Sfânta și Marea zi de Miercuri - Săptămâna Patimilor

În Sfânta și Marea zi Miercuri din Săptămâna Patimilor facem pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi și a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa și a vânzării lui Hristos de către Iuda Iscarioteanul cu treizeci de arginți fariseilor și cărturarilor.

Sfânta și Marea zi de Miercuri – Mântuirea femeii păcătoase și vânzarea Mântuitorului de către Iuda

Ajunși la mijlocul distanței pe drumul trăirii patimilor, în Miercurea Mare deschidem capitolul în care se oglindesc două lumi. Deși legate între ele de prezența Mântuitorului, cumva, trăirile sufletești față de Acesta au fost atât de diferite încât au separat traiectoria a două destine pentru totdeauna. Vorbim despre femeia desfrânată pe de o parte și Iuda, ucenicul Domnului, pe de altă parte. Un alt "ingredient" care leagă cele două lumi este mirul, care, transfigurat parcă, se prezintă atât în ipostaza untdelemnului frumos mirositor și scump cât și în persoana Mântuitorului ca "Mirul cel neprețuit".

Cât de cutremurător este gândul care asociază sincronizarea dintre începutul mântuirii păcătoasei și cel al prăbușirii apostolului, așa cum apare în cântările Bisericii: "Când păcătoasa aducea mirul, atunci ucenicul s-a înțeles cu cei fărădelege. Aceea se bucură turnând mirul cel de mult preț, iar el se grăbea să vândă pe Cel fără de preț, aceea a cunoscut pe Stăpânul, iar acela se despărțea de Stăpânul, aceea se mântuia, iar Iuda se făcea rob vrăjmașului". În timp ce unul dintre ei își plătea prețul păcatelor anterioare, celălalt își "primea răsplata" pentru ceea ce urma să facă dar care nu putea nicicând să fie răscumpărat: trădarea.

În Sfânta și Marea zi de Miercuri ne este prezentată căderea lui Iuda ca ucenic al Domnului care este cu atât mai dureroasă cu cât ne gândim mai mult la situația în care el, care a trăit în preajma Domnului, a respirat același aer, a împărțit aceeași bucată de pâine cu Hristos, L-a privit în ochi, I-a ascultat glasul și învățăturile a ajuns să fie biruit de duhul necurat al lăcomiei. Văzând trădarea lui Iuda, trebuie să avem mereu în minte vulnerabilitatea noastră ca oameni în fața propriilor slăbiciuni care ne dau mereu târcoale, pentru a nu cădea și noi în aceeași cursă a celui rău. În același timp, ceea ce nu trebuie să uităm este traseul femeii desfrânate. Căzută, rătăcită în cele mai de jos trăiri umane, ducând o existență lipsită de valori reale, care după ce află de existența Mântuitorului și aude despre minunile Acestuia, realizează că până și viața ei mizerabilă poate să își schimbe cursul, că până și ea mai merită o șansă. Speranța ei este credința curată, cea care îi va aduce iertarea păcatelor și vindecarea neputințelor. Oricine poate spera la o nouă șansă atâta timp cât înțelege că prin căință, credință și smerenie se clădesc treptele unei noi vieți. Menționăm că sunt două femei care au turnat mir pe Hristos. Primii trei Evangheliști vorbesc despre una și aceeași femeie, numită îndeosebi femeia cea păcătoasă, iar Sfântul Evanghelist Ioan vorbește despre Maria, sora lui Lazăr.

Sfânta și Marea zi de Miercuri - Săptămâna Patimilor

Evenimentul acesta din casa lui Simon leprosul din Betania scoate în evidență ceea ce ambele caractere prețuiau mai mult: femeia cea desfrânată dovedește că Domnul Iisus este centrul existenței sale punându-L pe El pe piedestal prin folosirea mirului de mare preț, iar Iuda apreciază încă o dată valoarea banului în detrimentul oricărui alt lucru, manifestându-și indignarea față de gestul femeii de a risipi, turnând pe capul Mântuitorului, valorosul mir de nard pe care l-ar fi putut vinde iar banii dobândiți "să-i împartă săracilor". Cunoscându-i caracterul și implicit defectele, Mântuitorul subliniază importanța delimitării lucrurilor trecătoare față de cele veșnice și anume că trebuie să fim atenți ca nu cumva din prea multă dorință de a ne arăta evlavioși să uităm ceea ce este mai important: să-L cinstim pe Domnul în fiecare clipă a vieții noastre ca pe cel mai de preț dar.

Când Iuda, oarecum iritat întreba: "Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari și să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur și, având punga, lua din ce se punea în ea" răspunsul Domnului este vehement și explicativ: "Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna." Hristos Își profețește aici încă o dată propria-I înmormântare știind că după ce va fi dat jos de pe cruce, femeile mironosițe care vor dori să-I ungă trupul cu uleiuri conform tradiției nu vor avea timp să o facă din cauza grabei cu care vor trebui să Îl îngroape, o apără pe femeia păcătoasă motivându-i gestul ungerii picioarelor cu mirul cel scump.

Să nu uităm: milostenia este o caracteristică esențială pentru un creștin, dar nimic nu este prea bun, prea scump, prea frumos pentru Domnul. Toate aceste calcule par absurde mai ales când socotim că Iuda, deja Îl vânduse pe Mântuitor pentru 30 de arginți, o sumă amăgitoare, primită pentru a-L trăda pe Cel fără de preț. Comparativ cu această sumă, prețul mirului de nard plătit de femeia păcătoasă era cu mult mai mare (300 de dinari - un dinar cântarea 4,5g de argint pe când o monedă de argint cam 14g - ceea ce însemna aproximativ 100 de arginți) demonstrând încă o dată că ea pune mai mult preț nu numai pe sufletul ei decât o face Iuda cu al lui, ci și pe trupul lui Hristos pe care ea Îl prețuiește cinstindu-L cum se cuvine, pe când ucenicul cel necredincios își trădează Învățătorul trimițându-L la judecată și răstignire.

Păcătoasa îi va unge picioarele Domnului, le va șterge cu părul ei și le va curăța cu lacrimile ochilor izvorâte din inima sa pocăită, lacrimi ce îi vor aduce salvarea sufletului său, iar Iuda va plănui, va trăda, va vinde pe Cel ce singur avea puterea de a-i salva sufletul, Cel care i-a fost lumină în întunericul vieții sale nefericite. Toate acestea, în detrimentul a ceea ce nu valorează nimic fără integritate morală, sufletească și anume: avuția și bogăția. "Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorul de oameni și s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul cel greu al răutăților; iar ucenicul cel nemulțumitor, suflând împotriva harului Tău, l-a lepădat pe el și s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru dragostea banilor. Slavă, Hristoase, milostivirii Tale."

Că banul nu valorează nimic fără un suflet curat se vede încă o dată spre final, când Iuda, măcinat de gândul trădării își curmă viața, în timp ce femeia păcătoasă este lăudată de Însuși Domnul, care prețuiește gestul său dorind să-l facă cunoscut tuturor spunând: "Adevărat zic vouă: «Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut ea, spre pomenirea ei.»"

Gestul vânzării făcut de către Iuda a dus la decizia Bisericii ca ziua de miercuri alături de cea de vineri (cea a răstignirii Domnului) să fie cele două zile ale săptămânii în care creștinii să postească de-a lungul întregului an.

Nu e de ajuns să spui că ești creștin pentru a fi unul, ci mai bine să fii unul fără a spune asta neapărat, ci doar să o dovedești. Părintele Petroniu Tănase spune că: "nu starea de a fi popor ales, creștin, preot etc, este mântuitoare, ci răspunsul la această chemare, faptele corespunzătoare chemării, starea lăuntrică, căința, smerenia". De aceea, Sfinții Părinți zic adesea: "Mai bine un păcătos smerit decât un drept mândru".

Floare 02 Bun
Floare 02 Bun

Cine este Iuda?

Toată lumea știe pericopa evanghelică conform căreia Iisus din Nazaret a fost vândut de Iuda Iscarioteanul pentru treizeci de arginți fariseilor și cărturarilor ce voiau să-l judece pe fiul lui Dumnezeu.

Iuda, unul dintre cei 12 apostoli ai Mântuitorului, a fost cel care l-a vândut pe Iisus pentru suma de 30 de monede de argint.

Cea mai frumoasă predică despre trădarea lui Iuda din Sfânta și Marea zi Miercuri a IPS Bartolomeu Anania

Cât ar însemna cei 30 de arginți în timpul lui Iisus?

Conform istoriei, în acele vremuri se utilizau în Iudeea mai multe tipuri de monede de argint: șhekelul tyrian, tetradrahma greacă și dinarul roman. Astfel, nu se știe exact ce fel de monede a primit Iuda, însă se pare că tetradrahma și șekelul cântăreau între 14 și 17 grame, pe când dinarul doar 4,5 grame, ceea ce ar însemna între 135-510g de argint.

Cel mai probabil, Iuda ar fi primit 30 de tetradrahme pentru trădarea sa. Cum o zi de muncă în vie, la vremea respectivă, era plătită cu un dinar, iar un dinar însemna 3 de tetradrahme (1 dinar 4,5g comparat cu o tetradrahmă care cântărea 16g), înseamnă că 30 de tetradrahme valorau cam 90 de zile de muncă.

Cât ar însemna cei 30 de arginți în zilele noastre?

În România, în anul 2022, salariul mediu net pentru un lucrător, pe lună, a fost de 3900 lei, aproximativ 180 lei pe zi. Astfel, 90 de zile de muncă înseamnă 180 X 90, adică 16200 lei. La un calcul simplu, cei 30 de arginți cu care Iuda l-a trădat pe Iisus.

Dacă ar fi să calculăm după greutatea în argint a celor 30 de monezi, care după cum am văzut mai înainte variază între 135-510g, corelată cu faptul că în prezent prețul gramului de argint cotat de Banca Națională a României este de aproximativ 0,7 euro, valoarea totală a cantității ar fi undeva între 465 și 1860 lei în zilele noastre.

Deci, echivalentul celor 30 de arginți în zilele noastre este: 16200 lei sau 1860 lei. Suma de 16200 lei este mai îndreptățită pentru a fi luată în considerare, pentru trădarea lui Iisus, deoarece este mai greu să echivalezi o marfă de acum 2000 de ani cu cea contemporană, pe când munca, a rămâne aceeași.

De ce a vândut Iuda pe Iisus

Sfânta și Marea zi de Miercuri - Săptămâna Patimilor - c

Sunt mai multe ipoteze însă una din cele mai plauzibile este aceea prin care Iuda după scena cu femeia păcătoasa se simte că este nesocotit. El pierde ocazia de a păstra, într-un fraudulos, cei 300 de dinari cu care ar fi fost vândut mirul pe care acea femeie îl folosește pentru a spăla picioarele și a unge capul lui Hristos.

Văzând calculul de mai sus înțelegem că 300 de dinari ar fi însemnat aproximativ 100 de monezi de argint (tetradrahme), ceea ce ne face să înțelegem faptul că, din tot ceea ce ajungea la în punga apostolilor (Iuda fiind cel care avea grijă de tot ceea ce se încasa sau primeau apostolii), o treime din ei păstra Iuda. De aceea Iuda cer de la cărturari și farisei suma de 30 de arginți pe care considera că o pierduse în urma risipirii mirului de mare preț de către femeia păcătoasă.

Ce a făcut Iuda cu banii?

După vânzarea lui Iisus pentru cei 30 de arginți, Iuda a regretat gestul și s-a dus să înapoieze banii. Gestul său a venit cu întârziere, întrucât fariseii își doreau să-l captureze pe Iisus. Se știe că fiind cuprins de regrete, Iuda a aruncat cei 30 de arginți în templul fariseilor și apoi s-a spânzurat. Știm din scrierile biblice că banii restituiți de Iuda, au fost folosiți de marii preoți pentru a cumpăra un teren care a devenit ulterior cimitir pentru oamenii fără căpătâi, care este și astăzi lângă Ierusalim și se numește Țarina Olarului.

Sfânta și Marea zi de Joi - Săptămâna Patimilor
Floare 02 Bun

Femeia păcătoasă și Vasul cu Mir

În timpul vieții Domnul Iisus pe pământ, când o fată ajungea la vârsta căsătoriei, familia îi cumpăra un vas de alabastru pe care îl umpleau cu untdelemn de mare preț. Mărimea vasului și valoarea untdelemnului erau pe măsura bogăției familiei.

Vasul de alabastru făcea parte din zestrea fetei. Când venea un tânăr s-o ceară în căsătorie, ea îi răspundea luând vasul de alabastru și spărgându-l la picioarele lui. Ungând-i astfel picioarele, tânărului i se dădea cinste.

Faptul că mirul din acel vas era de mare preț, ne arată faptul că, femeia păcătoasă de care se vorbește în această pericopă provenea dintr-o familie nobilă, foarte bogată, deoarece după cum vedem din textul biblic mirul costa 300 de dinari, ceea ce reprezenta munca pentru un om timp de aproape un an de zile.

Într-o zi, pe când Domnul Iisus stătea la masă în casa lui Simon leprosul, a intrat o femeie cu un vas de alabastru pe care l-a spart și a vărsat untdelemnul scump pe capul lui Iisus. Această femeie este descrisă cu cuvintele "păcătoasa din cetate".

"Pe când ședea Iisus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; și, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Iisus."

Iuda, după cum am arătat mai sus, se revoltă și întreabă dacă nu ar fi fost mai bine ca acest mir să fi fost vândut și ceea ce ar fi fost primit să fi fost dat săracilor, decât de a fi risipit. Iuda a spus asta deoarece se ocupa de bani și ar fi urmat să oprească din aceștia o parte pentru el însuși în mod necinstit și nu pentru că îi era milă de săraci.

Sfânta și Marea zi de Miercuri - Săptămâna Patimilor - b

În pofida acestor lucruri Domnul Iisus cataloghează acest gest ca unul memorabil: el are o însemnătate aparte, acest gest reprezintă lepădarea de sine. Da, ea era o păcătoasă dar ea a dat povara sa în mâna lui Dumnezeu, ea a spart vasul de alabastru la picioarele Celui ce putea cu adevărat să-i împlinească așteptările.

Vasul frânt la picioarele Domnului Iisus reflectă lepădarea de sine și dedicare. În societatea modernă se simte lipsa acestor atitudini.

Este un har de nespus să fii eliberat de duhul de a sluji, de a plăcea oamenilor, specific vremii de acum, și să poți umbla mereu și totdeauna numai înaintea Domnului – ca "toate lucrările noastre să înceapă, să continue și să fie sfârșite în El". Haideți să privim câteva momente la o ilustrare frumoasă și mișcătoare care ne este prezentată în "casa lui Simon Leprosul, a venit la El o femeie având un vas de alabastru cu mir foarte scump și l-a turnat pe capul Lui, pe când stătea la masă."

Acum, să ne întrebăm, care era scopul acestei femei pe când se îndrepta spre casa lui Simon? Era oare să etaleze parfumul rafinat al untdelemnului ei, sau materialul și forma vasului de alabastru? Era să obțină laudă de la oameni pentru fapta ei? Era să își facă un renume privitor la devotamentul ei extraordinar față de Hristos, în mijlocul unui cerc de prieteni apropiați ai Mântuitorului? Nu, cititorul, scopul ei nu era niciunul din acestea. De unde știm? Pentru că, Dumnezeul Preaînalt, Creatorul tuturor lucrurilor, care cunoaște cele mai adânci secrete ale tuturor inimilor, și izvorul motivațiilor tuturor acțiunilor – Acesta era acolo în Persoana lui Iisus Hristos.

Privirea Sa sfântă și atotcunoscătoare a pătruns până în adâncimile sufletului acestei femei. El știa nu numai ce ea a făcut ea, ci și cum și de ce. Într-un cuvânt, atunci, Hristos Însuși era Obiectul cel mai apropiat al sufletului acestei femei; aceasta a dat valoare faptei ei și a trimis mireasma untdelemnului ei direct la tronul lui Dumnezeu.

El nu doar că a apărat-o în acel moment, ci a transmis fapta ei în viitor. A fost suficient pentru inima acestei femei. Având aprobarea Domnului ei, și-a putut permite să facă față indignării ucenicilor și să audă că fapta ei este numită "risipă". A fost îndeajuns pentru ea că inima Lui a fost înviorată. Restul nu conta. Nu s-a gândit niciodată să-și asigure lauda oamenilor sau să evite disprețul lor. Singura ei țintă, de la început până la sfârșit, era Hristos. Din momentul în care a luat în mână vasul și până când l-a spart și a turnat conținutul peste Persoana Lui binecuvântată, s-a gândit doar la El. A avut o anumită percepție intuitivă referitoare la ce ar fi potrivit și ar arăta recunoștința față de Domnul ei, în momentele solemne prin care trecea atunci, și, cu tact remarcabil, a împlinit ce a înțeles. Ea nu s-a gândit la ce i-ar putea aduce mirul; sau, dacă s-a gândit, a simțit că EL merită de zece mii de ori mai mult. Cât despre "săraci", aceștia aveau locul lor, fără îndoială, și nevoile lor de asemenea; dar ea a simțit că Iisus însemna pentru ea mai mult decât toți săracii din lume.

Pe scurt, inima femeii era plină de Hristos, și aceasta a dat calitate faptei ei. Alții ar putea numi aceasta "risipă", dar putem fi siguri că nimic din ce cheltuim pentru Hristos nu este risipă. Așa a gândit această femeie: și a avut dreptate. A-L onora chiar în momentele când pământul și iadul se ridicau împotriva Lui, a fost cel mai înalt act de slujire pe care oamenii sau îngerii l-ar fi putut împlini. El urma să fie jertfit. Umbrele începeau să se lungească, bezna se adâncea, întunericul era tot mai gros. Crucea – cu toate grozăviile ei – era aproape; și această femeie a anticipat totul și a venit, mai înainte, să ungă trupul Domnului ei adorat. Și iată ce rezultat!

Vedeți cât de repede Domnul binecuvântat îi ia apărarea și o adăpostește de indignarea și disprețul celor care ar fi trebuit să știe mai bine. "Dar Iisus, cunoscând aceasta, le-a spus: «De ce faceți supărare femeii? Pentru că ea a făcut o lucrare bună față de Mine. Pentru că pe săraci întotdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. Pentru că ea, turnând acest mir pe trupul Meu, a făcut-o pentru înmormântarea Mea. Adevărat vă spun, oriunde va fi predicată Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va vorbi și despre ce a făcut femeia aceasta, spre amintirea ei»".

Ai grijă să îți ții privirea ațintită la Învățătorul, în tot ce faci. Fă din Iisus ținta directă a fiecărei faptă de slujire cât de mică, orice ar fi. Caută să faci orice lucru astfel încât El să poată spune că este "o lucrare bună față de Mine". Nu fii preocupat de părerile oamenilor referitor la calea ta sau la lucrarea ta. Nu lua seama la indignarea lor sau la neînțelegerile lor, ci toarnă mireasma din vasul tău de alabastru asupra Persoanei Domnului tău. Ai grijă ca fiecare faptă a ta de slujire să fie roada aprecierii inimii tale pentru El; și fii sigur că El va aprecia lucrarea ta și te va apăra împotriva a mulțimi nenumărate unite împotriva ta.

Aceasta s-a întâmplat cu femeia despre care am citit. Ea și-a luat vasul de alabastru și a mers în casa lui Simon leprosul, cu un singur scop, și anume, Iisus și ceea ce stătea înaintea Lui. Ea era captivată de El. Nu se gândea la nimeni altcineva, ci a vărsat parfumul ei prețios pe capul Lui. Și priviți binecuvântata consecință. Fapta ei a ajuns la noi, scrisă în evanghelii, legată de Numele lui binecuvântat. Nimeni nu poate citi evanghelia fără să citească despre amintirea devotamentului ei.

S-au ridicat imperii, au devenit înfloritoare și au trecut în tăcere și uitare. Au fost ridicate monumente spre aducerea aminte a geniului uman, a măreției - și aceste monumente s-au prăbușit în țărână; dar fapta acestei femei încă este vie, și așa va fi mereu. Să primim har să o imităm!

Floare 02 Bun

Icoana din Sfânta și Marea zi de Miercuri

Icoana din Sfânta și Marea zi de Miercuri - Săptămâna Patimilor
Icoana din Sfânta și Marea zi de Miercuri - Săptămâna Patimilor

Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine, p. 100

Floare 02 Bun

Evanghelii ce se citesc în Sfânta și Marea zi de Miercuri

În ritul Bisericesc Ziua Liturgică începe cu slujbele de seară (aproximativ ora 18:00), în cazul nostru cu Deniile, de aceea Denia din Miercurea Mare este slujită în seara zile de marți, lucru care se aplică și celorlalte Denii din Săptămâna Mare.

În Sfânta și Marea Miercuri textele principale din Sfânta Evanghelie se citesc în cadrul Deniei și a Liturghiei Darurilor înainte sfințite.

Textul Scripturistic pentru Denia de Miercuri din seara zilei de Marți

Sfântul Evanghelist Ioan capitolul 12, 17-50;

Deci da mărturie mulțimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți.
De aceea L-a și întâmpinat mulțimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.
Deci fariseii ziceau între ei: Vedeți că nimic nu folosiți! Iată, lumea s-a dus după El.
Și erau niște elini din cei ce se suiseră să se închine la sărbătoare.
Deci aceștia au venit la Filip, cel ce era din Betsaida Galileii, și l-au rugat zicând: Doamne, voim să vedem pe Iisus.
Filip a venit și i-a spus la Andrei, și Andrei și Filip au venit și I-au spus lui Iisus.
Iar Iisus le-a răspuns, zicând: A venit ceasul ca să fie preaslăvit Fiul Omului.
Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă.
Cel ce își iubește sufletul îl va pierde; iar cel ce își urăște sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viața veșnică.
Dacă-Mi slujește cineva, să-Mi urmeze, și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, Tatăl Meu îl va cinsti.
Acum sufletul Meu e tulburat, și ce voi zice? Părinte, izbăvește-Mă, de ceasul acesta. Dar pentru aceasta am venit în ceasul acesta.
Părinte, preaslăvește-Ți numele! Atunci a venit glas din cer: Și L-am preaslăvit și iarăși Îl voi preaslăvi.
Iar mulțimea care sta și auzea zicea: A fost tunet! Alții ziceau: Înger I-a vorbit!
Iisus a răspuns și a zis: Nu pentru Mine s-a făcut glasul acesta, ci pentru voi.
Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine.
Iar aceasta zicea, arătând cu ce moarte avea să moară.
I-a răspuns deci mulțimea: Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; și cum zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este acesta, Fiul Omului?
Deci le-a zis Iisus: Încă puțină vreme Lumina este cu voi. Umblați cât aveți Lumina ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge.
Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus și, plecând, S-a ascuns de ei.
Și, deși a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu credeau în El,
Ca să se împlinească cuvântul prorocului Isaia, pe care l-a zis: "Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi? Și brațul Domnului cui s-a descoperit?"
De aceea nu puteau să creadă, că iarăși a zis Isaia:
Au orbit ochii lor și a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii și să nu înțeleagă cu inima și ca nu cumva să se întoarcă și Eu să-i vindec
Acestea a zis Isaia, când a văzut slava Lui și a grăit despre El.
Totuși și dintre căpetenii mulți au crezut în El, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniți din sinagogă;
Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu.
Iar Iisus a strigat și a zis: Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine.
Și cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric.
Și dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec; căci n-am venit ca să judec lumea ci ca să mântuiesc lumea.
Cine Mă nesocotește pe Mine și nu primește cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi.
Pentru că Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl care M-a trimis, Acesta Mi-a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc.
Și știu că porunca Lui este viața veșnică. Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie Tatăl, așa vorbesc.

Textul Scripturistic pentru Liturghia de Miercuri din dimineața zilei de miercuri

Sfântul Evanghelist Matei capitolul 26, 6-16 (Ungerea din Betania; Vânzarea lui Hristos de către Iuda).

Sfânta și Marea zi de Joi - Săptămâna Patimilor - a

Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul,
S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preț, și l-a turnat pe capul Lui, pe când ședea la masă.
Și văzând ucenicii, s-au mâniat și au zis: De ce risipa aceasta?
Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.
Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceți supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea față de Mine.
Căci pe săraci totdeauna îi aveți cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna;
Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea.
Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce-a făcut ea, spre pomenirea ei.
Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei,
A zis: Ce voiți să-mi dați și eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginți.
Și de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.

Cartea în format fizic ➡ Biblia/Sfânta Scriptura

Floare 02 Bun

Prima rugăciunea din Sfânta și Marea zi Miercuri pentru iertarea păcatelor

Preaputernice și iubitul meu Doamne! Îmi aduc aminte că Te-ai născut om din Sfânta Fecioară în peșteră și că Te-ai vândut cu treizeci de arginți de ucenicul Tău cel viclean, pentru ca să ne răscumperi pe noi păcătoșii din mâinile celui rău. Pentru acesta, Te rog să Te milostivești asupra mea păcătosul și să mă răscumperi pe mine vânzătorul și în toate zilele, ucigașul. Și aceasta să o faci, te rog, pentru ca să cinstesc Nașterea Ta cea Sfântă și să mă închin Dumnezeirii Tale; Dă-mi Doamne iertare păcatelor mele cele multe și puterea să stau împotriva relelor trupului și ale sufletului meu. Primește această mică a mea rugăciune și smerita mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat și mă amărăsc, pentru că Te-am mâhnit peste măsură. Încă mă aduc pe mine Ție, și de voia mea mă dau în mâinile Tale, pentru ca să mă pedepsești precum mi se cade și să mă tămăduiești cu ierburi amare ca un doctor bun precum vei vrea; pentru că altul nu poate să mă vindece, fără numai Tu, Dumnezeul meu și Ziditorul meu. La Tine, drept aceea, am toată nădejdea mea crezând că, precum ai primit să te vinzi pentru mine, așa îmi vei dărui și acum mila Ta, să mă răscumperi din veșnica muncă și să mă așezi întru Împărăția Ta. Nu te depărta de la mine, care sunt mai rău vânzător decât Iuda; nu mă lăsa să am în inima mea cugetele cele deșarte ale păcatului; nu mă slobozi să Te îmbrățișez și să Te sărut cu sărutare vicleană și cu buze spurcate, nici să-Ți zic: "Bucură-Te, Învățătorule", cu gura mea cea spurcată, nici să Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele fărădelege, nici să te batjocoresc cu gândurile mele rele, precum făceau vrăjmașii Tăi, pe vremea patimilor Tale; Ci ca femeia cea păcătoasă, să Te spăl, nu cu mir, ci cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc să aud și eu din gura Ta cea dulce: "Iertate îți sunt păcatele"! Amin.

Floare 02 Bun

A doua rugăciunea din Sfânta și Marea zi Miercuri pentru iertarea păcatelor

Doamne Atotputernice și Atotîndurate, îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peșteră și ai fost vândut cu treizeci de arginți de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoșii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul! Primește, Doamne, această mică rugăciune a mea și umilită a mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat și mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Preabunule Mântuitor, am toată nădejdea și cred că Tu, Care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura și de mine acum, ca să mă mântuiești de chinurile cele de veci și să mă învrednicești Împărăției Tale. Nu Te depărta de la mine, Doamne, și ajută-mi ca în toate să fac voia Ta și să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioși în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea păcătoasă să-Ți spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, ca să mă învrednicesc a auzi și eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ți fie păcatele. Amin.

Floare 02 Bun

Cântări Liturgice

Tropar, din Sfânta și Marea zi de Miercuri glasul al 8-lea

Iată Mirele vine în miezul nopții și fericită este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednică este cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi, dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreunezi, ca să nu te dai morții și afară de împărăție să te încui, ci te deșteaptă, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeule; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Condac, din Sfânta și Marea zi de Miercuri glasul al 4-lea

Mai mult decât desfrânata făcând fărădelege, ploi de lacrimi nicicum nu Ți-am adus, Bunule; dar, cu tăcere rugându-mă, cad către Tine, cu dragoste sărutând preacuratele Tale picioare, ca să-mi dai iertare de greșeli ca un Stăpân, mie, celui ce strig: Mântuitorule, de întinăciunea faptelor mele curățește-mă.

Floare 02 Bun

Calendar Ortodox - Sfinții de astăzi 20 aprilie

În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Teodor Trihina;
Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Victor, Zotic, Zinon, Achindin, Chesarie, Severian, Hristofor, Teona și Antonin;
Tot în această zi, pomenirea sfântului sfințitului mucenic Anastasie al Antiohiei;
Tot în această zi, pomenirea sfântului apostol Zaheu;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Atanasie care a zidit Manastirea Meteora în Tesalia și care în pace s-a săvârșit;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Iosaf, ce a sihăstrit împreună cu pomenitul cuvios Atanasie din Meteora, și care în pace s-a săvârșit.

Calendar Ortodox - Sfinții de mâine 21 aprilie

În această lună, în ziua a douăzeci și una, pomenirca sfântului sfințitului mucenic Ianuarie episcopul, și cei împreună cu dânsul Procul, Soson și Faust diaconii, Dezidcriu citețul, Eutihie și Acution;
Tot în această zi, pomenirca pătimirii sfântului sfințitului mucenic Teodor cel din Perga Pamfiliei și a celor împreună cu el;
Tot în această zi, pomenirea sfintei mucenițe Filipia maica sfântului Teodor, care de sabie s-a săvârșit;
Sfanta mucenita AlexandraTot în această zi, pomenirea sfintei mucenițe Alexandra împărăteasa și a slugilor ei Apolo, Isachie și Codrat;
Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți părintelui nostru Maximian, patriarhul Constantinopolului;
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Atanasie Sinaitul.

Floare 02 Bun

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Sursă: pravila.ro, facebook.

autor: Urdă Mihai

Recomandări

† Sfânta Muceniță Alexandra, Împărăteasa (21 aprilie)

FB Mess WA Like În fiecare an în data de 21 aprilie, Biserica Ortodoxă o serbează pe Sfânta Muceniță Alexandra, Împărăteasa. FB Mess WA Like

† Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul (26 noiembrie)

FB Mess WA Like Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul este ocrotitorul pruncilor și al familiei creștine, fiind grabnic ajutător la rugăciunilor mamelor care nu pot avea prunci. Este serbat în calendarul ortodox pe data de 26 […]

† Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul (5 iulie)

FB Mess WA Like Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul este cel care a întemeiat comunitatea monastică din Muntele Athos, comunitate ce a devenit mai apoi cel mai mare centru al monahismului ortodox, marcând astfel începuturile istoriei […]

Scrie un comentariu

Câmpuri care necesită să fie completate sunt cel care au caraterul *

© 2022 Toate materialele de pe această pagină sunt proprietatea pravila.ro
linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram