† Sfântul Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului (11 aprilie)

Trimte prietenilor tăi

Sfântul Calinic de la Cernica, rămâne peste veacuri un model de viață sfântă, călugăr smerit și cuvios, sfetnic priceput pentru cei abătuți, doctor pentru cei bolnavi, episcop cu existență plină de harul Duhului Sfânt și făcător de minuni.

Sfântul Calinic a reformat viața monahală din Țara Românească a secolului al-XIX-lea un mare patriot și un militant a unirii Principatelor Române. Datorită activității sale pline de zel și sfințenie a fost primul Sfânt canonizat de Biserica Ortodoxă Română, în anul 1955, în plină epocă poststalinistă.

Viața pe scurt - Sfântul Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului (sinaxar)

Scris

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Unde se găsesc sfintele moaște ale Sfântului

Sfântul Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului 11 aprilie

Sfântul s-a născut pe 7 octombrie 1787 în București, în mahalaua Sfântului Visarion, în familia unor târgoveți de condiție medie, Antonie și Floarea Antonescu. A fost botezat cu numele Constantin de către , Luxandra Văcărescu, soția banului Barbu Văcărescu și mama poetului Ienăchiță Văcărescu.

A urmat cursurile unei școli românești de pe lângă o biserică, (Colțea sau poate Sfântul Gheorghe Nou), aici învățând și limba greacă. În 1807, mai înainte ca să fi împlinit 20 de ani, tânărul Constantin Antonescu și-a urmat chemarea lăuntrică și a intrat frate la Mănăstirea Cernica. Pentru viața sa îmbunătățită este tuns în scurt timp în monahism sub numele de Calinic, apoi hirotonit ierodiacon. Fratele cel mai mare al lui Constantin a fost mai întâi preot de mir, apoi a intrat și el în viața monahală, călugărindu-se cu numele de Acachie.

Sfântul Calinic - preot și duhovnic

Între frații și părinții Mânăstirii Cernica Calinic era cunoscut ca un aspru postitor și nevoitor, un monah care respecta rânduiala zilnică de rugăciune cu sfințenie. Într-atât de mult iubea nevoința postului încât a avut și ispite de pe urma cărora a învățat echilibrul și moderația.

În anul 1813, după ce epidemia de ciumă ucisese și mulți preoți, Calinic a fost hirotonit preot împotriva voinței sale, căci se considera nevrednic și a devenit în anul 1815 duhovnicul și marele ecleziarh al Mânăstirii Cernica.

A servit ca duhovnic nu numai a călugărilor, dar și a celor din afara mânăstirii, chiar și mitropolitului de la acea dată, Nectarie. Autoritatea sa duhovnicească a depășit granițele mânăstirii, el devenind povățuitor duhovnicesc a mai multor mânăstiri importante precum Pasărea, Snagov, Căldărușani, Ciorogârla și Poiana Mărului.

În cursul anului 1817, a vizitat mânăstirile de la Muntele Athos, unde a cunoscut îndeaproape viața călugărilor și asprele lor rânduieli, rânduieli care aveau să fi aplicate peste ani la Schitul Frăsinei și cărora el s-a supus de bunăvoie toată viața.

Sfântul Calinic - stareț și episcop

La 11 ani de la intrarea la mânăstire, în decembrie 1818, Sfântul Calinic a fost ales stareț al Mânăstirii Cernica, având doar 30 de ani. Pentru sfințenia vieții lui și pentru faptul că a avut o grijă deosebită pentru bunăstarea mânăstirii, la 9 aprilie 1820 a fost hirotesit arhimandrit. Sfântul a păstorit obștea monahală de la Cernica timp de 32 de ani. Mânăstirea Cernica a devenit un centru de spiritualitate, iar obștea mânăstirii a ajuns la peste 350 de monahi.

Încă din 1834, domnitorul Alexandru Ghica l-a sfătuit pe Sfântul Calinic să accepte scaunul mitropolitan, însă acesta a refuzat constant, nesocotindu-se vrednic de acesta înaltă cinstire. În 1850, într-un moment în care toate cel patru scaune episcopale erau vacante, domnitorul Barbu Știrbei, fiu duhovnicesc al sfântului, care avea o mare admirație pentru starețul mânăstirii ctitorite de strămoșul său, vornicul Cernica Știrbei, l-a convins pe Calinic să accepte scaunul epicopiei Râmnicului „cu multă mânhnire, dar supunându-se voii obșteștei Adunări”, acesta din urmă fiind ales în înalta funcție bisericească și hirotonit arhiereu la vârsta de 63 de ani.

Imediat după înscăunarea sa la Craiova, noul episcop s-a preocupat de ridicarea unei noi catedrale după propriile planuri, cu pictura lui Gheorghe Tăttărescu. În 1854 reședința episcopală a fost mutată la Râmnicu Vâlcea.

Ctitorii ale Sfântului Calinic

Mănăstirea Cernica
Mănăstirea Cernica

Sfântul Calinic a fost un neobosit organizator, constructor și restaurator de biserici. În mai puțin de doi ani a reușit să ducă la bun sfârșit lucrările de restaurare și de pictură ale bisericii cu hramul Sfântul Nicolae de pe ostrovul mare de la Cernica.

Poate cea mai importantă ctitorie a sa a fost biserica cu hramul Sfântului Gheorghe-Purtătorul de Biruință, zidită între anii 1831-1832, refăcută în anul 1838, în urma cutremurului.

În 1846, neobositul stareț a început să construiască biserica Mânăstirii Pasărea, sfințită un an mai târziu, unde avea să-și găsească liniștea la bătrânețe mama sfântului, călugăriță la Mânăstirea Pasărea, sub numele Filofteia.

Tot prin grija lui s-a ctitorit și Mânăstirea Ghighiu de lângă Ploiești. Starețul Calinic s-a remarcat nu numai ca un bun administrator, dar și ca un constructor talentat, el fiind cel care întocmea planurile bisericilor pe care le ctitorea.

Episcopul s-a preocupat și de redeschiderea Seminarului mai întâi la Craiova în 1851 (închis în timpul revoluției din 1848), mutat apoi la Râmnicu Vâlcea în 1854.

Între 1859-1864 a refăcut și redeschis Schitul Frăsinei, construit în 1763, dar mai apoi părăsit. În 1863, episcopul Calinic a construit mânăstirii de la Frăsinei o biserică nouă, o clopotniță și chilii noi. La acest schit, Calinic a introdus rânduiala atonită, interzicăndu-se intrarea oricărei părți femeiești pe hotarele mânăstirii.

Pentru nevoile bisericilor, Sfântul Calinic a înființat cu mijloace proprii tipografia "Kallinik Rîmnik" în 1861. Aici aveau să vadă lumina tiparului importante cărți bisericești: colecția de Minee, Tipicul bisericesc, Manualul de pravilă bisericească, Evanghelia, Octoihul, Liturghierul, Acatistierul, Carte folositoare de suflet, Învățătură pentru duhovnici și Pravila mânăstirească, pravilă după care s-a condus obștea mânăstirii Cernica și a mânăstirii de la Frăsinei. Cu un an înainte de moarte, Calinic a donat tipografia cu tot inventarul și cu cărțile aflate în depozit orașului, punând însă condiția ca jumătate din veniturile viitoare să fie folosite pentru întreținerea schitului Frăsinei, iar jumătate pentru întreținerea școlilor din oraș, a elevilor săraci și a Seminarului.

Mănăstirea Frăsinei
Mănăstirea Frăsinei

Sfântul Calinic a fost un mare patriot – militant pentru unirea Principatelor

Episcopul Calinic a fost și un însuflețit patriot. În calitatea sa de episcop, Calinic a participat la Adunările obștești ale Țării Românești și a fost deputat în Divanul ad-hoc, care a pregătit Unirea Principatelor. Încă din primăvara anului 1857 el a trimis o circulară către protopopi și egumeni, prin care le cerea ca în toate bisericile să se facă rugăciuni „pentru unirea românilor într-o singură voință și cuget, ca să ceară pe cale legiuită viață patriei lor”. A făcut parte și din Adunarea electivă a țării care l-a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza la 24 ianuarie 1859. Într-o pastorală adresată protopopilor și preoților din eparhia sa, îi îndemna pe aceștia să-și cinstească patria și pe cârmuitorii ei și să nu cruțe nici o jertfă pentru binele obștesc pentru că: „cine este un bun creștin, este și un bun patriot”.

De asemenea, pentru că în acea perioadă a intrat în vigoare „Legea secularizării averilor mânăstirești”, episcopul Calinic a cerut domnitorului Alexandru Ioan Cuza ca schitului Frasinei să i se permită să rămână cu toate bunurile, cerere aprobată de domn.

Ultimii ani de viață ai Sfântului Calinic

Sfântul Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului 11 aprilie

În mai 1867, fără să aibă aprobarea oficială a guvernului, Calinic s-a retras la Mânăstirea Cernica. Din respect pentru marile sale realizări, lui Calinic nu i s-a retras titulatura, rămânând până la sfârșitul vieții episcop titular al Râmnicului.

În joia luminată, adică la 11 aprilie 1868, se împlineau cele l4 zile vestite de sfântul Calinic pentru trecerea sa la Domnul. Cu câteva zile mai înainte a venit la el starețul mănăstirii, arhimandritul Ștefan, „pe care îl iubea foarte mult și i-a dat testamentul pentru înmormântare scris cu câtva vreme înainte. Apoi l-a mai învățat și ceva lucruri duhovnicești, vorbind amândoi multe ceasuri”.

În noaptea de 10 spre 11 aprilie a venit părintele Anastasie la sfântul Calinic și i-a citit Utrenia. După otpust au stat amândoi de vorbă, vorbind pentru mântuire și alte lucruri folositoare. Când se lumina de ziuă părintele Anastasie s-a retras în chilia sa. La orele 5 dimineața, sfântul Calinic a chemat pe ucenicul Ghermano ca să-l îmbrace în cămașă și haine de îngropare. Pe toate celelalte le dăduse de pomană. Apoi singur s-a sculat, s-a spălat pe față, s-a pieptănat și a binecuvântat pe toți câți erau în casă. Spunea ucenicilor că „au venit niște oameni mari în casă și vor să-l ia cu dânșii”. Cum stătea așa în picioare, a cerut o cruce. Apoi ținând crucea în mână s-a închinat ei, a sărutat-o și a zis: „Sfântă Cruce, ajută-mi!” Iar către ucenici a zis: „Să ne vedem în fericirea din cealaltă lume!” Și rezemându-și capul pe pieptul lui Ghermano, a răsuflat adânc și și-a dat duhul în mâinile Domnului.

La înmormântarea sfântului Calinic, care a avut loc sâmbătă, 13 aprilie, au venit mitropolitul Nifon cu patru episcopi, mai mulți egumeni și zeci de mii de credincioși, „încât nu mai încăpeau în amândouă ostroavele”. Cu toții se sileau să-i sărute mâinile. Trupul său era îmbrăcat în veșminte arhierești, așa cum poruncise el, era așezat pe scaun, cu cârja și evanghelia pe braț.

Slujba prohodului s-a făcut în biserica cea mare din ostrovul Sfântului Nicolae. Apoi patru preoți l-au purtat pe brațe, împreună cu zeci de arhierei, preoți și diaconi și l-au înmormântat așezat pe scaun, în partea de nord a pridvorului bisericii Sfântul Gheorghe, ctitorită de el.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Canonizarea Sfântului Calinic de la Cernica

Sfântul Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului 11 aprilie

Pentru curăția vieții sale, Sfântul Sinod a hotărât să fie trecut în rândurile sfinților, fiind astfel primul sfânt canonizat de Biserica Ortodoxa Române. Festivitățile proclamării solemne a canonizării au avut loc la Mânăstirea Cernica în zilele de 21 și 23 octombrie 1955.

La 23 octombrie 1955, într-o duminică, pornea de la Biserica „Sfântul Pantelimon” spre Mănăstirea Cernica o impresionantă procesiune cu zece episcopi, mitropoliți și arhierei ortodocși din alte țări, ierarhii Sinodului Bisericii noastre, în frunte cu patriarhul Justinian, peste 300 de stareți de mănăstiri, vicari eparhiali, consilieri, protopopi, preoți, sute de călugări și călugărițe și o mare de credincioși care urmau să participe la slujba de canonizare a Sfântului Ierarh Calinic. Toate acestea în plină epocă postalinistă, sub amenințările fățise ale securității!

Stăteau oamenii pe câmp în genunchi. Veniseră până și părinții de la Frăsinei, iar maicile de la Pasărea au mers toată noaptea prin pădure ca să ajungă la timp. Securiștii erau pe acoperișurile clădirilor din mănăstire, prin copaci, printre oameni.

Cu o zi înainte, sfintele moaște, scoase din mormântul din pridvor, fuseseră așezate în raclă. Din anumite informații, moaștele au fost șterse cu procovete de către părintele Nicodim Bujor și așezate în raclă chiar de însuși Justinian, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române din vremea respectivă. În ziua canonizării s-a slujit cu o Sfântă Evanghelie dăruită mănăstirii de Elisabeta (Safta) Brâncoveanu.

Prăznuirea a fost fixată la data trecerii sale către Domnul, 11 aprilie, iar tot atunci au fost alcătuite și slujbele de pomenire ale Sfântului, precum și viața sa și felul zugrăvirii chipului său. Același neprețuit părinte Nicodim pomenit mai sus (trecut la Domnul la sfârșitul lunii ianuarie 2011 în Mânăstirea Cernica), a fost cel care i-a scris acatistul Sfântului Calinic.

El este prețuit de călugări, ca un mare părinte și duhovnic al monahilor. De ierarhi este prețuit ca primul ierarh român canonizat, iar de mireni este prețuit ca un mare făcător de minuni și vindecător a suferințelor omenești. Însă, pentru toți românii, Sfântul Calinic de la Cernica rămâne un mare povățuitor sufletesc. Un sfetnic neîntrecut pentru cei abătuți; un doctor fără de arginți pentru cei bolnavi, un întemeietor de mânăstiri și o flacără vie a creștinismului, cultivat prin credință și studiu neîntrerupt.

În casa stăreției de la Cernica, pe vremea starețului Visarion Ionescu (1847-1921), veneau Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Ioan Slavici și Ion Luca Caragiale, în Săptămâna luminată, imediat după Înviere. Maiorescu aducea două lumânări de ceară pe care le lăsa în biserică, vorbea cu starețul Visarion, iar ceilalți trei se plimbau prin curtea mănăstirii, odihnindu-se pe niște bănci din cimitir, care se pot vedea și acum.

Despre Sfântul Calinic de la Cernica, marele istoric Nicolae Iorga spunea: „Trăind în sfințenia muncii și a înfrânării, era socotit ca sfânt de credincioșii din eparhie și părerile de rău ale tuturora se îndreptară mult timp către mormântul lui, pe care-l voise la Cernica, locul lui de învățătură și de pregătire duhovnicească, unde se retrăsese. Trăind până departe, în timpuri noi, pe care el nu le mai înțelegea, nici pentru a le combate, precum ar fi fost datoria sa, cruțat de dânsele, venerat pentru o vârstă ca a sa și pentru o astfel de viață, chiar și de cei mai antireligioși din noul curent apusean, care stăpânea statul cel nou, el încheie cu vrednicie șirul curaților călugări fără arginți, al ctitorilor de cărți și de clădiri de închinare, al sufletelor de arhierei cari o clipă nu și-au închipuit că fapta sau gândul lor scapă de sub ochiul privighetor al lui Dumnezeu”.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Moaștele Sfântului Calinic de la Cernica

Moaștele Sfântul Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului 11 aprilie

După canonizarea Sfântului Calinic de la Cernica, Moaștele Sfântului au fost puse într-o raclă e de argint și lăsate pentru închinare în biserica mare a Mănăstirii Cernica, loc în care se găsesc și în ziua de astăzi. Tot la Mănăstirea Cernica se găsesc și Sfintele Moaște ale Sfântului Gheorghe de la Cernica care este serbat în calendarul ortodox pe data de 3 decembrie.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Minuni săvârșite de Sfântul Calinic de la Cernica

Conform mărturiilor contemporanilor, Sfântul Calinic fusese binecuvântat și cu darul dumnezeiesc al facerii de minuni: tămăduiri, exorcizări și înainte-vederea.

Mănăstirea Cernica scăpată de la distrugere

În timpul răscoalei din anul 1821, mulți locuitori din București s-au adăpostit la mănăstirea Cernica, găsind multă mângâiere de la sfântul Calinic, în acele vremuri de grea încercare.

În primăvara aceluiași an, auzind turcii de mulțimea mirenilor adăpostiți în ostrovul Cernicăi și socotind că ar fi dintre răsculați, au înconjurat mănăstirea cu tunuri și stăteau gata s-o distrugă, iar pe cei aflați în ambele ostroave să-i ucidă cu sabia. Atunci sfântul Calinic a adunat tot poporul și pe călugări în biserică, le-a ținut cuvânt de îmbărbătare și au făcut împreună priveghere de toată noaptea. Iar a doua zi a trimis un călugăr cu jalbă la mai marele turcilor din tabăra alăturată. Și astfel, cu rugăciunile sfântului Calinic, cu lacrimile poporului și cu mijlocirea sfântului Nicolae, s-au liniștit turcii și s-au izbăvit cu toții de la moarte.

Izbăvirea de foamete

Terminându-se hrana în mănăstirea Cernica, călugării și mirenii erau amenințați de cumplită foamete. Căzând sfântul Calinic la rugăciune cu multe lacrimi, în fața icoanei Maicii Domnului și a sfântului Nicolae și cerându-le grabnic ajutor, îndată a fost ascultat. Cum s-a ridicat marele stareț de la rugăciune, au intrat pe poarta mănăstirii cinci care trase de câte doi boi, pline cu pesmeți de pâine, trimise de pașa, mai-marele turcilor din tabăra apropiată.

Scăparea de amenințarea turcilor

Tot în anul 1821, un alt pașă, care își avea tabăra în satul Pantelimon, a răpit o călugăriță din mănăstirea Pasărea, drept ostatecă. Dar sfântul Calinic, rerăbdând să fie mireasa lui Hristos în mâinile păgânilor, a făcut jalbă la stăpânire și a izbăvit călugărița din mâinile turcului. Deci, supărându-se cumplit pașa a hotărât să pornească noaptea cu armele asupra mănăstirii, ca s-o prade și să ucidă pe stareț. Atunci sfântul Calinic, auzind de răzbunarea turcului, a făcut priveghere de toată noaptea, cerând ajutorul lui Dumnezeu. Și iarăși prin minune a fost izbăvit de primejdie, căci chiar în noaptea aceea, pe când pașa lua cafeaua ca apoi să năvălească asupra mănăstirii, o slugă a sa a încercat să-l omoare cu arma. Dar glontele oprindu-se în punga cu galbeni, turcul a scăpat cu viață. Cutremurat de această minune, a doua zi pașa a trimis acei galbeni la mănăstirea Cernica, din care, după porunca cuviosului, s-a făcut la intrare o fântână, cunoscută până astăzi sub numele de „Fântâna turcului”.

Trupul neputrezit – rugăciunea de dezlegare

În vara anului l854, mergând sfântul Calinic spre Târgu-Jiu, însoțit de ucenicul său și mai mulți slujitori, la rugămintea credincioșilor a poposit peste noapte într-un sat din cale. Și iată, fiii unui om înstărit au mărturisit bunului păstor că tatăl lor a murit de mai mulți ani, dar trupul lui n-a putrezit în pământ. L-au dezgropat de trei ori, i-au făcut parastas cu arhierei și cu preoți, dar trupul său tot întreg l-au scos din groapă. Deci, l-au rugat pe Sfântul Calinic să le dea voie să-l dezgroape a patra oară pe tatăl lor. Iar după ce fericitul va termina liturghia arhierească, să-i citească rugăciunile de dezlegarea păcatelor la mormânt. Și bunul păstor, milostivindu-se de ei, i-a ascultat. După terminarea Liturghiei, au mers cu toții la mormânt. Trupul răposatului, întreg și nevătămat, era rezemat de zidul bisericii. Și iată, o minune preaslăvită ! În timp ce sfântul Calinic citea rugăciunile de dezlegarea păcatelor, trupul cel neputred a început a se preface în țărână, de la picioare spre cap. La sfârșitul rugăciunilor întreg trupul său se prefăcuse într-o grămăjoară de țărână amestecată cu oase albe. Uimiți toți de aceasta au dat slavă lui Dumnezeu.

Vindecarea unei demonizate

Odată, pe când sfântul Calinic slujea Sfânta Liturghie în paraclisul Episcopiei Râmnicului cu mai mulți slujitori, a fost adusă la biserică o femeie legată în lanțuri, cumplit chinuită de un duh necurat. La sfârșitul slujbei protoiereul orașului a rugat pe bunul păstor de suflete să-i citească o rugăciune de vindecare. După citirea rugăciunii, sfântul Calinic a binecuvântat pe femeia bolnavă de trei ori, în numele Prea Sfintei Treimi și a zis: în numele Domnului nostru Iisus Hristos, scoală-te! În clipa aceea bolnava s-a vindecat cu darul lui Dumnezeu. Deci, sculându-se sănătoasă de jos, săruta cu lacrimi sfintele icoane, mulțumind binefăcătorului ei. Apoi, intrând sfântul Calinic în chilia sa, a început a plânge cu multe lacrimi.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica pune legământ de blestem ca în Mănăstirea Frăsinei să nu mai intre nicio femeie

Bestemul Sfntului Calinic Mnstirea Frsinei

„Acest sfânt lacaș s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinți monahi și fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor viețuitori de acolo, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem și toate nenorocirile să vie asupra lor, precum: sărăcia, gârbăvia și tot felul de pedepse, și iarăși celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu și a smereniei noastre și să vină asupra lor fericitul bine. Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ian. 1867”

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Etimologia / semnificația numelui Calinic - Călin

În primul rând „La mulți ani!“ tuturor celor care poartă numele Sfântului Calinic!

CALINIC - în vechea onomastică greacă apar cu mare frecvență un mare număr de antroponime formate de la aqadjectivul kalós „frumos, bun”, fie element de compunere, fie bază de derivare. Încă din secolul III este atestat numele Kallínikos, etimonul prenumelui nostru Calinic, astăzi mult mai puțin frecvent decât în secolele trecute. Compus cu elementul secundar nike „victorie” (și el foarte cunoscut, de ex. din → Nicolae), redat în latină prin Callinicus, vechiul nume grecesc, purtat de un patriarh al Constantinopolului și de alți martiri din primele secole creștine, pătrunde în onomasticonul creștin. Deci în concluzie prin alăturarea cuvintelor kalós și nike obținem „frumosul biruitor” sau „învingătorul cel bun”.

O formă mult mai veche a acestui nume este forma feminină, Calinichia, purtată de mama lui Mircea cel Bătrân.

Deși provenite din slavă, Călin și Călina ar putea avea aceeași rădăcină. Prenume de mare vechime la noi în tară, Călin și Călina sunt răspândite în toate regiunile României. Ele și-au cunoscut celebritatea în mare măsură datorită cunoscutului poem scris de Mihai Eminescu - „Călin”.

Călin și Călina nu au legătură cu numele de arbust care face flori albe și fructe roșii, și care poartă același nume. Numele de față reproduc formele de Kalin şi Kalina, de origine slavă, întâlnite cu precădere în onomastica bulgarilor, a sârbilor, croaților, rușilor și a ucrainienilor.

Călin și Călina aparțin familie onomastice Calinic, vechi nume calendaristic. Prezența numelui de Călin în documente e semnalată încă din anul 1391 în Țara Făgărașului. De la acest prenume a derivat și numele unui sat din Argeş, Călineşti, atestat în anul 1388.

Există câteva derivate ale numelui, cum ar fi; Călinaş, Călinel, Calincea sau Caliniţa, Călinescu.

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Calinic - Călin?

Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 11 aprilie atunci când serbăm pe Sfântul Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului și pe 23 august când sărbătorim pe Sfântul Ierarh Calinic, Patriarhul Constantinopolului.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Învățăturile Sânului Calinic de la Cernica

Sfântul Calinic socotea că ascultarea este cea mai mare virtute pentru monahi și temelia vieții călugărești. Astfel, învăța pe fiii săi duhovnicești că „viața de obște, în sfânta ascultare, a întemeiat-o însuși Domnul nostru Iisus Hristos, prin pilda vieții sale pământești”.
Spuneau părinții că marele stareț nu îngăduia deloc clevetirea în viața călugărească. Căci o socotea „moartea sufletului”. În locul multei vorbiri el sfătuia pe ucenici să practice neîncetat tăcerea și rugăciunea lui Iisus.
Cuviosul își împlinea chemarea de stareț cu mare râvnă și frica de Dumnezeu, știind că „lucrul cel mai greu și anevoios este meșteșugul călăuzirii sufletelor pe calea mântuirii”. Uneori zicea către ucenici: „Starețul este inima tuturor inimilor care îl caută și îi cer sfat și mângâiere. El este calea spre desăvârșire a tuturor sufletelor credincioase din jurul său.”

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Rugăciune către Sfântul Calinic de la Cernica pentru oprirea molimei

Așa cum odinioară cu rugăciunile tale, cu lacrimile oamenilor și cu mijlocirea Sfântului Nicolae s-a izbăvit de la foamete și moarte poporul primejduit și prin însemnarea cu toiagul tău a ieșit apă tămăduitoare din stâncă, mijlocește-ne, Sfinte Ierarhe Calinic, ajutorul dumnezeiesc, să se reverse izvoarele harului peste lumea greu încercată de răspândirea molimei.
Ferește-ne de suflarea-i vătămătoare și de moarte năprasnică, ca prin trezie și faptele dragostei să ne deschidem milostivirii dumnezeiești. Acoperă-ne cu arhiereasca ta binecuvântare și fă-ne să vedem totul în icoana purtării de grijă dumnezeiești spre mântuirea noastră.
Așa, Sfinte Calinic, părintele nostru, veghează-ne și oprește ca un dig nesurpat șuvoiul necazurilor, lipsurilor și bolilor, ca să rămânem neclătinați și să ne purtăm unii altora sarcinile, întru slava lui Dumnezeu, Cel în Treime închinat și slăvit. Amin.

Pentru a citi Acatistul Sfântului Calinic de la Cernica apăsați ➡ AICI

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Cântări Liturgice

Troparul Sfântului Ierarh Calinic, glasul 1

De Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Calinic, povățuitoru-le al călugărilor, podoaba cuvioșilor și lauda arhiereilor, ajutătorule al celor din nevoi și făcătorule de minuni ! Cu nevoințele tale chip de sfințenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veselești; cu care roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască pace și mare milă.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Condacul Sfântului Ierarh Calinic, glasul al 8-lea

Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Ierarhe Calinic, veselește sufletele celor credincioși, și atingerea sicriului sfintelor tale moaște sfințește simțirile și dăruiește tămăduiri. Pentru aceasta, după datorie te cinstim pe tine și cu bucurie îți strigăm : Bucură-te, părinte, de Dumnezeu însuflețite !

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Viața completă - Sfântul Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului (Viețile Sfinților)

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica s-a născut la 7 octombrie, 1787 în București, aproape de biserica Sfântul Visarion. Din sfântul botez a primit numele deSfântul Ierarh Calinic de la Cernica s-a născut la 7 octombrie, 1787 în București, aproape de biserica Sfântul Visarion. Din sfântul botez a primit numele de Constantin.

Părinții săi se numeau Antonie și Floarea și erau foarte evlavioși. Cel mai mare dintre copiii lor a fost în tinerețe preot de mir; apoi, intrând în viața monahală, s-a călugărit sub numele de Acachie. De asemenea și mama Sfântului Calinic, fericita Floarea, după ce și-a crescut copiii, s-a retras în Mănăstirea Pasărea, primind marele și îngerescul chip sub numele de schimonahia Filoteia.

Tânărul Constantin, cel mai mic dintre copii, a primit din pruncie o educație religioasă aleasă, învățând carte în București, la școlile care funcționau pe acea vreme pe lângă biserici.

În anul 1807 a intrat în nevoința călugărească la Mănăstirea Cernica, sub ascultarea cuviosului stareț, arhimandritul Timotei. La 12 noiembrie 1808 a fost tuns în schima monahală sub numele de Calinic, iar la 3 decembrie 1808 a fost hirotonit ierodiacon.

Folare-Separare

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, fiind vas ales al Duhului Sfânt, a iubit de mic rugăciunea, tăcerea, cinstea și milostenia. Încă de când era călugăr tânăr în Mănăstirea Cernica, postea foarte mult, își împlinea regulat canonul și pravila cu multă osârdie, se lupta împotriva somnului și nu lipsea niciodată de la slujbele bisericii, după mărturia bătrânului Hariton, iar ziua lucra împreună cu părinții la ascultările cele grele ale mănăstirii.

După plecarea la Sfântul Munte a duhovnicescului său părinte, ieroschimonahul Pimen, Cuviosul Calinic și-a pus această aspră rânduială, ca în toată săptămâna să nu mănânce bucate fierte la foc, fără numai pâine cu apă, după apusul soarelui, iar sâmbăta și Duminica să meargă la trapeză împreună cu părinții și să se mângâie cu înfrânare.

Mărturisesc părinții care l-au cunoscut pe Sfântul Calinic că fața îi era mereu palidă de multa postire și ochii adânciți în orbite din pricina multor privegheri și a atâtor lacrimi. Căci dobândise de la Dumnezeu darul lacrimilor la sfânta rugăciune.

În anul 1813, murind de ciumă mulți preoți călugări din Mănăstirea Cernica, starețul Timotei stăruia mereu să facă preot pe smeritul ierodiacon Calinic. El însă se lepăda de un dar mare ca acesta, socotindu-se pe sine cu totul nevrednic. Însă, fiind foarte ascultător și lăsându-se în voia lui Dumnezeu, a primit taina sfintei preoții, săvârșind cele sfinte în toată viața sa cu lacrimi și cu multă evlavie.

Folare-Separare

După primirea darului preoției, la 13 februarie, 1813, Sfântul Calinic a început și mai mult a se nevoi și a sluji cu osârdie tuturor, fiind plin de dumnezeiasca dragoste către toți, după cuvântul ce zice: „Dacă vrei să te iubească toți, iubește și tu pe toți”. De vedea pe cineva scârbit, împreună cu el se întrista; pe cei bolnavi îi cerceta și după ale sale puteri îi mângâia, iar pe săraci mereu îi miluia. Pentru aceasta toți îl iubeau ca pe un adevărat tată și părinte duhovnicesc. Apoi era atât de smerit, că pe cât se înălța cu cinstea și cu darul de către toți, cu atât mai mult se smerea către toți, după cuvântul Domnului Care zice: Care între voi va vrea să fie întâi, să vă fie vouă slugă (Matei 20, 27).

Cuviosul Calinic a fost hirotesit duhovnic al Mănăstirii Cernica la 20 septembrie, 1815, de însuși mitropolitul Țării Românești, Nectarie și este rânduit eclesiarh mare. Din această zi aproape toți părinții și frații din obște se mărturiseau la el, pentru că toți se cucereau de nevoința lui și își făceau adăpost și mângâiere supărărilor lor. Și era atât de iscusit duhovnic, încât veneau la spovedanie nu numai monahii, ci și multă lume din afară și chiar mitropolitul.

Acest fericit părinte, ori de câte ori era ocărât de cineva, grăia de bine, iar pe cel care îl nedreptățea, îndată îl miluia și îl ajuta cu tot ce putea. Însă la dânsul în chilie altceva nu se găsea, fără numai un ulcior cu apă. Mai spuneau părinții că în chilia sa cuviosul era atât de liniștit, încât nici ucenicii lui nu-l auzeau ce face, când adică se odihnea și când era la rugăciune. După mărturia mai multor duhovnici din vremea sa, Cuviosul Calinic săvârșea în timp de 24 de ore două mii de închinăciuni și trei sute de metanii mari, precum și pravila cea rânduită fiecărui călugăr la chilie. Aceiași duhovnici ai Mănăstirii Cernica adevereau că Sfântul Calinic, încă din anii tinereții, a primit darul neîncetatei rugăciuni a lui Iisus, prin care s-a făcut casă a Duhului Sfânt și vas al alegerii.

În primăvara anului 1817, Cuviosul Calinic, împreună cu Ignatie duhovnicul și cu un alt călugăr s-au sfătuit să postească desăvârșit tot Postul Mare până la Sfintele Paști. Deci, luând binecuvântare de la starețul Mănăstirii Dorotei, au început această aspră și mai presus de putere nevoință; dar din lipsa dreptei socoteli, satana le-a făcut la toți o grea ispită. Călugărul n-a putut să postească deloc. Ieroschimonahul Ignatie a postit câteva săptămâni, s-a îmbolnăvit și cu greu s-a vindecat. Iar Cuviosul Calinic a postit desăvârșit până în joia Canonului Mare - adică până în joia din săptămâna a cincea a Postului Mare, când a mâncat o jumătate de prescură. Dar voind să împlinească cele 40 de zile de post, asemenea Mântuitorului și sfinților de demult, s-a îmbolnăvit de o cumplită amețeală de cap și slăbire a firii, încât n-a mai știut nimic de sine până în Duminica Tomei. Pentru aceasta starețul Dorotei era foarte mâhnit, crezând că nu va mai scăpa cu viață.

Folare-Separare

Însă, cu darul lui Dumnezeu, Cuviosul Calinic și-a venit din nou în simțire, spre bucuria starețului și a tot soborul. Din ceasul acela, părintele Dorotei i-a rânduit să țină toată viața calea cea împărătească. Adică, să se împărtășească zilnic din masa cea de obște la trapeză. Deci, făcând ascultare, Sfântul Calinic mânca zilnic cu frații la masă, fără să mai aibe nimic de mâncare la chilie sau să guste ceva fără binecuvântare. Cu toate acestea, din postirea cea de 40 de zile, cuviosul a rămas cu o permanentă durere de cap, pe care a simțit-o până la obștescul său sfârșit.

În vara aceluiași an, Sfântul Calinic n-a mâncat pâine deloc, timp de 40 de zile, nici legume fierte la foc. Numai seara, după apusul soarelui, mânca câte o felie de pepene și fructe crude, ca să-și potolească slăbiciunea firii și să nu calce porunca sarețului.

Ucenicul său, arhimandritul Anastasie Baldovin, mărturisea că toată viața sa, cuviosul nu dormea întins pe pat, ci ațipea câteva ceasuri pe un scaun, îmbrăcat și încins cu o curea lată de piele. Era ca o adevărată santinelă, gata oricând de luptă, veghind neîncetat asupra nevăzuților vrăjmași care încercau să-l ispitească, fie prin trup, fie prin gânduri.

Același ucenic zicea că nimeni nu putea să ascundă ceva sau să spună vreo minciună înaintea Sfântului Calinic, pentru că era înaintevăzător și îndată descoperea adevărul și cele ce urmau să se întâmple în viitor. Același ucenic preaiubit al Sfântului Calinic spunea că dascălul său era atât de blând și smerit cu inima, încât oricine socotea că are în fața sa un înger, iar nu om pământesc. De aceea toți îl iubeau, îl cinsteau și îl aveau ca pe un adevărat sfânt, atât călugării și mirenii, cât și episcopii și dregătorii țării.

Folare-Separare

Cu binecuvântarea duhovnicului său, fericitul Calinic a călătorit la Sfântul Munte Athos în vara anului 1817, minunându-se de nevoințele călugărilor atoniți. Apoi, cu rânduiala lui Dumnezeu, s-a întors înapoi la metanie, luând mult folos sufletesc de la părinții atoniți.

La 14 decembrie, 1818, Cuviosul Calinic a fost ales stareț al Mănăstirii Cernica, cu voia lui Dumnezeu și a Sfântului Ierarh Nicolae, patronul acestui sfânt locaș, având doar 30 de ani. Pentru sfințenia vieții lui și buna chivernisire a mănăstirii, la 9 aprilie, 1820, este hirotesit arhimandrit și păstorește obștea Cernicăi timp de 32 de ani, adunând în jurul său mulți călugări, căci se silea, nu numai cu viața sa, ci și cu alese sfaturi duhovnicești, să îndrepteze pe cei leneși și tulburători din mănăstire. Astfel, pe mulți îi îndrepta pe calea cea bună, iar pe cei răzvrătiți și neascultători îi scotea afară din obște, după porunca Apostolului, ca să nu vatăme pe alții.

Urmând Sfinților Părinți el socotea că ascultarea este cea mai mare virtute pentru monahi și temelia vieții călugărești. Astfel, învăța pe fiii săi duhovnicești că „viața de obște, în sfânta ascultare, a întemeiat-o însuși Domnul nostru Iisus Hristos, prin pilda vieții sale pământești”.

Spuneau părinții și acestea: că marele stareț nu îngăduia deloc clevetirea în viața călugărească, căci o socotea „moartea sufletului”. În locul multei vorbiri, îi sfătuia pe ucenici să practice neîncetat tăcerea și rugăciunea lui Iisus. Aceiași părinți spuneau de Cuviosul Calinic că își împlinea chemarea de stareț cu mare râvnă și frică de Dumnezeu, știind că „lucrul cel mai greu și anevoios este meșteșugul călăuzirii sufletelor pe calea mântuirii”.

Folare-Separare

Uneori zicea către ucenici: „Starețul este inima tuturor inimi-lor care îl caută și îi cer sfat și mângâiere. El este calea spre desăvârșire a tuturor sufletelor credincioase din jurul său”.

Cuviosul obișnuia adesea să pescuiască în lacul din jurul mănăstirii, iar peștele pe care îl prindea îl dădea la obște pentru hrana părinților. Într-o zi, un călugăr tânăr, curățind de solzi o caracudă mică, a început a cârti și, lovind-o cu cuțitul, zicea: „Na, na! De ce n-ai adus pe tatăl tău, pe mamă-ta, pe moșul tău, pe strămoșul tău, care aveau solzi mai mari, că nu mă mai necăjeam atâta!”. Apoi tot el răspundea: „Am venit și cu tata, și cu mama, și cu moșul, și cu strămoșul, dar i-au luat părinții duhovnici cei din comitet și părintele stareț”.

Aceste cuvinte au ajuns la urechile cuviosului stareț Calinic. Atunci el, stând puțin pe gânduri, pentru a înlătura orice pricină de sminteală din mănăstire a zis: „De azi înainte nu voi mai pune pește în gura mea!”. Și, într-adevăr, până la sfârșitul vieții sale, nu a mai mâncat niciodată pește, păzind cu sfințenie făgăduința dată. Se hrănea numai cu verdețuri, și acelea o dată pe zi, cu multă înfrânare.

În timpul răscoalei din anul 1821, mulți locuitori din București s-au adăpostit la Mănăstirea Cernica. Iar bunul stareț i-a găzduit pe toți în Insula Sfântul Nicolae, prin chiliile călugărilor, iar pe călugări i-a mutat în Insula Sfântul Gheorghe. În acele zile de grea încercare pentru țară, multă mângâiere au aflat unii din locuitorii Capitalei de la Sfântul Calinic. Că pe toți îi îmbărbăta, îi odihnea și îi hrănea gratuit din alimentele mănăstirii.

Folare-Separare

În primăvara aceluiași an, auzind turcii de mulțimea mirenilor adăpostiți în insula Cernicăi și socotind că ar fi dintre răsculați, au înconjurat mănăstirea cu tunuri și stăteau gata s-o distrugă, iar pe cei aflați în ambele insule să-i ucidă cu sabia. Atunci Sfântul Calinic a adunat tot poporul și pe călugări în biserică, le-a ținut cuvânt de îmbărbătare și au făcut împreună priveghere de toată noaptea. Iar a doua zi a trimis un călugăr cu jalbă la mai marele turcilor din tabăra alăturată. Și astfel, cu rugăciunile Sfântului Calinic, cu lacrimile poporului și cu mijlocirea Sfântului Nicolae, s-au liniștit turcii și s-au izbăvit cu toții de moarte.

Terminându-se hrana în Mănăstirea Cernica, călugării și mirenii erau amenințați de cumplită foamete. Deci, căzând Sfântul Calinic la rugăciune cu multe lacrimi în fața icoanelor Maicii Domnului și a Sfântului Nicolae și cerându-le grabnic ajutor, îndată a fost ascultat. Cum s-a ridicat marele stareț de la rugăciune, au intrat pe poarta mănăstirii cinci care trase de câte doi boi, pline cu pesmeți de pâine, trimise de pașa, mai marele turcilor din tabăra apropiată.

Tot în anul 1821, un alt pașă, care își avea tabăra sa în satul Pantelimon, a răpit o călugăriță din Mănăstirea Pasărea, drept ostatecă. Dar Sfântul Calinic, nerăbdând ca mireasa lui Hristos să fie în mâinile păgânilor, a făcut jalbă la stăpânire și a izbăvit călugărița din mâinile turcului. Deci, supărându-se cumplit pașa, a hotărât să pornească noaptea cu armele asupra mănăstirii ca s-o prade și să-l ucidă pe stareț. Atunci Sfântul Calinic, auzind de răzbunarea turcului, a făcut priveghere de toată noaptea, cerând ajutorul lui Dumnezeu. Și iarăși, prin minune, a fost izbăvit de primejdie, căci chiar în noaptea aceea, pe când pașa lua cafeaua ca apoi să năvălească asupra mănăstirii, o slugă a sa a încercat să-l omoare cu arma. Dar glontele oprindu-se în punga cu galbeni, turcul a scăpat cu viață. Cutremurat de această minune, a doua zi, pașa a trimis acei galbeni la Mănăstirea Cernica din care, după porunca cuviosului, s-a făcut la intrare o fântână cunoscută până astăzi sub numele de „Fântâna Turcului”.

Pe lângă înnoirea vieții duhovnicești în obștea sa, marele stareț al Cernicăi s-a îngrijit și de cele necesare vieții pământești, după exemplul înaintașilor săi. Astfel, a terminat de pictat biserica din insula Sfântului Nicolae, iar cu banii donați de arhiereul Ioanichie Stratonichias din București, a zidit o biserică mare cu cetate, în insula Sfântului Gheorghe, pentru că nu mai încăpeau călugării într-o singură biserică.

Folare-Separare

Mai înainte însă de începerea bisericii, i s-au arătat noaptea în vis Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și fericitul stareț Gheorghe. Deci, Sfântul Nicolae a zis Cuviosului Calinic: „Scoală-te și să zidești în ostrovul cel mic o biserică în numele Sfântului Mucenic Gheorghe...”. Marele Mucenic i-a adăugat, apoi, aceste cuvinte: „Noi îți vom trimite tot ce-ți va trebui”. Iar starețul Gheorghe i-a zis: „Să nu ai nicio îndoială în inima ta!”.

Această vedenie arătând-se deodată și cuviosului Pimen duhovnicul, l-a încredințat pe Sfântul Calinic să înceapă lucrul. În anul 1832 a început noua biserică. În anul 1838 s-a dărâmat de un puternic cutremur, iar după patru ani a fost zidită din nou, așa cum se vede până astăzi. A mai zidit, din anul 1846, biserica Mănăstirii Pasărea și alte câteva biserici parohiale.

Sfântul Calinic a fost, de asemenea, și un bun iconom al Mănăstirii Cernica și al celorlalte mănăstiri - Pasărea, Snagov, Căldărușani, Ciorogârla și Poiana Mărului -, care erau sub povățuirea sa. Când a intrat Cuviosul ca stareț, Cernica avea doar „o teleguță cu un bou cu care umbla un călugăr pe ulițele Bucureștilor și oricine voia din popor arunca câte o pâine în acea teleguță și apoi se întorcea la mănăstire și împărțea acea pâine pe la călugări. Iar pentru îmbrăcămintea călugărilor se trimitea ajutor de la domnie și de la alți buni creștini...”.

Însă venerabilul stareț, în puțină vreme, a refăcut iconomia mănăstirii, a făcut un mare metoc în satul Buești-Ilfov, a ridicat case și adăposturi pentru oameni și vite, a cultivat pământul cu tot felul de cereale, a plantat vii și păduri, încât se mirau toți de priceperea lui. Acolo creștea mănăstirea cirezi de vite și turme de oi pentru hrana și îmbrăcămintea călugărilor din lavră.

Folare-Separare

Fiind chemat și propus de câteva ori să fie mitropolit al Țării Românești, Sfântul Calinic, din marea lui smerenie, nu a primit. Dar un om vrăjmaș din preajma sa, îndemnat de zavistnici, i-a dat otravă. Pe când marele stareț zăcea pe patul de moarte, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, nu credeam și nu doream să mor otrăvit”. Atunci, în umbra nopții, un glas de taină i-a răspuns: „Nu vei muri de otravă! Scoală-te și fii sănătos, că nu după mult timp vei fi episcop la Râmnicu-Vâlcea, unde vei îndrepta Biserica și clerul care este în decădere”. În ceasul acela cuviosul s-a sculat sănătos din pat și s-a dus la Utrenie, că era miezul nopții.

Pentru blândețea și sfințenia vieții sale, atât de mulți călugări s-au strâns în jurul Sfântului Calinic, încât nu mai încăpeau în amândouă insulele. În anul 1850, când a plecat ca episcop la Râmnicu-Vâlcea a lăsat în Mănăstirea Cernica peste 350 de călugări cu viață aleasă.

Pe când era stareț, a venit la Cuviosul Calinic pitarul mănăstirii și l-a înștiințat că s-a isprăvit făina. Iar el a răspuns: „Să avem nădejde la Maica Domnului și la Sfântul Ierarh Nicolae și nimic nu ne va lipsi”. Apoi, intrând în chilie, a căzut la rugăciune înaintea icoanei protectorului său, zicând: „Sfinte arhiereule al lui Hristos, Nicolae, mângâietorule al săracilor și cald folositorule al celor ce te roagă cu credință, vino și acum și ajută smeritei turmei tale și ne scapă de foamete, precum ai mântuit pe cei ce erau să se înece în mare, că nu avem alt ajutor după Maica Domnului, afară de tine...”. Apoi, după Vecernie, a pus să se citească în biserică acatistul Sfântului Nicolae.

Sfântul Ierarh Nicolae, ascultând rugăciunea plăcutului său, a venit imediat în ajutorul Mănăstirii Cernica. În ceasul acela a sosit la arhondaricul mănăstirii un car cu boi încărcat cu făină. Erau doi oameni necunoscuți, trimiși cu această milostenie de stăpânul lor, care, după ce au descărcat povara, îndată au plecat. Drept recunoștință, marele stareț a adunat soborul în biserică și, după pavecerniță, a pus să se facă pâine în noaptea aceea pentru mângâierea părinților și fraților.

Folare-Separare

În altă zi, pe când vorbea cu părintele Pimen, duhovnicul său, a venit la Sfântul Calinic un om cerându-i milostenie. Iar el i-a dat 50 de lei. După un ceas a venit un tânăr și i-a spus starețului: „Părinte, tatăl meu a murit și a lăsat să aduc la mănăstire o mie de lei. Iată aici 500 lei și restul îi voi aduce mai pe urmă, că nu îi am acum”. Apoi a plecat. Atunci bătrânul duhovnic a întrebat pe cuviosul: „Ce cugetai, părinte Calinic, când ai dat milostenie acelui om?”. Iar blândul stareț i-a răspuns: „Aș fi vrut să-i dau o sută de lei dar n-am avut. I-am dat numai cincizeci și am primit 500”.

În anul 1829, luna iulie, în dimineața unei zile de praznic stătea Cuviosul Calinic în chilia sa din insula mare, aproape de arhondaric. Deci, privind pe fereastră a văzut mulțime de musafiri care veniseră atunci, iar pe bieții călugări, „ascultătorii din arhondărie”, cum alergau în toate părțile ca să slujească musafirilor. Deci, căutând la dânșii cu durere de inimă, a zis în sine: „Ah, Dumnezeule! Cum are să se defaime chipul monahicesc prin petrecerea împreună cu mirenii!”. Și, tare oftând, a început să citească icoasele Sfântului Ierarh Nicolae!

Spuneau ucenicii Sfântului Calinic că faptele îi erau întocmai după graiul gurii și nu putea nimeni să-i găsească nici un cusur. Că după cum învăța, așa și lucra. Că zice și Mântuitorul: Să vă fie cuvântul așa, așa și nu, nu! (Matei 5, 37)

La 14 septembrie, 1850, cu sfat de obște, Sfântul Calinic a fost ales episcop la Râmnicu-Vâlcea, despărțindu-se cu multă durere și lacrimi de fiii săi, fiindcă „n-a putut strica hatârul iubitului său fiu duhovnicesc, Barbu Dimitrie Știrbei, domnul Țării Românești și s-a supus la voia obșteștii Adunări...”.

Folare-Separare

Aceasta a fost nevoința și viața plină de sfințenie, precum și sfîrșitul minunat al Sfîntului Ierarh Calinic de la Cernica, făcătorul de minuni, care s-a mutat la cereștile locașuri, în ceata Sfinților Părinți purtători de Dumnezeu, la 11 aprilie, 1868.

Canonizarea Sfântului Ierarh Calinic s-a făcut la 20 octombrie, 1955, sub Patriarhul Justinian al României, iar prăznuirea lui se face la 11 aprilie. Cu ale cărui sfinte rugăciuni să ne miluiască și să ne miluiască Hristos Dumnezeu totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Folare-Separare

Sursă: Doxologia.ro - Portal Crestin Ortodox.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de astăzi - 11 aprilie

În această lună, în ziua a unsprezecea, pomenirea sfântului sfințitului mucenic Antipa, episcopul Pergamului;
Tot în această zi, pomenirea preacuvioasei Trifinei celei din Cizic;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Farmutie;
Tot în această zi, pomenirea sfântului ierarh Calinic de la Cernica.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Calendar Ortodox – Sfinții de mâine - 12 aprilie

Întru această lună, în douăsprezece zile, facem pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Sava, cel numit Gotul;
Tot întru această zi, facem pomenirea Sfântului Vasile, episcopul cetății Pariei din Asia cea Mică, cel care s-a săvârșit la anul 775, mărturisind pentru sfintele icoane;
Tot întru această zi, pomenirea cuvioasei Antusa (Antuza), fiica împăratului Constantin Copronim;
Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Dima și Protion;
Tot în această zi, pomenirea Cuvioșilor Mucenici Mina, David și Ioan, care au pătimit în Palestina în anul 636.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Acachie cel Nou, care a sihăstrit în Schitul Cavsocalivia din Sfântul Munte Athos și care cu pace s-a săvârșit la anul 1730;
Tot în această zi pomenim aducerea de la Zila la Constantinopol a Cinstitului brâu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în anul 942;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Isaac Sirul (Sirianul) care s-a nevoit în Spoletania Italiei în veacul al șaselea;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului lerarh Zenon Mărturisitorul, episcopul Veronei, care cu pace s-a săvârșit la anul 371.

This image has an empty alt attribute; its file name is Floare-02-Bun.jpg

Sursă: pravila.ro

Facebook

Floare Final

Pe Sfântul Calinic de la Cernica să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Ierarhe Calinic roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.

Recomandări

† Sfântul Mucenic Ioan Valahul (Românul)
(12 mai)

În data de 12 mai Biserica Ortodoxă îl pomenește pe unul dintre cei mai tineri dintre mucenicii români și anume Sfântul Mucenic Ioan Valahul. El este povățuitorul tinerilor și ocrotitorul copiilor.

† Sfânta Muceniță Glicheria fecioara
(13 mai)

Sfânta Muceniță Glicheria împreună cu Cuviosul Serghie Mărturisitorul sunt pomeniți de Biserica Ortodoxa în fiecare an pe 13 mai.

† Sfântul Apostol Simon Zilotul
(10 mai)

Sfântul Apostol Simon Zilotul, este serbat în calendarul ortodox în data de 10 mai.

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram