Sfânta Muceniță Paraschevi din Roma este cunoscută pentru nenumăratele tămăduiri care au avut loc la moaștele sale și mai ales pentru darul de a vindeca bolile de ochii. Este serbat în calendarul ortodox în data de 26 iulie.
Sumar Articol cu link-uri mai jos ⬇
Sfânta Paraschevi s-a născut într-un sat în apropierea Romei din părinți creștini, Agaton și Ponția. După cum aflăm din viața sfintei mucenițe, părinții ei nu aveau copii și se rugau cu stăruință lui Dumnezeu pentru a avea un copil. Ascultându-le rugăciunea, Bunul Dumnezeu le-a dăruit lor o fiică, născută în ziua a șasea a săptămânii (vineri), pe care au numit-o Paraschevi, fiindcă la greci ziua a șasea se numește "paraschevi". Nașterea sfintei ne duce cu gândul la venirea pe lume a Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, în urma rugăciunilor stăruitoare a părinților Maicii Domnului, Ioachim și Ana. Acest episod biblic a fost exemplul urmat de Agaton și Ponția, prin care și-au dovedit puternica lor credință și statornicia în dragostea față de Domnul nostru Iisus Hristos.
Încă din fragedă pruncie a fost crescută în frica de Dumnezeu și păzirea învățăturii Sale primite de la Domnul nostru Iisus Hristos. După moartea părinților ei a împărțit toată averea moștenită săracilor. Sfânta Muceniță Paraschevi alege să trăiască o viață la fel ca a monahilor de mai târziu și pleacă să propovăduiască învățătura de credință creștină, convertind pe mulți păgâni la creștinism.
Cum în acele vremuri creștinii erau persecutați de împărații romani și, cu toate că ne aflăm în timpul domniei unui împărat mai îngăduitor cum era Antonin Piosul (138-161), totuși, în timpul domniei sale și-au găsit sfârșitul martiric mai mulți creștini, dintre care amintim pe Sfântul Policarp, Episcopul Smirnei, care a suferit moarte martirică în anul 155. În general, aceste martirii se datorau fie unor guvernatori de provincii, fie ca urmare a unor calamități puse pe seama creștinilor sau a campaniei anticreștine a anumitor scriitori greci și romani.
Sfânta Muceniță Paraschevi a fost denunțată împăratului pentru că propovăduia "pe Iisus, fiul Mariei, pe Care părinții noștri L-au pironit pe cruce". Sfânta a fost dusă înaintea împăratului, care a fost mirat de frumusețea și înțelepciunea ei. Împăratul i-a propus în schimbul lepădării de Hristos mai multe bunuri, dar Sfânta Muceniță Paraschevi a rămas tare în credință, refuzând toate ofertele acestuia.
Antonin Piosul, văzând că sfânta refuză toate ofertele sale, a poruncit să o arunce pe dânsa într-o căldare de aramă plină cu smoală și cu untdelemn înfierbântat. Și făcându-se acest lucru, sfânta se vedea stând în mijlocul căldării răcorindu-se; iar împăratul, văzând-o pe dânsa stând astfel, a zis: "O, Paraschevo, stropește-mă și pe mine cu smoală din căldare, ca să cunosc, dacă smoala și untdelemnul sunt fierbinți cu adevărat". Atunci sfânta, umplându-și mâinile sale cu smoală și untdelemn din căldare, a aruncat-o în obrazul împăratului, care, fiind lovit în luminile ochilor, îndată a orbit și a strigat cu glas mare, zicând: "Miluiește-mă pe mine, roaba adevăratului Dumnezeu, și dă-mi mie lumina ochilor mei; și voi crede în Dumnezeul pe Care Îl propovăduiești tu!" Iar sfânta făcând rugăciune către Dumnezeu, îndată împăratul Antonin a văzut și împreună cu toți din casa lui au crezut în adevăratul Dumnezeu, botezându-se în numele Preasfintei Treimi.
După acest episod, fiind eliberată, sfânta și-a continuat misiunea de propovăduire a Domnului Iisus Hristos în alte orașe și sate din Imperiul Roman.
Și intrând într-o cetate, în care era ighemon era un oarecare Asclipie, a propovăduit credința în Hristos. Deci sfânta a fost adusă înaintea ighemonului și, chemând numele Mântuitorului Hristos și însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci, a mărturisit că este creștină.
Iar ighemonul mâniindu-se, a trimis-o pe dânsa la un șarpe înfricoșător, care avea culcușul într-un loc în afara cetății și căruia îi dădeau spre mâncare, după obicei, pe cei osândiți la moarte. Și după ce sfânta a fost dusă în locul acela, șarpele, văzând-o pe dânsa, a șuierat tare și, deschizându-și gura, a scos mult fum. Iar Sfânta Muceniță Paraschevi, stând aproape de fiară, a zis: "O, fiară, a venit peste tine urgia lui Dumnezeu și pieirea". Și suflând asupra acelui șarpe și făcând semnul Sfintei Cruci peste el, fiara a șuierat tare și a crăpat în două, făcându-se nevăzută. Atunci ighemonul și toți cei împreună cu dânsul, văzând minunea au crezut în Dumnezeu. Iar sfânta, intrând iarăși în cetate, a propovăduit pretutindeni și pe mulți a întors la adevărata cunoștință de Dumnezeu.
Sfânta Paraschevi a ajuns, apoi, într-un oraș în care era guvernator un anume Tarasie. Acesta a întrebat-o despre credința ei în Hristos și, văzând dragostea și credința ei statornică, a hotărât să o supună la noi chinuri spre a se lepăda de credința ei creștină. Astfel, Sfânta Muceniță Paraschevi a fost aruncată într-un cazan de aramă plin cu untdelemn, smoală și plumb, toate acestea fiind înfierbântate de focul aprins sub cazan. Dar, prin venirea în față a unui înger al Domnului, s-a stins focul și sfânta a rămas nevătămată. Văzând minunile săvârșite de Domnul pentru aceasta, guvernatorul Tarasie a poruncit să-i fie tăiat capul și astfel Sfânta Muceniță Paraschevi a aflat cunună îngerească întru împărăția cerurilor.
Surse: Crestin Ortodox.
Moaștele Sfânta Muceniță Paraschevi, se află în prezent, la biserica din Valea Tembi.
Valea Tembi (Tempi) este un defileu de 10 km lungime, croit de-a lungul râului Pinios, înainte de vărsarea acestuia în Marea Egee. Valea Tembi este situată în nord-estul Thessaliei, între masivele Olimp și Ossa, la 25 km nord-est de Larissa, accesul se face pe autostrada E 75. Reprezentând principala cale de acces dinspre țărmul Mării Egee spre Câmpia Thessaliei, valea Tembi a constituit de-a lungul vremii traseul obișnuit pentru invaziile atacatorilor.
Biserica Sfintei Paraschevi de pe Valea Tembei din Grecia este un lăcaș mic, săpat în stâncă, care găzduiește moaștele Sfintei Paraschevi unde pelerinii, în special cei cu probleme de vedere caută tămăduire, deoarece Sfânta este protectoarea nevăzătorilor, își găsesc vindecarea. În spatele grotei își are sursa izvorul cu același nume. Aici se află și icoana Sfânta Muceniță Paraschevi, la care credincioșii vin să se închine.
Potrivit tradiției păstrate de creștinii din Epir, muceniță nu a fost martirizată în Roma, precum mărturisesc unele biografii ale acesteia, ci în regiunea Tesprotia, pe locul unde se afla astăzi Mănăstirea Sfânta Muceniță Paraschevi din Pounta. Potrivit aceleiași tradiții, puternic mărturisite de localnici, după decapitarea sfintei, cinstitul ei trup a fost înmormântat în acest loc, mormântul ei putând fi văzut și astăzi.
Mănăstirea Petraki din Atena păstrează Capul sfintei, care este izvorâtor de mir si făcător de nenumărate minuni. În fiecare zi de vineri, după slujba vecerniei, în biserica mănăstirii se savart ea Paraclisul Sfânta Muceniță Paraschevi, după care Sfintei ei Moaște sunt scoase spre închinare.
Potrivit lui Spyros Mouselimis, care alcătuiește un document însemnat despre Mănăstirea Pounta și despre prăznuirea Sfintei Mucenițe Paraschevi, mănăstirea cu pricina era de mult timp renumită pentru apele ei tămăduitoare; mai mult, pelerinii care veneau să se închine în această, la plecare luau cu ei câte o bucata de piatră din Stanca sfintei mucenițe, astfel încât în anul 1960, aceasta ajunsese de doua ori mai mică.
Potrivit mărturiei mai multor soldați care au luptat în războiul cu albanezii, în anul 1940, Sfânta Muceniță Paraschevi a apărut în repetate landuri pe capul de lupta, apărându-i în chip minunat. Pana odinioară, mănăstirea poseda nenumărate proprietăți. După anul 1923 însă, când populația a fost exilată, mănăstirea a ajuns să fie părăsită, redeschiderea acesteia având loc abia în anul 1975. Astăzi, mănăstirea este însuflețită de o obște de monahii.
Prima mențiune istorică a mănăstirii este din anul 1571. Aproximativ un secol mai târziu, în 1666, numele mănăstirii apare într-o carte funciară. Se mai păstrează o descriere a mănăstirii din anii 1717-1718. În anul 1753, în timpul protopopului Ștefan Voulgaris au fost inventariate obiectele de cult și odoarele bisericii.
Între anii 1852-1862, mănăstirea este restaurată prin eforturile monahului Hristofor Mazarakis pentru ca, în anul 1877, așezământul Sfânta Paraschevi să fie transformat în mănăstire de maici. În anul 1984, mănăstirea a fost refăcută din temelii și a fost ridicat un nou corp de clădire în care a fost amenajat un atelier de icoane.
Ansamblul clădirilor este format din katholikon, clopotnița proiectată după arhitectura tradițională din Corfu, câteva corpuri de chilii și trapeza.
Katholikonul este o bazilică cu o navă centrală și pronaos. Catapeteasma păstrează icoane din secolul al XVIII-lea. Printre acestea este icoana făcătoare de minuni a Sfintei Paraschevi, lucrarea a unui iconar rus, împodobită cu mulțime de mici plăcuțe argintate, care reprezintă imagini în relief cu părți ale corpului (ochi, urechi, mâini, picioare), cu bebeluși, cu mașini ori case, în semn de recunoștință pentru minunile Sfintei.
Cel mai de preț odor al Mănăstirii este mâna dreaptă a Sfintei Paraschevi.
În românia părticele din moaștele ale Sfintei Paraschevi se găsesc în biserica Mănăstirii Antim și în Biserica Sfântul Vasile cel Mare de pe Calea Victoriei din București.
Surse: Doxologia, Crestin Ortodox.
La mai multă vreme după moartea sfintei, moaștele sale au fost duse la Constantinopol, unde sunt cinstite de credincioși până în ziua de astăzi. Sfânta Parascheva a făcut și face până în zilele noastre multe minuni pentru cei care i se roagă cu credință. Se spune că, doar atingându-se de puțin pământ de la mormântul ei, ologii puteau merge, cei îndrăciți căpătau vindecare, iar femeile sterpe până atunci erau binecuvântate cu copii. Sfânta este cinstită în mod deosebit ca vindecătoare a bolilor de ochi, în amintirea minunii pe care a făcut-o chiar pentru chinuitorul ei, împăratul Antoninus Pius. Viața Sfintei Parascheva a fost scrisă de Sfântul Ioan din Eubeea, în secolul al VIII-lea.
Sursă: Orthodoxwiki.
În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfintei Mucenițe Paraschevi!
Sfânta Muceniță Paraschevi - Paraskevi (în greacă: Παρασκευή, Paraskeuē, literalmente "Pregătire", precum și numele "zilei de pregătire" pentru Sabat, adică Vineri) este o denumire de sex feminin. Sensul propriu al substantivului este pregătire, vinerea desemnând ziua dinaintea Sabatului în care se făceau pregătirile pentru sărbătoare. Supranumele de Sfânta Vineri este interpretat fie ca provenind de la ziua în care s-ar fi născut Sfânta Cuvioasă Parascheva (o zi de vineri), fie ca o aducere aminte a faptului că vinerea, în ziua răstignirii Mântuitorului, Sfânta Parascheva ținea post negru.
Paraschia, Paraschivita, Pachita, Paraschita, Parastita, Parasiia, Parascovea, Parasuca, Parasca, Chiva, Chivuta, Vuta, Paraschiv, Parascu, Chivu.
Conform calendarului ortodox, aceștia își pot serba ziua de nume în date de 14 octombrie când se face pomenirea Sfintei Parascheva de la Iași sau pe data de 26 iulie când este pomenit Sfânta Muceniță Paraschevi din Roma.
Dionisie din Furna în "Erminia picturii bizantine" nu ne furnizează prea multe detalii despre felul în care trebuie să fie pictat Sfânta Muceniță Paraschevi, ne relatează doar mucenicia Sfintei: "Sfânta prea cuvioasa mucenică Paraschevi, de fel din Roma cea veche, de sabie se săvârșește."
Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine, p. 157
O, Sfântă Muceniță Paraschevi, cea ce chiar prin numele tău prea luminat ai arătat icoana pătimirii pentru Hristos, porumbiță dumnezeiască a înălțimilor slavei cerești, oglindă a curăției fecioarelor, vasule cel nestricat al înțelepciunii Duhului, cărarea cea luminată ce porți pașii gândurilor noștri spre iubirea fecioriei întru neîncetata lumină a cugetului smerit, cu ce cununi te laude te vom împodobi, noi, cei ce totdeauna suntem cuprinși de întunericul păcatelor din pricina nepurtării noastre de grijă.
Ca un dar al rugăciunii ai fost dată părinților tăi celor evlavioși, care prin însăți rugăciunea ta să răsară în sufletele întunecate de înșelăciunea idolească lumina cunoștinței de Dumnezeu. Jugul cel bun al lui Hristos ai luat asupra ta, nesocotind slăbiciunea firii femeiești și ai alergat către limanul nevoințelor duhovnicești. Cu mahramă te-ai împodobit ca bine să placi întru slujire jertfelnică înaintea Celui Ce Te-a acoperit cu vălul iubirii Sale de oameni și cu roua darurilor Duhului. Prin stăruința întru nevoință urcat-ai grabnic scara desăvârșirii și ca pe un munte al slavei ai stat înaintea Luminii, auzind în cămara inimii glasul Celui Ce Te-a chemat să mărturisești numele Lui înaintea păgânilor și să-i scoți din întunericul înșelăciunii cu raza cuvintelor tale dumnezeiești. Și pe noi, prea fericită, cei ce suntem acoperiți de vălul păcatului, ne scoate la lumina poruncilor dumnezeiești, ca bine viețuind întru pace să aflăm și noi limanul vieții celei veșnice întru strălucirea Treimii.
Îngrădindu-te cu arma Crucii și cu neîncetata rugăciune ce se făcuse în tine ca un izvor pururea curgător ce potolea focul greu de purtat în lume al dorului dumnezeiesc, ai pornit pe cărarea mărturisirii, cea plină de spinii chinurilor. Mânia lui Antonin nu te-a înfricoșat, iar focul și greutatea pietrei s-au arătat neputincioase și biruite de puterea rugăciunii tale. Pentru aceasta, și noi fiind uimiți de mulțimea minunilor revărsate de Hristos pentru credința ta neclintită, te rugăm să ceri și pentru noi întărire în lucrarea poruncilor Stăpânului, surparea eresurilor și pace statornică între frați, netulburată de mânia vrăjmașului nevăzut. Revărsat-ai din destul mirul milostivirii lui Hristos și împăratului celui ce a făgăduit pocăință, dacă îl vei vindeca. Și pe noi, cei biruiți de răutate, ne ridică Sfântă Cuvioasă Muceniță Paraschevi, cu puterea rugăciunii la înălțimea pocăinței și a lucrării faptelor bune.
Rănile biciuirilor ca niște podoabe le-ai socotit pentru dragostea lui Hristos, a Celui Ce pentru noi a răbdat biciuri cumplite ale Trupului, ca să ne îmbrace iarăși sufletele în veșmântul Luminii. Cu fulgerele rugăciunii tale ai sfărâmat idolii din templul lui Apolon, făcând pe popor a mărturisi slava lui Dumnezeu și fosa cea urât mirositoare o ai prefăcut în pajiște bine înmiresmată. Deci, și pe noi, cei ce prin înșelăciunea vrăjmașului ne-am făcut casă a toată răutatea, purtând mirosul cel greu al patimilor, cu mireasma rugăciunii tale, ne apropie de Mirul Cel pururea curgător al milostivirii. Cu adierile Duhului arată mintea noastră sălaș al tainelor cerești, ca să-ți aducem din prisosul inimii flori de laude dumnezeiești.
Mai înainte de a intra pe ușa morții cu lacrimi te-ai rugat pentru iertarea păcatelor celor ce te vor cinsti, deci nu ne lipsi nici pe noi Muceniță, de rugăciunea ta, ci dobândește și pentru noi de la Hristos iertare multelor greșeli, întărire în credință și gând pururea luminat de strălucirea Duhului spre a face cu inimă smerită voile cele dumnezeiești spre mântuirea sufletelor noastre. Mulțumim milostivirii tale cu care pururea ne înconjori pe noi păcătoșii și stării tale înaintea tronului ceresc întru rugăciune spre a dobândi pentru noi cele de trebuință spre mântuire. Pentru aceasta, prin tine aducem mulțumire Celui Ce pentru rugăciunile Sfinților Săi trece cu vederea, ca Un Milostiv, nedreptățile noastre și revarsă mirul minunilor dumnezeiești. Căci Aceluia I Se cuvine slava, cinstea și veșnica închinăciune în vecii vecilor.Amin.
Osârdia ta asemenea chemării făcând-o, cea ce ești cu același nume numită, credința ta întocmai cu numele întru locuință ai moștenit-o, Sfântă Paraschevi cea purtătoare de chinuri. Pentru aceasta, verși tămăduiri și te rogi pentru sufletele noastre.
Biserica ta preacinstită ca o casă de doctorie însuflețită aflând-o toți credincioșii, într-însa cu mare glas te cinstim, Cuvioasă Muceniță Paraschevi, Mărită.
Sfânta Parascheva, cuvioasa muceniță a lui Hristos, s-a născut într-un sat din cele ce erau în hotarele Romei celei vechi, din părinți creștini cu numele Agaton și Politeia. Aceștia păzeau poruncile Domnului fără pregetare, dar n-aveau copii. Deci se rugau cu dinadinsul lui Dumnezeu ca să le dea copii, iar Ziditorul și Milostivul Dumnezeu, Care face voia celor ce se tem de El, ascultându-le rugăciunea, le-a dăruit pe această fiică, care s-a născut în ziua a șasea a săptămânii, și au numit-o la Sfântul Botez, Parascheva, după numele zilei în care se născuse, fiindcă ziua a șasea la greci se numește "paraschevi", adică vineri. Iar după ce a fost înțărcată din tânără vârstă, s-a dăruit pe sine lui Dumnezeu și a fost învățată de maica sa toate tainele credinței creștinești. Deci se îndeletnicea de-a pururea și necontenit cu rugăciunea în biserică și, învățând Sfintele Scripturi, citea totdeauna sfintele cărți. Iar după ce s-au săvârșit părinții ei, a împărțit la săraci toate averile ce-i rămăseseră. Apoi, tunzându-se și îmbrăcându-se în chipul monahicesc, a ieșit, propovăduind numele adevăratului Dumnezeu și al Domnului nostru Iisus Hristos, și a întors pe mulți din elini la cunoștința lui Dumnezeu.
În vremile acelea, împărățind în Roma Antonin, niște iudei au pârât-o către dânsul, zicând: "O femeie oarecare, cu numele Parascheva, propovăduiește pe Iisus, Fiul Mariei, pe care părinții noștri L-au pironit pe cruce". Iar împăratul, auzind acestea, a poruncit s-o aducă pe ea înaintea lui. Și când a văzut-o, s-a minunat de priceperea și frumusețea ei. Apoi a zis către dânsa: "Dacă te vei pleca mie și vei jertfi zeilor, te vei face moștenitoare a multor daruri, iar dacă nu te vei pleca, te voi da la cumplite chinuri". Iar Sfânta Parascheva i-a răspuns: "Să nu-mi fie mie a mă lepăda de numele lui Hristos și al Dumnezeului meu, ci să piară zeii care n-au făcut cerul și pământul". Atunci împăratul, aprinzându-se de mânie, a poruncit să pună pe capul ei un coif de fier, înroșit în foc. Acest lucru făcându-se, ea s-a păzit nevătămată cu dumnezeiasca rouă. Deci, pentru o minune ca aceasta, mulți au crezut în Hristos în acel ceas.
După aceasta, a poruncit să o arunce pe dânsa într-o căldare de aramă plină cu smoală și cu untdelemn înfierbântat. Și făcându-se acest lucru, sfânta se vedea stând în mijlocul căldării răcorindu-se; iar împăratul, văzând-o pe dânsa stând astfel, a zis: "O, Paraschevo, stropește-mă și pe mine cu smoală din căldare, ca să cunosc, dacă smoala și untdelemnul sunt fierbinți cu adevărat". Atunci sfânta, umplându-și mâinile sale cu smoală și untdelemn din căldare, a aruncat-o în obrazul împăratului, care, fiind lovit în luminile ochilor, îndată a orbit și a strigat cu glas mare, zicând: "Miluiește-mă pe mine, roaba adevăratului Dumnezeu, și dă-mi mie lumina ochilor mei; și voi crede în Dumnezeul pe Care Îl propovăduiești tu!". Iar sfânta făcând rugăciune către Dumnezeu, îndată împăratul Antonin a văzut și împreună cu toți din casa lui au crezut în adevăratul Dumnezeu, botezându-se în numele Preasfintei Treimi.
Iar Sfânta Parascheva, plecând de acolo, s-a dus prin alte cetăți și sate, propovăduind numele Domnului nostru Iisus Hristos. Și intrând într-o cetate, în care era ighemon oarecare Asclipie, a propovăduit preasfântul nume al lui Hristos, adevăratul Dumnezeu. Deci sfânta a fost adusă înaintea ighemonului și, chemând numele Mântuitorului Hristos și însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci, a mărturisit că este creștină și l-a propovăduit pe Hristos că este Dumnezeu al cerului și al pământului.
Iar ighemonul, tulburându-se și mâniindu-se pentru aceasta, a trimis-o pe dânsa la un balaur înfricoșat, care avea culcușul într-un loc în afara cetății și căruia îi dădeau spre mâncare, după obicei, pe cei osândiți la moarte. Și după ce sfânta a fost dusă în locul acela, balaurul, văzând-o pe dânsa, a șuierat tare și, deschizându-și gura, a scos mult fum. Iar sfânta, stând aproape de fiară, a zis: "O, fiară, a venit peste tine urgia lui Dumnezeu și pieirea". Și suflând asupra acelui balaur și făcând semnul Sfintei Cruci peste el, fiara a șuierat tare și a crăpat în doua, făcându-se nevăzută. Atunci ighemonul și toți cei împreună cu dânsul, văzând acest lucru, au crezut în Dumnezeu. Iar sfânta, intrând iarăși în cetate, a propovăduit pretutindeni și pe mulți a întors la adevărata cunoștință de Dumnezeu.
După aceasta, Sfânta Parascheva a intrat în altă cetate, în care era stăpânitor un ighemon cu numele Tarasie, care, înștiințându-se despre dânsa, a adus-o înaintea divanului său. Deci, fiind întrebată de dânsul despre credință, a spus că este creștină și a mărturisit pe Hristos, adevăratul Dumnezeu. Pentru aceasta, a fost pusă înainte o căldare de aramă plină cu untdelemn, smoală și plumb; apoi făcându-se foc dedesubt și aceea fierbând tare, pe când clocotea, ighemonul a poruncit să fie aruncată sfânta într-însa. Dar, focul stingându-se prin venirea unui dumnezeiesc înger, căldarea s-a răcit și sfânta a rămas nevătămată. Apoi multe și felurite munci aducând tiranul asupra sfintei, nu a putut să clintească credința ei cea tare. Iar mai pe urmă i-a tăiat capul cu sabia și sufletul ei a mers la locașurile cele veșnice.
Cartea în format fizic ➡ Viețile Sfinților Iulie
În aceasta luna, în ziua a douăzeci și săsea, pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Ermolae, și cei împreuna cu dânsul, Ermip și Ermocrat;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Preacuvioasei Mucenițe Parascheva din Roma;
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Mucenița Oreozila;
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Ignatie Stironitul;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Apion, care de sabie s-a săvârșit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenițe Ierusalima, care de sabie s-a săvârșit.
În aceasta luna, în ziua a douazeci si saptea, pomenirea Sfântului maritului, marelui Mucenic si tamaduitor Pantelimon;
Tot în aceasta zi, pomenirea senatorului orb care a fost tamaduit de Sfântul Pantelimon, si care de sabie s-a savârsit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Antuza marturisitoarea, cea din sfânta manastire a lui Mantiniu;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici o suta cincizeci si trei, care în Marea Traciei s-au savârsit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Manuel, care cu pace s-a savârsit;
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noul Mucenic Hristodul, care era din Casandra, si a marturisit în Tesalonic la anul 1777, si care prin sugrumare s-a savârsit.
Pe Sfânta Muceniță Paraschevi să o rugăm să ceară de la Dumnezeu pentru noi mântuire sufletelor noastre: Sfântă Muceniță Paraschevi roagă-te lui Hristos pentru noi! Cu ale ei sfinte rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților pomeniți astăzi, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește-ne pe noi. Amin.
Sursă: pravila.ro, facebook.
[…] Sursa: pravila.ro […]