicul acestuia, pe nume Savatie, care i-a vestit moartea starețului și i-a arătat mormântul acestuia. Înțelegând leul ce se petrecuse, s-a pornit să ragă de durere și să se lovească cu capul de mormântul sfântului. Și culcându-se atunci peste mormântul acestuia, a murit acolo.

Aceasta s-a făcut pentru ca Dumnezeu a voit să preamărească pe Sfântul Cuviosul Gherasim, nu numai în viață, ci și după moartea sa.

Mormântul și mănăstirea cuviosului Gherasim au devenit loc de pelerinaj până în zilele noastre.

Surse: Creștin Ortodox, Creștin Ortodox, Orthodoxwiki.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Unde se găsesc sfintele moaște ale Sfântului Gherasim de la Iordanul

Moaștele Sfântului Cuvios Gherasim se află în apropiere de Iordan în mănăstirea unde a viețuit Sfântul. În București o părticică din sfintele sale moaște se află la Scitul Darari.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Mănăstirea Sfântul Gherasim de la Iordan

Așezământul monahal de lângă Iordan este cunoscut în perioada bizantina sub numele de „Sfântul Cuvios Gherasim”, iar în timpurile moderne ca „Deir Hajla” (în traducere - regiunea potârnichi). Astăzi, locașul de rugăciune poarta numele Maicii Domnului - Kalamon, așa cum se numea și în vechime.

Este una dintre cele mai vechi mănăstiri din Palestina și singura mănăstire de pe Valea Iordanului deschisă pentru turiști.

Este așezată intre Ierihon și Iordan, în partea de sud est a văii Ierihonului. Aproape de mănăstire, pe cursul râului Iordan, este locul exact în care a fost botezat Hristos. Nu departe de acest loc se află și Marea Moartă, pe locul unde se aflau vechile cetăți Sodoma și Gomora.

De-a lungul timpului, în jurul acestei mănăstiri, au trăit multi sfinți. Dintre cei mai cunoscuți, îi amintim pe Sfânta Maria Egipteanca și pe Sfântul Cuvios Zosima. Aici au viețuit, o bucata de vreme, și doi sfinți romani: Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani și Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț.

Istoria Mănăstirii

Sfântul Gherasim de la Iordan a zidit această mănăstire împreună cu călugării nevoitori în secolul V și a închinat-o Maicii Domnului, spre a fi așezământ pentru toți pustnicii care petreceau și se rugau prin deșert. Mănăstirea a fost construită în jurul unei fântâni adânci pentru a arăta monahilor că apa vieții pământești și Apa cea Veșnică izvorăsc din Sfânta Biserică.

În jurul mănăstirii există circa 70 de chilii săpate în stâncă în care mai viețuiesc și azi călugări retrași din obște. Sfântul Gherasim a reușit să unească sihăstria cu viața monahală de obște prin rânduiala pe care a lăsat-o acestei mănăstiri.

Odată cu invazia perșilor din 614, mănăstirea a fost distrusă și a fost reconstruita la începutul secolului al IX-lea peste ruinele unei alte mănăstiri importante, cunoscută sub numele de „Lavra Calamona” sau Larva Sfântului Kalamon. Aceasta fusese înființată de sihaștrii din această pustie în vremea Sfintei Elena, înaintea Larvei Sfântul Cuvios Gherasim și este considerată cea mai veche mănăstire din Palestina.

Unul dintre numeroșii monahi din Lavra Calamona a fost și Sfântul Sava cel Sfințit, mai înainte de a-și înființa propria Lavră. Lavra a continuat să fie locuită până în secolul al XII-lea, când a fost restaurată de împăratul Manuil Comnenul. Pe ruinele acestei mănăstiri a fost construită în secolul al XIX-lea Mănăstirea de azi a Sfântului Gherasim.

În prezent

În anul 2009, mănăstirea și toate construcțiile adiacente au fost restaurate complet și a fost construită și o casă de oaspeți pentru închinătorii care vin la Sfântul Cuvios Gherasim.

Mănăstirea actuală aparține de Patriarhia Ierusalimului.

În legătură cu aceasta mănăstire stă și un episod Biblic. În acest loc a poposit Maica Domnului cu Pruncul Iisus, în drumul sau spre Egipt. Fecioara Maria și Iosif, împreună cu Pruncul Hristos, în drumul lor spre Egipt, fugind din calea nebuniei lui Irod, au poposit în interiorul acestei mănăstire, pe vremea nopții. În cinstea acestui minunat fapt, călugării au zidit o capela subterană, pe chiar locul în care a înnoptat familia fugara. Capela Maicii Domnului se afla în curtea interioara a mănăstirii, imediat în partea dreapta a intrării principale.

Tradiția spune ca la poposirea Maicii Domnului cu pruncul Hristos aici, a avut loc următorul eveniment: aici își avea adăpostul o căpetenie a tâlharilor. Acesta a poruncit celorlalți tâlhari să nu facă niciun rău acestei familii, căci altminteri ar fi avut de a face cu el. Noaptea, Maica Domnului L-a îmbăiat pe Hristos. Apa care a rămas a luat-o soția tâlharului și l-a spălat pe fiul ei care era bolnav. Astfel copilul s-a vindecat de îndată. Se spune că acest copil este tâlharul care a fost răstignit de-a dreapta lui Hristos și a mers în Rai.

Chiliile sihăstrești au fost descoperite și descrise de către arheologul Hirschfeld. În aceste chilii au fost descoperite obiecte de ceramică din perioada bizantină.

Viața din Mănăstire în timpul Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordanul

Călugării tineri locuiau în mănăstire, iar după ce făceau ucenicie la un părinte experimentat, se retrăgeau alături de acesta în pustie, ca mai apoi să-și sape propria locuință în munte. Sâmbăta și Duminica erau zilele în care se adunau împreună toți monahii, sihaștrii și cei din mănăstire, pentru a participa la Sfânta Liturghie și a se împărtăși.

Viața de la mănăstirea fondată de Gherasim a devenit cunoscută în acea vreme prin asprimea ei. Potrivit tradiției, pustnicii se închideau în propriile chilii în primele cinci zile ale săptămânii, rugându-se, lucrând împletituri de finic (frânghii, coșuri și pânze) și hrănindu-se doar cu pâine, curmale și apă, iar sâmbăta și duminica ieșeau din chilii și mergeau în biserică, unde săvârșeau slujbele religioase și se împărtășeau cu Sfintele Taine, mâncau împreună în trapeza mănăstirii, apoi se retrăgeau din nou în chilii cu proviziile de hrană pentru săptămâna următoare. Era interzis să se facă foc în chilii atât pentru încălzirea hranei, cât și pentru încălzire.

Aceasta formă de monahism, când de obște, când de sine, este tributara Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan. Călugării petreceau o perioada adunați în mănăstire, apoi se retrăgeau în pustie, în totala sihăstrie. În mănăstirea sa, Sfântul Cuvios Gherasim îi primea pe cei începători, iar părinților celor desăvârșiți le dădea în pustie chilii sihăstrești. Călugării care dobândeau o viata îmbunătățită, cu binecuvântarea starețului, puteau pleca din lavra, spre a viețui în singurătate.

Sub ascultarea Sfântului se aflau în pustie mai mult de șaptezeci de călugări, cărora le era dată rânduiala vieții de Cuviosul Gherasim. Fiecare din ei nu avea nimic altceva, decât numai o haină veche ce-i acoperea trupul, o rogojină pe care se odihnea și un vas de lut cu apă. Și aveau poruncă de la părintele lor ca, ieșind din chilie, să nu-și închidă ușa, ci să lase chilia deschisă, ca oricine ar fi voit să intre și să ia ce i-ar plăcea din acele lucruri, să nu fie oprit.

Legat de vestimentație, intre cele doua moduri de viețuire existau deosebiri. Spre exemplu, călugării ce viețuiau în sihăstrie aveau binecuvântarea să poarte sandale, spre deosebire de cei ce viețuiau în lavră. Cei singuratici nu foloseau sandalele în cele cinci zile, ci doar în lungul drum de la chilia lor și până la mănăstire, sâmbăta și duminica. Sâmbăta și duminica toți veneau în mănăstire și se adunau în biserica la Sfânta Liturghie și se împărtășeau cu Preacuratele și de viața făcătoarele Taine ale lui Hristos. După aceea, intrând în trapeza, mâncau fiertura și beau puțin vin, intru slava lui Dumnezeu. Apoi fiecare își aducea lucrul mâinilor sale, pe care îl lucrase în cele cinci zile, și-l punea înaintea Cuviosului. Duminica după-amiază, iarăși fiecare se ducea la pustniceasca sa chilie, luând putină pâine și curmale și un vas cu apa, cum și mlădițe de finic, pentru împletit coșnițe. Unii din acei părinți pustnici, venind la Cuviosul Gherasim, îl rugau ca să le poruncească să aprindă uneori lumânare în sihăstreștile lor chilii, pentru citirea de noapte, iar uneori să aprindă și foc ca să-și încălzească apa pentru trebuința lor. Sfântul le răspundea: „De voiți să aveți foc în pustie, veniți de petreceți în mănăstire, împreună cu noii începători, căci eu niciodată nu voi lasă să se facă foc în locașurile pustnicești, în toate zilele vieții mele!”

Surse: Creștin Ortodox.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Minunile Sfântului Cuvios Gherasim de la Iordan

Îmblânzirea Leului

Din viața Sfântului Gherasim de la Iordan, poate cel mai interesant episod este cel al uceniciei unui leu sălbatic pe lângă acest sfânt. Îmblânzirea leului, transformarea firii sale dintr-un animal sălbatic carnivor într-un animal domesticit, vegetal, este o amintire a grădinii Edenului, unde animalele conviețuiau cu omul în armonie.

La Sfântul Gherasim vedem că leul nu numai că se îmblânzește, dar capătă un comportament uman, devine într-un fel frate de ascultare al Sfântului Cuvios Gherasim. El își schimbă firea, prin aceea că nu mai este carnivor, ci se hrănește cu legume și vegetale asemenea unui pustnic și dă dovadă de virtuți umane: smerenie, răbdare, rugăciune, recunoștință.

Vederea ieșirii sufletelor

Când Cuviosul părintele nostru Eftimie a murit, Sfântul Cuviosul Gherasim a aflat despre aceasta din chilia sa, pentru că a văzut pe îngerii lui Dumnezeu înălțând la cer cu bucurie sufletul Cuviosului Eftimie. Deci sculându-se, s-a dus în lavra lui Eftimie și l-a găsit adormit întru Domnul și l-a îngropat după obiceiul călugăresc.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Icoana Sfântului Cuvios Gherasim

Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan este întotdeauna reprezentat în icoană împreună cu un leu care, după ce a fost vindecat de el, i-a devenit ucenic credincios și nedespărțit, ajutându-l la treburile mănăstirii. Astfel slăvește Dumnezeu pe cei care Îl slăvesc pe El.

O alta icoana a Sfântului Gherasim surprinde momentul în care cuviosul scoate așchia din laba leului.

Sfântului Gherasim se zugrăvește ca un pustnic bătrân, sau mai poate fi zugrăvit și ca stareț, purtând în mână cârja stărețească.

Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Dionisie din Furna - Erminia picturii bizantine, (p. 151)

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Etimologia / semnificația numelui Gherasim

În primul rând „La mulți ani!“ tuturor celor care poartă numele Sfântului Gherasim!
Gherasim – vine din limba greacă veche (Γεράσιμος) și se traduce prin respectabil, onorabil. În prezent este mai des întâlnit printre numele de familie și mai rar ca prenume.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Gherasim? Conform cu calendarul ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 4 martie de Sfântul Gherasim de la Iordan.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Rugăciune către Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan

Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Armă tare având împotriva tuturor măiestriilor celui potrivnic înfrânarea, vitejește să călcăm în picioare toate meșteșugirile lui.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-ți ochii cei înțelegători ai sufletului tău, cu Strălucirea Duhului, purtătorule de Dumnezeu, ai privit prin virtute Lumina Cea Neapusă.
Lepădând, cu sărăcia, sarcina pământească a celor prezente, ai străbătut calea sihăstriei, Sfinte Părinte Gherasim, fiind ca unul din cei fără de trup.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Cântări Liturgice

Troparul Cuviosului Gherasim, glasul 1

Cel ce ai fost întru postiri ca fără de trup, întru privegheri puternic și întru rugăciuni neîncetate, întru toate ai avut inima trează, purtătorule de Dumnezeu, părinte Gherasime. Cu viețuirea ta ai minunat pe îngeri și taberele demonilor le-ai izgonit, veselind pe cei credincioși, fericite, când ți s-a plecat ție fiara. Pentru aceasta având îndrăzneală către Domnul, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Condacul Cuviosului Gherasim, glasul al 4-lea

Aprinzându-te de dorirea celor de sus, asprimea pustiului Iordanului mai mult decât toate dulcețile lumii ai socotit-o, acolo plecându-se ție fiara cu ascultare până la moarte, cu jale pe mormântul tău s-a sfârșit, într-acest fel preamărindu-te Dumnezeu; pe Care roagă-L pentru noi, părinte Gherasim.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Viața completă - Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan (Viețile Sfinților)

Cuviosul Gherasim, lauda pustnicilor, era de neam din părțile Lichiei. Din tinerețe, având cuget dumnezeiesc, s-a îngrădit cu frica lui Dumnezeu. Primind sfințitul chip monahicesc, mai întâi s-a dus în cea mai dinăuntru pustie a Tebaidei din Egipt și, acolo viețuind cu plăcere de Dumnezeu o vreme oarecare în nevoințe duhovnicești, s-a întors iarăși la Lichia, în patria sa. După aceea a venit în Palestina, pe la sfârșitul împărăției lui Teodosie cel Tânăr (408-450), și s-a sălășluit în pustia Iordanului, în care strălucea ca o stea luminoasă cu razele cele pline de fapte bune. Acolo a făcut o mănăstire lângă râul Iordanului.

În zilele petrecerii lui în Palestina, împărățind Marchian și cu Pulheria (450-457), s-a făcut în Calcedon al patrulea Sinod a toată lumea (451) al Sfinților Părinți, împotriva lui Dioscor, răucredinciosul patriarh al Alexandriei, și a lui Eutihie arhimandritul, care ziceau că este numai o fire în Domnul nostru Iisus Hristos, și pe care i-au afurisit Sfinții Părinți.

După sinodul acela s-au sculat unii eretici care huleau sinodul ce se făcuse, ca și cum printr-însul ar fi lepădate dogmele dreptei credințe, iar învățătura lui Nestorie ar fi înnoită.

Unul din aceia a fost un oarecare Teodosie, cu chipul monah, dar cu obiceiul vrăjitor, ținând de reaua credință a lui Eutihie. Acesta, venind în Ierusalim, a tulburat toată Palestina, amăgind nu numai pe cei simpli, ci pe mulți sfinți și pe împărăteasa Evdochia, văduva, care fusese soția împăratului Teodosie cel Tânăr și care, în acea vreme, locuia în Ierusalim. Cu ajutorul ei și al multor monahi palestinieni înșelați de el, au izgonit pe fericitul Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului, de pe scaun, iar Teodosie monahul însuși a răpit scaunul. Iar cei ce erau nemișcați întru dreapta credință, aceia, prin neliniștea ce li se făcea de mincinosul Teodosie, s-au dus în pustietățile cele mai dinăuntru: la început s-a dus Cuviosul Eftimie cel Mare, iar după dânsul și ceilalți sfinți.

Folare-Separare

Într-acea vreme, s-a amăgit cu înșelăciunea eretică și Cuviosul Gherasim. Însă voind Dumnezeu, degrabă s-a îndreptat, precum scrie despre acesta Chiril al Ierusalimului, în viața Cuviosului Eftimie: "A fost atunci, în pustia Iordanului un sihastru, care nu de mult venise din Lichia, anume Gherasim, care toate rânduielile vieții monahicești le trecuse și bine se nevoise asupra necuratelor duhuri.

Acela, biruind și izgonind pe diavolii cei nevăzuți, a fost împiedicat și amăgit de diavolii cei văzuți, adică de eretici, căci a căzut în eresul lui Eutihie. Auzind de Cuviosul Eftimie, de a cărui slavă a faptelor bune se umpluseră urechile tuturor, a mers la dânsul, fiind el atunci în pustia ce se numește Ruva. Văzându-l, mult s-a folosit, sălășluindu-se împreună cu dânsul multă vreme. Având pe deplin învățătura dreptei credințe, a lepădat vătămarea eretică și s-a întors la dreapta credință, căindu-se foarte mult de înșelăciunea sa de mai înainte". Aceasta povestește Chiril despre dânsul.

După aceasta Preasfințitul Iuvenalie iarăși și-a luat scaunul său; căci dreptcredinciosul împărat Marchian a trimis să prindă pe acel mincinos patriarh Teodosie, ca să-și ia pedeapsă după faptele sale. Iar el, înștiințându-se despre aceea, a fugit la muntele Sinai și, ascunzându-se, s-a făcut neștiut. Deci, iarăși a răsărit în Ierusalim și în toată Palestina dreapta credință, încât mulți care fuseseră amăgiți cu eresul, s-au întors din nou la dreapta credință. Iar împărăteasa Evdochia, cunoscând greșeala sa în credință, s-a pocăit foarte, lipindu-se iarăși de Biserica credincioșilor.

Folare-Separare

Mănăstirea Cuviosului Gherasim era departe de Sfânta cetate a Ierusalimului ca la treizeci și cinci de stadii, iar de râul Iordanului ca de o stadie. În aceasta primea pe cei noi începători, iar părinților celor desăvârșiți le dădea în pustie chilii sihăstrești. Erau sub mâna lui în pustie nu mai puțin de șaptezeci dintr-acești viețuitori, cărora le era dată rânduiala vieții de Cuviosul Gherasim, astfel: Cinci zile pe săptămâna fiecare ședea în pustniceasca sa chilie, singur, în tăcere, având oarecare lucru de mâini; mânca puțină pâine uscată, pe care o aducea cu sine din mănăstire, apă și curmale; iar a gusta vreo fiertură nu le era slobod; nici foc nu-i lăsa să aprindă în chiliile lor, ca nici cu cugetul să nu dorească ceva în acele cinci zile.

Sâmbăta și duminica toți veneau în mănăstire și se adunau în biserică la Sfânta Liturghie și se împărtășeau cu Preacuratele și de viață făcătoarele Taine ale lui Hristos. După aceea, intrând în trapeză, mâncau fiertură și beau puțin vin, întru slava lui Dumnezeu. Apoi fiecare își aducea lucrul mâinilor sale, pe care îl lucrase în cele cinci zile, și-l punea înaintea Cuviosului. Duminică după-amiază, iarăși fiecare se ducea la pustniceasca sa chilie, luând puțină pâine și curmale și un vas cu apă, cum și mlădițe de finic, pentru împletit coșnițe. Și atât de mare le era sărăcia, încât fiecare nu avea nimic altceva, decât numai o haină veche ce-i acoperea trupul, o rogojină pe care se odihnea și un vas de lut cu apă. Și aveau poruncă de la părintele lor ca, ieșind din chilie, să nu-și închidă ușa, ci să lase chilia deschisă, ca oricine ar fi voit să intre și să ia ce i-ar plăcea din acele lucruri, să nu fie oprit. Toți aveau o inimă și un suflet, încât fiecare dintre dânșii zicea că nimic nu este al său, ci toate sunt de obște.

Se mai povestește și aceasta: Unii din acei părinți pustnici, venind la Cuviosul Gherasim, îl rugau ca să le poruncească să aprindă uneori lumânare în sihăstreștile lor chilii, pentru citirea de noapte, iar uneori să aprindă și foc ca să-și încălzească apă pentru trebuința lor. Sfântul le răspundea: "De voiți să aveți foc în pustie, veniți de petreceți în mănăstire, împreună cu noii începători, căci eu niciodată nu voi lăsa să se facă foc în locașurile pustnicești, în toate zilele vieții mele!"

Folare-Separare

Auzind cei din Ierihon de o viață așa de aspră a pustnicilor, care erau sub mâna Sfântului Gherasim, și-au făcut obicei ca, în toate sâmbetele și duminicile, să vină la locașul Cuviosului Gherasim și să aducă îndestulare de hrană și vin și toate câte erau de trebuință mănăstirii. Cuviosul Gherasim atât era de postitor, încât în Sfântul și Marele Post nimic nu gusta până la luminata zi a Învierii lui Hristos, decât numai își întărea trupul și sufletul cu Sfânta Împărtășanie a dumnezeieștilor Taine.

Lângă acest cuvios povățuitor a petrecut în singurătate și fericitul Chiriac, precum se află scris în viața lui, unde se zice: "Eftimie Cuviosul a primit cu dragoste pe Chiriac când a venit la dânsul, văzând într-însul, prin proorocie, darurile lui Dumnezeu care erau să fie în el. Apoi degrabă l-a îmbrăcat în schimă cu mâinile sale și l-a trimis la Iordan, la Sfântul Gherasim, fiindcă marele Teoctist se dusese către Domnul.

Sfântul Gherasim, văzând pe Chiriac tânăr, i-a poruncit să viețuiască în mănăstirea de obște și să slujească la ascultări. Iar Chiriac se arăta gata la toate ostenelile, se îndeletnicea în slujbele mănăstirii toată ziua și stătea la rugăciune toată noaptea, având rar puțin somn. Iar postul lui era că gusta la două zile pâine și apă. Cuviosul Gherasim văzând o înfrânare ca aceea la vârsta lui tânără, se minuna și îl iubea.

Sfântul Gherasim avea obicei în Sfântul și Marele Post, să meargă în pustia cea mai adâncă, ce se numea Ruva, în care se sălășluia câteodată și Cuviosul Eftimie. Deci, iubind pe fericitul Chiriac pentru înfrânarea lui cea mare, îl lua cu dânsul la pustie. Acolo Chiriac se împărtășea în toate Duminicile cu Sfintele Taine din mâinile lui Gherasim, și petrecea în liniște pustnicească până la Duminica Stâlparilor; apoi se întorcea în mănăstire cu mult folos în suflet. După câtăva vreme, Cuviosul părintele nostru Eftimie a murit, a cărui mutare Cuviosul Gherasim a cunoscut-o pe când ședea în chilia sa, pentru că a văzut pe îngerii lui Dumnezeu înălțând la cer cu bucurie sufletul Cuviosului Eftimie.

Folare-Separare

Deci sculându-se, a luat pe Chiriac și s-a dus în lavra lui Eftimie și l-a găsit adormit întru Domnul. După ce a îngropat cinstitul lui trup, s-a întors în chilia sa, împreună cu iubitul său ucenic Chiriac. Acestui mare plăcut al lui Dumnezeu i-a slujit o fiară necuvântătoare, ca un om cu pricepere, din care pricină fericiții părinți Ioan Evirat și Sofronie sofistul scriu așa în Limonar: Am venit în lavra lui ava Gherasim, care era departe ca de o stadie de la Iordan. Iar monahii care viețuiau acolo ne-au spus despre ava Gherasim că, umblând el prin pustiul Iordanului, l-a întâmpinat un leu bolnav, care i-a arătat piciorul în care intrase un ghimpe mare, încât i se umflase piciorul. Leul se uita spre stareț cu ochi blânzi și, deși nu spunea cuvinte fiind necuvântător, însă cu chip smerit ruga pe stareț să-l vindece. Starețul, văzându-l că este într-o nevoie ca aceea, a șezut și, luând piciorul fiarei, a scos spinul. Apoi curățindu-i rana bine, a învăluit-o cu un petec și i-a dat drumul. Iar leul, după ce s-a vindecat, nu l-a mai părăsit pe stareț, ci, ca un ucenic, umbla după dânsul ori unde se ducea, încât se mira starețul de recunoștința cea bună a fiarei. De atunci îl hrănea starețul, dându-i uneori pâine, iar alteori linte.

Părinții aveau în lavră un catâr cu care își aduceau apa de la sfântul Iordan, pentru trebuința fraților. Starețul a poruncit să dea catârul în seama leului, să umble cu el și să-l pască pe lângă râul Iordanului. Într-una din zile, păscând leul pe catâr, s-a dus de lângă dânsul o depărtare cam mare și a adormit la soare. Trecând din Arabia un om cu cămile, a văzut catârul singur fără păstorul lui, și l-a prins și l-a luat într-ale sale. Leul deșteptându-se și căutând catârul, nu l-a găsit; apoi a venit la ava Gherasim trist și mâhnit că pierduse catârul. Starețul, gândind că leul a mâncat catârul, i-a zis: "Unde este catârul?" Iar el stând ca omul, tăcea, căutând în jos. Starețul i-a zis iarăși: "Oare l-ai mâncat? Bine este cuvântat Domnul, că nu te vei duce de aici și tot lucrul care îl făcea catârul, tu îl vei face, slujind la trebuința mănăstirească!" De atunci, din porunca starețului, puseră deasupra leului sarcina ce se punea pe catâr, adică un vas mare, cu care se aducea apă în mănăstire de la Iordan.

Într-una din zile, a venit la stareț un ostaș oarecare, pentru rugăciuni. Văzând pe leu aducând apă și aflând pricina, i-a fost milă de el și a dat trei galbeni părinților că să cumpere un catâr pentru trebuința lor, iar pe leu să-l elibereze de o robie ca aceea. S-a făcut așa, adică s-a cumpărat alt catâr pentru slujba mănăstirească, iar pe leu l-a eliberat. După puțină vreme, neguțătorul acela din Arabia care luase catârul trecând iarăși cu cămilele la sfânta cetate a Ierusalimului să vândă grâu, avea cu el și catârul acela. Și după ce a trecut Iordanul, din întâmplare, l-a întâmpinat leul, care, văzând pe catâr împreună cu cămilele, l-a cunoscut. Apoi deodată răcnind, s-a repezit la dânsul. Neguțătorul și cei care erau cu dânsul, văzând leul, se înspăimântară și fugiră; iar leul, prinzându-l de frâu cu gura, cum era obiceiul lui mai înainte, ducea catârul împreună cu trei cămile legate una după alta, încărcate cu grâu, bucurându-se foarte și mugind, că a aflat catârul pe care-l pierduse, și l-a adus la stareț.

Folare-Separare

Cuviosul stareț zâmbind, a zis către frați: "În zadar am ocărât leul, crezând că a mâncat catârul!" Și a numit leul Iordan. De atunci, adeseori venind leul la stareț și luând hrană de la dânsul, nu s-a despărțit de lavră cinci ani. Iar după ce Cuviosul Gherasim s-a dus către Domnul și s-a îngropat de către părinți, după a lui Dumnezeu purtare de grijă leul nu s-a aflat atunci în lavră. Venind după puțină vreme, își căuta starețul său. Iar Savatie, ucenicul lui Gherasim, văzând leul, a zis către dânsul: "Iordane, starețul nostru ne-a lăsat sărmani și s-a dus către Domnul!"

Apoi îi dădu hrană, zicându-i: "Ia și mănâncă!" Dar leul nu voia să primească hrană, ci lua aminte adeseori încoace și încolo și căutându-și starețul, adică pe Cuviosul Gherasim, răcnea foarte tare, mâhnindu-se. Iar Savatie și ceilalți bătrâni îl mângâiau, zicându-i: "S-a dus starețul către Domnul, lăsându-ne pe noi!" Dar nu puteau să-l potolească din strigare; și cu cât ei socoteau a-l mângâia prin cuvinte, el cu atât mai mult se tânguia și făcea mare strigare, răcnind și schimbând glasuri și cu fața și cu ochii, arătându-și mâhnirea pe care o avea nevăzându-și starețul.

Atunci i-a zis părintele Savatie: "Dacă nu ne crezi, mergi cu noi și-ți vom arăta locul unde zace starețul". Și luându-l, l-au dus la mormântul unde era îngropat Cuviosul Gherasim. Mormântul era departe de biserică, ca la cinci pași de picior. Stând părintele Savatie deasupra mormântului Cuviosului Gherasim, a zis către leu: "Iată aici este îngropat starețul nostru!" Și, plecându-și genunchii deasupra mormântului starețului, părintele Savatie plângea.

Folare-Separare

Leul, auzind acestea și văzând pe Savatie, se bătea și el cu capul de pământ, răcnind tare; după aceea a murit îndată deasupra mormântului starețului. Însă aceasta s-a făcut nu pentru că leul a avut suflet cuvântător, ci Dumnezeu a voit să preamărească pe cel ce L-a preamărit pe El, adică pe Sfântul Cuviosul Gherasim, nu numai în viață, ci și după moarte. Apoi să ne arate nouă, câtă ascultare aveau fiarele către Adam în Rai, mai înainte de a lui neascultare și cădere din Rai.

De aici se vede cât a fost de plăcut lui Dumnezeu Cuviosul Gherasim cel Mare, care, din tinerețe până la bătrânețe, I-a slujit cu osârdie, și a trecut către El, spre viața cea neîmbătrânită, unde împreună cu sfinții sălășluindu-se, slăvește pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, în veci. Amin.

Folare-Separare

Cartea în format fizic o găsiți apăsând aici ➡ Viețile Sfinților pe tot anul.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de astăzi - 4 martie

În această lună, ziua a patra, pomenirea sfântului preacuviosului părintelui nostru Gherasim, cel de la Iordan;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Pavel și Iuliana, sora lui;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici: Codrat, Acaciu și Stratonic, cei ce au fost mai înainte chinuitori ai sfinților mucenici Pavel și Iuliana și care de sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea sfântului Grigore episcopul Asului din Anatolia, care a trăit la anul 1150 și care în pace s-a săvârșit.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de mâine - 5 martie

În această lună, în ziua a cincea, pomenirea sfântului cuviosului mucenic Conon, cel din Isauria;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Conon, grădinarul;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui Marcu monahul ("Ascetul"), făcătorul de minuni;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Evloghiu din Palestina;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Evlampiu;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Arhelau și a celor împreună cu dânsul o sută cincizeci și doi de mucenici, care prin sabie s-au săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Ioan Bulgarul, care a mărturisit în Constantinopol, la anul 1784, și care prin sabie s-a săvârșit.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Sursă: pravila.ro

Facebook

Floare Final

Pe Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfântă Cuvioase Gherasim roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mânuiește-ne pe noi. Amin.

Recomandări

† Sfinții Cuvioși Rafail și Partenie de la Agapia Veche
(21 iulie)

În data de 21 iulie, Biserica Ortodoxă Română îi pomenește pe Sfinții Cuvioși Rafail și Partenie de la Agapia Veche. Acești doi monahi nevoitori au mărit ceata sfinților români printr-o trăire spirituală profundă.

† Sfânta Muceniță Iulia din Cartagina (fecioara)
(16 iulie)

Sfânta Muceniță Iulia din Cartagina reprezintă un model de tărie și asprime a vieții, dar și de har și binecuvântare pe care sufletul aflat în nevoi îl primește de la Dumnezeu pentru răbdarea și biruința […]

† Sfânta Mare Muceniță Hristina (Cristiana)
(24 iulie)

În data de 24 iulie, în calendarul ortodox serbăm pe Sfânta Mare Muceniță Hristina. Ea L-a cunoscut pe Creator prin contemplarea naturii, apoi un înger I s-a arătat și i l-a făcut cunoscut pe Hristos.

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

One comment on “† Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan
(4 martie)”

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram