† Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul
(10 noiembrie)

Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul, făcătorul de minuni, a fost nașul și părintele spiritual al Sfântului Paisie Aghioritul. El a fost binecuvântat de Dumnezeu cu harul înainte vederii, cu smerenie, cu răbdare și blândețe, punându-se în slujba tuturor celor în nevoi, reușind să găsească echilibrul perfect între dăruirea față de ceilalți și o viață duhovnicească înaltă, scăldată într-o continuă rugăciune. Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul este serbat în calendarul ortodox în data de 10 noiembrie

Viața - Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul (sinaxar)

Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul împreună cu Sfântul Paisie Aghioritul
Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul împreună cu Sfântul Paisie Aghioritul

Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul s-a născut în anul 1840 în satul Kefalohori, din ținutul Farasa, în familia învățătorului Elefterie și a soției sale Varvara, fiind cel de-al doilea fiu al acestora, după Vlasie. La naștere a primit numele Teodor. Satul său natal era situat într-o regiune cu doar câteva localități creștine, aflat la aproximativ două sute de kilometri depărtare de Capadocia turcească, fiind o picătură creștină într-o mare musulmană.

La scurt timp după terminarea studiilor, cei doi frați rămân orfani de ambii părinți, ei ajungând în grija unei mătuși. După câțiva ani, mătușa sa îl trimite pe tânărul Teodor la o altă mătușă, în localitatea Nigdi, spre a învăța secretele profesiei de învățător de la aceasta. După ce l-a învățat pe tânărul său nepot tot ce a știut, mătușa l-a trimis pe acesta în localitatea Smirna, unde se va deprinde și cu limbile străine: armeana, turca și franceza.

Intrarea în monahism a Sfântului Cuvios Arsenie Capadocianul

La scurt timp, simțind chemarea către cele sfinte, intră în mânăstirea "Sfântul Ioan Botezătorul" din orașul Flaviana (15 km de Cezareea), unde la vârsta de 26 ani este călugărit cu numele de Arsenie și apoi hirotonit ierodiacon.

Începutul călătoriei sale duhovnicești își are originea încă din timpul copilăriei, atunci când, într-una din zile, fiind alături de fratele său Vlasie pe ogorul familiei, a căzut în râul din apropiere, fiind în pericol de a se îneca. În apropierea locului cu pricina se afla o biserică închinată Sfântului Gheorghe. Cuprins de spaimă și neștiind ce altceva ar putea face, fratele său Vlasie, a început să se roage Sfântului Gheorghe. O clipă mai târziu, Teodor era lângă fratele său, povestindu-i că un călugăr l-a luat din apă și l-a pus pe calul său scoțându-l afară din vârtej.

La vârsta de 30 de ani, Sfântul Arsenie este hirotonit ieromonah și este făcut arhimandrit de mitropolitul Paisie al II-lea. De la acesta a primit drept ascultare să meargă în satul natal și să păstorească creștinii ortodocși de acolo. Înainte însă de a pleca spre satul natal, face o călătorie la Locurile Sfinte pentru a mulțumi lui Dumnezeu dar și pentru a se întări și mai mult în credință. Din această pricină a fost numit de compatrioții săi și "Hagi-efendi" (Hagi erau denumiți cei care erau trimiși la Locurile Sfinte cu rugăciunile și pomelnicele tuturor celor dintr-o regiune).

Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul întors în satul său natal

În acea perioadă viața creștinilor era una zbuciumată din cauza asupririlor turcilor care nu pierdeau nici o ocazie de a-i umili. Erau prigoniți pentru credința ortodoxă, erau izolați de ceilalți creștini, viețile lor erau puse în pericol, femeile erau luate și umilite în haremurile turcești, bărbații erau uciși și copii luați și despărțiți de familiile lor. Toate acestea nu erau înfăptuite de autoritățile turcești, ci cu acordul tacit al lor de teți (turcii răzvrătiți). Odată, când un grup de turci urmărea un grup de femei pentru a le prinde, ele au preferat să se arunce în râul din apropiere decât să renunțe la credință și la curățenia lor trupească. Creștinii din Farasa erau însă cunoscuți și renumiți pentru viața lor curată, bine ancorată în trăirile profunde, mărturisind pe Hristos fără teamă înaintea păgânilor. În această regiune, micuță ca întindere, se găseau în jur de 50 de bisericuțe creștine, majoritatea funcționând ca mănăstiri. Biserica centrală era închinată "Sfinților Mucenici Varasihie și Iona (29 martie)" care au pătimit pe la jumătatea secolului al IV-lea.

Odată revenit pe meleagurile natale, Sfântul Arsenie se dedică activităților pedagogice. Astfel, a amenajat o sală unde copii se strângeau și învățau carte și în același timp erau introduși pas cu pas în mângâietoarea călătorie spirituală a Evangheliei Domnului Hristos. Însă, pentru a nu atrage atenția păgânilor că pruncii nu primeau doar educația de bază ci și pe cea duhovnicească, Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul pusese în loc de bănci piei de oi sau de capră pe care copii îngenuncheau și urmăreau lecțiile. Astfel, turcii nu bănuiau nimic, crezând că învață, nu că se roagă. Alteori, Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul îi ducea pe copii în Biserica Maicii Domnului care devenise și ea un fel de școală ascunsă. Îi îndemna pe copii să învețe și să se roage cât mai des cu "Rugăciunea inimii": "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!" sau îi învăța, ca atunci când greșeau să spună această rugăciune scurtă: "Am greșit Dumnezeul meu". Sfântul Arsenie purta de grijă tuturor, nu doar copiilor, ci și tinerilor și vârstnicilor, "făcându-se tuturor toate". Pentru a face cunoscut cuvântul Domnului, Sfântul Cuvios Arsenie îi strângea pe cât mai mulți credincioși în casa lui și le povestea fie din Evanghelie, fie din Vechiul Testament, fie despre Sfântul zilei. Cei care îl ascultau, la rândul lor povesteau la ei acasă cele auzite și astfel toți se îmbogățeau duhovnicește cu cuvintele Sfântului ducând mai departe învățătura cea sfântă. La slujbe, Sfântul Arsenie citea Sfânta Evanghelie în greacă, fanariotă și în turcă pentru ca întregul popor să poată înțelege Cuvântul lui Dumnezeu.

Pe lângă implicarea sa în propovăduirea Evangheliei, Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul se dăruia foarte mult oricui era în nevoi. Pentru a-i ajuta pe ceilalți să nu renunțe la credința creștină în favoarea celei musulmane, unde li se promitea o viață îmbelșugată, fără griji materiale, fără presiuni din partea autorităților, Sfântul Cuvios Arsenie organiza colecte în satele apropiate și în orașe cu scopul de a-i ține uniți în credință pe creștini și a menține trează apartenența lor grecească. De aceea, atunci când boteza pe prunci le punea nume ortodoxe și grecești: Elefterie (care se traduce "om liber"), sau Elefteria ("libertate"), Sotir ("mântuire"), Sotiria, sau nume biblice (Moise, Solomon, Eva). Un alt motiv pentru care Sfântul Arsenie proceda astfel: nu dădea nume de sfinți pentru a-i feri pe creștini de destrăbălările care ar fi avut loc la zilele onomastice, observate de el însuși în multe ocazii de acest gen.

Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul a fost totodată și apărător al credinței ortodoxe împotriva propagandei protestante. Odată a venit în Farasa un pastor protestant care dorea să se cazeze la singura familie protestantă din ținut, la familia Koupsi. Cuviosul Arsenie i-a spus să plece fiindcă deja au un protestant și nu-i mai trebuie altul în sat. Apoi a spus în Biserică: "Cine va spune bună ziua lui Koupsi să știți că va rămâne neputrezit". La auzul acelor cuvinte, nimeni nu a vorbit cu Koupsi. Astfel, acesta, văzând reacția întregii comunități a revenit la credința ortodoxă. Cu toate acestea, indiferent că era creștin sau turc, atunci când i se cerea ajutorul, Sfântul Cuvios Arsenie ajuta pe oricare din semenii săi.

Dreptatea Sfântului Cuvios Arsenie Capadocianul

În ciuda dragostei față de semenii săi, Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul nu trecea cu vederea metehnele lor, căutând prin diverse mijloace îndreptarea acestora. Sfântul Arsenie respecta munca cinstită a oamenilor sărmani și nu tolera lipsa de implicare a celor mai puțin muncitori. Părintele Arsenie obișnuia să trimită prin intermediul cântărețului său Prodomos, prescuri pentru hrana zilnică familiilor sărmane. Așa se face că, într-una din zile, un leneș a venit la părintele ca să-i dea prescuri, însă părintele i-a dat o turtă de orz pe care leneșul a refuzat-o. Atunci, părintele l-a certat pe leneș spunându-i că ar trebui să muncească, fiind încă în putere. După această conversație, părintele i-a spus cântărețului să ducă la râu patru – cinci prescuri și să le lase acolo. I-a propus apoi leneșului să se ducă la râu să prindă pește și să se hrănească cu prescurile lăsate acolo, însă acesta a refuzat din nou, ba chiar l-a acuzat pe Sfântul Arsenie că este zgârcit.

Deși și-a trăit viața înconjurat de lume, Sfântul Arsenie a viețuit cu sufletul în rugăciune neîntreruptă. În fiecare miercuri și vineri Sfântul Cuvios Arsenie rămânea închis în chilia sa, neavând contact cu nimeni din jur, hrănindu-se doar cu turte de orz făcute de el însuși. În mica sa încăpere, cu pământ pe jos, părintele îngenunchea la rugăciune pe o piele așezată în fața icoanelor, la care ardea neîncetat, o candelă. În rest, camera era aproape goală. Câteva cărți pe o policioară și două țoale într-un colț, cu care se învelea atunci când, rar, ațipea puțin. În fiecare zi, făcea priveghere între orele 9 seara și 3 dimineața, iar în zilele de sărbătoare aceste privegheri se prelungeau până dimineața, terminându-se cu Sfânta Liturghie. Toate acestea aveau loc ori în "Biserica Sfântului Ioan Gură de Aur", ori în cea a "Maicii Domnului" sau a "Sfinților Mucenici Varasihie și Iona".

Chipul Sfântului Cuvios Arsenie Capadocianul

Smerenia Sfântului Arsenie era evidentă și din faptul că mergea întotdeauna desculț. În prezența cuiva, își lua în grabă o pereche de papuci în picioare, iar după ce se îndepărtau oamenii și-i dădea din nou jos. Așa a străbătut sute, poate mii de kilometri. Când ucenicului și cântărețului său, Prodromos, i se rupea inima de tălpile sale umflate și îl ruga să se urce pe măgărușul care îi însoțea, Sfântul Arsenie îl refuza, spunându-i: "Sunt mai rău decât asinul acesta, cum să mă sui pe el? Hristos și-a făcut toate călătoriile pe jos. O singură dată a șezut pe un măgăruș, când a intrat, de Florii, în Ierusalim, fiindcă atunci trebuia să împlinească Scriptura".

Sătenii mai povesteau că, atunci când cineva venea la el cu un bolnav și ridica mâinile spre cer, se ruga de parcă Hristos ar fi fost de față. "Dumnezeul meu!", striga atunci. "Ai fi zis că i se rupea inima în ceasul acela, așa striga la Iisus", își amintea cântărețul său, Prodromos.

Despre viața sa trăită în sfințenie, a auzit însuși patriarhul ecumenic, care avea o mare evlavie către Sfântul Arsenie, căruia îi scria, se consulta cu el și chiar i-a propus să fie episcop, însă Cuviosul a refuzat această funcție.

Trecerea la cele veșnice a Sfântului Cuvios Arsenie Capadocianul

Pentru sfințenia sa Dumnezeu l-a binecuvântat pe Sfântul Arsenie cu darul înainte vederii, acesta cunoscând dinainte ziua adormirii sale. Trăind pe pământ grecesc, aflat sub conducere turcească, într-o comunitate grecească de creștini ortodocși, Sfântul Arsenie a prevestit cu mulți ani înainte despre plecarea sa și a întregii obști în patria natală. Astfel, a prorocit că vor pleca cu toții în Grecia, că el va trăi acolo doar 40 de zile după care va muri, iar satul lor se va împrăștia. Le-a spus să economisească bani, că vor fi siliți să-și lase casele și toată gospodăria. De asemenea, a prevestit și anii grei al celui de-al Doilea război mondial și ai războiului civil din Grecia, când a spus că vor mânca miei negri. Și cuvintele Sfântului s-au împlinit întocmai. Cu puțin timp înainte de a pleca spre Grecia, el a botezat toți copiii, ca nu cumva să moară nebotezați, a ascuns Sfintele Vase atât în "Biserica Sfinților Mucenici Varasihie și Iona", cât și în cimitirul creștin. În data de 14 august 1924, înainte de praznicul "Adormirii Maicii Domnului", farasioții au fost obligați, în cadrul schimbului de populație turco-elen, să lase totul în urmă, să își încarce puțina avere pe câțiva măgăruși și să plece din Anatolia, spre un tărâm necunoscut al Greciei mame. Astfel, farasioții, împreună cu părintele Arsenie în vârstă de 84 de ani, au plecat spre Grecia și au ajuns pe 14 septembrie în portul Pireu. Odată ajunși aici, părintele a săvârșit o liturghie cu ocazia sărbătorii "Înălțării Sfintei Cruci", apoi ducându-se în insula Corfu (Kerkira) a slujit două liturghii în "Biserica Sfântului Gheorghe". După o scurtă suferință și-a dat sufletul în mâinile Domnului în data de 10 noiembrie 1924, ținând în mâini moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur pe care le adusese din bisericuța lor capadociană, singura și cea mai de preț avuție a sa. La acel moment, el a fost înmormântat în insula Cherchira.

Floare 02 Bun

Minunile Sfântului Cuvios Arsenie Capadocianul

Darul tămăduirilor pe care îl avea Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul

Harul său, puterea sa lăuntrică, îi învelea pe cei care îi cereau ajutorul într-o aură protectoare atunci când vindeca pe cei bolnavi, izgonea diavoli și îi elibera pe oameni de stăpânirea celui rău, când ajuta tinerele familii care nu aveau copii și prin rugăciunea lui dobândeau prunci. Celor care erau bolnavi și nu puteau veni la el, le binecuvânta hainele, le scria pe hârtie rugăciuni ca să le citească și apoi le trimitea prin rude sau cunoscuți. În cazurile grave stătea lângă bolnav și se ruga și chiar făcea mătănii pentru acesta și se vindecau după aceea. În cazurile copiilor îndrăciți sau paralitici, înțelegând că din cauza părinților se întâmplau aceste necazuri, după ce le vindeca copilul le dădea părinților canon de îndreptare. Într-o zi au adus un copil care era posedat de diavol și părintele le-a dat părinților canon să postească 40 de zile post aspru pentru că, în loc să se roage ei pentru copil și să-l hrănească, l-au lăsat intenționat flămând pentru a-l putea ține sub control mai ușor.

În urma tuturor binefacerilor pe care le făcea, Sfântul Arsenie nu primea niciodată bani și nici măcar nu-i lua în mână. El spunea: "Credința ortodoxă nu este de vânzare!"

Odată, a primit vizita unei turcoaice proaspăt căsătorite care era posedată de diavol și rudele o țineau legată. Cu toate că era ziua în care el nu primea pe nimeni, totuși a trecut peste obiceiul lui și a poruncit să fie adusă și dezlegată. Ea s-a repezit la părinte, l-a prins de un picior și l-a mușcat. Părintele, abia ridicat de la rugăciune, având în mână Sfânta Evanghelie, a lovit-o încet de 3 ori cu mâna pe cap și posedata s-a liniștit și a început să plângă și să sărute piciorul mușcat al părintelui. Asistând la această minune, tatăl ei a dorit să-i lase o pungă cu galbeni Sfântului Arsenie, însă acesta l-a refuzat.

Altădată a vindecat un copil turc posedat și tatăl lui i-a spus că o să-i lase toată averea. Atunci, Sfântul Arsenie i-a răspuns acestuia să facă un pod sau să aducă apă pentru oamenii din satul de unde este el, în loc să îi dea lui banii.

De asemenea, Cuviosul Arsenie nu primea nici daruri. Un turc i-a adus numeroase daruri drept mulțumire fiindcă soția lui a dobândit doi copii datorită rugăciunii părintelui. Părintele i-a spus pe un ton aspru: "Eu nu adun daruri, n-ai săraci în satul tău? Dă-le lor!" Cei care doreau să lase ceva se duceau în biserică unde era o firidă la care lăsau darurile, de unde săracii veneau singuri și își luau cât le trebuia. Nu luau mai mult, de frică să nu-i pedepsească Dumnezeu pentru lăcomia lor.

Minuni săvârșite de sfinți la rugăciunile Sfântului Cuvios Arsenie Capadocianul

Sfântul Arsenie îi cinstea cu multă evlavie pe Sfântul Ioan Gură de Aur și pe Sfântul Mucenic Gheorghe, fiind legat de aceștia sufletește în urma unor întâmplări deosebite.

În anul 1915 Sfântul Ioan Gură de aur a apărat satul unde locuia Cuviosul Arsenie de invazia nemiloasă a turcilor porniți asupra locuitorilor cu gândul de a-i ucide pe toți până la ultimul. Sfântul Arsenie a strâns atunci copiii și femeile în "Biserica Maicii Domnului" și au început să se roage. În clipa în care turcii au vrut să intre în sat, Sfântul Ioan li s-a arătat pe cer și astfel i-a împiedicat să facă vreun rău, păgânii întorcându-se înspăimântați.

Prin intervenția Sfântului Mucenic Gheorghe au fost înapoiate Sfintele Vase pe care niște turci le furaseră din biserică. Părintele Arsenie le-a spus sătenilor să nu se îngrijoreze, fiindcă Sfântul Gheorghe le va aduce înapoi. În drumul de întoarcere spre satul lor, hoții necurați nu au mai putut înainta fiindcă dintr-o dată nu mai vedeau drumul din cauza întunericului lăsat brusc asupra lor. Au înțeles în acel moment că acel fenomen este de la Dumnezeul creștinilor, iar în clipa în care au decis să se întoarcă spre satul creștin, întunericul s-a risipit. Considerând că era doar o coincidență au spus că este norocul lor și s-au reîntors din nou din drum pornind iarăși spre satul lor de baștină. Atunci li s-a arătat Sfântul Gheorghe, aceștia simțind o forță nevăzută, încât i-a făcut să revină în Farasa creștinilor și să aducă Sfintele Vase.

Floare 02 Bun

Unde se găsesc moaștele Sfântului Cuvios Arsenie Capadocianul

Viața și minunile Sfântului Cuvios Arsenie au fost redate cât mai fidel de cel care l-a prețuit în timpul vieții în calitate de fin și fiu spiritual, Cuviosul Paisie Aghioritul. Acesta a străbătut întreaga Grecie, prin teritoriul unde se aflau farasioți, care au trăit alături de Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul, strângând laolaltă toate mărturiile lor despre viața Sfântului.

În toamna anului 1958, Cuviosul Paisie Aghioritul a ajuns în insula Cherchira, oprindu-se la mormântul acestuia. Din acea clipă o mulțime de minuni au însoțit scoaterea din pământ a moaștelor Sfântului, până la transportarea lor spre "Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul", din localitatea Sourouti.

Deși prorocia despre împrăștierea comunității sale s-a adeverit după adormirea sa, în sufletul lor, a sătenilor, imaginea părintelui Arsenie a rămas vie. Mulți dintre ei credeau în sfințenia părintelui dar nu aveau autoritatea pentru a deschide mormântul. Cel care s-a ocupat de toate demersurile pentru a i se deschide mormântul este Cuviosul Paisie Aghioritul (1924 - 1994), cel care a dorit să aducă astfel un omagiu Sfântului Arsenie pentru faptul că l-a botezat, i-a dat numele de botez și a prezis că îi va călca pe urme, adică va deveni călugăr. În același timp, în anul 1945 frații săi au fost în Cherchira și au luat pământ de la mormântul părintelui Arsenie aruncându-l peste trupul unui consătean care nu putrezise și minunea s-a petrecut imediat după, trupul celui mort făcându-se țărână.

Moaștele Sfântului Cuvios Arsenie Capadocianul 10 noiembrie
Capul Sfântului Cuvios Arsenie Capadocianul

Cu aceste amintiri a venit în toamna anului 1958 Cuviosul Paisie în insula Cherchira. Venirea sa în insulă a coincis cu o vreme urâtă cu ploi și vânt. Când a ajuns la cimitir și i-a spus părintelui de acolo despre intenția sa, acesta i-a spus politicos ori să vină altă dată ori să aștepte să se îmbunătățească vremea. Atunci, Cuviosul Paisie i-a spus că va veni în ziua următoare și cu ajutorul Părintelui Arsenie vor putea scoate Sfintele lui oseminte. A doua zi, Cuviosul Paisie a venit la cimitir pe o vreme ploioasă, dar deodată ploaia a încetat și a ieșit soarele. Mângâiați de razele soarelui, au scos sfintele moaște din mormânt și au făcut o slujbă în cinstea părintelui Arsenie. Imediat cum au plecat dea acolo ploaia a reînceput să cadă, încât preotul cimitirului a spus uimit: "Părintele a făcut o minune!". După aflarea cinstitelor moaște, Cuviosul Paisie le-a luat și s-a dus la hotelul unde era cazat, acolo urmând să se întâmple o minune. În timp ce se ruga, Cuviosul Paisie a auzit o voce sălbatică care l-a întrebat: "Ale cui sunt moaștele?" și două mâini negre s-au năpustit asupra lui ca să-l sugrume. În acel moment l-a strigat pe Sfântul Arsenie și a simțit cum o altă putere l-a eliberat.

Cuviosul Paisie a așezat moaștele la "Mânăstirea Sfântul Evanghelist Ioan" de la Suroti, din Tesalonic, unde se găsesc și astăzi.

În data de 2 iulie 2015, la Mănăstirea Putna, odată cu hramul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, a avut loc un eveniment deosebit de important pentru spiritualitatea românească: donarea către Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a unui fragment din moaștele Sfântului Arsenie Capadocianul.

Sfintele moaște, cărora li s-au adăugat unele obiecte personale care au aparținut Sfântului Paisie Aghioritul, au fost oferite Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Pimen de către Preacuviosul Părinte Arhimandrit Theoklitos Bolkas, Starețul "Mănăstirii Sfântul Arsenie Capadocianul", Vatopedi, Halkidiki, Grecia.

Canonizarea Sfântului Cuvios Arsenie Capadocianul

Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul a fost canonizat în anul 1986 de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, fiind astfel recunoscut ca unul dintre sfinții Cuvioși ai secolului al XX-lea.

Floare 02 Bun

Etimologia / semnificația numelui Arsenie

În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Cuvios Arsenie Capadocianul!

Arsenie - forma feminină a numelui Arsenie își are originile în grecescul "Arsenios", fiind cunoscută și forma latină "Arsenius", ambele derivate din adjectivul "arsenios", "arsenikos" – "viguros", "bărbătesc".

Forma la feminin Arsenia este o formă întâlnită cu precădere în zona Moldovei.

Derivate ale numelui Arsenie

Arsenia, Arsu, Arsa, Arsin, Arsinca, Arsan, Arsene, Arsen etc.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Arsenie?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 8 mai când este serbat Sfântul Arsenie cel Mare sau pe data 10 noiembrie când este pomenit Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul.

Floare 02 Bun

Puterea Psalmilor în viziunea Sfântului Cuvios Arsenie Capadocianul

Deși la o primă vedere ar putea părea necuviincioasă abordarea ideii că fiecare psalm poate rezolva o anume problemă, fiindcă până la urmă ortodoxia nu înseamnă magie, probabil din dorința de a face mai ușor de înțeles cuvântul Sfânt al Evangheliei pentru fiecare credincios, Sfântul Arsenie obișnuia să folosească Psalmii pentru binecuvântări. Cu alte cuvinte, atribuia fiecărui psalm o întrebuințare, o putere de a rezolva o anumită problemă. În acele vremuri atât de aspre, sub asuprirea păgânilor, rugăciunea era singura lumină pe care oamenii simpli o mai puteau vedea, iar această "Carte a Trebuințelor" este un portret fascinant al vieții rurale din Anatolia, la începutul celui de-al douăzecilea veac. Lista originală greacă poate fi găsită în "O Geron Paisios", a Ieromonahului Hristodul, Agion Oros, 1994.

Primul număr este numărul psalmului în Biblia greacă – Septuaginta (textul grecesc al Vechiului Testament - Biblia Varianta Anania). Al doilea număr este numărul psalmului așa cum se găsește în textul masoretic (textul ebraic al Vechiului Testament - Biblia Sinodală BOR).

Psalmii

  1. (1) Atunci când un pom sau o viță-de-vie este plantată, ca să poată aduce roadă.
  2. (2) Pentru ca Dumnezeu să îi lumineze pe cei ce se duc la întâlniri și soboare.
  3. (3) Pentru ca răutatea să iasă de la oameni, ca să nu își mai chinuiască cu nedreptate semenii.
  4. (4) Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe oamenii cei simțitori, ce se îmbolnăvesc de deprimare din pricina purtării oamenilor cu inima împietrită.
  5. (5) Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască ochii cei răniți, ce s-au mușcat de către o persoană rea.
  6. (6) Pentru ca Dumnezeu să dezlege persoana ce se află sub o vrajă.
  7. (7) Pentru cei ce s-au păgubit din pricina fricii, a groazei și a amenințării oamenilor celor răi.
  8. (8) Pentru cei ce sunt răniți de diavoli sau de oameni stricați.
  9. (9 și 10) Pentru ca diavolii să înceteze a te chinui în somn, sau cu închipuiri în timpul zilei.
  10. (11) Pentru perechile cu inima împietrită care se ceartă și divorțează (când bărbatul sau femeia împietrită la inimă își chinuiesc soția sau bărbatul simțitor).
  11. (12) Pentru oamenii bolnavi cu mintea, care au răutate și îi vatămă pe alții.
  12. (13) Pentru cei ce suferă din pricina ficatului.
  13. (14) Pentru un diavol înfricoșător; repetat de trei ori pe zi, vreme de trei zile.
  14. (15) Pentru ca tâlharii sau hoții să își schimbe cugetul și să plece nefăcând vreo vătămare și pocăind-se.
  15. (16) Pentru ca cheia să se găsească, atunci când se pierde.
  16. (17) Pentru o acuzație gravă și nedreaptă, de trei ori pe zi vreme de trei zile.
  17. (18) Când se petrece un cutremur sau alt dezastru al naturii, sau ploaie torențială cu fulgere.
  18. (19) Pentru ca femeile să nască cu ușor.
  19. (20) Pentru ca perechile ce din pricini medicale nu pot avea copii, ca Dumnezeu sa îi tămăduiască și ca să nu divorțeze.
  20. (21) Pentru ca Dumnezeu să înmoaie inimile celor bogați și ei să facă milostenie către cei săraci.
  21. (22) Pentru ca Dumnezeu să oprească focul, ca să nu se petreacă vătămare mare.
  22. (23) Pentru ca Dumnezeu să-i îmblânzească pe copiii cei foarte neascultători, care aduc întristare părinților lor.
  23. (24) Pentru ca să se deschidă ușa când s-a pierdut cheia.
  24. (25) Pentru cei a căror ispite îi tulbură foarte și aduce astfel mereu necazuri în viețile lor, făcându-i să își piardă liniștea și să se plângă.
  25. (26) Când cineva cere ceva bun de la Dumnezeu, ca El să îl dăruiască fără ca acela să se vatăme.
  26. (27) Pentru ca Dumnezeu să îi ocrotească pe țărani de oștile vrăjmașe, ca ele să nu vatăme oamenii sau câmpurile lor.
  27. (28) Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe cei ce suferă din pricina bolilor de nervi sau mintale.
  28. (29) Pentru cei cărora marea le face rău și le este teamă de marea aspră.
  29. (30) Pentru cei ce se află în primejdie departe, pe tărâmul oamenilor sălbatici și necredincioși, ca Dumnezeu să îi păzească și să îi lumineze pe oamenii de acolo să devină pașnici și să vină la cunoștința lui Dumnezeu.
  30. (31) Pentru ca Dumnezeu să dea grâne și roade îndeajuns, atunci când vremea nu este bună pentru agricultură.
  31. (32) Pentru ca cei ce călătoresc să își găsească drumul atunci când s-au rătăcit și suferă din pricina aceasta.
  32. (33) Pentru ca Dumnezeu să descopere adevărul celor ce sunt întemnițați pe nedrept, și ca să fie eliberați.
  33. (34) Pentru cei pe patul de moarte, când sunt chinuiți de diavoli. Sau, pentru oastea vrăjmașă când aduce primejdie și trece granițele cu scopuri rele.
  34. (35) Pentru ca Dumnezeu să îi elibereze pe oamenii buni din cursele oamenilor răi, care profită de oameni lui Dumnezeu.
  35. (36) Pentru ca vrăjmășia să piară cu desăvârșire după certuri și neînțelegeri.
  36. (37) Pentru oameni răniți grav de ucigași.
  37. (38) Când fălcile dor din pricina dinților stricați.
  38. (39) Pentru ca oamenii ce sunt părăsiți și abătuți să găsească de lucru, ca să înceteze a se mai necăji.
  39. (40) Pentru ca dragostea între patron și lucrător să se întoarcă, atunci când s-au schimbat vorbe grele.
  40. (41) Pentru ca femeile să nască cu bine, atunci când copilul vine înainte de vreme în lume.
  41. (42) Pentru cei tineri atunci când se îmbolnăvesc din pricina dragostei, și unul este rănit și suferă.
  42. (43) Pentru ca oamenii să se elibereze asuprirea unui neam vrăjmaș.
  43. (44) Pentru ca Dumnezeu să descopere adevărul cuplurilor, când s-a a apărut o neînțelegere, pentru împăcare și dragoste unul față de altul.
  44. (45) Pentru cei ce suferă din pricina inimii sau a rinichilor.
  45. (46) Pentru tinerii ce sunt împiedicați de vrăjmaș din pricina pizmei să întemeieze o familie (să se căsătorească).
  46. (47) Pentru ca patronul sau lucrătorul să găsească pace, când lucrătorul pleacă supărat pe patron de la un loc de muncă, și ca acesta să își găsească de muncă.
  47. (48) Când bande de tâlhari jefuiesc și se petrec mari nenorociri; să se citească repetat vreme de 40 de zile.
  48. (49) Pentru cei ce au un loc de muncă primejdios.
  49. (50) Pentru întoarcerea celor care sunt departe de dumnezeu prin pocăință, pentru a merge pe calea mântuirii.
  50. (51) Când, din pricina păcatelor noastre și spre a ne îndrepta, vine pedeapsa de la Dumnezeu (epidemie și moarte pentru oameni sau animale).
  51. (52) Pentru ca stăpânii cu inima împietrită să se pocăiască și să devină miloși și să nu chinuiască oamenii.
  52. (53) Pentru ca Dumnezeu să binecuvinteze plasele și să se umple de pește.
  53. (54) Pentru ca Dumnezeu să lumineze pe oamenii cei bogați care au cumpărat robi, ca să îi elibereze.
  54. (55) Pentru ca numele unei familii care a fost acuzată pe nedrept să se refacă.
  55. (56) Pentru oamenii care se smintesc ușor, ale căror suflete s-au rănit de către semenii lor.
  56. (57) Pentru acei oameni ce suferă dureri de cap din pricina unei mari supărări.
  57. (58) Pentru ca lucrurile să se așeze pe o cale folositoare celor ce lucrează cu intenție bună, ca Dumnezeu să împiedice orice acțiune îndărătnică a diavolilor sau a oamenilor necinstiți.
  58. (59) Pentru cei ce nu pot vorbii, ca Dumnezeu să le dăruiască putința de a grăi.
  59. (60) Pentru ca Dumnezeu să descopere adevărul atunci când un întreg grup de oameni este acuzat pe nedrept.
  60. (61) Pentru cei ce au necazuri în lucrarea lor, fie din pricina trândăviei ori din cea a fricii.
  61. (62) Pentru ca Dumnezeu să ușureze de necazuri pe cel ce este slab, ca să nu fie stăpânit de nevoia de a se plânge.
  62. (63) Pentru ca pomii și câmpurile să dea roadă atunci când apa este puțină.
  63. (64) Când cineva este mușcat de un câine sau un lup ce are turbare. (Sfântul le dădea și să bea apă sfințită).
  64. (65) Pentru ca neguțătorii să prospere, ca să nu vorbească prea mult și să profite de oamenii simpli.
  65. (66) Pentru ca cel rău să nu pună piedici în cămine și să provoace întristare familiilor.
  66. (67) Pentru ca locurile unde cresc cloștile să fie binecuvântate.
  67. (68) Pentru ca femeile a căror sarcină s-a pierdut să izbutească să îndure și să fie sănătoase.
  68. (69) Când este ploaie puternică și râurile se revarsă, luând cu ele oameni și case.
  69. (70) Pentru oamenii simțitori, care se întristează din pricina unor lucruri mărunte și deznădăjduiesc, ca Dumnezeu să le dăruiască tărie.
  70. (71) Pentru oamenii deșertați care au ajuns neinteresanți pentru ceilalți [lit. "plictisitori"] din pricina invidiei diavolului și au ajuns la deznădejde, ca să poată găsi milă și tămăduire de la Dumnezeu.
  71. (72) Pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze strângerea noii roade a câmpului, pe care țăranii o aduc acasă.
  72. (73) Pentru ca criminalii să se pocăiască.
  73. (74) Pentru ca Dumnezeu să îi ocrotească pe țăranii ce își lucrează câmpul, când vrăjmașul a împrejmuit satul.
  74. (75) Pentru ca patronul cel sălbatic să devină pașnic și să nu-și chinuie semenii oameni, lucrătorii.
  75. (76) Pentru o mamă ce este speriată în vreme ce dă naștere, ca Dumnezeu să îi dea neînfricare și să o ocrotească.
  76. (77) Când nu există înțelegere reciprocă între părinți și copii, ca Dumnezeu să-i lumineze, ca astfel copiii să asculte de părinți și părinții să arate dragoste.
  77. (78) Pentru ca Dumnezeu să îi lumineze pe cei ce împrumută, ca să nu îi apese pe semenii lor pentru datorie, și ca să fie milostivi.
  78. (79) Pentru ca Dumnezeu să ocrotească satele de prădarea oștirii vrăjmașe.
  79. (80) Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe cel al cărui chip se umflă și îl doare tot capul.
  80. (81) Pentru ca Dumnezeu să aibă grijă de cei săraci ce sunt în nevoie și necaz și sunt abătuți din pricina sărăciei.
  81. (82) Pentru ca oamenii să cumpere produsele țăranilor, ca țăranii să nu fie triști și abătuți.
  82. (83) Pentru ca Dumnezeu să îi împiedice pe oamenii cei răi ce vor sa ucidă.
  83. (84) Pentru ca Dumnezeu să păstreze tot ce se ține în casă, și animalele, și produsele celor ce le produc.
  84. (85) Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe cei ce s-au rănit de către tâlhari și pe deasupra s-au vătămat sufletește din pricina groazei.
  85. (86) Pentru ca Dumnezeu să izbăvească lumea când vine epidemia și oamenii mor.
  86. (87) Pentru ca Dumnezeu să lungească viețile acelor membri ai familiei de care are încă mare trebuință restul familiei.
  87. (88) Pentru ca Dumnezeu să ocrotească pe toți cei ce nu au un ocrotitor și suferă din pricina semenilor lor cu inima împietrită.
  88. (89) Pentru ca Dumnezeu să dea tărie celor ce cad cu ușurință bolnavi și sunt slabi trupește, ca să poată lucra fără să obosească și să se deprime.
  89. (90) Pentru ca Dumnezeu să aducă ploaie când este secetă, sau ca fântânile să dea iar apă dacă au încetat să o facă.
  90. (91) Pentru ca diavolul să piară, atunci când apare în fața unei persoane și o îngrozește.
  91. (92) Pentru ca Dumnezeu să dăruiască prudență oamenilor, ca să sporească duhovnicește.
  92. (93) Pentru ca Dumnezeu să ocrotească corabia când se află în mare primejdie pe mare. (Sfântul sfătuia și aruncarea de apă sfințită în cele patru colțuri ale corabiei).
  93. (94) Pentru ca Dumnezeu să îi lumineze pe oamenii turbulenți care pricinuiesc probleme neamului și aduc tulburare oamenilor, provocând necaz prin neorânduială și dezbinare.
  94. (95) Pentru ca nici o vrajă să nu pricinuiască perechilor a începe să găsească motive de ceartă și bătaie.
  95. (96) Pentru ca Dumnezeu să dăruiască oamenilor fără de auz, putința de a auzi.
  96. (97) Pentru ca vrăjile să plece de la oameni.
  97. (98) Pentru ca Dumnezeu să dăruiască alinare celor ce sunt în necaz, ca să înceteze a fi abătuți.
  98. (99) Ca Dumnezeu să binecuvânteze și să dea har acelor tineri ce doresc să lase toate și să îi urmeze lui Dumnezeu.
  99. (100) Pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze și să facă adevărate dorințele oamenilor, care sunt pe potriva voii Sale.
  100. (101) Pentru ca Dumnezeu să dăruiască haruri și înzestrări oamenilor buni și simpli.
  101. (102) Pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze pe oamenii ce au funcții de putere, ca să îi ajute pe oameni, cu bunătate și înțelegere.
  102. (103) Pentru ca curgerea de sânge lunară să îi vină unei femei când este întârziată.
  103. (104) Pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze avuțiile oamenilor, ca să nu fie triști și abătuți, ci să Îl slăvească pe Dumnezeu.
  104. (105) Pentru ca oamenii să se pocăiască și să-și mărturisească păcatele.
  105. (106) Pentru ca Dumnezeu să îi lumineze pe oameni ca să nu se îndepărteze de la calea mântuirii.
  106. (107) Pentru ca Dumnezeu să îi dea femeii ce nu poate da naștere, putința să o facă.
  107. (108) Pentru ca Dumnezeu să îi smerească pe vrăjmași, ca să își schimbe scopurile cele rele.
  108. (109) Pentru ca Dumnezeu să-i tămăduiască pe cei suferinzi de epilepsie. Sau, pentru ca Dumnezeu să se milostivească de cei ce acuză pe nedrept și să se pocăiască.
  109. (110) Pentru ca tinerii să îi cinstească pe cei bătrâni.
  110. (111) Pentru ca judecătorii cei nedrepți să se pocăiască și să judece cu dreptate norodul lui Dumnezeu.
  111. (112) Pentru ca Dumnezeu să îi ocrotească pe ostașii ce merg la luptă.
  112. (113) Pentru ca Dumnezeu să o binecuvinteze pe văduva cea săracă, ca să își poată plăti datoriile și să se izbăvească de temniță.
  113. (114 și 115) Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe copiii cei înapoiați cu mintea.
  114. (116:1-9) Pentru ca Dumnezeu să binecuvinteze și să aline pe copilașii cei săraci, ca să nu fie priviți de sus de copiii celor bogați și astfel să se deprime.
  115. (116:10-19) Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască groaznica patimă a minciunii.
  116. (117) Pentru ca familiile să fie unite și cu dragoste și să Îl slăvească pe Dumnezeu.
  117. (118) Pentru ca Dumnezeu să îi smerească pe barbari când împrejmuiesc satul și aduc teama, și ca să întoarcă scopurile lor cele rele.
  118. (119) Pentru ca Dumnezeu să îi zdrobească pe barbari și să smerească lucrul lor când ucid femei și copii nevinovați.
  119. (120) Pentru ca Dumnezeu să dăruiască răbdare și stăpânire de sine celor ce trebuie să viețuiască cu oameni necinstiți și nedrepți.
  120. (121) Pentru ca Dumnezeu să ocrotească pe cei robiți de mâinile vrăjmașului, ca să nu fie schilodiți înainte de a fi liberați.
  121. (122) Pentru ca Dumnezeu să îi tămăduiască pe cei ce suferă din pricina "ochiului celui rău ".
  122. (123) Pentru ca Dumnezeu să dăruiască vedere orbilor și să tămăduiască ochii ce sunt întru durere.
  123. (124) Pentru ca Dumnezeu să ocrotească oamenii de mușcătura de șarpe.
  124. (125) Pentru ca Dumnezeu să ocrotească câmpurile celor drepți de oamenii cei răi.
  125. (126) Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe oamenii ce suferă din pricina unor dureri de cap fără de sfârșit.
  126. (127) Pentru ca Dumnezeu să aducă pace unei familii când se petrec certuri.
  127. (128) Pentru ca răutatea vrăjmașului să nu se apropie nicicând de cămine, și ca să fie pacea și binecuvântarea lui Dumnezeu în familie.
  128. (129) Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască oamenii suferinzi de migrene, ori, pentru ca Dumnezeu să se milostivească de oamenii nesimțitori și indiscreți ce aduc întristare celor sensibili.
  129. (130) Pentru ca Dumnezeu să dăruiască neînfricare și nădejde celor ce încep o slujbă nouă și nu o cunosc bine încă, ca să nu afle mari greutăți în lucrul lor.
  130. (131) Pentru ca Dumnezeu să dăruiască pocăință și să aline cu nădejde oamenii, ca să se mântuiască.
  131. (132) Pentru ca Dumnezeu să arate mila lumii când din pricina păcatelor noastre au loc necontenit războaie.
  132. (133) Pentru ca Dumnezeu să lumineze neamurile și să devină prietenoase și oamenii să afle pace.
  133. (134) Pentru ca Dumnezeu să îi ocrotească pe oameni de orice primejdie.
  134. (135) Pentru ca oamenii să se concentreze la vremea rugăciunii și cugetul lor să se unească cu Dumnezeu.
  135. (136) Pentru ca Dumnezeu să îi ocrotească pe emigranți când își lasă căminele și pleacă, ca să fie izbăviți de sălbatici.
  136. (137) Pentru ca Dumnezeu să aducă statornicie persoanei cu o fire nestatornică.
  137. (138) Pentru ca Dumnezeu să lumineze pe stăpânii locului ca cererile oamenilor să fie tratate cu înțelegere.
  138. (139) Pentru ca Dumnezeu să oprească ispitirea oamenilor simțitori cu gânduri de hulă.
  139. (140) Pentru ca Dumnezeu să îl facă pașnic pe capul familiei care are o fire foarte dificilă și aduce suferință întregii familii.
  140. (141) Pentru ca Dumnezeu să îl facă pașnic pe stăpânul sălbatic al unui loc, ce își chinuie semenii.
  141. (142) Pentru ca Dumnezeu să îl facă pașnic pe răzvrătitul ce face rău; apoi, chiar dacă este kurd, devine un miel. [Sfântul Arsenie viețuia în Asia Mica. Kurzii, ce erau adesea soldați, aveau o reputație printre alte grupuri etnice de a fi luptători violenți. – n. trad. gr.]
  142. (143) Pentru ca Dumnezeu să ocrotească mama de-a lungul sarcinii, ca să nu piardă copilul.
  143. (144) Pentru ca Dumnezeu să îi împace pe oameni când sunt neliniștiți, ca să nu se petreacă un război civil.
  144. (145) Pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze lucrul oamenilor, ca să fie bine primit de către Dânsul.
  145. (146) Pentru ca Dumnezeu să oprească curgerea sângelui, la oamenii ce suferă de ea.
  146. (147:1-11) Pentru ca Dumnezeu să îi tămăduiască pe oamenii ce au fost mușcați și răniți la fălci de oameni răi.
  147. (147:12-20) Pentru ca Dumnezeu să aducă pace animalelor sălbatice, ca să nu vateme oamenii sau roada câmpului.
  148. (148) Pentru ca Dumnezeu să facă apa potrivită, ca oamenii să aibă din belșug și să Îi dea slavă lui Dumnezeu. [Acestea au fost ale Sfântului Arsenie. Următoarele două sunt ale Cuviosului Paisie Aghioritul.]
  149. (149) Din recunoștință și mulțumire lui Dumnezeu pentru multele Sale bunătăți și pentru prea plinul dragostei Sale, ce nu cunoaște limită și îngăduință cu noi.
  150. (150) Pentru ca Dumnezeu să dăruiască fericire și alinare celor întristat, frați și surori ale noastre, ce sunt în locuri depărtate și acelora dintre frații și surorile noastre ce sunt adormiți și sunt și mai departe. Amin.

Index tematic

[NOTĂ IMPORTANTĂ: Doar numărul psalmului din Septuaginta este dat în acest index.]

  • AGRICULTURĂ: 1, 26, 30, 50, 52, 62, 66, 71, 83, 124, 147, 148;
  • ANIMALE, neprietenoase: 63, 123, 147;
  • CALAMITĂȚI: 17, 21, 30, 50, 62, 68, 85, 89;
  • CĂLĂTORIE ȘI EMIGRAȚIE: 28, 29, 31, 92, 135, 150;
  • COPII: 22, 76, 109, 113, 114;
  • DUHOVNICEȘTI: 3, 9, 24, 25, 29, 49, 50, 57, 72, 91, 98, 99, 100, 104, 105, 108, 115, 119, 130, 134, 136, 149;
  • LEGE ȘI GUVERNARE: 14, 16, 32, 36, 47, 51, 59, 72, 82, 84, 93, 101, 108, 110, 137, 140, 141, 143;
  • LUCRU: 2, 38, 39, 46, 48, 51, 52, 57, 60, 64, 74, 81, 83, 100, 101, 103, 129, 137, 140,144;
  • MOARTE: 33, 150;
  • OCROTIRE: 9, 13, 34, 47, 48, 57, 90, 133;
  • PACE (între prieteni și în familie): 10, 19, 22, 35, 41, 43, 45, 54, 65, 76, 86, 94, 109, 116, 126, 127, 139;
  • PACE ȘI RĂZBOI: 26, 33, 42, 73, 78, 93, 107, 111, 117, 118, 120, 127, 131, 132, 135, 140, 141, 143;
  • PREOCUPĂRI SOCIALE: 20, 32, 35, 38, 51, 53, 59, 77, 80, 81, 87, 93, 101, 110, 112, 113, 114, 119, 124, 137, 140;
  • PROPRIETATE: 14, 15, 23, 47, 83, 103, 124;
  • SĂNĂTATE, a femeilor: 18, 19, 40, 67, 75, 106, 142, 145;
  • SĂNĂTATE, sufletească/mintală: 4, 7, 8, 9, 11, 24, 27, 41, 55, 56, 60, 61, 69, 70, 80, 81, 84, 97, 100, 103, 128, 136, 138;
  • SĂNĂTATE, trupească: 5, 12, 28, 36, 37, 44, 56, 58, 63, 79, 86, 88, 95, 102, 108, 122, 125, 128, 145, 146;
  • VRĂJI ȘI DIAVOLI: 5, 6, 8, 9, 13, 33, 57, 65, 90, 94, 96, 121;

Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, "Despre rugăciune", Editura Evanghelismos, București, 2013.

Floare 02 Bun

Cântări Liturgice

Tropar - Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul, glasul al 3-lea

Viață plăcută lui Dumnezeu petrecând și vas cinstit Mângâietorului făcându-te, purtătorule de Dumnezeu Arsenie, te-ai arătat și primitor al darului facerii de minuni, tuturor dându-le grabnic ajutor, Părinte Cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L, să ne dăruiască nouă mare milă.

Condac - Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul, glasul al 4-lea

De floarea cea de curând răsărită a Capadociei și pe vasul cel de mult preț al virtuților, pe Sfințitul Arsenie să îl lăudăm, căci acesta ca un înger în trup petrecând, s-a făcut părtaș tuturor Sfinților, cu care se roagă totdeauna lui Hristos, să ne dăruiască iertare de greșeli.

Floare 02 Bun

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 10 noiembrie

În această lună, în ziua a zecea, pomenirea Sfinților Apostoli din cei șaptezeci: Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast și Cvart;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Arsenie Capadocianul;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Orest;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Teostirict, cel din Simvola;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Nonnos, care a botezat pe Sfânta Pelaghia;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfințitului Mucenic Mil episcopul, și cu doi ucenici ai săi;
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Caliopie, Nir și Orion.

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 11 noiembrie

În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Mina cel din Cotiani;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Victor;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Vichentie diaconul;
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Stefanida;
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Teodor mărturisitorul, egumenul studiților (Mănăstirea Studion, la Constantinopol).

Floare 02 Bun

Pe Sfântul Cuvios Arsenie Capadocianul să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Cuvioase Arsenie roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Sursă: pravila.ro, facebook.

Recomandări

† Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare
(20 ianuarie)

FB Like WhatsApp Mail SMS Copy Link Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare a trăit între anii (377-473) pe teritoriul Palestinei de astăzi. FB Like WhatsApp Mail SMS Copy Link

† Sfântul Bonifatie, apostolul Germaniei
(5 iunie)

FB Like WhatsApp Mail SMS Copy Link Sfântul Bonifatie este serbat în calendarul ortodox în data de 5 iunie. El este numit pe bună dreptate „apostolul germanilor“. În această lume secularizată și debusolată în care […]

† Sfânta Mare Muceniță Fevronia
(25 iunie)

FB Like WhatsApp Mail SMS Copy Link Sfânta Mare Muceniță Fevronia este pomenită în calendarul ortodox în data de 25 iunie. Datorită vieți sale curate și a morții martirice sfintele moaște ale Sfintei Fevronia au […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram
Send this to a friend