Sfânta și Marea zi de Sâmbătă
Pogorârea Luminii Sfinte

4.7/5 - (7 votes)

În Sfânta și Marea zi de Sâmbătă (Sâmbăta Mare) prăznuim îngroparea Mântuitorului nostru Hristos, pecetluirea mormântului, punerea gărzii de pază și pogorârea la Iad. Tot în această zi are loc primirea Luminii Sfinte la Ierusalim. Despre toate acestea vorbim în articolul de mai jos.

Sfânta și Marea zi de Sâmbătă - Pecetluirea Mormântului

În Sfânta și Marea zi de Sâmbătă prăznuim îngroparea Mântuitorului și pogorârea Sa la iad. Sâmbătă Mare este o taină, pentru că deși sâmbăta înseamnă odihnă, ea este totuși o lucrare.

După cum la întâia facere a lumii, Dumnezeu, săvârșind toate lucrurile, și în urmă în ziua a șasea a creat pe om, făptura cea mai de seamă, iar în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Lui și a sfințit ziua, numind-o Sâmbătă, care se tâlcuiește odihnă, tot așa și la facerea lumii celei spirituale, săvârșind toate în chipul cel mai bun, în ziua a șasea a creat din nou pe omul și înnoindu-l iarăși prin Crucea cea de viață purtătoare S-a odihnit încă o dată cu o odihnă desăvârșită, de toate lucrurile Lui, dormind un somn dătător de viață și mântuitor.

Sâmbăta Mare exprimă momentul în care Mântuitorul, pus în mormânt cu trupul a coborât cu sufletul în iad și a rupt pecețile iadului. De aceea ziua de sâmbătă a devenit zi de pomenire pentru cei morți pentru că după căderea primilor oameni raiul s-a închis.

Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul Lui curat și dumnezeiesc Se pogoară și în iad. Sufletul a fost despărțit prin moarte de trup și l-a dat în mâinile Tatălui. Tot Tatălui i-a dat și propriul Său sânge, fără să-I fie cerut; iar sângele Lui a fost preț de răscumpărare pentru noi.

Sufletul Domnului n-a fost ținut în iad ca sufletele celorlalți sfinți. Cum putea, oare, să fie ținut odată ce n-avea asupra Lui, ca ceilalți drepți, nimic din blestemul strămoșesc? Dar nici dușmanul nostru, diavolul, n-a luat sângele prin care am fost răscumpărați, cu toate că noi eram în stăpânirea lui.

Sfânta și Marea zi de Sâmbătă - Pecetluirea Mormântului - Pogorârea Luminii Sfinte - a

Cum putea, oare, să ia sângele lui din altă parte decât de la Dumnezeu? Dar, oare, tâlharul de diavol putea să-l ia chiar pe Dumnezeu? Domnul nostru Iisus Hristos a locuit trupește în mormânt și cu Dumnezeirea, care era strâns unită cu trupul. A fost împreună cu tâlharul în rai, a fost și în iad, după cum s-a spus, împreună cu sufletul Lui îndumnezeit.

Apostolul Petru spune că Hristos S-a pogorât la iad și "a propovăduit și duhurilor ținute în închisoare" (I Petru 3: 19). Deci, în răstimpul dintre moarte și înviere, când trupul Său zăcea în mormânt, Hristos a coborât cu sufletul Lui îndumnezeit printre cei adormiți, ținuți până atunci sub stăpânirea celui rău, și le-a propovăduit cuvântul Evangheliei. Însă nu toți morții au răspuns la chemarea lui Hristos. Au fost mulți care nu puteau să înțeleagă cuvintele Sale din cauza învârtoșării lor spirituale, sau auzindu-L, nu voiau să-I primească îndemnul.

În iad, Hristos vestește eliberarea celor legați de diavol, a celor care au crezut în cuvintele Sale. Sfântul Epifanie al Ciprului grăiește: "Ieri L-au lovit, astăzi lovește El locuința iadului cu fulgerul dumnezeirii. Ieri L-au legat, astăzi El strânge în obezi pe tiranul diavol cu legături nedezlegate. Ieri L-au osândit, astăzi dăruiește libertate celor osândiți. Ieri slujitorii lui Pilat L-au batjocorit, astăzi portarii iadului L-au văzut și s-au cutremurat. (Sfântul Epifanie al Ciprului, Culant la îngroparea Trupului Dumnezeiesc al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos).

Când se spune că Iisus a coborât la iad nu trebuie să se creadă că este vorba de locul de osândă a celor păcătoși, ci pur și simplu de împărăția morților, unde zăceau drepții și păcătoșii. Este acel șeol biblic (denumirea iadului din Vechiul Testament), unde sălășluiau sufletele celor adormiți, indiferent de comportarea lor în viața (Natalia Manoilescu, Iisus Hristos Mântuitorul în lumina Sfintelor Evanghelii).

Taina Sâmbetei celei Mari este redată în Sinaxarul acestei zile astfel: "În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe tron împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost, toate umplându-le, Acela ce ești necuprins Hristoase, Dumnezeule!". Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut Om pentru mântuirea noastră, nu s-a despărțit de trupul Său din mormânt și nici de sufletul Său coborât la iad.

Icoana Sfintei și Marii Zile de Sâmbătă - Pecetluirea Mormântului - Pogorârea Luminii Sfinte

Trupul Său fiind unit cu dumnezeirea Sa, trecere printr-o schimbare desăvârșită de înduhovnicire. Din acest motiv, trupul Mântuitorului nu intră în descompunere și poate trece cu el prin ușile încuiate, după Învierea Sa.

Iar sufletul Mântuitorului coboară la iad, dar nu ca sufletul unui simplu om, ci ca sufletul lui Dumnezeu-Omul, deci unit cu dumnezeirea Sa. Și prin puterea Sa dumnezeiască ridică din iad pe toți cei care l-au așteptat cu credință. Coborârea la iad este o lucrare mântuitoare, o lucrare de zdrobire a porților iadului.

Biserica mărturisește că Hristos prin pogorârea Sa la iad a sfărâmat porțile iadului, că această închisoare să rămână neputincioasă. Nu spune că le-a deschis, pentru ca acest lucru lasă să se înțeleagă că ele pot fi închise din nou. Însă, zdrobirea ne descoperă că nimeni nu mai poate reface acel lucru nimicit de Hristos.

Sfântul Ioan Damaschin, autorul Canonului Sfintelor Paști, spune: "Deși Hristos a murit ca un om, iar sufletul Său S-a desprins din preacuratul Său trup, dumnezeirea Lui a rămas nedespărțita de amândouă, adică atât de trup, cât și de suflet". Astfel, Hristos se pogoară în iad nu în postura de rob, ci de Stăpân al vieții și al morții, Biruitor al iadului, Izbăvitor al celor aflați aici.

Iosif din Arimateea coborând de pe Cruce sfântul trup al Domnului l-a înmormântat într-un mormânt nou, punând o piatră foarte mare la intrarea mormântului. Într-adevăr, iudeii s-au dus Vineri la Pilat și i-au spus: "Ne-am adus aminte că înșelătorul Acela a spus pe când trăia, că după trei zile Se va scula.

Pilat le-a îngăduit, iar ei, împreună cu o ceată de ostași, au întărit mormântul și l-au și pecetluit. Și s-a făcut asta pentru a nu se pune la îndoială Învierea Domnului, o dată ce la ușa mormântului era paza celor care nu aveau nici un interes să pentru a afirma Învierea lui Hristos. Dar deodată iadul se cutremură, când simte puterea Domnului, dând după puțină vreme afară, din pricina înghițirii nedrepte a lui Hristos, piatra cea tare și din capul unghiului.

Pentru a citi depre Celelalte zile din Săptămâna Patimilor APĂSAȚI AICI.

Ornament despartitor v01
Ornament despartitor v01

Despre Lumina Sfântă care se pogoară la Ierusalim în Sfânta și Marea zi de Sâmbătă

Mărturie Personală de la primirea Luminii Sfinte

Patriarhului Diodor I al Ierusalimului este cel care de 16 ani intră în fiecare an în Sfântul Mormânt și vede minunea aprinderii Luminii Sfinte de la Ierusalim în Sfânta și Marea zi de Sâmbătă. El ne mărturisește depre tăierile pe care le are în acel momente sfinte:

"Intru în Mormânt și îngenunchez cu frică sfântă în fața locului unde a zăcut trupul lui Hristos după moarte și de unde a înviat. Rugăciunea în Sfântul Mormânt este pentru mine un moment foarte sfânt, într-un loc foarte sfânt. De aici a înviat cu slava Domnul și de aici Și-a răspândit Lumina în lume. Apostolul Ioan scrie în primul capitol al Evangheliei sale că Iisus este Lumina lumii. Îngenunchind în fața acestui loc unde El a înviat din morți, suntem aduși în imediata apropiere a Învierii Sale slăvite.

Catolicii și protestanții numesc biserica aceasta, Biserica Sfântului Mormânt. Noi o numim Biserica Învierii. Învierea este pentru creștinii ortodocși centrul credinței. Prin Învierea Lui, Hristos a câștigat victoria finală asupra morții, nu doar asupra morții Sale ci și asupra morții celor ce sunt aproape de el. Nu cred că este o întâmplare că Focul Sfânt apare exact pe locul acesta. La Matei 28, 3 se spune că atunci când Domnul a înviat din morți, a venit un înger îmbrăcat într-o lumină înfricoșătoare. Cred că lumina care a învăluit îngerul la învierea Domnului este aceeași cu lumina care apare miraculos în fiecare Sâmbătă de Paște. Hristos vrea să ne reamintească, că Învierea Sa este o realitate nu doar un mit. El a venit cu adevărat în lume pentru a aduce sacrificiul necesar ca prin moartea și învierea Sa să se poată reuni omul cu Creatorul său.

Îmi găsesc drumul prin întuneric în camera interioara unde cad în genunchi. Aici spun anumite rugăciuni care ne-au fost transmise de-a lungul secolelor și după aceea aștept. Câteodată aștept câteva minute, dar în mod obișnuit minunea se întâmplă imediat după ce am spus rugăciunile. Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus se revarsă o lumina nedefinită, în mod normal cu o tentă albăstrie dar culoarea se poate schimba și lua multe nuanțe. Nu poate fi descrisă în cuvinte omenești. Lumina răsare din piatra ca și ceața care se ridică deasupra unui lac, piatra pare fi acoperită de un nor, dar este lumină. Lumina se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă doar piatra, alteori luminează tot Mormântul, așa încât oamenii de afară vad Mormântul plin de lumină. Lumina nu arde! - niciodată nu mi-am ars barba în toți cei 16 ani de când sunt Patriarh al Ierusalimului și am primit Focul Sfânt. Lumina are altă consistenta, diferită de lumina focului care arde în candelă. La un moment dat, Lumina se înaltă și formează o coloană în care focul este de natură diferită, așa că pot aprinde lumânările mele de la ea. După ce am primit flacără, ies și dau Focul întâi Patriarhului Bisericii Ortodoxe Armene, apoi Patriarhului Copt și după aceea tuturor celor prezenți în Biserica."

Procesiunea primirii Sfintei Lumini de la Ierusalim

În mod suprafiresc ea este o minune dumnezeiasca necuprinsa de mintea noastră, care se repeta din an în an, în Sâmbătă Mare, de aproape 20 de veacuri. Este cea mai mare minune din zilele noastre văzuta atât de credincioși, cât și de necredincioși. Este minunea care uimește toată mintea și dovedește oamenilor până la sfârșitul veacurilor că Hristos, lumina lumii și Mântuitorul sufletelor noastre, a înviat din morți a treia zi, dăruind tuturor viață veșnică.

Despre felul cum se săvârșește aceasta minune a aprinderii sau mai corect spus, a venirii Sfintei Lumini pe Mormântul Domnului, s-a scris prea puțin. Nici în zilele noastre nu se vorbește cât s-ar cuveni despre aceasta negrăita minune. Poate tocmai pentru că este o minune publică, văzuta de toți și verificată, asupra căreia ortodocșii nu au nici o îndoială! Sau, poate, pentru a nu crea discuții și controverse omenești inutile asupra acestei Minuni Sfinte. Biserica Ortodoxa din Ierusalim nu acceptă nici un fel de publicitate zgomotoasă, nici discuții și scrieri polemice pe aceasta temă. Cine crede în Hristos și voiește să vadă o mare minune a zilelor noastre, cine dorește să se întărească mai mult în dreapta credința, să meargă la Mormântul Domnului și va vedea această minune negrăită.

Și acum să relatam pe scurt cum se aprinde Sfânta Lumina la Sfântul Mormânt. Sfânta Lumina se aprinde pe Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos în Sâmbătă Mare, ziua, intre orele 12.30-13.30, în timpul Vecerniei Mari. Se știe că, de-a lungul secolelor, Sfânta Lumina nu se aprinde decât numai la ortodocși, ca o dovadă incontestabilă că numai ei păstrează dreapta credința apostolică. Este cea mai puternica dovadă care mărturisește că Ortodoxia este credința cea adevărata.

Atunci când, pe la anul 1300 și ceva, niște armeni au vrut să primească ei lumina, patriarhul ortodox s-a îndepărtat și așezat lângă un scalp, care este până în ziua de azi, ca mărturie. Au așteptați toți, cu focul inimii, să vina focul divin. În cele din urmă, a venit focul divin ca un fulger, ca un trăznet, acolo unde era patriarhul ortodox. Nu pentru omul acela, ci pentru sfânta Ortodoxie, fraților, ca e dreaptă mărturisire. Ortodoxia crede cu arata putere și în crucea Mântuitorului, dar și în înviere. Niciodată Ortodoxia n-a despărțit crucea de înviere. În Apus s-a pus prea mult accent pe crucea și pe patimile Mântuitorului, de aceea în operele unor pictori mari Mântuitorul este înfățișat în suferința lui atât de contorsionat, atât de chinuit - suferința înfățișata până la ultima ei limita. Dar pentru noi aceasta suferința a Mântuitorului reprezinta iubirea Lui pentru noi, iar în iubire e viață. Prin urmare, nu poate fi despărțita crucea de înviere, Vinerea Mare de Duminica Paștelui. De aceea, cred eu, pentru dreapta noastră credință, pentru mărturisirea sfintei învieri cu atâta foc, lumina divina e un dar făcut Ortodoxiei.

Pecetluirea Sfântului Mormânt de către autorități în Vinerea Mare

Este controlat încă din noaptea Vinerii Mari, după prohod, de către activa polițiști civili necreștini - un arab, un turc și o persoană din partea statului Israel. Ei verifică toate obiectele din interior să nu aibă vreo sursă de foc, verifica lespedea Sfântului Mormânt și controlează corporal pe arhiereul grec care presară vată pe mormântul Domnului. Apoi se sting toate luminile și se pecetluiește ușa Sfântului Mormânt cu doua mari peceți, benzi de pânză alba cu ceara și sigilii la capete, în forma de X. Gardienii rămân de pază la ușa Mormântului până când se aprinde Sfânta Lumina.

Procesiunea din Sfânta și Marea zi de Sâmbătă

Procesiunea pentru Vecernia Sâmbetei Mari se formează la sediul Patriarhiei Ortodoxe. Toți slujitorii se îmbracă în odăjdii albe. La ora 9 dimineața procesiunea se pornește spre Biserica Sfântului Mormânt. Înainte merg patru "dragomani" (dregători), civili greci, în țintită specială, cu toiege metalice în mâini, pentru a anunța începerea procesiunii: apoi urmează doi diaconi care duc pe manii Sfânta Cruce care are în ea lemn din Crucea Mântuitorului. Apoi urmează cortegiul sutelor de slujitori, care străbate culoarul viu al miilor de închinători, ce umplu toate ulițele, curtea, biserica și galeriile.

Atmosfere din Biserica Sfântului Mormânt înaintea venirii Luminii Sfinte

În biserică, slujitorii, în frunte cu Patriarhul, se opresc în fața Sfântului Mormânt pecetluit. Apoi înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt pe partea dreapta, în sunetul clopotelor, cântând "Învierea Ta, Hristoase. Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri și pe noi, pe pământ, ne învrednicește cu inima curată sa Te slăvim". La a treia ocolire se cântă imnul vecerniei de la vohod "Lumina lina a sfintei slave". Apoi patriarhul cu toți slujitorii se retrag în altarul bisericii ortodoxe de vizavi și stau în așteptare. Între timp, vin diferiți delegați oficiali, autorități locale și bisericești armene, romano-catolice și copte. Miile de credincioși stau cu felinarele speciale în mâini să ducă acasă, în tara lor, Sfânta lumină. Cei mai mulți însă, țin în manii câte un mănunchi de 33 de lumânări albe, legate intre ele, pe care este imprimata icoana Învierii Domnului, ca să le aprindă la vreme.

Acest mănunchi simbolizează numărul anilor pe care i-a trăit Mântuitorul pe pământ. Se face o tăcere mormântală! Fiecare se roagă, fiecare așteaptă cu emoție Lumina divina, fiecare stă concentrat în sine însuși, cuprins de fiorul tainic al minunii.

Pe la orele 11.30 vin de la Betleem câteva sute de arabi ortodocși, să ia Sfânta Lumina. Ei sunt foarte evlavioși, dar și gălăgioși în același timp, înconjoară Sfântul Mormânt, se roagă tare cu mâinile în sus, se urcă unii pe umerii altora, se agață de pereții baldachinului Sfântului Mormânt, de jur-împrejur, ca albinele pe fagure, și ridică mâinile, cerând Sfânta Lumina: "Doamne, trimite-ne din cer Lumina!".

Încaperea Îngerului
Încaperea Îngerului

În jurul orei 12, în timp ce preoții stau la vohod de la altarul Bisericii Învierii până la Sfântul Mormânt, patriarhul se dezbracă de omofor, de sacos și de mitră, și armane numai în stihar alb, cu epitrahil, mânecuțe și brâu. Apoi este condus de doi diaconi și de eclesiarhul bisericii în fața Sfântului Mormânt. Aici, mai întâi este controlat peste tot de polițiști necreștini, în prezenta reprezentanților oficiali armeni, romano-catolici și copți, să nu aibă vreo sursă de foc. Apoi patriarhul desigilează ușa Sfântului Mormânt, prin ruperea peceților și intră în prima încăpere, numita "Capela Îngerului", însoțit, după tradiție, de un arab musulman. Diaconii și eclesiarhul rămân afară, la ușa. Ceara de la cele patru sigilii se adună într-o cupă de argint și se duce la altar, unde se păstrează până la Pastele anului următor.

Primirea Sfintei Lumini de către Patriarhul Ierusalimului în Sfântul Mormânt

Patriarhul intră apoi în a doua încăpere și îngenunchează în fața lespedei Sfântului Mormânt, iar musulmanul rămâne în Capela Îngerului și supraveghează. Se sting toate lumânările, candelele, luminile, în biserică se face o mare tăcere. Emoția minunii cuprinde pe toți. Numai arabii agățați deasupra fac mereu semne de implorare a Sfintei Lumini. Se zice că dacă nu vin arabii să se roage, întârzie venirea Sfintei Lumini. Toți se roagă strigând "Doamne, da-ne Lumina!" "Sa vină Lumina!", "Trimite-ne din cer lumină!"

In Interiorul Sfântului Mormânt
În Interiorul Sfântului Mormânt

După 15-20 de minute de fierbinte rugăciune, toată lumea din biserică observă o lumină puternică, ca o scânteie luminoasă de fulger, coborând în zigzag prin cupola mare a Bisericii, în mulțime se aud glasuri de emoție în toate limbile. Scânteia dumnezeiască coboară deasupra Capelei Sfântului Mormânt, ca un glob de lumină ce se sfărâmă în mici bucăți. Apoi intră înăuntru ca o subțire rază de foc. Coboară pe lespedea Mormântului și aprinde vata presărata deasupra. Deja vata și lespedea se încarcă de o rouă divină, în timpul rugăciunii. În aceasta clipa Sfânta Lumina a venit! Minunea s-a săvârșit! Mulțimile așteaptă cu nerăbdare Sfânta Lumina, cu mâinile întinse. Frunțile și obrajii tuturor sunt transpirate de emoția minunii! O mare bucurie și trezire spirituală se săvârșește în inimile și conștiințele tuturor.

Patriarhul adună cu mâinile vata aprinsă de o flacăra galben-verzuie, care timp de câteva minute nu provoacă arsuri. Apoi pune vata aprinsă în doua cupe de aur cu găuri și iese în Capela Îngerului. Aici aprinde două buchete mari de câte 33 de lumânări, în prezenta musulmanului, iar cupele aprinse le da, pe doua ferestre mici, afară, la cei doi diaconi ortodocși. Aceștia duc o cupa la Sfântul Altar, iar a doua la biserica Sfinților Împărați Constantin și Elena de la Patriarhie. Apoi patriarhul iese în fața Sfântului Mormânt cu cele doua făclii aprinse și strigă de trei ori: "Veniți de luați lumină!"

Lumina Sfântă în primele câteva minute după ce este primită nu arde

Minunea continuă, în clipa când patriarhul iese din Sfântul Mormânt, se aprind singure cele șase candele ale ortodocșilor de deasupra, o parte de lumânări din sfeșnice și candelele din Altarul Bisericii Mari, sub privirile uimite ale tuturor. Apoi, doi diaconi iau pe patriarh și îl duc în Sfântul Altar, în cel mult trei minute, toți credincioșii adunați aprind felinarele și buchetele de câte 33 de lumânări. Biserica este parcă o flacără vie. Mulți se ating de flacără cu fața, cu maicile, cu hainele, pentru binecuvântare, fără a se arde. Abia după câteva minute flacără arde în mod normal și poate provoca arsuri. Tot acum iau Sfânta Lumina de la patriarh, romano-catolicii, armenii și copții și o duc în altarele lor, unde o păstrează tot anul. La urmă, patriarhul tine o scurta predică de mulțumire Mântuitorului și de întărire a credinței ortodoxe. Timp de doua ore se scurg zeci de mii de pelerini prin fața Sfântului Mormânt, cu Sfânta Lumina în manii și cu căldura credinței în inimi. La orele 3 după amiaza Vecernia și procesiunea Sfintei Lumini iau sfârșit. Pelerinii se întorc la gazdele lor, cu fețele luminate și cu făclii aprinse, zicând fiecare în limba sa: "Slava Ție. Mântuitorule, pentru aceasta negrăita minune!"

Sfânta Liturghie de după primirea Sfintei Luminii

În noaptea de Sfintele Paști la ora 11 se pornesc din nou în mare procesiune, de la patriarhie spre Biserica Sfântului Mormânt, toți slujitorii în frunte cu patriarhul, înainte merg cei patru dragomani, apoi șaisprezece diaconi cu prapuri, doi diaconi cu Crucea mare de procesiuni, în care se află lemn din Crucea Mântuitorului și, în continuare, preoții, episcopii, patriarhul și mii de credincioși.

La intrarea în marea biserică, întâi se înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt cu crucea și cu făclii aprinse din Sfânta Lumina, cântând "Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din mormăituri viață dăruindu-le". Apoi se citește Evanghelia Învierii în fața Sfântului Mormânt și se începe slujba Învierii, după rânduială. În timpul cântării fiecărei pesne, un arhiereu, cu activa preoți și diaconi, cu Crucea și cu Sfânta Lumina în mâini cădește și înconjoară Mormântul Domnului. După slujba Învierii se face în continuare Sfânta Liturghie pe Sfântul Mormânt. Slujește patriarhul cu mai mulți preoți și diaconi. Slujba este măreață, dumnezeiască! Inimile tuturor simt din belșug bucuria Învierii. La ora 2 după miezul nopții. Liturghia Învierii ia sfârșit.

Pentru a citi mai mult depre Sfântul Mormânt APĂSAȚI AICI.

Când va vine Lumina Sfântă în acest an în România

Tradiția aducerii Sfintei Lumini de la Ierusalim, inaugurată de Părintele Patriarh Daniel în anul 2009, continuă și în acest an.

Sfânta Lumină va fi adusă de la Ierusalim, în seara zilei de sâmbătă, 23 aprilie 2022, de părintele arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, Superiorul Așezămintelor Patriarhiei Române la Locurile Sfinte, și va fi oferită, ca întotdeauna, delegaților eparhiilor Patriarhiei Române prezenți la Aeroportul Internațional Otopeni.

Centrele eparhiale, prin protopopiate, vor distribui Lumina Sfântă fiecărei parohii.

În aceeași seară, în intervalul orar 19:30 - 20:30, va avea loc pe Colina Bucuriei procesiunea primirii Sfintei Lumini de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, la Catedrala Patriarhală.

Ornament despartitor v01

Liturghia Sfântului Vasile cel Mare din Sfânta și Marea zi de Sâmbătă

În Bisericile Ortodoxe, în Sâmbăta Mare, se va oficia Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia.

În această Liturghie a Sfântului Vasile auzim esență duhovnicească a Sfintei Liturghii premergătoare Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos Să tacă tot trupul omenesc și nimic pământesc întru sine să nu cugete căci împăratul împăraților și Domnul Domnilor vine să se junghie și să se ofere mâncare credincioșilor spre viața veșnică. Înainte merg îngerii și arhanghelii, iar noi ne pregătim prin tăcere, rugăciune, meditație și curăție să ieșim cu Domnul din mormântul propriilor păcate la Lumina lui Hristos.

În timpul Vecerniei cu care se deschide Liturghia Sâmbetei Mari se citesc mai multe texte din Vechiul Testament care au profețit venirea Mântuitorului, nașterea, viața, pătimirile, răstignirea și moartea Sa pe Cruce.

Liturghia marelui Vasile, din Sâmbăta cea Mare, încheie cumva ciclul celor 10 Liturghii ale Sfântului Vasile care se săvârșesc în anul bisericesc. Are o rânduială aparte mai ales prin faptul că în prima parte a acestei Liturghii, care se săvârșește unită cu Vecernia Sfintelor Paști, sunt numeroase citiri din Vechiul Testament care ne aduc aminte de profețiile care vorbesc despre Învierea Mântuitorului. Această Liturghie a marelui Vasile ne îndeamnă la meditație, la tăcere și rugăciune până când Mântuitorul Hristos va Învia biruitor zdrobind puterea morții și a iadului dăruind tuturor celor care Îl iubesc pe El viață veșnică.

Ornament despartitor v01

Icoana Sfintei și Marii Zile de Sâmbătă

Icoana Sfintei și Marii Zile de Sâmbătă - Pecetluirea Mormântului - Pogorârea Luminii Sfinte - a
Icoana Sfintei și Marii Zile de Sâmbătă
Ornament despartitor v01

Pasaje Biblice citite în Sfânta și Marea zi de Sâmbătă

În Sfânta Mare, textele principale din Sfânta Evanghelie se citesc în cadrul Deniei Prohodului, Utreniei și a Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia:

  • în cadrul Deniei Prohodului avem textul de la Sfântul Evanghelist Matei capitolul 27, 1-54;
  • La Utrenie se citește pericopa apostolică de la Sfântul Evanghelist Matei capitolul 27, 62-66;
  • iar la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia se citește pericopa evanghelică de la Sfântul Evanghelist Matei, capitolul 28, 1-20.

Sfântul Apostol și Evanghelist Matei capitolul 27, 1-54

Iar făcându-se dimineață, toți arhiereii și bătrânii poporului au ținut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. Și, legându-L, L-au dus și L-au predat dregătorului Ponțiu Pilat. Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, văzând că a fost osândit, s-a căit și a adus înapoi arhiereilor și bătrânilor cei treizeci de arginți, Zicând: Am greșit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne privește pe noi? Tu vei vedea. Și el, aruncând arginții în templu, a plecat și, ducându-se, s-a spânzurat. Iar arhiereii, luând banii, au zis: Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preț de sânge. Și ținând ei sfat, au cumpărat cu ei Țarina Olarului, pentru îngroparea străinilor. Pentru aceea s-a numit țarina aceea Țarina Sângelui, până în ziua de astăzi. Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia prorocul, care zice: ‘Și au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit fiii lui Israel, Și i-au dat pe Țarina Olarului după cum mi-a spus mie Domnul’. Iar Iisus stătea înaintea dregătorului. Și L-a întrebat dregătorul, zicând: Tu ești regele iudeilor? Iar Iisus i-a răspuns: Tu zici. Și la învinuirile aduse Lui de către arhierei și bătrâni, nu răspundea nimic. Atunci I-a zis Pilat: Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta? Și nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, încât dregătorul se mira foarte. La sărbătoarea Paștilor, dregătorul avea obiceiul să elibereze mulțimii un întemnițat pe care-l voiau. Și aveau atunci un vinovat vestit, care se numea Baraba. Deci adunați fiind ei, Pilat le-a zis: Pe cine voiți să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice Hristos? Că știa că din invidie L-au dat în mâna lui. Și pe când stătea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui i-a trimis acest cuvânt: Nimic să nu-I faci Dreptului aceluia, că mult am suferit azi, în vis, pentru El. Însă arhiereii și bătrânii au ațâțat mulțimile ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă. Iar dregătorul, răspunzând, le-a zis: Pe cine din cei doi voiți să vă eliberez? Iar ei au răspuns: Pe Baraba. Și Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheamă Hristos? Toți au răspuns: Să fie răstignit! A zis iarăși Pilat: Dar ce rău a făcut? Ei însă mai tare strigau și ziceau: Să fie răstignit! Și văzând Pilat că nimic nu folosește, ci mai mare tulburare se face, luând apă și-a spălat mâinile înaintea mulțimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veți vedea. Iar tot poporul a răspuns și a zis: Sângele Lui asupra noastră și asupra copiilor noștri! Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit și L-a dat să fie răstignit. Atunci ostașii dregătorului, ducând ei pe Iisus în pretoriu, au adunat în jurul Lui toată cohorta, Și dezbrăcându-L de toate hainele Lui, I-au pus o hlamidă roșie. Și împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap și în mâna Lui cea dreaptă trestie; și, îngenunchind înaintea Lui își băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor! Și scuipând asupra Lui, au luat trestia și-L băteau peste cap. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească. Și ieșind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă crucea Lui. Și venind la locul numit Golgota, care înseamnă: Locul Căpățânii, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; și, gustând, nu a voit să bea. Iar după ce L-au răstignit, au împărțit hainele Lui, aruncând sorți, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de prorocul: ‘Împărțit-au hainele Mele între ei, iar pentru cămașa Mea au aruncat sorți’. Și ostașii, șezând, Îl păzeau acolo. Și deasupra capului au pus vina Lui scrisă: Acesta este Iisus, regele iudeilor. Atunci au fost răstigniți împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta și altul de-a stânga. Iar trecătorii Îl huleau, clătinându-și capetele, Și zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul și în trei zile îl zidești, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce! Asemenea și arhiereii, bătându-și joc de El, cu cărturarii și cu bătrânii, ziceau: Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Dacă este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, și vom crede în El. S-a încrezut în Dumnezeu: Să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu. În același chip Îl ocărau și tâlharii cei împreună-răstigniți cu El. Iar de la ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind ziceau: Pe Ilie îl strigă Acesta. Și unul dintre ei, alergând îndată și luând un burete, și umplându-l de oțet și punându-l într-o trestie, Îi da să bea. Iar ceilalți ziceau: Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască. Iar Iisus, strigând iarăși cu glas mare, Și-a dat duhul. Și iată, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două de sus până jos, și pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat; Mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți s-au sculat. Și ieșind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă și s-au arătat multora. Iar sutașul și cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!"

Sfântul Apostol și Evanghelist Matei capitolul 27, 62-66

Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii și fariseii la Pilat, Zicând: Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viață: După trei zile Mă voi scula. Deci, poruncește ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină și să-L fure și să spună poporului: S-a sculat din morți. Și va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi. Pilat le-a zis: Aveți strajă; mergeți și întăriți cum știți. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra.

Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, capitolul 28, 1-20

După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena și cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Și iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer și venind, a prăvălit piatra și ședea deasupra ei. Și înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Și de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau și s-au făcut ca morți. Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeți, că știu că pe Iisus cel răstignit Îl căutați. Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniți de vedeți locul unde a zăcut. Și degrabă mergând, spuneți ucenicilor Lui că S-a sculat din morți și iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea. Iată v-am spus vouă. Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică și cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui. Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui și I s-au închinat. Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeți. Duceți-vă și vestiți fraților Mei, ca să meargă în Galileea, și acolo Mă vor vedea. Și plecând ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate. Și, adunându-se ei împreună cu bătrânii și ținând sfat, au dat bani mulți ostașilor, Zicând: Spuneți că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam; Și de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca și pe voi fără grijă vă vom face. Iar ei, luând arginții, au făcut precum au fost învățați. Și s-a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de azi. Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus. Și văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră. Și apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer și pe pământ. Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, și iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.

Cartea în format fizic ➡ Biblia/Sfânta Scriptura

Ornament despartitor v01

Rugăciunea care este rostită de Patriarhul Ierusalimului în Sfântul Mormânt pentru primirea Luminii Sfinte

Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, ințelepciune începătoare de lumina a Tatălui Cel fără de început. Care locuiești intru lumina cea neapropiata, Care ai poruncit luminii să strălucească din întuneric, Care ai spus să fie lumină și a fost lumină, Doamne, Dătătorule de lumină care ne-ai scos din întunericul înșelăciunii și ne-ai călăuzit la lumina minunată a cunoașterii Tale, Care ai umplut de lumină și bucurie tot pasantul prin venirea Ta în trup aici și cele de dedesubt prin pogorârea Ta la iad după care Tu ai vestit lumina tuturor neamurilor prin sfinții Tai Apostoli, Ție Iți mulțumim că prin credința cea dreaptă ne-ai scos din întuneric la lumina și ne-am făcut fii ai luminii prin Sfântul Botez și am văzut slava Ta plină de har și adevăr (Ioan 1, 14). Dar o, Dătătorule de lumină Doamne, Care ești lumina văzuta de cei care au stat în întuneric; […] Stăpâne Doamne, Care ești Lumina cea adevărată care luminezi pe tot omul care vine în lume (Ioan 1, 9), singura Lumină a lumii și lumina vieții oamenilor, de a Cărui slavă este plin tot universul, căci Tu ai venit ca lumină în lume prin pogorârea Ta în trup, deși lumea a iubit întunericul mai mult decât lumina. Dătătorule de lumină, Doamne, asculta-ne pe noi păcătoșii și nevrednicii robii Tai, care în acest ceas stăm lângă acest Preasfânt și de-lumina-purtător Mormânt și ne primește pe noi care cinstim Pătimirile Tale curate, preasfânta Ta răstignire, moartea Ta de bunăvoie și punerea și îngroparea trupului Tău cel fără de viață în acest prea-cinstit Mormânt al Tău, și învierea Ta de a treia zi pe care începem să o prăznuim cu bucurie, pomenind pogorârea Ta la iad prin care ca un Stăpân ai slobozit prin strălucirea Dumnezeirii Tale sufletele drepților ținute acolo umplând cele mai de jos de lumină.

Ornament despartitor v01

Cântări Liturgice

Tropar - Sfânta și Marea zi de Sâmbătă, glasul al 2-lea

Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-l cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.

Tropar - Sfânta și Marea zi de Sâmbătă, glasul al 5-lea

Să tacă tot trupul omenesc și să stea cu frică și cu cutremur și nimic pământesc întru sine să nu gândească; că Împăratul împăraților și Domnul domnilor merge să se junghie și să Se dea spre mâncare credincioșilor. Și merg înaintea Lui cetele îngerești cu toată căpetenia și puterea, heruvimii cei cu ochi mulți și serafimii cei cu câte șase aripi, fețele acoperindu-și și strigând cântarea: Aliluia, aliluia, aliluia!

Condac - Sfânta și Marea zi de Sâmbătă, glasul al 6-lea

Cel ce a încuiat adâncul s-a văzut mort și, cu smirnă și cu giulgiu înfășurându-se, în mormânt a fost pus ca un mort Cel fără de moarte; și femeile au venit să-L ungă cu mir, plângând amar și strigând: Aceasta este Sâmbăta cea binecuvântată, întru care Hristos, adormind, va învia a treia zi.

Ornament despartitor v01

Sinaxar în Sfânta și Marea zi Sâmbătă

Cele patruzeci de zile ale Postului Mare întrec pe celelalte zile; iar săptămâna mare este cea mai importantă; și iarăși săptămâna mare culminează cu Sfânta și Marea zi de Sâmbătă. Se numește săptămâna mare nu pentru că zilele ei ar fi mai mari sau ar avea mai multe ceasuri, ci pentru că de-a lungul ei s-au săvârșit, și mai cu seamă azi, minunile mari și mai presus de fire și faptele neobișnuite ale Mântuitorului nostru.

Căci, după cum la întâia facere a lumii, Dumnezeu, săvârșind toate lucrurile, și în urmă, în ziua a șasea, a creat pe om, făptura cea mai de seamă, iar în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Lui și a sfințit ziua, numind-o Sâmbătă, care se tâlcuiește odihnă, tot așa și la facerea lumii celei spirituale, săvârșind toate în chipul cel mai bun, în ziua a șasea a creat din nou pe omul stricat și, înnoindu-l iarăși prin Crucea cea de viață purtătoare, S-a odihnit încă o dată cu o odihnă desăvârșită, de toate lucrurile Lui, dătătoare de viață și mântuitoare.

Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul Lui curat și dumnezeiesc Se pogoară și în iad. Sufletul a fost despărțit prin moarte de trup și l-a dat în mâinile Tatălui.

Floare-Despartitoare

Tot Tatălui I-a dat și propriul Său sânge, fără să-I fie cerut; iar sângele Lui a fost preț de răscumpărare pentru noi. Sufletul Domnului n-a fost ținut în iad ca sufletele celorlalți sfinți. Cum putea, oare, să fie ținut, o dată ce n-avea asupra Lui, ca ceilalți drepți, nimic din păcatul strămoșesc? Dar nici dușmanul nostru, diavolul, n-a luat sângele prin care am fost răscumpărați, cu toate că noi eram în stăpânirea lui. Cum putea, oare, să ia sângele Lui din altă parte decât de la Dumnezeu? Dar, oare, tâlharul de diavol putea să-L ia chiar pe Dumnezeu? Domnul nostru Iisus Hristos a locuit trupește în mormânt și cu Dumnezeirea, care era strâns unită cu trupul.

A fost împreună cu tâlharul în rai; a fost și în iad, după cum s-a spus, împreună cu sufletul Lui îndumnezeit, într-un chip mai presus de fire Hristos Dumnezeu necuprins era cu Tatăl, împărățind împreună cu Duhul. Era pretutindeni; Dumnezeirea n-a suferit nimic în mormânt, după cum n-a suferit nimic pe Cruce. Trupul Domnului a suferit și stricăciune, adică despărțirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciune în înțelesul unei putreziri a trupului și o nimicire desăvârșită a mădularelor. Iar Iosif, coborând de pe Cruce sfântul trup al Domnului, l-a înmormântat într-un mormânt nou, astupând cu o piatră intrarea mormântului, în adevăr, iudeii s-au dus Vineri la Pilat și i-au spus: «…Ne-am adus aminte că înșelătorul acela a spus pe când trăia că după trei zile se va scula.

Ni se pare că este bine ca prin puterea ta să poruncești să se întărească mormântul cu ostași». Dacă este un înșelător, pentru ce, iudeilor, I-ați ascultat cu râvnă cuvintele Lui pe când trăia? Dar când a spus Hristos: «Mă voi scula»?. Poate că iudeii au scos asta din pilda cu Iona. Negreșit ei sunt fără de judecată când cer să fie întărit mormântul ca să nu se fure cumva trupul. O, cât sunt de lipsiți de judecată! Nu știau că ceea ce făceau în sprijinul lor, o făceau împotriva lor! Pilat a dat poruncă, și ei împreună cu o ceată de ostași au întărit mormântul și l-au și pecetluit. Și s-a făcut asta pentru a nu se pune la îndoială învierea Domnului, o dată ce erau străine și paza și pecetea. Dar deodată iadul se strânge și se cutremură, când simte puterea mai tare a Domnului; și după puțină vreme S-a sculat Hristos, piatra cea tare și din capul unghiului, și a scos pe cei ținuți din veac din iad.

Floare-Despartitoare

Cu pogorârea Ta nespusă, Hristoase Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Ornament despartitor v01

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 4 mai

În această lună, în ziua a patra, pomenirea sfintei mucenice Pelaghia cea din Tars.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ilarion, făcătorul de minuni.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Nichifor, egumenul Mănăstirii Midichiei, care cu pace s-a săvârșit.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Nichifor Isihastul (din singuratate), cel ce s-a liniștit în cele mai pustii locuri ale Muntelui Atos.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Atanasie, episcopul Corintului.
Tot în această zi, pomenirea sfinților părinți Afrodisie, Leontie, Antonie, Mel, Valerian și Macrovie și a mulțimii celor ce împreună cu ei au mărturisit în Schitopoli, în Palestina.
Tot în această zi, pomenirea aducerii moaștelor sfântului și dreptului Lazăr, prietenul Mântuitorului Hristos, și a purtătoarei de mir Mariei Magdalenei, care aducere a fost pe vremea lui Leon Filosoful și iubitorul de Hristos, la anul opt sute nouăzeci 890.
Tot în această zi, pomenirea sfintei Monica, mama fericitului Augustin.

Calendar Ortodox - Sfinții de mâine 5 mai

În această lună, în ziua a cincia, pomenirea sfintei mari mucenițe Irina.
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Neofit, Gaie și Gaian.
Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Efrem.
Tot în această zi, pomenirea icoanei Maicii Domnului "Potirul nesecat".

Ornament despartitor v01

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Sursă: pravila.ro, facebook.

Binecuvantare-Final-Rugaciune
autor: Urdă Mihai

Recomandări

† Sfinții Apostoli Petru și Pavel
(29 iunie)

FB Mess WA Like Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt numiți și "căpeteniile apostolilor" și "stâlpii cei neclintiți ai Bisericii". Datorită propovăduirii lor, creștinismul s-a răspândit în întreaga zonă a Mediteranei. Cei doi corifei ai […]

† Sfântul Mucenic Conon din Isauria
(5 martie)

FB Mess WA Like Sfântul Mucenic Conon din Isauria, datorită dragostei față de oameni, a postului și a rugăciunii, a primit de la Dumnezeu puterea de a porunci duhurilor necurate și de a face minuni. […]

† Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare
(20 ianuarie)

FB Mess WA Like Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare, numit și izbăvitorul de boli grele, este cunoscut ca mare făcător de minuni, ajutând bolnavii și cuplurile care nu pot avea copii. Este pomenit în calendarul […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

Floare-Final
© 2024 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram