Sfântul Apostol Iuda Tadeu, ruda Domnului, unul din cei 12 apostoli, și este numit și "sfântul cauzelor pierdute", "ocrotitorul celor deznădăjduiți", sfântul este grabnic ajutător, fiind mijlocitor în situații disperate, greu de rezolvat. Este serbat în calendarul ortodox în data de 19 iunie,
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Sfântul Apostol Iuda Tadeu ș-a născut în Nazaretul Galileii, fiind fiul lui Iosif, logodnicul Preacuratei Fecioare Maria și al Salomeei - fiica lui Agheu, fiul lui Varahie și fratele lui Zaharia (tatăl Sfântului Ioan Botezătorul). Frații sfântului Iuda Tadeu sunt pomeniți în Evanghelia lui Matei: Iacob, Iosie și Simon.
Sfântul Apostol Iuda Tadeu a fost rudă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos după trup, fiu al lui Iosif și frate bun al lui Iacob, fratele Domnului (Luca 6, 16, Ioan 14, 22 și Faptele Apostolilor 1, 13).
Deși se putea numi drept frate al lui Hristos cu aceeași îndreptățire ca și Iacob, sfântul nu a făcut-o. Sfântul Apostol Iuda Tadeu se numește pe sine Iuda al lui Iacov - adică fratele lui Iacov cel numit fratele Domnului -, căci pentru smerenie, singur s-a făcut nevrednic să se numească fratele Domnului după trup, de vreme ce la început a greșit din neștiință față de El, pe de o parte pentru necredință, iar pe de alta pentru neiubirea de frate.
Știm că Iuda Tadeu a fost mirele din Cana Galileei, la a cărui nuntă Hristos a săvârșit minunea schimbării apei în vin, gradul foarte apropiat de rudenie explicând prezența Mântuitorului Hristos la această nuntă.
Sfântul Apostol Iuda Tadeu avea mare râvnă pentru Hristos și dorea ca toată lumea să-L cunoască pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, să creadă într-însul, să-L iubească și să-și câștige mântuirea. Această râvnă a lui este surprinsă și în Sfânta Evanghelie: "Căci, pe când Domnul grăia către ucenicii Săi: «Cel ce mă iubește pe Mine, va fi iubit de Tatăl Meu și Eu îl voi iubi pe el și singur Mă voi arăta lui» … atunci Iuda – nu Iscarioteanul, ci acest frate al Domnului după trup – a zis către Dânsul: «Doamne, ce este că ai să Te arăți nouă, și nu lumii?»". Ca și cum ar fi zis: "Doamne, nu numai nouă să ne dai cunoștința Ta, ci tuturor."
După toate probabilitățile, Sfântul vorbea și greacă și aramaică, așa cum era obiceiul contemporanilor din zona sa.
Sfântul Apostol Tadeu a predicat Evanghelia în Iudea, în Samaria, în Galileea, în Siria, în Arabia ajungând până în Mesopotamia, unde Sfântul Iuda Tadeu a ajuns în jurul anului 37 și a condus Biserica înființată de Sfântul Apostol Toma până în anul 52.
În anul 45, pentru a predica Evanghelia lui Hristos, Sfântul Apostol Tadeu a călătorit prin Armenia; mulți locuitori din această regiune au fost convertiți la credința în Hristos, iar multe comunități creștine au fost înființate în taină. În acea vreme, după o domnie de 38 de ani, regele Abgar a murit, iar împărăția sa a fost împărțită în două părți: fiul regelui, anume Ananun, s-a încoronat pe sine în Edesa, în vreme ce nepotul regelui, anume Sanatruk, conducea Armenia.
Conform lui Eusebiu de Cezareea, sfântul s-a întors la Ierusalim în anul 62 și a asistat la alegerea fratelui său, Sfântul Simeon, episcop de Ierusalim.
În jurul anului 66, regele Ananun a ordonat omorârea Sfântului Tadeu, în Edesa. Astfel, sfântul a fost prins de necredincioși, care l-au răstignit și l-au omorât cu săgeți, alături de el a fost martirizat și Sfântul Apostol Simon Zilotul.
Fiica regelui Ananun, anume Sandokht, care fusese deja convertită la Hristos, a fost omorâtă împreună cu Sfântul Tadeu; mormântul sfintei mucenițe se află lângă localitatea Ghara Kilise.
Surse: Creștin Ortodox link1 link2, Basilica, Orthodoxwiki.
După martiriul său, pelerinii au venit și s-au rugat la mormântul său, mulți dintre ei cunoscând ajutorul Sfântul Apostol Iuda Tadeu. Rugăciunile către Sfântul Apostol Iuda Tadeu sunt deosebit de puternice.
Sfânta Bridget a Suediei și Sfântul Bernard au avut viziuni în care Dumnezeu le spunea să îl cinstească pe Sfântul Apostol Iuda Tadeu ca Sfânt Patron al Cauzelor Imposibile.
Din Rugăciunea către Sfântul Iuda reiese că este ocrotitorul celor aflați în «pragul disperării»: «Tu ai dobândit de la Dumnezeu darul de a ajuta îndeosebi pe aceia care au pierdut orice speranță și se află în pragul disperării.»
Sfântul este lângă noi și nu ne cere decât credință și rugăciune, după îndemnul Mântuitorului: «Toate câte veți cere, rugându-vă cu credință, le veți și primi» (Matei, 21, 22). Cel care se roagă Sfântului Iuda, «puternic în minuni, credincios și grabnic ajutător», simte o bucurie și o pace în suflet.
Propovăduind pe Hristos în multe țări și întorcând pe mulți de la înșelăciunea idolească la Hristos, Sfântul Iuda îi tămăduiește pe cei care i se roagă, așa cum subliniază și condacul Sfântului: «Cu minte tare ucenic ales tu te-ai arătat și stâlp neclintit Bisericii lui Hristos, neamurilor ai propovăduit cuvântul lui Hristos, învățându-le să creadă într-o Dumnezeire, din care pricină ai și fost preamărit și ai primit harul vindecării, ca să vindeci neputințele celor ce aleargă către tine, Apostole Iuda întru tot lăudate».
Sursă: SfantulDumitruPosta.
Un timp au stat în Iran la Mănăstirea Sfântul Apostol Iuda Tadeu (monument UNESCO), numită Biserica Neagră - loc de pelerinaj creștin construit pe locul mormântului Sfântului Apostol, care a fost martirizat aici. Mănăstirea Sfântul Tadeu se află în nordul Iranului, iar Mănăstirea Sfântul Bartolomeu în sud-estul Turciei, dar ambele s-au aflat odinioară pe teritoriul Armeniei.
În anul 377, cinstitele Moaște ale Sfântului Apostol Tadeu au fost aduse la Constantinopol, împreună cu cele ale Sfântului Apostol Andrei, de către Sfântul Mucenic Artemie (prăznuit la 20 octombrie).
Mai târziu trupurile lor martirizate au fost aduse în Bazilica Sfântul Petru din Vatican, așezate sub altarul din capela Sfântul Iosif, aflată în stânga altarului Confesiunii Sfântului Petru, unde se află și în prezent.
Biserica Armeană îl cinstește pe Sfântul Apostol Iuda Tadeu, alături de Sfântul Bartolomeu, ca sfânt ocrotitor. Asta în condițiile în care armenii îl creditează pe Sfântul Grigorie Luminătorul (prăznuit pe 30 septembrie) ca apostol al armenilor.
Sfânta Lance cu care a fost străpuns în coastă Mântuitorul a fost adusă în Armenia de către Sfântul Apostol Iuda Tadeu. În prezent, ea se găsește la muzeul Catedralei Echmiadzin (ridicată în anul 301, odată cu proclamarea Armeniei ca primul stat creștin al lumii).
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Apostol Iuda Tadeu!
IUDA - acest nume provine din limba ebraică Yehuda יהודה, sub forma prescurtată în limba vorbită "Yuda", care se traduce prin "lăudați pe Domnul". El este menționat în Cartea Genezei ca al patrulea copil al patriarhului Iacob și al soției acestuia, Lea. Urmașii lui Iuda au devenit membrii tribului israelit Iuda sau Yehuda, de la care vine numele regiunii Iuda sau Iudeea, al regatului Iuda sau Iudeea, numele evreilor în limba ebraică - yehudim (iudei) - și în numeroase limbi, și drept consecință, numele religiei evreilor în ebraică - "yahadut", adică iudaism. Potrivit cu binecuvantarea pe care a primit-o de la Iacob înaintea morții acestuia, Gur Arye Yehuda - גור אריה יהודה "Iuda este un pui de leu", simbolul tribului Iuda este leul. Yehuda sau Iuda s-a numit așa în urma mulțumirilor adresate la nașterea sa lui Dumnezeu de către mama sa Lea.
Juda, Judas, Iudas, Jude, Iodas.
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în data de 19 iunie când este pomenit Sfântul Apostol Iuda Tadeu.
Singura icoană din București cu Sfântul Apostol din cadrul unei biserici ortodoxe se află în Biserica Sfântul Dumitru Poștă – Paraclis Universitar din Centrul Vechi, situată în spatele Muzeului Național de Istorie a României, Strada Franceză nr. 1.
De cele mai multe ori, Sfântul Apostol Iuda Tadeu este reprezentat purtând imaginea Mântuitorului în mână sau la piept. Această reprezentare este legată de legenda mahramei din Edessa, bazată pe o corespondență apocrifă (apocrif înseamnă - scriere având o autenticitate îndoielnică) între Mântuitorul Iisus Hristos și regele Abgar, reprodusă de istoricul Eusebiu de Cezareea în cartea I a Istoriei Ecleziastice.
Eusebiu spune că regele Abgar de Edessa i-a trimis o scrisoare lui Iisus, căutând vindecarea pentru boala lui. Scrisoarea a fost trimisă prin Hannan, administratorul arhivei regale, invitându-l pe Domnul să-și stabilească reședința chiar în Edessa.
Ambasadorul a pictat un portret al lui Iisus sau după altă variantă, impresionat de credința lui Abgar, Mântuitorul și-a așezat un ștergar pe față, chipul Său rămânând imprimat, și l-a trimis regelui. Primind darul de mare preț, regele Edessei l-a așezat cu mare cinste într-unul din palatele sale. După Răstignirea Domnului, Sfântul Apostol Iuda Tadeu a ajuns la Edessa și regele a primit vindecare de la Dumnezeu. Uimit, s-a convertit la creștinism, împreună cu mulți dintre supușii săi.
Prezența imaginii Mântuitorului la pieptul Sfântului Iuda trimite cu gândul și la legătura de rudenie pe care cei doi o aveau.
Barda, toiagul sau toporul simbolizează modul în care a fost omorât. Simbolul Sfântul Apostol Iuda Tadeu este toiagul. Flacăra de deasupra capului simbolizează prezența sa la Cincizecime.
Sursă: Basilica.
În viziunea lui Dionisie din Furia, Sfântul Apostol Iuda Tadeu se zugrăvește tânăr, cu început de barbă; poartă în mână un sul înfășurat, semn al propovăduirii sale apostolice sau ținând în mână o carte – Epistola sa.
Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine
Mănăstirea Sfântul Tadeu, cunoscută și sub denumirea de "Kara Kilise", este o veche mănăstire armeană din provincia iraniană Azerbaidjan. Așezată într-o zonă muntoasă, la numai douăzeci de kilometri distanță de localitatea Maku, această mănăstire este una dintre puținele locașuri care îl au drept ocrotitor pe Sfântul Apostol Tadeu.
Mănăstirea Sfântul Tadeu poate fi văzută de la o foarte mare distanță, aceasta fiind zidită pe culmea unui munte smerit. Împrejurul acesteia se află mai zidite mai multe paraclise, după cum urmează: trei paraclise se află pe culmea estică, un alt paraclis se află la o distanță de aproximativ trei kilometri înspre sud de mănăstire, pe drumul ce duce în localitatea Bastam, iar un alt paraclis al acestei mănăstiri se afla în localitatea Ghara Kilise.
Prima biserică închinată sfântului evanghelizator Iuda Tadeul a fost zidită pe acest loc în anul 68, deasupra ruinelor unui templu păgân. Din construcția originală nu a mai rămas mare lucru, în anul 1329, după cutremurul devastator de pământ din anul 1319, biserica fiind rezidită și amplu extinsă. Cu toate acestea, părți componente din vechea biserică, datând încă din secolul al X-lea, au fost păstrate în jurul Altarului bisericii celei mari.
Cea mai mare parte din ansamblul monahal actual datează de la începutul secolului al XIX-lea, când prințul Abbas Mirza din Qajar a rectitorit amplu mănăstirea. Adăugirile efectuate în cadrul secolului al XIX-lea au folosit același soi de piatră, sculptată asemănător. Cele mai vechi părți ale bisericii sunt acelea zidite din pietre albe și negre, de la care mănăstirea își și trage supra-numele turcesc de "Kara Kelise" (Biserica cea Neagră). Ziduri fortificate înconjoară întreaga mănăstire.
În biserica acestei mănăstiri se slujește o singura dată pe an, în ziua de 1 iulie, când Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Iuda Tadeul. În vara anului 2008, ansamblul monahal de la Mănăstirea Sfântul Tadeu a fost inclus în lista patrimoniului mondial UNESCO, alături de alte două locașuri creștine armene din aceeași provincie: Mănăstirea Sfântul Ștefan și Capela lui Dzordzor.
Acest Sfânt Apostol poartă numele Iuda în Faptele Apostolilor, însă atât Matei cât și Marcu îl numesc în Evanghelie drept Tadeu și Levi (Marcu 3,18, Matei 10,1-4). Sfântul Apostol Iuda Tadeu nu trebuie confundat cu Iuda Iscarioteanul, cu Apostolul Matei (numit și "Levi") sau cu Apostolul Tadeu din Cei Șaptezeci.
Sfântul Apostol Iuda Tadeu este numit și Varsava în Faptele Apostolilor, Varsava tâlcuindu-se "fiul întoarcerii" căci după greșelile sale față de Hristos s-a întors la El prin pocăință, cu credință și cu dragoste. Așa cum se arată în Faptele Apostolilor, în cele ce a greșit mai mult, în acelea a arătat mare îndreptare.
În Faptele Apostolilor este numit Sfântul Iuda Varsava, adică "fiul întoarcerii", întrucât s-a întors la El prin pocăință, cu credință și cu dragoste.
Sfântul Matei Evanghelistul îl numește Levi, care se tâlcuiește "împreunat" sau "din inimă" sau "ca un leu", întrucât a stat lângă Hristos cu dragoste din inimă și ca un leu s-a nevoit cu bărbăție pentru El.
Mărturisind pe Hristos și hrănind din învățăturile sale apostolești ca prin niște sâni de lapte pe cei ce erau prunci în credință, Sfântul Iuda a fost numit și Tadeu a cărui tâlcuiri sunt: "lăudător", "mărturisitor" sau "sânii laptelui".
Sfântul Apostol Iuda Tadeul fost pomenit în paginile Sfintei Evanghelii într-un singur moment și anume în momentul Cinei Celei de Taină, când: "i-a zis Iuda, nu Iscarioteanul: Doamne, ce este că ai să Te arăți nouă, și nu lumii? Iisus a răspuns și i-a zis: «Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi, și vom veni la el și vom face locaș la el»" (Ioan 14, 22-23).
Sfântul Iuda a binevestit cuvântul mântuirii și în Persia, iar de acolo a scris în limba grecească Epistola sobornicească către toți credincioșii, care, deși este scrisă pe scurt, este însă de mare înțelegere și plină de învățături folositoare. Unele cuvinte din acea scrisoare sunt dogmatice, adică despre taina Prea Sfintei Treimi și a întrupării lui Hristos, despre deosebirea îngerilor buni de cei răi și despre înfricoșata judecată ce va să fie. Altele sfătuiesc pe oameni să se ferească de necurățiile păcatelor trupești, de huliri, de mândrie, de neascultare, de zavistie și de urâciune, de meșteșugiri și de vicleșuguri, ca fiecare să fie statornic în chemarea sa, în credință, în rugăciune și în dragoste. Aceste cuvinte mai învață de asemenea de a se îngriji de întoarcerea celor rătăciți la adevărata credință și a se păzi de eretici.
Cartea în format fizic ➡ Biblia/Sfânta Scriptura
Epistola sobornicească a lui Iuda este una din cele șapte epistole sobornicești ale Noului Testament. Ea cuprinde o necesară avertizare asupra învățătorilor mincinoși (eretici), un îndemn părintesc pentru păstrarea și păzirea dreptei credințe și un sfat în legătură cu atitudinea potrivită față de oamenii necredincioși.
În ceea ce privește autenticitatea, această epistolă fiind foarte scurtă și tratând un subiect foarte special, pentru că este îndreptată contra învățătorilor mincinoși, este firesc că ea să fi fost mai puțin citată. Aflăm apoi urme despre folosirea ei în scrierile lui Clement Romanul, Policarp al Smirnei, Teofil al Antiohiei, Tertulian și alții. De asemenea, Fragmentul Muratori o menționează între scrierile canonice. Clement Alexandrinul o comentează, iar Origen o citează sub numele lui Iuda. Începând cu jumătatea a doua a secolului IV este admisă de toți reprezentanții Tradiției Bisericești de Răsărit și Apus printre cărțile canonice.
Motivele și scopul scrierii sunt arătate foarte clar în versetele 3-4 și 20-24 din cuprinsul ei. Autorul, văzând că în comunitățile creștine din Palestina, cărora li se adresează, s-au infiltrat o serie de învățători mincinoși, le scrie această epistolă, cu scopul de a-i feri de influența acestora și îndemnându-i stăruitor să păzească dreapta credință.
Din faptul că Iuda amintește de diferite pedepse trimise de Dumnezeu peste cei necredincioși, dar nu și de dărâmarea Ierusalimului, trebuie să presupunem că epistolă a fost scrisă înainte de anul 70.
Iuda, fratele lui Iacov spune că s-a văzut silit de a scrie pentru a-i îndemna pe cititori să lupte pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre creștini unii oameni fără Dumnezeu care schimbă harul Domnului în desfrânare și tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân și Domn Iisus Hristos.
Autorul le aduce aminte că Domnul, după ce a izbăvit pe poporul său din Egipt, a nimicit, după aceea, pe cei ce n-au crezut. Trimiterea este la faptele relatate în Cartea Numerilor unde se arată că cei care cârtiseră împotriva Domnului (toți cu excepția lui Caleb și Iosua) sunt nimiciți de Dumnezeu, fiind lăsați să moară în pustie iar copiii lor vor ispăși păcatele lor timp de 40 de ani în pustie iar abia apoi vor intra în țara făgăduită.
Iuda le mai aduce aminte de faptul că Dumnezeu a păstrat, pentru judecata zilei celei mari, puși în lanțuri veșnice, pe îngerii care nu și-au păstrat vrednicia (diavoli) ci și-au părăsit locuința.
Fratele lui Iacov le mai amintește și de Sodoma și Gomora și cetățile dimprejurul lor, care se dăduseră la curvie (homosexualitate) și care ne stau înainte ca o pildă, ele suferind pedeapsa unui foc veșnic.
Asemenea acestora, oamenii aceștia, bazându-se pe visele lor, își pângăresc trupul, nesocotesc stăpânirea și blasfemiază Măririle (cerești). Ei batjocoresc ce nu cunosc. Ei au urmat calea lui Cain (ei încearcă să ucidă sufletele credincioșilor prin îndemnul către desfrânare care reprezintă o moarte sufletească), s-au abandonat cu totul în rătăcirea lui Balaam din dorința de câștig. Balaam, ghicitorul, primise daruri de la Balac, împăratul Moabului, pentru a blestema poporul lui Israel, care ajunsese la granițele sale, au pierit ca în răzvrătirea lui Core (Core este unul din capii celor care s-au răzvrătit împotriva lui Moise dorindu-și și ei preoția și pe care Dumnezeu i-a pedepsit făcând ca pământul, crăpându-se, să-i înghită iar pe alții mistuindu-i în foc).
Ei sunt cârtitori, nemulțumiți cu soarta lor, trăind după poftele lor; se laudă pe sine în gura mare și îi lingușesc pe alții din interes.
Iuda le aduce aminte creștinilor de faptul că apostolii au apus că în vremurile din urmă (premergătoare apocalipsei) vor fi batjocoritori care vor trăi după poftele lor nelegiuite. Ei sunt aceia care dau naștere la dezbinări, sunt lumești și lipsiți de Duhul.
El îi îndeamnă pe creștini să se zidească sufletește pe credința prea sfântă, rugându-se în Duhul Sfânt, păstrându-se în dragostea lui Dumnezeu și așteptând mila Domnului Iisus Hristos care duce spre viața veșnică.
Iuda sfătuiește ca pe cei ce se îndoiesc (cei șovăitori, îndoielnici) să-i mustre, să-i salveze pe alții smulgându-i din foc, iar de alții să le fie milă cu frică, urând chiar și cămașa mânjită de carnea lor.
Sursă: Orthodoxwiki.
Sfântul Apostol Iuda Tadeu este chemat în rugăciune în cazurile disperate deoarece în epistola sa spune că cel credincios trebuie să persevereze în condițiile grele, în dificultăți, așa cum și părinții noștri au făcut.
O, Sfinte Iuda Tadeu, ruda a Domnului nostru Iisus Hristos, apostol și martir glorios, strălucit în virtuți și puternic în minuni, credincios și grabnic ajutător al celor ce te cinstesc și se încred în tine, privește cu ochi milostivi la cel ce astăzi aleargă la tine și cere mijlocirea ta.
Tu ai dobândit de la Dumnezeu darul de a ajuta îndeosebi pe acei care au pierdut aproape orice speranță și se află în pragul disperării.
Privește deci la mine și vezi în ce strâmtorare mă aflu. Viața mea este o viață de suferință. Zilele mele sunt pline de durere și necaz, sufletul meu este o mare amărăciune.
Cărările mele sunt pline de suspine și lacrimi și griji mistuitoare care îmi macină toată puterea de viață.
Neliniștea, disperarea și lipsa de încredere în ajutorul de sus îmi copleșesc de multe ori sufletul, astfel încât mi se pare ca mila dumnezeiască m-ar fi părăsit. Atunci sufletul meu se umple de întuneric, credința se clatină, inima mea slăbește și disperarea se furișează în suflet vrând să se facă stăpână peste mine, O, Sfinte Iuda Tadeu, tu nu mă poți lăsa în starea aceasta. La tine alerg, pe tine te rog, ajută-mi. Ascultă te rog, rugămintea mea! Nu mă voi depărta de tine până când nu mă vei asculta. Grăbește-te și vino-mi te rog în ajutor și nu mă lăsa, ca încrederea mea în tine să fie rușinată. Fie ca prin mijlocirea ta să se preamărească și întru mine nesfârșita milostivire a lui Dumnezeu. Ascultă-mi rugăciunea mai ales în necazul meu cel mare pe care îl am acum și dă-mi grabnicul tău ajutor în (aici se mărturisește necazul).
Nu lăsa ca sufletul meu să rămână zdrobit de aceasta lovitură a durerii și să cadă în disperare. Asculta-mă o, Sfinte Iuda Tadeu, împlinește-mi rugămintea și eu iți voi fi recunoscător în toate zilele mele. Te voi cinsti ca pe cel mai de seama ajutător al meu.
Voi mulțumi lui Dumnezeu pentru mijlocirea ta și voi răspândi pe cât îmi va sta în putere cinstirea ta între oameni. Amin.
Sfinte apostol Iuda Tadeu, eu, (se spune numele), mă încredințez îngrijirii tale. Roagă-te pentru mine; ajută-mă să-mi amintesc că nu sunt singur în strădaniile mele. Te rog, fii alături de mine și roagă-l pe Dumnezeu să-mi trimită speranță în mâhnire, curaj în frică și vindecare în timpul tuturor încercărilor. Te rog, cere-I Domnului nostru iubitor să-mi dea harul să accept orice îmi oferă viața și să-mi susțină credința în puterea Sa vindecătoare.
Iți mulțumesc, Sfinte Iuda Tadeu, pentru speranța pe care o dai tuturor celor care cred și ajută-mă, te rog, să ofer și altora acest dar al speranței. După voia lui Dumnezeu, Amin.
Pentru a citi Acatistul Sfântului Apostol Iuda Tadeu, ruda Domnului, APĂSAȚI AICI.
Al lui Hristos frate și mucenic tare, știindu-te pe tine, Sfinte Iuda, cu sfințenie te lăudăm pe tine, cel ce ai călcat înșelăciunea și credința ai păzit. Pentru aceasta astăzi preasfântă pomenirea ta prăznuind, dezlegare de păcate cu rugăciunile tale luăm.
Din rădăcină slăvită, Odraslă de Dumnezeu dăruită ai răsărit nouă, însuți văzătorule al Domnului, apostole, al lui Dumnezeu frate, propovăduitorule al lui Hristos, preaînțelepte, hrănind toată lumea cu rodurile cuvintelor tale, cu credința Domnului, preafericite și tăinuitorule al harului.
Cu minte tare ucenic ales tu te-ai arătat și stâlp neclintit Bisericii lui Hristos, neamurilor ai propovăduit cuvântul lui Hristos, învățându-le să creadă într-o Dumnezeire, din care pricină ai și fost preamărit și ai primit harul vindecării, ca să vindeci neputințele celor ce aleargă către tine, Apostole Iuda întru tot lăudate.
Sfântul Apostol Iuda a fost unul din cei doisprezece Sfinți Apostoli ai lui Hristos, trăgându-se din seminția lui David și a lui Solomon. El s-a născut în Nazaretul Galileii, din tatăl său, Iosif teslarul - care a fost după aceea logodnicul Preacuratei Fecioare Maria - și din maica sa Salomeea, nu cea din Betleem, ci alta, care a fost fiica lui Agheu, fiul lui Varahie și fratele lui Zaharia. Pe ea a luat-o Iosif în însoțire legiuită și i-a născut pe acești fii, care sunt pomeniți în Evanghelia lui Matei: Iacob, Iosie, Simon și Iuda. însă acest Sfânt Iuda se numește Iuda al lui Iacov - adică fratele lui Iacov cel numit fratele Domnului -, căci pentru smerenie, singur se făcea nevrednic să se numească fratele Domnului după trup, de vreme ce la început a greșit din neștiință față de El, pe de o parte pentru necredință, iar pe de alta pentru neiubirea de frate. Cu necredința a greșit, precum adeverește despre aceasta Sfântul Ioan, zicând: Nici frații lui nu credeau în El.
Tâlcuind aceasta, Sfântul Teofilact spune că feciorii lui Iosif sunt frați ai Lui și zice: "Îl ocărăsc frații lui, feciorii lui Iosif, între care este și acest Iuda. Însă de unde aveau ei această necredință? Din socoteala cea putredă și din zavistie, pentru că obiceiul rudeniilor este ca totdeauna să urască mai mult pe ai săi, decât pe cei străini". Deci este arătat că Iuda de la început a greșit întru neștiință către Hristos, cu necredința și cu zavistia. El a mai greșit și cu neiubirea de frate, precum se scrie despre aceasta în Viața Sfântului Iacov, fratele Domnului, pentru că Iosif - după întoarcerea din Egipt - împărțind pământul său fiilor lui cei firești, pe care i-a avut cu femeia cea dintâi, a voit să facă parte și Domnului nostru Iisus Hristos, Cel născut fără de stricăciune, mai presus de fire, din Preacurata Fecioară, fiind Acela atunci încă prunc mic, iar ceilalți fii ai lui Iosif - între care și acest Iuda - nu voiau să-L primească la moștenire împreună cu ei, ca pe Cel ce nu era născut din aceeași maică. Iar Iacov L-a primit pe El împreună moștenitor la partea sa, și de aceea Iacov s-a numit după aceea "fratele Domnului". Deci Sfântul Iuda, știind greșelile sale cele mai dinainte, nu îndrăznea să se numească fratele Domnului, ci numai al lui Iacov, precum scrie și în scrisoarea sa, zicând: "Iuda, sluga lui Iisus Hristos și fratele lui Iacov…". Acest sfânt apostol are încă și alte felurite numiri.
Astfel, Sfântul Matei Evanghelistul îl numește Levi sau Tadeu și aceasta nu fără oarecare taine, pe care le putem cunoaște în parte din tâlcuiri, pentru că Levi se numește "împreunat" sau "din inimă" sau "ca un leu". Deci Sfântul Iuda s-a numit Levi, pentru că după greșeala lui cea mai dinainte, ce o făcuse din neștiință, după ce a cunoscut că Iisus este adevăratul Mesia, s-a alăturat lângă Dânsul cu dragoste din inimă și ca un leu s-a nevoit cu bărbăție pentru El. Drept aceea, cu dreptate și cu cuviință s-au zis despre dânsul aceste cuvinte, care oarecând s-au zis și despre Iuda cel dinainte, fiul lui Iacov și strămoșul lui Hristos: ludo, pe tine te laudă frații tăi; culcându-te, ai dormit ca un leu și ca un pui de leu. Iar Tadeu se tâlcuiește "lăudător" și "mărturisitor" sau "sânii laptelui". Deci Sfântul Iuda a fost numit Tadeu, căci, lăudând și mărturisind pe Hristos Dumnezeu, hrănea din învățăturile sale apostolești ca prin niște sâni de lapte pe cei ce erau prunci în credință, adică pe cei dintâi credincioși ai Bisericii.
Mai sunt încă și unii care socotesc cum că acest Sfânt Iuda, iar nu altul, este numit Varsava în Faptele Apostolilor. Acolo se zice: Au voit apostolii și bătrânii cu toată adunarea să aleagă pe un bărbat dintr-înșii și să-l trimită în Antiohia cu Pavel și cu Varnava, anume pe Iuda, care se numea Varsava. Deci Varsava se tâlcuiește "fiul întoarcerii" și de aceea se numește Sfântul Iuda Varsava, fiindcă, după greșelile sale cele de mai înainte către Hristos, s-a întors la El prin pocăință, cu credință și cu dragoste. Căci, în cele ce greșise mai mult, în acelea a arătat mare îndreptare. El greșise mai întâi prin necredință, după aceea a crezut într-însul fără îndoială și s-a făcut Apostolul și propovăduitorul Lui. Greșise către Hristos și prin neiubire, iar după aceea atât L-a iubit, încât și-a pus și sufletul pentru Dânsul, pentru că avea mare râvnă pentru Hristos și dorea ca toată lumea să-L cunoască pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, să creadă într-însul, să-L iubească și să-și câștige mântuirea. Această râvnă a lui este povestită și în Sfânta Evanghelie. Căci, pe când Domnul grăia către ucenicii Săi: Cel ce mă iubește pe Mine, va fi iubit de Tatăl Meu și Eu îl voi iubi pe el și singur Mă voi arăta lui… atunci Iuda -nu Iscarioteanul, ci acest frate al Domnului după trup - a zis către dânsul: Doamne, ce este că ai să Te arăți nouă, și nu lumii? Ca și cum ar fi zis: "Doamne, nu numai nouă să ne dai cunoștința Ta, ci la toată lumea. Nu numai nouă singuri să ne arăți mântuirea Ta, ci și la tot neamul omenesc, ca nu numai noi, robii și ucenicii Tăi, ci și toată lumea, cunoscându-Te pe Tine Făcătorul și Mântuitorul său, să Te iubească cu căldură, să-Ți slujească cu credință și să Te proslăvească în veci".
Iar după înălțarea Domnului, Sfântul Apostol Iuda a propovăduit pe Hristos în felurite țări. Despre aceasta ne spune Nichifor, istoricul bisericesc, zicând despre dânsul astfel: "Dumnezeiescul Iuda, nu Iscarioteanul, ci altul, care avea două nume, Tadeu și Levi, fiul lui Iosif și fratele lui Iacov, cel aruncat de pe aripa bisericii, a propovăduit mai întâi Evanghelia în Iudeea, Galileea, Samaria, și Idumeea, apoi în cetățile Arabiei, în părțile Siriei și ale Mesopotamiei; iar mai pe urmă, s-a dus în Edesa, în cetatea lui Avgar, unde mai înainte propovăduise pe Hristos alt Tadeu, care era unul din cei șaptezeci de apostoli. Acolo, dacă lipsea ceva din slujba acelui Tadeu, acest Iuda Tadeu le-a împlinit bine".
Încă să se mai știe că Sfântul Iuda a binevestit cuvântul mântuirii și în Persia, iar de acolo a scris în limba grecească Epistola sobornicească către toți credincioșii, care, deși este scrisă pe scurt, este însă de mare înțelegere și plină de învățături folositoare. Unele cuvinte din acea scrisoare sunt dogmatice, adică despre taina Prea Sfintei Treimi și a întrupării lui Hristos, despre deosebirea îngerilor buni de cei răi și despre înfricoșata judecată ce va să fie; iar altele sunt învățătoare de obiceiuri, care sfătuiesc pe oameni a fugi de necurățiile păcatelor trupești, de huliri, de mândrie, de neascultare, de zavistie și de urâciune, de meșteșugiri și de vicleșuguri, ca fiecare să fie statornic în chemarea sa, în credință, în rugăciune și în dragoste. Așijderea, ele mai învață a se îngriji de întoarcerea celor rătăciți la adevărata credință și a se păzi de eretici, ale căror obiceiuri vătămătoare de suflet le-a vădit luminos, iar pierzarea lor a arătat-o asemenea cu a sodomitenilor.
În scrisoarea sa arată încă și aceasta, că nu este destul pentru mântuire, ca să se lepede cineva de păgânătate și să fie chemat la sfânta credință, ci se cuvine ca, pe lângă credință, să facă și fapte bune cuviincioase chemării și vrednice de mântuire. Pentru aceasta el aduce spre pildă pe îngerii și oamenii pedepsiți de Dumnezeu. Pe îngerii răi Dumnezeu i-a legat în întuneric cu legăturile cele veșnice și spre judecata Sa îi păzește, deoarece nu și-au păzit rânduiala lor. Pe oamenii cei scoși din Egipt i-a pierdut în pustie, deoarece n-au umblat după chemarea lui Dumnezeu, ci s-au abătut la îndărătnicii. Astfel Sfântul Apostol Iuda a arătat în trimiterea sa prin cuvinte scurte lucruri mari.
El a suferit multe dureri și osteneli, trecând prin multe țări, propovăduind pe Hristos, botezând și încredințând popoarele și povățuindu-le la mântuire. Apoi, după ce s-a dus în părțile Araratului, întorcând mulțime de popor de la înșelăciunea idolească la Hristos, a fost prins de închinătorii la idoli și, după ce l-au muncit mult, l-au spânzurat pe un lemn în chip de cruce. Și fiind străpuns cu săgeți de cei necredincioși, și-a sfârșit nevoința și alergarea sa, și a trecut la Hristos Dumnezeu, ca să-și ia cununa cea veșnică a răsplătirii apostolești la ceruri.
Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților
În această lună în ziua a nouăsprezecea, pomenirea Sfântului Apostol Iuda, ruda Domnului;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Zosima;
Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Zinon;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Asingrit, care de sabie s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului și de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Paisie cel Mare.
În această lună în ziua a douăzecea, pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Metodie, episcopul Patarelor;
Tot în această zi, pomenirea punerii moaștelor și a îmbrăcăminții Sfinților Apostoli Luca, Andrei și Toma, a Prorocului Elisei și a Mucenicului Lazăr, care s-au așezat în biserica cea mare a Sfinților Apostoli;
Tot în această zi, pomenirea a doi Sfinți sihaștri, care cu pace s-au săvârșit în pustie;
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Calist, patriarhul Constantinopolului, care în pace a adormit;
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Nicolae Cabasila.
Pe Sfântul Apostol Iuda Tadeu să îl rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfinte Apostole Iuda roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale lui sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
Sursă: pravila.ro, facebook.
Mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru ajutorul acordat prin Sf. Apostol Iuda Tadeul! M-a scos din groapa deznădejdii!