Sfântul Apostol și Evanghelist Matei este unul din cei doisprezece apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos și unul din cei patru evangheliști, alături de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, Sfântul Evanghelist Luca și Sfântul Evanghelist Marcu, care au scris despre viața și activitatea Mântuitorului. Este serbat în calendarul ortodox în data de 16 noiembrie.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Sfântul Apostol și Evanghelist Matei era evreu de neam și a fost fiul lui Alfeu, care nu este una și aceeași persoană cu Alfeu sau Cleopa, tatăl lui Iacob cel mic.
Înainte de a fi chemat de Hristos să-I fie ucenic, Matei a fost vameș în Capernaum, lângă lacul Galileei și se numea Levi. Vameșii erau disprețuiți de evrei, pentru că strângeau biruri pentru stăpânirea romană. A accepta să fii vameș însemna în mentalitatea evreilor de atunci o trădare, dar și o stare de păcătoșenie, căci vameșii erau socotiți cei din urmă păcătoși ai neamului.
Sfântul Apostol și Evanghelist Matei a răspuns rapid chemării Mântuitorului și astfel, el a renunțat la slujba sa de vameș, făcând un ospăț pentru Mântuitorul și ceilalți ucenici. Sfântul Apostol Matei era cunoscut printre confrații săi, de vreme ce "mulțime multă de vameși" (Luca 5, 27) a venit la ospățul pregătit de el pentru Mântuitorul.
După Înălțarea la cer a Mântuitorului Hristos, Sfântul Apostol și Evanghelist Matei a rămas la Ierusalim 15 ani propovăduind conaționalilor săi, adică iudeilor. Sfântul Irineu arată că după aceea s-a dus în Macedonia, apoi în Asia și în cele din urmă în Etiopia unde a propovăduit creștinismul. După unele tradiții ar fi ajuns până în India.
Spre finalul vieții, a ajuns în mijlocul unui trib de canibali din cetatea Mirmeniei. Aceștia nu trebuie considerați decât canibali ritualici, adică oameni care obișnuiau să se hrănească cu carnea semenilor doar în cadrul unor anumite sărbătoriri.
Viața sfântului scrisă de Simeon Metafrastul amintește că, în ținutul Mirmeniei, Sfântului Apostol i s-a arătat Domnul Iisus Hristos în chip de copil și i-a dăruit un toiag cu care să schimbe purtarea rea a poporului. Ni se spune că Evanghelistul a coborât din munte și a sădit toiagul lângă biserica din cetate. Din acesta, a crescut un arbore, iar lângă el a izvorât o apă vindecătoare. Cei care gustau din apă și din mierea arborelui se vindecau de răutate și de purtarea lor asemănătoare cu cea a animalelor, primind cuvântul Evangheliei, fiind botezați de episcopul Platon.
Se mai amintește tot în aceeași sursă despre convertirea conducătorului cetății acesteia, pe nume Flavian, care, după ce l-a prigonit și chinuit pe Sfântul Apostol și Evanghelist Matei a venit la credință și a fost botezat.
Sfântul Matei a fost omorât fiind străpuns cu spada prin spate lângă un altar, din porunca regelui Eggipus al Etiopiei.
Surse: Creștin Ortodox Link 1 Link 2, Basilica, Ziarul Lumina Link 1 Link 2, Ortodoxism, Dervent, CalendarulOrtodox.
Mormântul cu moaștele Sfântului Apostol și Evanghelist Matei se află în Catedrala Sfântului Apostol Matei din Salerno - Italia.
Matei - acest nume masculin provine din limba aramaică (formă a limbii ebraice folosită în timpul vieții lui Iisus Hristos) având ca formă inițială fiind מתתיהו, Matitiyahu, care se traduce prin "dar al lui Yahweh", Yahweh - fiind denumirea ebraică a lui Dumnezeu, traducerea ar fi "darul lui Dumnezeu", "om dăruit de Dumnezeu".
De exemplul tot sensul de "Darul lui Dumnezeu" au următoarele nume:
Matia - Matitiyahu care provine din limba aramaică;
Matei – Ματθαιος (Matthaios) care este varianta grecizată a ebraicului Matitiyahu Matia;
Dosoftei / Doroteea - care provine din limba greacă;
Teodor - care provine din limba greacă;
Tudor – care este varianta latinizată a grecescului Teodor;
Bogdan – care provine din sârbă.
Teodor - acest nume de familie sau prenume masculin vine din greaca veche (Θεόδωρος) și este un cuvânt compus din Teo (Θεό) care înseamnă "Dumnezeu", și Doros (δωρος) care înseamnă "dar", "cadou", care împreună înseamnă "darul lui Dumnezeu", "cadoul lui Dumnezeu". În limba română varianta feminină a numelui este Teodora. Varianta feminină din limba greacă este Dorotea, care are aceeași semnificație și anume "darul lui Dumnezeu". Teodor sau "Darul lui Dumnezeu" are corespondente în mai multe limbi vechi, din care își trag originea multe nume foarte folosite în prezent.
Bogdan - acest nume își are originile în limba slavă și este o compus din cuvintele "Bogu" (Dumnezeu) și "dan" (dăruit, dat), astfel numele se traduce "dat, dăruit de Dumnezeu". Se pare ca numele ar fi înrudit cu vechiul cuvânt iranian "baga" si vechiul cuvânt indian "bhaga", care inițial însemnau "noroc, reușită".
Forme care au circulat și circulă la noi în România, unele întâlnite astăzi și ca nume de familie: Matei, Mateiaș, Mace, Macea, Mavtei, Maftei, Mateș, Matias (de origine maghiară), Mătea, Mătei, Mătuian, Maftei, Maftea, Maftena, Matița, Matache etc.
Mathew în Anglia, Mateo în Spania, Matteo în Italia, Mathieu în Franța, Mátyás în Ungaria, în Germania Matthias, în Islanda Matthías, și în limbile suedeză, norvegiană, estonă avem Mats.
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 16 noiembrie când este pomenit Sfântul Apostol și Evanghelist Matei sau pe data de 9 august când este pomenit Sfântul Apostol Matia.
În tradiția iconografică ortodoxă, Sfântul Apostol Matei este pictat în rândul celor patru evangheliști, având ca simbol îngerul sau omul, care trimite la începutul Evangheliei sale, unde este prezentată arătarea îngerului Domnului către Dreptul Iosif și profeția despre nașterea Domnului Hristos din Preacurata Fecioară Maria. Îngerul reprezentat lângă evanghelist mai trimite și la întruparea Mântuitorului Iisus Hristos. Sfântul Apostol și Evanghelist Matei se pictează "stând înăuntru în casă și scriind începutul Evangheliei sale: Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Ca simbol are omul. Cel asemenea cu omul închipuie întruparea și firea omenească a lui Hristos".
În Tetraevangheliarul de la Câmpulung din 1686 este o ilustrație care îl reprezintă pe Sfântul Apostol și Evanghelist Matei. Ilustrația în plină pagină, de formă rectangulară, este împărțită în două registre separate de un chenar. Registrul superior prezintă sub o arcadă semicirculară cu marginea bogat decorată silueta unui înger în zbor, purtând o Evanghelie închisă. Îngerul reprezintă simbolul identificator pentru evanghelist, în absența unei inscripții cu numele acestuia, și este văzut din profil, dar aripile sunt reprezentate frontal. În registrul inferior, sub o arcadă treflată, susținută de coloane cu capitele simple, este reprezentat evanghelistul Matei scriind. Contururile desenului sunt în cerneală brună, parțial acoperite de tușele de culoare. Personajul, desculț, este așezat pe un scaun fără spătar, aplecat asupra unei mese de scris rectangulare, cu arcade trilobate la nivelul picioarelor, similare cu cele ale scaunului și specifice stilului brâncovenesc. Pe masă se află o călimară și coli rectangulare de atașat la codex.
Personajul este reprezentat în semiprofil. Trăsăturile feței sunt schematice. Părul scurt și barba lungă până la piept sunt albe. Îmbrăcămintea e de tradiție romană târzie: tunică cu mânecă lungă de culoare roșie și chiton verde cenușiu, ambele drapate. Perspectiva lineară neunitară este reprezentată corect la nivelul podelei din plăci de ceramică și nesigur la nivelul laturilor banchetei și mesei. Gama cromatică este redusă: roșu cadmiu, sienna arsă, verde de pământ și ocru pentru aur. Albul paginii este utilizat frecvent cu valoare cromatică.
Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine
Sfântul Apostol Matei a scris mai întâi Evanghelia în limba ebraică (aramaică), însă acest text inițial nu ni s-a păstrat. Mai târziu, Sfântul Apostol a rescris Sfânta Evanghelie în greacă, limba vorbită în întreg Imperiul Roman, ea devenind astfel accesibilă tuturor neamurilor, nu doar iudeilor.
Tradiția spune că la opt ani de la Înălțarea Domnului la cer, Sfântul Apostol Matei a scris prima Evanghelie a Mântuitorului Iisus Hristos în limba aramaică, vorbită de evrei în acea vreme. A redactat Evanghelia la cererea unor creștini din rândul evreilor. Înainte de anul 70, Sfântul Matei a tradus Evanghelia sa în limba greacă și a denumit-o "Cartea neamului lui Iisus Hristos", pentru a putea fi citită și de creștinii proveniți din celelalte neamuri.
Evanghelia după Matei se află înscrisă în lista Canonului Muratori și amintită de Sfinții Părinți: Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului și Grigore de Nazianz. Ea este recunoscută ca autentică și de sinoadele particulare din Laodiceea (360), canonul 60 Hipo (393) și confirmată de Sinodul ecumenic Trulan (692) și Sinodul al VII-lea (787). Scopul evanghelistului a fost să dovedească primilor cititori că Hristos este Mesia cel prezis de profeți și în persoana Sa s-au îndeplinit toate vechile profeții.
Pentru ca el face trecerea de la Vechiul Testament spre Noul Testament, Sfinții Părinți au hotărât ca Evanghelia scrisă de el să fie prima, cel mai aproape de Vechiul Testament. Evanghelia sa îi are în vedere pe iudei și pe păgâni și, din acest motiv ea este mai mult o Evanghelie de convertire a popoarelor la credință. Iudeilor le descoperă că Iisus este Mesia, iar păgânilor le vestește că mântuirea se realizează prin Hristos. După mărturia lui Irineu de Lyon, Evanghelia după Matei a fost scrisă spre sfârșitul anilor 50 și începutul anilor 60 ai primului secol creștin.
Pentru că Sfântul Apostol Matei folosește foarte des sintagma "Împărăția cerurilor", Evanghelia sa este numită și Evanghelia Împărăției. Evanghelia după Matei este citită în Biserică timp de șaptesprezece duminici după Duminica Rusaliilor și în duminicile în care se lasă sec de carne și de brânză. Dar și în alte multe zile din an se citesc pericope din Evanghelia după Matei, precum și la Praznice și la multe sărbători ale Sfinților.
Sfântul Apostol Matei păstrează un puternic accent vechi-testamentar în Evanghelie care poate fi observat de la început. Alături de Luca, Matei oferă o genealogie după trup a Mântuitorului Iisus Hristos, care începe cu patriarhul Avraam și se încheie cu Dreptul Iosif, logodnicul Fecioarei Maria. Genealogia lui Matei este citită în fiecare an în Duminica dinaintea Nașterii Domnului numită și a Sfinților Părinți după trup ai Domnului. După unele tradiții, Evanghelia după Matei a fost purtată în călătoriile misionare și de Sfântul Apostol Barnaba și Bartolomeu. Sfânta Tradiție ne spune că acesta din urmă ar fi lăsat-o în India.
Singura sa mențiune cu privire la sine în propria Evanghelie o găsim în capitolul al IX-lea: "Și plecând Iisus de acolo, a văzut un om care ședea la vamă, cu numele Matei, și i-a zis acestuia: Vino după Mine. Și sculându-se, a mers după El" (Matei 9, 9).
"Și după aceasta a ieșit și a văzut un vameș, cu numele Levi, care ședea la vamă, și i-a zis: Vino după Mine. Și, lăsând toate, el s-a sculat și a mers după El. Și I-a făcut Levi un ospăț mare în casa sa. Și era mulțime multă de vameși și de alții care ședeau cu ei la masă" (Luca 5, 25-27).
Cartea în format fizic ➡ Biblia/Sfânta Scriptura
Din destul dă-mi harul cel ce s-a sălășluit întru tine, Prealăudate Matei și slugă a lui Hristos. Și voi striga cu strălucire, propovăduind și voi cânta minunile tale, bucurându-mă.
Ai părăsit deplin tulburarea celor pământești, dacă ai auzit glasul Cuvântului Ce S-a Întrupat și iconom al harului te-ai arătat, propovăduitor primit de Dumnezeu, fericite.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Însuți văzător fiind și slugă a Cuvântului, Celui Ce a strălucit mai înainte de veci din Tatăl, Apostole, ai înconjurat lumea binevestind venirea Lui tuturor neamurilor.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pierzarea morții și stricarea stricăciunii și arătarea vieții ai binevestit-o, înțelepte, că Fecioara, în pântece zămislind pe Cel Necuprins, lumea a înnoit.
Apostole Sfinte și Evanghelist Matei, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.
Jugul vămii lepădând, la jugul dreptății te-ai lipit și te-ai arătat neguțător întru toate ales, bogăție adunând înțelepciunea cea din înălțime. Pentru aceasta ai propovăduit cuvântul adevărului și ai ridicat sufletele celor trândavi, arătând în scris ceasul judecății.
Fiul lui Dumnezeu, Unul fără de păcat, Care a venit pe pământ cu asemănare omenească să mântuiască pe oamenii cei păcătoși, trecând prin Capernaum, a văzut un om șezând la vamă care se chema Matei și a zis către dânsul: Vino după Mine! Vameșul, auzind aceasta nu numai cu urechile trupești ci și cu cele sufletești, îndată s-a sculat de la vamă și, lăsând toate, a urmat pe Hristos; apoi Domnul a intrat în casa lui, iar Matei i-a făcut ospăț. Acolo s-au adunat la Matei vecinii lui, prietenii lui și mulți cunoscuți, vameși și păcătoși și au șezut împreună cu Hristos și cu ucenicii Lui. Deci s-a întâmplat să fie acolo farisei și păcătoși; aceștia șezând împreună cu păcătoșii au zis către ucenicii Lui: Pentru ce dascălul vostru mănâncă și bea cu păcătoșii și cu vameșii?
Iar Domnul, auzind cuvintele lor, a zis către dânșii: Nu trebuie doctor celor sănătoși, ci bolnavilor, că n-am venit să chem la pocăință pe cei drepți, i pe cei păcătoși. Din acea vreme Sfântul Matei s-a făcut ucenic și următor al lui Hristos și s-a învrednicit a fi cinstit între cei doisprezece apostoli.
Acest sfânt era fiul lui Alfeu și frate cu Iacob, iar de către ceilalți evangheliști se numea Levi al lui Alfeu. Pentru aceea, vrând să acopere viața lui de vameș pentru cinstea apostoliei, l-au numit cu nume puțin cunoscut, adică Levi a lui Alfeu. Iar Sfântul Matei în Evanghelia sa, scriind însuși despre sine, din multă smerenie, arată pe față tuturor numele său, numindu-se Matei și povestind înaintea tuturor viața sa de mai înainte, rerușinându-se a-și mărturisi păcatele sale.
Iar după primirea Sfântului Duh, Sfântul Matei, mai înainte decât toți ceilalți evangheliști, a scris Evanghelia în limba evreiască, pentru evreii care crezuseră, și a scris-o după opt ani de la Înălțarea Domnului, propovăduind această Evanghelie prin multe țări. Căci a străbătut Pârtia și Midia, binevestind pe Hristos. Apoi a înconjurat toată Etiopia, unde îi căzuse soarta, țară pe care a luminat-o cu lumina înțelegerii Sfintei Evanghelii. Iar mai la sfârșit, fiind povățuit de Sfântul Duh, a venit în ținutul mâncătorilor de oameni, la o seminție neagră la chip și cu nărav de fiară și a intrat într-o cetate ce se chema Mirmenia, unde, întorcând către Domnul câteva suflete, le-a pus episcop pe Platon, următorul său, și a zidit o biserică mică. Iar el s-a suit pe un munte, care era în apropiere și a petrecut pe acest munte în post, rugându-se lui Dumnezeu cu sârguință pentru întoarcerea acelui neam necredincios.
Atunci i s-a arătat Domnul în chip de tânăr preafrumos, având în mâna Sa un toiag. Apoi, dând pace apostolului, a întins dreapta Sa, dându-i acel toiag și poruncindu-i să se coboare din munte și să înfigă toiagul înaintea ușii bisericii celei zidite, "căci degrab – i-a zis Domnul –, se va înrădăcina și va crește copac înalt cu puterea Mea și va aduce multă roadă, întrecând cu mărimea și cu dulceața toate celelalte roade. Iar din rădăcina lui va curge izvor de apă curată și, dacă mâncătorii de oameni se vor spăla, vor deveni albi, și cei ce vor gusta din roada lui, vor lepăda năravurile cele de fiară și vor fi oameni blânzi și buni".
Sfântul Matei, luând toiagul din mâna Domnului, a coborât din munte, mergând în cetate să facă ceea ce i s-a poruncit. Iar ighemonul acelei cetăți, anume Flavian, avea o femeie și un fiu care erau chinuiți de diavoli. Aceștia, întâmpinând în cale pe apostol, au strigat în urma lui cu glasuri sălbatice, înfricoșându-l și zicând: "Cine te-a trimis pe tine aici cu acel toiag pentru pierderea noastră?". Iar el, certând duhurile cele necurate, le-a izgonit. Apoi, cei ce s-au tămăduit s-au închinat apostolului și au mers după dânsul cu bucurie.
Înștiințându-se episcopul Platon de venirea lui, l-a întâmpinat cu clerul. Apoi, intrând în cetate și apropiindu-se de biserică, a făcut precum îi era poruncit: a înfipt toiagul cel dat lui de la Domnul și îndată înaintea tuturor s-a făcut toiagul copac mare, dând ramuri cu o mulțime de frunze și s-au arătat roade într-însul foarte frumoase, mari și dulci și izvor de apă a curs din rădăcina lui.
Atunci s-au minunat toți cei ce priveau la această minune, pentru că toată cetatea se strânsese la o minune ca aceasta, și mâncau poame dulci din acest pom și beau apă curată. Iar Sfântul Apostol Matei, stând la un loc înalt, propovăduia cuvântul lui Dumnezeu în limba poporului ce se adunase acolo. Deci, îndată, toți au crezut în Domnul, iar apostolul i-a botezat în acel izvor făcător de minuni. Mai întâi a botezat pe femeia ighemonului pe care o izbăvise de duhul cel viclean, împreună cu fiul său; pe urmă pe tot poporul care a crezut în Hristos. Iar toți mâncătorii de oameni, care se botezau după cuvântul Domnului, ieșeau din apă luminați la față, apoi câștigau albire și frumusețe nu numai trupească, ci și sufletească, lepădând negreala de arap și îmbrăcându-se întru Hristos, omul cel nou.
Înștiințându-se de aceasta ighemonul, mai întâi s-a bucurat de tămăduirea soției și a fiului său. După aceea, îndemnându-l diavolul, s-a mâniat asupra Apostolului, pentru că tot poporul părăsind zeii alerga la dânsul, și a cugetat să-l omoare. Dar în acea noapte Mântuitorul S-a arătat Apostolului, poruncindu-i a îndrăzni către El și făgăduindu-i că va fi împreună cu dânsul în mâhnirea care-i va veni. Deci, făcându-se ziuă, pe când apostolul cânta în biserică laude lui Dumnezeu împreună cu cei credincioși, ighemonul a trimis patru ostași să-l prindă, însă aceia când au ajuns la biserica Domnului îndată i-a cuprins un întuneric încât abia au putut să se întoarcă înapoi.
Atunci, fiind întrebați de ce n-au adus pe Matei, au răspuns: "Am auzit glasul lui vorbind, dar n-am putut să-l prindem". Deci, mâniindu-se ighemonul, a trimis ostași mai mulți cu arme, poruncindu-le să aducă pe Apostol cu sila, și de se va împotrivi cineva, nelăsând să-l ia pe acela, să-l taie cu sabia. Dar și acest plan a rămas fără rezultat. Căci, pe când se apropiau de biserică, a strălucit o lumină cerească asupra Apostolului, spre care ostașii neputând a căuta, s-au umplut de frică și, aruncând armele, au fugit; apoi întorcându-se au spus ighemonului cele ce se făcuse.
Auzind ighemonul, s-a mâniat foarte tare și s-a dus cu toată mulțimea slugilor sale, vrând că singur să prindă pe Apostol. Însă, când s-a apropiat de dânsul, îndată a orbit și căuta un sprijinitor. Apoi a început a ruga pe Apostol să-i ierte păcatul și să-i lumineze ochii, iar Apostolul, făcând semnul Sfintei Cruci peste ochii lui, i-a dăruit vederea. Dar ighemonul, văzând cu ochii cei trupești, însă nu și cu cei sufletești - căci l-a orbit răutatea lui -, n-a crezut că ar fi puterea lui Dumnezeu, ci o vrăjitorie. Apoi, luând pe Apostol de mână, îl ducea în curtea sa ca și cum ar fi vrut să-l cinstească, iar în inima sa cugeta cele viclene, vrând să ardă în foc pe Apostolul Domnului, ca pe un vrăjitor.
Apostolul, văzând tainele inimii lui și, înțelegând gândurile cele viclene, l-a mustrat, zicând: "Prigonitorule și vicleanule, de ce nu săvârșești lucrul pe care l-ai cugetat asupra mea? Fă ceea ce au pus diavolii în inima ta, căci, precum vezi, sunt gata să rabd toate pentru Dumnezeul meu". Atunci ighemonul a poruncit ostașilor să-l ia pe Sfântul Matei și, punându-l pe pământ, să-l întindă cu fața în sus și să-i pironească mâinile și picioarele pe pământ. Făcându-se aceasta, după porunca chinuitorului, slugile au adunat mulțime de vițe și vreascuri; apoi au adus smoală și pucioasă și toate acestea punându-le deasupra Sfântului Matei, le-au aprins. Aprinzându-se focul cu văpaie mare, toți credeau că Apostolul lui Hristos va fi ars. Dar, o, minune! Îndată s-a prefăcut focul acela în răcoreală și văpaia în rouă, iar Sfântul Matei a rămas viu, slăvind pe Dumnezeu.
Văzând aceasta, tot poporul s-a înspăimântat de o asemenea minune și a lăudat pe Dumnezeul Apostolului. Iar judecătorul s-a mâniat mai mult, în loc să cunoască puterea lui Dumnezeu, Care a păzit viu și nevătămat de foc pe propovăduitorul lui Hristos, și grăia asupra dreptului fărădelegi, numindu-l vrăjitor și zicând că vrăjile au stins focul și l-au păzit viu. După aceea a poruncit să adune lemne mai multe, vițe și vreascuri și, punându-le deasupra lui, să le aprindă, iar deasupra să toarne multă smoală. Apoi a adus și pe zeii săi cei de aur în număr de doisprezece și, punându-i în jurul focului, îi chemă în ajutor pentru că Sfântul Matei, cu puterea lor, să nu se poată izbăvi de văpaie și să ardă în foc.
Sfântul Apostol, fiind în văpaie, s-a rugat către Domnul puterilor ca să arate puterea Sa nebiruită, să vădească neputința zeilor păgânești și să rușineze pe cei ce nădăjduiesc spre dânșii. Și îndată s-a pornit văpaia focului înfricoșat asupra idolilor de aur și s-au topit ca ceară, ba încă au ars și mulți din cei necredincioși, care stăteau împrejur. Iar din topirea idolilor a ieșit un șarpe ca de foc, care mergea după ighemon, vrând să-l vatăme, încât nu-i era lui cu putință a fugi și a scăpa de frica aceluia, până ce a făcut smerită rugăminte către Apostol ca să-l izbăvească din acea nevoie. Sfântul Apostol Matei a certat focul și îndată s-a stins văpaia și a pierit asemănarea șarpelui cea de foc. De acum, ighemonul voia să scoată din foc pe sfântul, însă el, făcând rugăciunea cea mai de pe urmă, și-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu.
Atunci judecătorul a poruncit să se aducă un pat de aur și să pună pe dânsul cinstitul trup al Apostolului, care fusese scos din foc nevătămat. Apoi, învelindu-l cu veșminte de mare preț, l-a luat pe umeri împreună cu boierii săi și l-a dus în curțile sale. Dar el nu avea credință desăvârșită. De aceea a poruncit să facă un sicriu din fier și, punând într-însul trupul Sfântului Apostol Matei, să-l închidă pretutindeni cu plumb și să-l arunce în mare, zicând către boierii săi: "Dacă Cel ce l-a păzit pe Matei întreg în foc, îl va păzi pe el și de înec, apoi cu adevărat Acela este Dumnezeu și Aceluia ne vom închina, lăsând pe toți zeii noștri, care n-au putut să se izbăvească de arderea focului".
Fiind aruncat în mare sicriul cel de fier cu cinstitele moaște, noaptea s-a arătat Sfântul Matei episcopului Platon, zicându-i: "Duminică să mergi la malul mării care este spre partea răsăritului de la curțile domnești și să iei de acolo moaștele mele, care vor fi scoase la uscat". Sculându-se episcopul, a mers la mare cu o mulțime de popor, la locul arătat și au aflat racla cea de fier cu moaștele Sfântului Apostol Matei, precum i-a vestit lui în vedenie.
Înștiințându-se despre aceasta ighemonul și boierii săi, au crezut cu adevărat în Domnul nostru Iisus Hristos, mărturisindu-L cu glas mare a fi Unul adevăratul Dumnezeu, Care a păzit pe sluga Sa, Matei. Apoi ighemonul, cazând înaintea raclei Sfântului Apostol, își cerea iertare de la el pentru greșeala să și cu osârdie dorea să se boteze. Episcopul Platon, văzând credința voievodului și rugămintea lui cea cu dinadinsul și învățându-l mult, i-a poruncit să intre în apa Botezului. Iar când episcopul a pus mâna pe capul lui, voind să-i dea nume, îndată a venit un glas de sus, zicând: "Nu Flavian să-l numești, ci Matei".
Astfel, luând voievodul din botez numele Apostolului, s-a sârguit a fi următor al faptelor lui apostolești. Căci degrabă, încredințând altuia domnia sa, s-a lepădat de lumea aceasta deșartă și se sârguia întru rugăciuni în biserica lui Dumnezeu. Apoi a fost învrednicit rânduielii preoțești de către Sfântul Platon episcopul. Iar după trei ani, murind episcopul, Sfântul Matei s-a arătat în vedenie preotului Matei, celui ce-și lăsase domnia, și l-a sfătuit să primească scaunul episcopal, după fericitul Platon.
Luând episcopia Matei cel nou, bine s-a ostenit în bună vestire a lui Hristos și pe mulți întorcându-i de la închinarea la idoli, i-a adus către Dumnezeu. Apoi, viețuind ani îndelungați cu plăcere de Dumnezeu, s-a mutat către El, stând înaintea scaunului Lui, împreună cu Sfântul Apostol și Evanghelist Matei și se roagă pentru noi, ca să fim moștenitori împărăției Sale în veci. Amin.
Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților
În această lună, în ziua a șaisprezecea, pomenirea Sfântului Apostol și Evanghelist Matei.
În această lună, în ziua a șaptesprezecea, pomenirea celui dintre sfinți Părintelui nostru Grigorie, făcătorul de minuni, episcopul Neocezareii;
Tot în această zi, pomenirea Părintelui nostru Cuviosului și Mărturisitorului Lazăr zugravul (iconograful);
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Zaharia Ciobotarul și a lui Ioan;
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Longhin, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ghenadie, patriarhul Constantinopolului, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Maxim, patriarhul Constantinopolului, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Iustin, care cu pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Ghenadie, cel ce s-a nevoit în Mănăstirea Vatoped, și a fost dochiar, și s-a învrednicit a vedea cum un butoi gol a izvorât untdelemn prin minunea Născătoarei de Dumnezeu, și care cu pace s-a săvârșit.
Pe Sfântul Apostol și Evanghelist Matei să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Apostole Matei roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
Sursă: pravila.ro, facebook.
[…] lăsată moștenire Bisericii, se bucură de aceeași prețuire ca și cele întocmite de Apostolii Matei, Luca și Ioan. Este serbat în calendarul ortodox în data de 25 […]