† Sfânta Treime (prima zi după Rusalii)

Trimte prietenilor tăi

În fiecare an, în prima zi după Rusalii, sărbătorim Sfânta Treime. Această sărbătoare a fost așezată imediat după Pogorârea Sfântului Duh, când se descoperă oamenilor și a treia Persoană a Sfintei Treimi, pentru a arăta că mântuirea oamenilor de păcat este opera Sfintei Treimi, adică a Tatălui, prin hotărârea și făgăduința Răscumpărării, a Fiului, prin Patimi și Înviere, și a Duhului Sfânt, prin venirea Sa la Cincizecime.

Sărbătoarea - Sfânta Treime

Învățătura despre Sfânta Treime este fundamentul credinței creștine. Această taină a Ființei divine depășește rațiunea umană, dar fiind descoperită oamenilor prin grija lui Dumnezeu, ea este primită prin credință. Încă din rai, omul a putut să se bucure de iubirea infinită care leagă cele trei Persoane divine: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Modelul suprem de viață, pe care ni-l oferă Sfânta Treime, este principiul după care a fost creată întreaga lume. Ne putem desăvârși duhovnicește numai dacă urmăm acest model de iubire și de trăire. Deoarece la Cincizecime se descoperă oamenilor și a treia Persoană a Sfintei Treimi, Biserica a stabilit o zi de cinstire deosebită a Sfintei Treimi.

Este sărbătoarea în care aducem în mod deosebit laude și cântări duhovnicești Persoanelor Preasfintei Treimi, pentru că toată lucrarea liturgică și sfințitoare a Bisericii Ortodoxe se săvârșește în numele și spre slava Preasfintei Treimi.

Praznicul Sfintei Treimi sau a doua zi de Rusalii - cum mai este cunoscut în popor, este sărbătoare legală, fiind zi nelucrătoare în România.

Floare 02 Bun

Întemeierea comunităților creștine – biserica văzută

Sfânta Treime Stejarul Mamvri

După Pogorârea Sfântului Duh s-a întemeiat prima comunitate creștină și a luat ființă Biserica văzută. Biserica în care este prezent Iisus Hristos prin Sfântul Duh, aduce pe pământ Sfânta Treime, pentru ca oamenii să intre în comuniune cu ea. De aceea, botezul, adică actul de intrare în Biserică, se face în numele Sfintei Treimi. Orice rugăciune începe cu formula de mărturisire a credinței în Sfânta Treime: "în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh". De asemenea, orice slujbă a celor șapte Sfinte Taine începe cu binecuvântarea preotului: "Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh…". Acest lucru arată că orice slujbă adresează primele laude Sfintei Treimi. Cultul Sfintei Treimi este mult mai important decât cel închinat sfinților, pentru că fiecare Persoană divină este cinstită ca Dumnezeu, în timp ce sfinții sunt cinstiți ca oameni care s-au desăvârșit.

De asemenea, credincioșii fac semnul Sfintei Cruci și rostesc formula de mărturisire a credinței în Sfânta Treime, pentru a chema Persoanele Sfintei Treimi să sălășluiască în sufletele lor, pentru a le desăvârși.

Floare 02 Bun

Sfânta Treime în Sfânta Scriptură

Credința în Preasfânta Treime este învățătura principală a Bisericii Ortodoxe. Însă învățătura despre Sfânta Treime nu a fost formulată de la începutul existenței creștinismului. Ea a fost descoperită în Sfânta Scriptură, dar mai ales a Noului Testament. Iisus a mărturisit adesea pe Tatăl și a promis Apostolilor că va trimite pe Duhul Sfânt pentru a continua lucrarea Sa.

De aceea, primele mărturisiri de credință creștine se concentrau asupra învățăturii despre o Ființă divină care se ipostaziază în trei Persoane. Cu timpul, au apărut erezii legate de această învățătură și, de aceea, s-a simțit nevoia unei dogme, a unui Simbol de credință, care să formuleze succint credința în cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. Aceasta a fost formulată în cadrul primelor două Sinoade Ecumenice de la Niceea și Constantinopol, unde episcopii prezenți au condamnat ereziile apărute în sânul Bisericii.

Dumnezeu nu este un nume pentru trei zei (i.e. politeism), ci, dimpotrivă, credința Ortodoxă este monoteistă și, în același timp, trinitariană. Dumnezeul Bisericii Creștin-Ortodoxe este Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, adică cel viu, care lucrează în creația Sa: EU SUNT care s-a revelat pe Sine lui Moise, în rugul aprins (Eu sunt Cel ce sunt - Exodul 3, 14).

În Simbolul credinței (Crezul), mărturisim că noi credem "întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului…, și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii…, și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit…"

În formularea acestei învățături, Sfinții Părinți au pornit de la cele descoperite în Sfânta Scriptură referitor la Sfânta Treime sau la Persoanele Acesteia.

Sfânta Treime în Vechiul Testament

Sfânta Treime Stejarul Mavri - Filoxenia

În Vechiul Testament găsim unele texte care mărturisesc despre cele trei Persoane ale Dumnezeirii. Înainte de a-l crea pe Adam, Dumnezeu a spus: "Să facem om după chipul și asemănarea Noastră"(Facere 1, 26), iar înainte de alungarea primilor oameni din Rai, a spus: "Iată că Adam s-a făcut ca unul din Noi, cunoscând binele și răul" (Facere 3, 22). De asemenea, la amestecarea limbilor celor ce voiau să construiască Turnul Babel, Dumnezeu a zis: "Să Ne pogorâm și să amestecăm limbile lor"(Facere 11, 7).

La stejarul din Mamvri, Preasfânta Treime S-a arătat sub chipul a trei Îngeri lui Avraam (Facere 18), iar în cântarea întreită a îngerilor din jurul Tronului dumnezeiesc, din vedenia lui Isaia se zice: "Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot" (Isaia 6, 3), adică se repetă "Sfânt" de trei ori.

Sfânta Treime în Noul Testament

În Noul Testament cele trei Persoane ale Preasfintei Treimi se descoperă în mod vădit. La Buna Vestire, arhanghelul îi spune Sfintei Fecioare Maria: "Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul Care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Luca 1, 35).

La Botezului Domnului, când Fiul lui Dumnezeu Se botează în Iordan de către Ioan, Duhul Sfânt Se pogoară în chip de porumbel, iar Tatăl mărturisește din cer, zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit" (Matei 3, 16-17). Sfânta Treime este mărturisită atunci când Mântuitorul Hristos îi trimite pe ucenici la propovăduire, zicându-le: "Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh" (Matei 28, 19).

Învățătura despre Sfânta Treime era propovăduită și de către Sfinții Apostoli. Sfântul Ioan Evanghelistul spune lămurit: "Trei sunt Care mărturisesc în cer: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh și Aceștia Una sunt" (1 Ioan 5, 7), iar Sfântul Apostol Pavel, îi binecuvintează pe corinteni prin cuvintele: "Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!" (2 Corinteni 13, 13).

Sfinții Părinți și teologii Bisericii au explicat, în scrierile lor, învățătura creștină ortodoxă despre Sfânta Treime: Tatăl este nenăscut, Fiul este născut din veci din Tatăl, iar Duhul Sfânt purcede din veci din Tatăl.

Sfânta Treime marchează trecerea de la dreptatea Vechiului Testament la iubirea și comuniunea Noului Testament, fiindcă iubirea poate exista numai acolo unde este comuniune de persoane divine. Un Dumnezeu monopersonal nu poate avea în Sine iubire și comuniune. El ne-ar arăta doar cum se poate trăi drept. De aceea, în Vechiul Testament virtutea principală a fost dreptatea și nu iubirea. În Noul Testament, Dumnezeul Treimic își manifestă iubirea față de oameni prin Întruparea Cuvântului.

Floare 02 Bun

Sfânta Treime în icoană

Iconografia ortodoxă a surprins artistic și spiritual imaginea revelată a Sfintei Treimi. Icoana este un fapt compus, constituit din chipul ipostatic al persoanei sfinte reprezentate și modul artistic (morfologia) prin care acest chip este prezentat simțurilor privitorului.

Această definiție este valabilă și în ceea ce privește problema reprezentării Sfintei Treimi, a Persoanelor dumnezeiești. Nu poate fi reprezentat decât ceea ce s-a descoperit oamenilor, într-un fel sau altul. Este, în fond, problema cunoașterii lui Dumnezeu Cel întreit-ipostatic. "Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut" (Ioan 1, 18).

Biserica Ortodoxă dintotdeauna a avut acest adevăr de căpătâi drept călăuză. În registrul iconografic, a stabilit că singura icoană adevărată a Sfintei Treimi este icoana Domnului Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat. Lui Dumnezeu-Tatăl, Cel indescriptibil și inefabil, omul ce icoană să-I facă? La fel și Duhului Sfânt. Singurul lucru pe care iconografia ortodoxă a putut să-l facă, pentru a nu cădea în capcana agnosticismului, a fost să propună niște intervenții formale sau elemente pe care pictorul le adaugă chipului, ca să interpreteze teologic persoana sau evenimentul iconomiei dumnezeiești. Aceste adaptări sunt o înlesnire față de privitorul credincios, pentru ca acesta să înțeleagă un adevăr dogmatic.

Filoxenia lui Avraam - Icoana Sfintei Treimi

Sfânta Treime Stejarul Mamvri

În iconografia Sfintei Treimi, Biserica Ortodoxă a preferat ca icoană a Sfintei Treimi scena biblică a apariției celor trei îngeri în fața patriarhului Avraam, la stejarul din Mamvri (Facere 18). Cea mai veche reprezentare a Sfintei Treimi o întâlnim în catacomba de pe Via Latina din Roma (c.320‑350).

Un secol mai târziu, tema are deja toate datele unei compoziții elaborate, așa cum o putem vedea în mozaicul din Bazilica Santa Maria Maggiore din Roma. În registrul de sus apar cei trei tineri, cu haine albe, întâmpinați de Avraam, iar în registrul inferior vedem scena cunoscută: tinerii stau sub stejar, Avraam și Sara pregătesc mâncarea și le‑o aduc la masă. Unele particularități ale personajelor conferă deja imaginii un caracter dogmatic: tinerii au aureole, cel din mijloc e înconjurat de o mandorlă cu raze de lumină, în secvența de la masă tânărul din dreapta întinde degetul spre pâinea din față, cel din stânga ridică mâna în semn de binecuvântare, iar cel din mijloc își îndreaptă privirea și mâna spre animalul jertfit de Avraam. Hrana‑sacrificiu este situată în punctul central al compoziției, ceea ce arată că interesul artistului a fost de a muta totul în sfera semnificației simbolice.

Dar cei trei îngeri, redați, la început, fără aripi, apoi cu aripi, nu constituie icoana propriu-zisă a Sfintei Treimi, așa cum spunem despre icoana Domnului Hristos că este icoană a Fiului întrupat. De aceea, în vechile reprezentări, scena de la stejarul din Mamvri se numește "Filoxenia lui Avraam" și, pentru a fi valabilă, trebuie să conțină toate elementele istorice (prezența lui Avraam și a Sarei, care slujeau îngerilor, stejarul etc.).

Tema se regăsește în secolele următoare, cu mici variații compoziționale, în Capela Palatină din Palermo, unde tinerii capătă deja aripi (sec. XII), în domul din Monreale (sec XII‑XIII), în Bazilica San Marco din Veneția (sec. XIII). Toate aceste reprezentări aparțin spațiului apusean, dar și arta răsăriteană cunoaște, începând cu secolul al XI‑lea, o serie de imagini ale Treimii veterotestamentare (din vechiul testament), chiar dacă nu atât de elaborate și de celebre. Astfel, o întâlnim într‑o Psaltire grecească (Cod. Barb. gr. 372, c. 1092), în relieful în bronz de pe poarta sudică a Bisericii Nașterii Maicii Domnului din Suzdal (c. 1230), în fresca bisericilor Tokali Kilise și Elmali Kilise din Capadoccia (sec. XI), în mozaicul care împodobește Biserica Sfânta Sophia din Kiev (sec. XI).

Cât despre prezența lui Dumnezeu-Tatăl într-o scenă iconografică, El este totdeauna simbolizat printr-o mână care iese dintr-o mandorlă, cel mai adesea în gestul binecuvântării. La fel este socotit și Duhul-Sfânt sub chipul porumbelului. Este doar un mod în care s-a arătat a treia Persoană dumnezeiască la Botezul Domnului, și nu o icoană ființială. Dovadă că, la Cincizecime, icoana Sfântului Duh este limba de foc, pictată în icoană ca rază sau ca flacără peste Sfinții Apostoli.

În tradiția ortodoxă, mai există o icoană a Sfintei Treimi, cea a "Etimasiei (pregătirii) tronului". Are același caracter simbolic. Este vorba despre un tron pe care stau Sfânta Evanghelie și porumbelul. Uneori, în spatele tronului este și crucea. Desigur, tronul este, aici, icoana Tatălui, Evanghelia și crucea icoana Fiului, iar porumbelul cu nimb, icoană a Sfântului Duh.

Treimea, în arta Renașterii

Sfânta Treime Renastere

În perioada Renașterii, în Apus, s-a încetățenit ca scenă a Sfintei Treimi, icoana Bătrânului cu barbă, a "Celui Vechi de zile", Dumnezeu-Tatăl, care Îl ține în brațe pe Fiul, adeseori răstignit, și a porumbelului. Ea a influențat și țările ortodoxe, prin înrâurirea pe care Renașterea a avut-o asupra artei, în general, dar nu a fost acceptată de Biserica Ortodoxă drept canonică, din cauza antropomorfizării lui Dumnezeu-Tatăl. Un sinod ținut la Moscova, în 1667, pe vremea când Rusia era influențată de arta renascentistă, spune că: "A-L reprezenta în icoane pe Dumnezeu-Savaot cu barbă albă, cu unicul Său Fiu în poală și cu un porumbel între Ei, este nemaipomenit de absurd și de necuviincios, pentru că nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu-Tatăl".

Pentru iconografia Bisericii Răsăritului, icoana Sfintei Treimi rămâne de aceea cea a Ospitalității/Filoxeniei lui Avraam la stejarul de la Mamvri. În timp, ea a cunoscut o evoluție specifică, personajele primind noi roluri și atribute. Îngerul central ia tot mai mult înfățișarea lui Iisus, fiind reprezentat cu veșmintele și atributele caracteristice, e mai mare decât cei laterali, uneori are aureolă crucigeră. Dispunerea semicirculară devine treptat imaginea consacrată, iar în tradiția bizantină târzie se observă tendința de a unifica cei trei îngeri, prin ușoara înclinare a capului celor din margini spre cel central. În epoca paleologă(în care împărații bizantini făceau parte din familia Paleologul 1259-1460), arhitectura capătă o importanță mai mare, oferind figurilor abstracte un cadru istoric, masa devine din circulară pătrată, pe masă pot apărea diferite elemente pentru a sugera ospățul.

Sfânta Treime a Cuviosului Andrei Rubliov

Sfânta Treime Andrei Rubliov

Pentru arta creștină răsăriteană icoana cea mai reprezentativă a Sfintei Treimi este cea pictată de iconarul rus (canonizat în 1988 ca Sfânt) Andrei Rubliov, cândva în anii 1411‑1427, icoană aflată acum la Galeria Tretiakov din Moscova. A fost pictată pentru Mănăstirea Sfintei Troițe, vestită lavră monahală și centru al spiritualității rusești medievale, întemeiată de Sfântul Serghei de Radonej la 1337.

Compoziția redă casa lui Avraam, stejarul și un munte, dar Avraam și Sara lipsesc. Iconarul reduce la esențial aspectul istoric, mutând accentul de la evenimentul biblic la înțelesul său dogmatic. Chipurile și siluetele aproape identice ale îngerilor subliniază natura unică a celor trei Persoane dumnezeiești, fără a căuta individualizarea fiecăreia, și aceasta pentru că acolo nu este o reprezentare a celor trei Persoane dumnezeiești, întrucât Dumnezeirea în esența ei nu poate fi reprezentată, ci este reprezentarea Treimii însăși.
Prin gesturile și pozițiile celor trei îngeri se sugerează unitatea lor: sunt adunați într‑un cerc, legați printr‑o ușoară înclinare a capului, iar mâinile le sunt îndreptate spre Potirul care conține capul unui animal. Potirul, simbol al Jertfei de bunăvoie a Fiului lui Dumnezeu, se află în centrul compoziției și adună gesturile celor trei îngeri, sugerând unitatea de voință și de lucrare a Sfintei Treimi.

Floare 02 Bun

Mărturisirea credinței în Sfânta Treime

Credem într-o singură ființă, într-o singură Dumnezeire, într-o singură putere, într-o singură voință, într-o singură activitate, într-un singur principiu, într-o singură stăpânire, într-o singură domnie, într-o singură împărăție, cunoscută în trei ipostase desăvârșite, dar adorată într-o singură închinăciune, mărturisită și adorată de toată făptura rațională.

Credem în Tatăl și în Fiul și în Sfântul Duh, în care ne-am și botezat. Căci astfel a poruncit Domnul apostolilor să boteze, zicând: Botezându-i pe ei în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. (Matei 28, 19).

Credem într-unul Tatăl, principiul și cauza tuturor; nu s-a născut din cineva; singurul care există necauzat și nenăscut; este făcătorul tuturor. Este prin fire Tatăl singurului Unuia-Născut, Fiul Său, Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos și purcedătorul prea Sfântului Duh.

De aceea, se cuvine să mărturisim întotdeauna pe Sfânta Treime: pe Dumnezeu-Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, să o preamărim și să I ne închinăm Ei, zicând: "Sfinte Dumnezeule, Cel ce toate le-ai făcut prin Fiul, cu împreună-lucrarea Sfântului Duh; Sfinte tare, prin Care pe Tatăl am cunoscut și prin Care Duhul Sfânt a venit în lume; Sfinte fără de moarte, Duhule Mângâietor, Cel ce din Tatăl purcezi și în Fiul Te odihnești, Treime Sfântă, slavă Ție!".

Floare 02 Bun

Dogma Sfintei Treimi

Sfânta Treime Stejarul Mamvri-1

Dogma Sfintei Treimi este adevărul de temelie al învățăturii creștine, proprie și caracteristică creștinismului, ea stând la baza tuturor mărturisirilor de credință ale Bisericii și totodată, condiționând întreaga ordine morală creștină, conduita personală și socială, având ca temelie, ca principiu și ideal suprem, comuniunea iubirii intratrinitare divine.

Cuprinsul dogmei Sfintei Treimi constă în afirmarea de bază a credinței, anume că Dumnezeu este unul în ființă și întreit în persoane, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Aceste trei persoane sau ipostasuri dumnezeiești alcătuiesc Sfânta Treime, taina de nepătruns de mintea omenească și împărtășită nouă prin Descoperirea dumnezeiască.

Fiecare din cele trei persoane sau ipostase ale Sfintei Treimi este Dumnezeu adevărat: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Dumnezeu-Duhul Sfânt, având fiecare întreaga ființă și toate atribuțiile dumnezeiești, fără însă să fie trei Dumnezei, adică fără împărțire sau despărțire a ființei și, totodată, fără să se amestece sau să se contopească persoanele dumnezeiești întreolaltă.

Dumnezeu-Tatăl este nenăscut. El nu primește existența de la nimeni, nu are cauză. El este izvorul celorlalte două persoane divine. Sfântul Grigorie de Nissa ne învăța că Dumnezeu e Tata din veci. El nu este Tată în felul omenesc. El nu a început să fie Tată în timp, după împlinirea vârstei, odată cu apariția puterii de a naște, asemenea oamenilor și altor viețuitoare. Dumnezeu este Tată deodată cu veșnicia, este dintotdeauna Tatăl.

Dumnezeu-Fiul este născut, este Unul-Născut, fiind împreună veșnic cu Tatăl și de o ființă cu Acesta. Fiul e Fiu dinaintea veacului și dintotdeauna. El nu și-a început cândva existența, ci de când e Tatăl e și Fiul. Fiul și Tatăl sunt una ca Dumnezeire, ca fire, ca veșnicie, ca voință, ca lucrare, ca bunătate etc, dar se deosebesc ca ipostasuri (persoane): unul e născut, pe când celălalt e nenăscut; în această privință, Tatăl este izvorul și cauza Fiului. Numele propriu al Fiului este "Cuvântul". El se numește și "Înțelepciunea lui Dumnezeu". El e Cuvântul, Strălucirea și Chipul Tatălui.

Dumnezeu Duhul Sfânt purcede din Tatăl, cum spune Însuși Mântuitorul: "Iar când va veni Mângâietorul, pe care Eu îl voi trimite vouă, de la Tatăl, Duhul Adevărului, care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine" (Ioan 15, 26). Însușirea Lui personală este de a fi purces din Tatăl și de a Se face cunoscut după Fiul și împreună cu Acesta. El e sfințenia însăși și prin aceasta izvorul Sfântului Har, Care desăvârșește opera Mântuitorului, după înălțarea Sa la cer: "Iar când va veni Acela, Duhul adevărului, vă va călăuzi pe voi la tot adevărul… Acela pe Mine Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua și vă va vesti vouă" (Ioan 16, 13-14).

Treimea este nedespărțită, dar deosebit este al Tatălui planul lucrărilor și hotărârea de a fi îndeplinite, deosebit este al Fiului, executarea sau împlinirea, deosebit Duhului Sfânt desăvârșirea lor. Astfel Tatăl este creatorul lumii ( "De la El ..sunt toate" Rom 11, 36), și autorul planului mântuirii, "mai înainte de întemeierea lumii" (Efes. 1,4), ca prin Hristos toate să le împace cu Sine" (Col. 1,20), împăcarea cu Sine fiind mântuirea înfăptuită de către Fiul. Fiul este Cel prin care s-au făcut toate (Ioan, 1,3), inclusiv mântuirea, și "dreptate și sfințire și răscumpărare" (I Cor. 1, 30).

Duhul Sfânt este desăvârșitorul lucrărilor Tatălui și Fiului, este însuflețitor al sfințeniei, pregătitor al mântuirii ca grăitor prin profeți, "oamenii cei sfinți ai lui Dumnezeu au grăit purtați fiind de Duhul Sfânt" (II Petru, 1, 21), Duhul a fost activ în întruparea și arătarea Domnului, desăvârșitor al mântuirii și sfințirii în oameni, prin har (Ioan, 14, 26; 1 Cor. 12,11: "Toate..le lucrează unul și același Duh, împărtășind fiecăruia deosebit, după cum hotărăște"), Mângâietor care rămâne pururea cu credincioșii (Ioan, 14-17; Gal. 4, 6), firește, în neîntrerupta legătura cu Tatăl și cu Fiul.

Lucrarea proprie a fiecărei persoane dumnezeiești nu trebuie gândită ca petrecându-se separat de a celorlalte persoane, ca și cum persoanele ar lucra izolat fiecare, ci ca împreună-lucrare, întrucât toate sunt lucrări ale aceleiași voințe a lui Dumnezeu.

Numai un Dumnezeu personal, care este izvorul suprem și inepuizabil al iubirii și care îl considera pe om tot persoană, îl prețuiește ca atare pe om și vrea să-l ridice în acest dialog al iubirii, dar fără a-i anula libertatea de voință, deci numai dacă omul voiește.

Floare 02 Bun

Rugăciune către Preasfânta Treime

Preasfântă Treime, Stăpânire de o ființă, pricinuitoare a tot binele; ce vom răsplăti Ție pentru toate câte ne-ai dat nouă, păcătoșilor și nevrednicilor, pe care mai înainte de a ne naște noi în lume le-ai rânduit, și pentru toate cele ce ne dai fiecăruia din noi în toate zilele și pentru cele ce ai gătit nouă tuturor în veacul cel viitor?
Deci se cuvenea pentru atâtea binefaceri și îndurări, să mulțumim Ție nu numai cu cuvintele, ci mai ales cu faptele, păzind și împlinind poruncile Tale; iar noi cu patimile noastre și cu obiceiurile cele rele în nenumărate păcate și fărădelegi ne-am aruncat.
Pentru aceasta, ca cei ce suntem întinați, nu numai că nu îndrăznim a ne arata înaintea preasfintei feței Tale celei întreit strălucitoare, ci nici preasfânt numele Tău a-l chema, de nu ai fi binevoit Însuți Tu spre a noastră mângâiere a ne vesti nouă; că pe cei drepți și curați iubești, iar pe păcătoșii care se pocăiesc îi mântuiești și cu milostivire îi primești.
Deci, caută, o Dumnezeiască Treime, din înălțarea sfintei slavei Tale asupra noastră, mult păcătoșilor; și bunăvoința noastră în loc de fapte bune o primește, și ne dă nouă duhul pocăinței celei adevărate; ca, urând tot păcatul, întru cuvioșie și dreptate până la sfârșitul vieții noastre să petrecem, făcând voia Ta cea sfântă și slăvind cu cuget curat și cu fapte bune preadulcele și preaîncuviințat numele Tău. Amin.

Floare 02 Bun

Cântări Liturgice

Tropar -Sfânta Treime

Floare 02 Bun

Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Surse:

Sursă: pravila.ro, facebook.

Recomandări

† Adormirea Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
(25 iulie)

Adormirea Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, este pomenită în calendarul creștin ortodox la 25 iulie. Sfânta Ana este mama Maicii Domnului, ea fiind ocrotitoarea copiilor și a maternității, pentru că a zămislit la […]

† Sfânta Mironosiță Maria Magdalena și întocmai cu Apostolii
(22 iulie)

Sfânta Mironosiță Maria Magdalena întocmai cu Apostolii l-a urmat pe Mântuitorul până la capăt, până sub Cruce, alături de Maica Domnului și de Sfântul Ioan Evanghelistul. Ea este prima dintre mironosițe care a aflat și […]

† Sfânta Mare Muceniță Marina
(17 iulie)

Sfânta Mare Muceniță Marina este serbată în calendarul ortodox în data de 17 iulie. Ea se numără printre așa-numiții "Paisprezece ajutători" chemați cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Sfânta Mare […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2021 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram